BusinessMagazin

Tag: business

  • Povestea antreprenorului din spatele îngheţatei Alpin 57 Lux

    “Am început la nivel micro, alături de soţia mea, iar astăzi am ajuns la peste 500 de angajaţi“. Ioan Istrate, fondatorul Alpin 57 Lux din Sebeş (judeţul Alba), a vândut anul acesta o parte din business către grupul letonian Food Union, care va susţine investiţiile companiei şi ieşirea acesteia la export.

    Ioan Istrate, antreprenorul care a pus pe picioare producătorul de îngheţată Alpin 57 Lux, a construit de la zero unul dintre cei mai mari jucători din domeniu, primii bani făcându-i din distribuţie. Acum, Alpin 57 Lux a ajuns la afaceri de peste 20 de milioane de euro anual şi produce 100 de tone de îngheţată care ajunge pe rafturi ale magazinelor din întreag ţară.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

     

  • David Rowan, editorul Wired UK, speaker la Microsoft Summit 2016: Regulile vechi nu mai au nicio importanţă; orice business trebuie să devină digital pentru a supravieţui

    Toate companiile din toate sectoarele industriale trebuie să se tranforme pentru a deveni digitale pentru că regulile vechi de business nu mai au importantă în noul context creat de tehnologie, spune David Rowan, editor încă de la înfiinţarea, în anul 2009, a ediţiei britanice a celebrei reviste de tehnologie Wired, care va participa în calitate de speaker la cea de-a patra ediţie a evenimentului Microsoft Summit, care va avea loc săptămâna viitoare, pe 8 noiembrie, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

    „Tehnologia, internetul şi noile modele de business contestă în timp real ordinea existentă, astfel că înainte de a ne da seama, regulile vechi nu mai au nicio importanţă. Însă apar oportunităţi noi extraordinare, dacă înţelegi noile reguli. Brusc, fiecare tip de business, de la hardware la servicii, realizează că trebuie să devină un business digital pentru a supravieţui. Ceea ce înseamnă schimbarea mentalităţii corporative şi pregătirea pentru o căutare continuă de noi metode de a crea valoare. Astfel, dacă nu eşti pregătit să inovezi, rişti să rămâi în urmă”,  a declarat David Rowan.
    “David Rowan este editor încă de la înfiinţare al ediţiei britanice a WIRED Magazine – probabil cea mai importantă publicaţie de tehnologie la nivel mondial. Rowan a stat faţă în faţă cu reprezentanţi ai celor mai importante companii din industria digitală, precum Eric Schmidt, Michael Dell sau Reid Hoffmann, cât şi cu antreprenori şi dezvoltatori de start-up-uri inovative din Tel Aviv până în Shenzen, în încercarea de a de a investiga modul în care inovaţia tehnologică va transforma lumea”, au explicat reprezentanţii Microsoft.

    Transformarea digitală va reprezenta şi tema centrală a ediţiei din acest an a Microsoft Summit 2016, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie şi business de pe piaţa locală, care va avea loc la Teatrul Naţional din Bucureşti în data de 8 noiembrie.

    Conferinţa este structurată astfel încât să acopere tematica digitalizării din perspectiva mai multor industrii, cu spaţii special alocate segmentelor care traversează schimbări dramatice pe fondul creşterii gradului de adopţie al tehnologiei – printre care se numără retailul, serviciile financiare, administraţia şi sănătatea.

    Întreaga gamă de schimbări provocate de digitalizare în business şi administraţie va fi abordată în cadrul Microsoft Summit 2016 atât în sesiuni dedicate anumitor industrii cât şi în panel-uri care vor încerca să creioneze o imagine de ansamblu asupra stadiului în care se află România din punct de vedere al adopţiei tehnologiei.

    O perspectivă globală asupra acestui fenomen va fi oferită de David Rowan, editor încă de la înfiinţarea, în anul 2009, a ediţiei britanice a revistei de tehnologie Wired. „Tehnologia, internetul şi noile modele de business contestă în timp real ordinea existentă, astfel că înainte de a ne da seama, regulile vechi nu mai au nicio importanţă. Însă apar oportunităţi noi extraordinare, dacă înţelegi noile reguli. Brusc, fiecare tip de business, de la hardware la servicii, realizează că trebuie să devină un business digital pentru a supravieţui. Ceea ce înseamnă schimbarea mentalităţii corporative şi pregătirea pentru o căutare continuă de noi metode de a crea valoare. Astfel, dacă nu eşti pregătit să inovezi, rişti să rămâi în urmă”,  a declarat David Rowan.

    Mai multe detalii despre conferinţă şi speakerii invitaţi sunt disponibile pe pagina web a evenimentului, www.mssummit.ro.

  • Un business cu volum

    Klaus Reisenauer a plecat din România în 1982 şi s-a întors 20 de ani mai târziu pentru a demara o afacere în construcţii, strâns legată de dezvoltarea Kaufland pe plan local. Criza financiară a adus însă momente dramatice în domeniul în care activa, aşa că a decis să încerce un business pe un un alt segment. Alături de Cristina Fleacă, a mizat pe dezvoltarea pieţei de produse profesionale pentru îngrijirea părului, iar planurile lor vizează ca în patru ani reţeaua Profihairshop să ajungă la 50 de magazine.

    Sunt născut la Sibiu şi am plecat în 1982 în Germania, cu familia; atunci aşa era moda, cei cu origini nemţeşti plecau în Germania“, povesteşte Klaus Reisenauer. A urmat Facultatea de Ştiinţe Economice în Stuttgart şi spune că studiile l-au ajutat să pună bazele teoretice în economie şi afaceri. „Însă cel mai mult m-a ajutat în antreprenoriat experienţa acumulată în domeniul managementului de mall-uri, în care am început să lucrez în Germania imediat după terminarea facultăţii. Am învăţat să apreciez dacă va fi sau nu de succes un mall, cât de important este conceptul mallului şi mixul chiriaşilor, precum şi locul unde ai magazinul, pe ce etaj, dar şi cum se amenajează o vitrină atractivă, toate aceasta fiind lucruri extrem de utile şi care pot determina succesul unei afaceri în retail.“

    Cristina Fleacă, şi ea managing partner al Profihairshop, are studii de business management, drept şi limbi străine. Este traducător autorizat de limba engleză şi germană, astfel că după terminarea facultăţii a început să lucreze pe cont propriu în domeniul traducerilor. „Primii mei paşi spre antreprenoriat au fost în domeniul traducerilor pentru companii din diferite domenii. În paralel, am lucrat într-o companie germană unde am învăţat foarte multe lucruri care au pus bazele experienţei mele în ceea ce priveşte dezvoltarea Profihairshop. Limbile străine mi-au deschis orizontul spre comunicare, iar responsabilitatea în ceea ce priveşte coordonarea echipei mele în cadrul companiei mi-a şlefuit abilităţiile de a interacţiona cu oamenii şi de a le acorda suport în diferite împrejurări“, spune ea. „Când mi s-a oferit şansa unui parteneriat în cadrul Profihairshop am ştiut exact că acesta este domeniul care mă defineşte şi mi se potriveşte perfect. Nu îţi alegi pasiunile, ci pasiunile te aleg pe tine. Succesul nu este cheia spre fericire. Fericirea este cheia spre succes. Dacă îţi place ceea ce faci, atunci vei avea întotdeauna succes.“

    Cu experienţe anterioare în antreprenoriat, Klaus Reisenauer şi Cristina Fleacă au mizat pe o nişă extrem de subţire în urmă cu patru ani: cea a produselor profesionale pentru îngrijirea părului. Până în 2012 vindeau produsele importate doar către saloanele de coafură, dar deschiderea primului magazin, de test, s-a dovedit o idee inspirată, care i-a determinat să dezvolte o reţea la nivelul întregii ţări. Acum, afacerea ProfiHairShop operează o reţea de 25 de magazine, iar anul viitor aceasta se va mări cu alte şase spaţii. Previziunile pentru întregul an se referă la o cifră de afaceri de 5,5 milioane euro, în creştere cu 38% faţă rezultatele anului trecut, când vânzările au ajuns la 4 milioane de euro.

    Drumul spre antreprenoriat

    După terminarea facultăţii, Klaus Reisenauer a lucrat timp de patru ani în cadrul unui dezvoltator de mall-uri din Germania, după care, în 1993, a ales calea antreprenoriatului şi şi-a deschis propria afacere în imobiliare. „Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenor, să construiesc proiecte noi de la zero, alături de oameni creativi, pasionaţi de meseria lor. Dincolo de riscurile pe care le implică, este o meserie care îţi oferă libertate, independenţă şi multe satisfacţii“, spune Klaus Reisenauer. Povesteşte că după terminarea facultăţii scopul său a fost să se angajeze în domeniul care îl interesa, să capete cât mai multă experienţă, pentru ca mai apoi să-şi dezvolte propria afacere în domeniu. „Astfel, după patru ani petrecuţi în compania în care lucram, înfiinţarea propriei firme a venit ca următorul pas firesc în viaţa mea profesională. Am apelat la un credit bancar, pentru că nu aveam niciun ban; când am plecat din România am lăsat totul aici“, spune Reisenauer, cu trimitere la faptul că proprietăţile familiei au fost, practic, abandonate în momentul plecării din ţară. „Am pornit agenţia imobiliară, am făcut câţiva ani intermedieri, după care am cumpărat teren şi am început propriile construcţii. La finalul anilor ’90 mi-am extins operaţiunile în Austria, Ungaria, Cehia şi Slovacia.“ În 2002, Klaus Reisenauer a înfiinţat o societate la Sibiu împreună cu asociatul său, Kurt Wagner, iar patru ani mai târziu cei doi au pus bazele companiei Oasis Retail Development. Compania este unul dintre cei mai mari dezvoltatori de centre de retail din România, cu un portofoliu de peste 70 de proiecte finalizate, pe o suprafaţă de 1,5 milioane mp de teren. Principalele proiecte în România sunt locaţiile dezvoltate pentru lanţurile Kaufland şi Plus (Lidl), precum şi centrele comerciale Prima Shops Center şi Family Center, localizate în oraşele Roman, Reghin, Tecuci, Făgăraş, Botoşani, Giurgiu, Râmnicu Vâlcea şi Mangalia.

  • A cerut 700.000 de dolari. După ce iniţial a fost refuzat, a primit de 40 de ori mai mult

    În septembrie 2013, Jamie Siminoff a mers la celebra emisiune “Shark Tank” în speranţa de a primi 700.000 de dolari pentru compania sa, DoorBot.  După calculele lui Siminoff, compania ar fi trebuit evaluată la 7 milioane de dolari.

    “Shark Tank” este o emisiune în care mai mulţi investitori ascultă ideile de afaceri ale antreprenorilor şi decid apoi dacă doresc sau nu să investească în business.

    Compania DoorBot producea o videosonerie care putea fi legată de smartphone, astfel încât proprietarul casei putea vedea pe telefon cine este la uşă chiar dacă era plecat. Conceptul era bazat pe un studiu ce arăta că majoritatea hoţilor sună la uşă înainte de a sparge o casă, iar DoorBot era o metodă excelentă de a lăsa impresia că proprietarul este înăuntru, scriu cei de la Business Insider.

    Compania lui Siminoff genera deja venituri de un milion de dolari anual, iar acesta spera că modelul său de business îi va convinge pe juraţi să investească; aceştia nu au fost însă impresionaţi şi au decis să nu finanţeze DoorBot.

    Siminoff a părăsit emisiunea dezamăgit, dar norocul lui era pe cale să se schimbe. După ce emisiunea a rulat pe postul american ABC, vânzările au crescut de cinci ori. “A fost probabil cel mai important lucru care ni s-a întâmplat”, povesteşte Siminoff. Pentru a da o imagine mai serioasă companiei, antreprenorul i-a schimbat numele în Ring.

    Marea surpriză a venit însă câteva luni mai târziu, atunci când Siminoff a primit un telefon-surpriză de la unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume: Richard Branson. Acesta văzuse aplicaţia Ring pe telefonul unui prieten şi voia să investească în companie. “A spus că poate trimite pe cineva imediat”. îşi aminteşte Siminoff. “A doua zi, câţiva avocaţi erau la mine acasă cu actele pregătite”, notează aceeaşi sursă.

    Prin investiţia de 28 de milioane de dolari a lui Branson, compania lui Siminoff a fost evaluată la 60 de milioane de dolari. Produsele sale pot fi acum cumpărate din marile lanţuri americane precum Home Depot, Target sau Best Buy.

  • Viaţa plină de frustrări a unui proprietar de franciză McDonald’s

    Al Jarvis avea 16 ani când a început să lucreze în cadrul unui restaurant McDonald‘s din Saginaw, un oraş din Michigan, în 1965. Primul său client a comandat un meniu All-American: un burger, cartofi prăjiţi şi un shake pentru 52 de cenţi. În curând, Jarvis ajunsese să lucreze 50 de oră săptămânal şi să recupereze orele pierdute de somn la şcoală. A renunţat chiar şi la colegiu pentru a se ocupa de managementul restaurantelor, iar până în 1977 devenise consultant pentru proprietari de franciza McDonald’s pe care îi ajuta să deschidă restaurante în statul Michigan – descriu jurnaliştii de la publicaţia Business Week povestea unuia dintre cei mai vechi angajaţi al lanţului american de fast-food.

    Ulterior, Jarvis a cumpărat un restaurant McDonald‘s, iar pe parcursul anilor a angajat sute de persoane, a văzut zeci de articole de meniu intrând şi iesind din acesta şi a petrecut 4-5 ore pe zi, cinci sau şase zile pe săptămână, administrând restaurantul. Jarvis a lucrat 50 de ani  la McDonald’s şi, la şase luni după aceasta perioadă, a decis sa vanda cele doua restaurante pe care ajunsese sa le detina. “Când vedeam cozile ce ajunsesera sa se creeze la drive-thru, simteam o durere in stomac. Oamenii erau diferiţi, compania era diferită. Devenise foarte frustrant”, explica el, referindu-se la modul diferit in care functiona compania, un exemplu in acest sens fiind faptul ca devenise imposibil pentru angajati sa livreze rapid produsele cerute de clienti in timp util.

    Există 5.000 de francize McDonald’s în toată lumea, iar acestea genereaza o treime din veniturile companiei, potrivit Business Week. ”McDonald’s a fost extrem de bun cu mine. Cred în brand.” Dar, la fel ca alţi proprietari de franciza, Jarvis se întreabă dacă directorii din sediile centrale ale companiei vor putea să inoveze pentru a-şi respecta promisiunea de a livra in continuare mâncare gustoasă rapid, promisiune făcută la inceputurile comapaniei. Experienţa lui Jarvis sugerează că răspunsul este nu şi, spre deosebire de alţi proprietari de franciza care nu doresc să comunice presei obsevaţiile lor, Jarvis a acceptat să povestească Business Week părerea sa.

    ”Nu cred că ştiu ce vor să facă”, a spus el referindu-se la executivii de top ai McDonald’s. Ei spun ca ar trebui să ne întoarcem la modul iniţial de a face afaceri, apoi fac burgeri customizaţi şi vorbesc despre micul dejun care va putea fi comandat toată ziua.(…) Îmi pare rău pentru manageri şi pentru echipă. Nu aceea este nişa noastră. Noi facem burgeri şi cartofi prăjiţi.”

    Pentru prima dată în cel puţin trei decenii, McDonald’s va închide mai multe restaurante în Statele Unite ale Americii decât va inaugura. Vanzarile celor 59 de locatii inchise au inregistrat scaderi în ultimele 10 trimestre si, potrivit Business Week,  acţiunile companiei au subperformat in indexul Standar&Poor în ultimii trei ani calendaristici. McDonald’s vrea să concureze cu Starbucks, Chick-fil-A şi Jamba Juice, încercând să pună prefixul Mc oricărui trend observant pe piaţa. ”Fac prea multe”, spune Bob Goldin, vicepreşedinte executiv şi cercetător în cadrul Technomic. ”Nu par să mai fie cei mai buni la nimc.”

    În această vară, McDonald’s a crescut salariile angajaţilor din restaurantele deţinute de companie cu cel puţin un dolar peste minimul local. Acest lucru pune de asemenea presiune asupra proprietarilor de franciza. De asemenea, la începutul lunii septembrie, McDonald’s a anunţat că va începe să ofere micul dejun pe parcursul întregii zile în Statele Unite ale Americii, iar acest lucru va aduce schimbări în restaurante care necesită investiţii cuprinse între aproximativ 500 şi 5000 de dolari pentru echipament – presiune care va cădea din nou, mai ales pe proprietari de franciza.

    Restaurantele cumparate de Jarvis functioneaza langa alte restaurant, parte din lanturi internationale: Burger King, Pizza Hut, KFC, Subway, etc. Jarvis a crezut că poate aduce restaurantul la break even în şase luni, iar acest lucru a durat 18.

    Câteva din tensiunile proprietarilor de francize McDonald’s vin de la  sediile centrale ale companiei. McDonald’s deţine doar 18% din restaurantele  deschise în toată lumea, dar controlează terenurile şi clădirile în care se află majoritatea dintre acestea. McDonald’s are o taxă de franciză care variază între 8,5% şi 15% din veniturile unui restaurant, depinzând de locaţie şi de alţi factori. Astfel, operatorii au griji legate de ce rămâne după plata chiriei, redeventelor, fondului de salariu şi a altor cheltuieli. În general, se descurcă bine, scrie Business Week. Jarvis nu a discutat despre veniturile sale cu jurnaliştii de la publicatia americana, dar nu este neobişnuit pentru proprietari să ajungă la venituri cu sume de şase cifre, potrivit lui Arturs Kalnis, profesor de management axat pe studiul francizelor. Un proprietar care în mod obişnuit lucrează în cadrul McDonald s poate să ajungă la un salaraiu de manager de 108.000 de dolari, pe lângă alte beneficii.

    Presiunile asupra proprietarilor de franciza devin mai mari in contextual in care executivii McDonald’s insistă asupra unui nou produs precum cafeaua McCafe şi cer între 15.000 şi 20.000 de dolari pentru un aparat de făcut espresso. Proprietarul de franciza şi nu compania plăteşte pentru acesta.

    Ambele părţi sunt multumite când anumite investiţii determină recuperarea rapidă a costurilor, iar Jarvis oferă exemplul unui spaţiu de joacă deschis în restaurantul său care i-a crescut numărul de clienţi.

    În 2013, McDonald’s a lansat McWrap-ul. Directorii considerau că acest produs este ideal pentru noua generaţie. Politica McDonald’s spune ca 90 de secunde este sunt suficiente pentru servirea fiecărui client, aspect pe care Jarvis l-a găsit imposibil de implementat după introducerea McWrap-ului, a cărui realizare dura cel puţin 20 de secunde.

    Un alt impas de care s-a lovit Jarvis a fost ca, la cererea conducerii McDonald’s, a încercat să ţină deschis restaurantul timp de 24 de ore în 2009. Pentru a menţine break even-ul,avea nevoie de vânzări de 100 de dolari pe oră, dar în intervalul orar 2 a.m. – 4 a.m. obţinea doar 15-20 de dolari. Nu si-a atins tinta de vanzari, astfel ca a renunţat după două luni de funcţionare in acest regim. I-a plăcut totuşi ideea conducerii companiei de a adăuga un al doilea drive thru. Acesta a fost obiectul unei investitii de 100.000 de dolari. Chiar şi aşa, cozile continuau în continuare să apară în timp ce angajaţii lui încercau să livreze comenzile din ce in ce mai complexe. Până la începutul anului 2014, după mai mulţi ani de vânzări lente, Jarvis a decis să vândă ambele sale restaurante.

    ”Adevărul este că am avut rezultate slabe în ultimul timp”, a declarat CEO-ul McDonald’s, Steve Easterbrook, in cadrul unui interviu citat de Business Week. McDonald’s este în continuare cel mai mare lanţ de restaurante din piaţa fast-food din Statele Unite ale Americii, ce are o valoare totală de 222 de miliarde de dolari. Compania a făcut faţă unor momente dificile, un exemplu al strategiei acesteia fiind în anul 2003, când au lansat strategia ”Plan to Win.” Compania a renunţat atunci la axarea pe deschiderea de noi locaţii în favoarea aducerii de mai mulţi clienţi în cele existente, cu produse mai atractive: spre exemplu, a schimbat modul de realizare a burgerilor, ce au devenit mai suculenţi în urma unui procedeu diferit de pregătire, a adăugat produse solicitate de clienţi, precum băuturile neacidulate ori salatele.

    S-a concentrat pe un serviciu mai prietenos şi mai rapid şi a introdus prima campanie de publicitate globală, ”I m lovin it”, a declarat CEO-ul McDonalds. Easterbrook a declarat că vrea ca McDonald’s să răspundă mai rapid trendurilor în domeniul food şi în acelaşi timp să îmbunătăţească serviciul – prin simplificarea companiei – prin reducerea numărului de produse din meniu şi alocarea de mai mult control proprietarilor de franciza.

    Easterbrook şi-a propus de asemenea să vândă 3.500 din cele 6.700 de restaurante deţinute de companie proprietari de francizalor în următorii trei ani. Compania ar ajunge astfel să deţină 10% din numărul total de restaurante. Spre comparaţie, Burger King deţine doar 1% din lanţul de restaurante.

  • Cum îi învaţă Florin Talpeş pe cei din generaţia millennials să greşească cât mai repede?

    Toată lumea vrea să ştie de ce un antreprenor sau un business a avut succes. A avut o idee genială, a avut noroc, a avut „pile“ să-şi vândă produsele la stat (acum acest lucru s-a transferat în sectorul privat, unde trebuie să ai relaţii ca să poţi să vinzi într-o firmă privată), a avut părinţi cu o istorie în spate, a primit credit de la bancă şi a astfel a avut bani să înceapă afacerea etc.

    Florin Talpeş, proprietarul Bitdefender, a spus la gala Business Magazin CEO Awards 2016 că unul din lucrurile care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi a fost faptul că a greşit la începutul evoluţiei businessului.

    Dacă stai să te gândeşti, aceasta este o condiţie foarte importantă, care poate face diferenţa între firme şi antreprenori. Cine a avut luxul de a putea să greşească la începuturile afacerii şi să înveţe din greşeli a pierdut mai puţin sau chiar deloc.
    Cei care au intrat în business în anii ’90 şi începutul anilor 2000 au avut „luxul“ de a greşi cât pentru celelalte generaţii care au venit după aceşti ani şi care vor veni.

    Acum, când nu mai eşti singur într-o piaţă, când sistemele de organizare din cadrul companiilor încep să facă diferenţa, când procedurile şi birocraţia ţin costurile sub control, când preţurile produselor nu mai cresc datorită inflaţiei şi a creşterii cursului valutar, ci dimpotrivă, scad, sub presiunea concurenţei şi a necesităţilor de cash-flow, niciun antreprenor nu-şi mai permite luxul de a greşi.

    De aceea, există o încetinire în afaceri, de aceea se iau decizii din ce în ce mai greu, de aceea apar powerpoint-urile şi analizele de zeci de pagini, de aceea „birocraţii companiilor“ câştigă teren sau de aceea inovarea cade pe locul doi.
    Businessurile româneşti care mai sunt în proprietatea antreprenorilor români şi care au reuşit să supravieţuiască până acum încep să devină din ce în ce mai „anchilozate“, birocratice, mai corporatiste în cel mai bun caz, cu o apropiere de mentalitatea de la stat şi o depărtare faţă de o mentalitate antreprenorială, unde a greşi este o condiţie esenţială şi face parte din business.

    Pentru că nu mai există nişte condiţii esenţiale care au existat până la mijlocul anilor 2000 şi care au ajutat antreprenorii să aibă atunci succes, respectiv inflaţia, creşterea cursului, majorarea salariilor sub creşterea inflaţiei sau a cursului, acum orice greşeală se cuantifică direct în bani, putând pune chiar în pericol un întreg business.
    Criza a tăiat mult din elanul antreprenorilor, care au devenit mult mai prudenţi şi care acum nu mai vor să rişte. De aceea stau banii degeaba în bănci fără să ajungă la antreprenori, nu că bancherii nu ar vrea să dea credite; în primul rând antreprenorii nu mai vor să se împrumute.

    Accesul la finanţare bancară şi dobânda nu mai reprezintă deloc o problemă la ora actuală pentru afacerile româneşti.
    Antreprenorii care au traversat criza nu prea mai vor să se împrumute la bancă pentru a-şi extinde activitatea, nu mai vor să facă angajări, ca să nu fie nevoiţi să dea afară dacă apare o nouă criză, nu mai vor să câştige cotă de piaţă şi să se lupte cu concurenţa. De ajuns se luptă în preţuri.

    Şansa economiei româneşti trebuie să vină de la antreprenorii mai tineri, care încă nu au ce pierde, decât banii de buzunar, unde greşelile costă mai puţin. Dar din păcate generaţia anilor ’90 nu vrea să devină antreprenoare, să aibă propria afacere, ci preferă salariul unei multinaţionale sau al unei companii româneşti aşezate.

    Această generaţie, millennials, este mult mai comodă, nu vrea să rişte un trai rezonabil, să dea din mână Prima casă şi city break-urile lunare. Prea puţini dintre ei vor să se lupte cu piaţa, cu necunoscutul, cu lipsa banilor de salarii şi de taxe, cu băncile care îţi cer garanţii palpabile şi au mai puţină încredere în cifrele dintr-un business plan. Determinarea şi energia nu reprezintă punctul lor forte, calităţi care sunt mult mai necesare în business decât inteligenţa.

    Deci România are o generaţie antreprenorială lipsă, ceea ce începe să se vadă în economie, în afaceri; numărul companiile care mor, care se desfiinţează, este dublu faţă de firmele nou-înfiinţate, conform datelor Coface.

    Florin Talpeş şi toată generaţia lui, a antreprenorilor din anii ’90, au avut şansa să greşească cât mai repede în business, iar acest lucru i-a ajutat în cele două decenii care au urmat, mult mai mult decât alte condiţii.

    Cum face generaţia lui să-i ajute şi pe cei de acum să intre în business, să devină antreprenori şi nu corporatişti şi să greşească cât mai repede?

  • Ţările cu cei mai fericiţi locuitori. Unde este cel mai bine să locuieşti? Topul celor mai bune ţări în care să locuieşti. Galerie FOTO

    Un nou studiu arată care sunt ţările cu cel mai ridicat nivel al prosperităţii din lume. Dacă banii dintr-o economie reprezentau principalul factor luat în considerare până acum de cercetători, Institutul internaţional Legatum din Londra a realizat un studiu mai amplu, în cadrul căruia s-au luat în calcul mai mulţi factori, potrivit Business Insider. 

    Organizaţia a comparat 104 variabile pentru a ajunge la aceste rezultate. Astfel, ele includ atât indicatorii tradiţionali precum PIB-ul per capita sau numărul locuitorilor care au job-uri full time, dar şi factori mai interesanţi ca numărul serverelor sigure pe care le deţine o ţară sau cât de bine odihniţi se simt oamenii după rutina de zi cu zi, mai scrie Business Insider. 

    Ţările cu cei mai fericiţi locuitori. Unde este cel mai bine să locuieşti? Topul celor mai bune ţări în care să locuieşti. Galerie FOTO

  • Omul care a lucrat ca barman şi instructor de dans, iar acum are o avere de peste 3 miliarde de dolari: “Mai bine pierd şi ultimul cent decât să îl văd pe Trump preşedinte”

    Mark Cuban este un om de afaceri american, cunoscut datorită emisiunii SharkTank. Cuban este investitor, producător de film, autor şi deţine clubul de baschet Dallas Mavericks, lanţul de cinematografe Landmark Theaters şi compania Magnolia Pictures.

    “Aş prefera să nu mai am niciun cent decât să îl văd pe Trump devenind preşedinte”, a spus miliardarul în cadrul unui interviu acordat celor de la Sports Radio. “Şi asta pentru că îmi pasă mai mult de viitorul familiei mele şi de copii decât de carnetul de cecuri.”

    Cuban s-a născut în 1958 în Pittsburgh, Pennsylvania, în cadrul unei familii de evrei. Bunicul său din partea tatălui şi-a schimbat numele de familie din Chabenisky în Cuban după ce a emigrat din Rusia; bunicii din partea mamei erau de origine română. Prima experienţă de business a avut-o la 12 ani, când a vândut saci de gunoi pentru a-şi cumpăra o pereche de adidaşi pentru baschet.

    Mark Cuban a urmat cursurile Universităţii din Pittsburgh, unde a devenit membru al frăţiei Pi Lambda Phi; a avut de-a lungul facultăţii mai multe slujbe, cum ar fi barman, instructor de dansuri disco sau organizator de petreceri. S-a transferat apoi la Universitatea din Indiana, de unde a obţinut în 1981 o diplomă în administrarea afacerilor.

    În 1982, Mark Cuban s-a mutat în Dallas, Texas, unde a obţinut un post ca agent de vânzări pentru una din primele companii implicate în comercializarea calculatoarelor, Your Business Software(YBS). A fost concediat după câteva luni şi a decis să pornească propriul său business, MicroSolutions, luând alături de el o parte dintre clienţii YBS.

    A vândut compania 7 ani mai târziu, în 1990, pentru 6 milioane de dolari.

    În 1995, alături de fostul său coleg de facultate Todd Wagner, Cuban a pus bazele Audionet, un start-up în domeniul transmisiunilor online. În 1998 compania s-a transformat în Broadcast.com, iar un an mai târziu a fost achiziţionată de Yahoo! pentru 5,7 miliarde dolari.

    În ianuarie 2000, omul de afaceri a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al clubului de baschet Dallas Mavericks pentru suma de 285 milioane dolari. Înainte de investiţia lui Cuban, în cei 20 de ani de existenţă, Dallas Mavericks avea un procentaj de victorii de 40%. Din 2000 până în 2010, acesta a ajuns la 69%.

    Cuban a devenit o figură publică în 2012, atunci când s-a alăturat sezonului 3 al emisiunii SharkTank. Emisiunea prezintă investitori cărora le sunt oferite şanse de a participa în anumite afaceri; până în prezent, de-a lungul a 109 episoade, Mark Cuban a semnat 82 de contracte şi a investit aproape 20 de milioane de dolari.

    Nu a intrat în politică, dar a finanţat mai multe campanii electorale, atât în rândul democraţilor cât şi al republicanilor. Mark Cuban s-a căsătorit cu Tiffany Stewart în 2002 şi are trei copii; el locuieşte într-o casă de 2.200 de metri pătraţi în Dallas şi are o avere estimată la 3,2 miliarde dolari.

  • Omul care a lucrat ca barman şi instructor de dans, iar acum are o avere de peste 3 miliarde de dolari: “Mai bine pierd şi ultimul cent decât să îl văd pe Trump preşedinte”

    Mark Cuban este un om de afaceri american, cunoscut datorită emisiunii SharkTank. Cuban este investitor, producător de film, autor şi deţine clubul de baschet Dallas Mavericks, lanţul de cinematografe Landmark Theaters şi compania Magnolia Pictures.

    “Aş prefera să nu mai am niciun cent decât să îl văd pe Trump devenind preşedinte”, a spus miliardarul în cadrul unui interviu acordat celor de la Sports Radio. “Şi asta pentru că îmi pasă mai mult de viitorul familiei mele şi de copii decât de carnetul de cecuri.”

    Cuban s-a născut în 1958 în Pittsburgh, Pennsylvania, în cadrul unei familii de evrei. Bunicul său din partea tatălui şi-a schimbat numele de familie din Chabenisky în Cuban după ce a emigrat din Rusia; bunicii din partea mamei erau de origine română. Prima experienţă de business a avut-o la 12 ani, când a vândut saci de gunoi pentru a-şi cumpăra o pereche de adidaşi pentru baschet.

    Mark Cuban a urmat cursurile Universităţii din Pittsburgh, unde a devenit membru al frăţiei Pi Lambda Phi; a avut de-a lungul facultăţii mai multe slujbe, cum ar fi barman, instructor de dansuri disco sau organizator de petreceri. S-a transferat apoi la Universitatea din Indiana, de unde a obţinut în 1981 o diplomă în administrarea afacerilor.

    În 1982, Mark Cuban s-a mutat în Dallas, Texas, unde a obţinut un post ca agent de vânzări pentru una din primele companii implicate în comercializarea calculatoarelor, Your Business Software(YBS). A fost concediat după câteva luni şi a decis să pornească propriul său business, MicroSolutions, luând alături de el o parte dintre clienţii YBS.

    A vândut compania 7 ani mai târziu, în 1990, pentru 6 milioane de dolari.

    În 1995, alături de fostul său coleg de facultate Todd Wagner, Cuban a pus bazele Audionet, un start-up în domeniul transmisiunilor online. În 1998 compania s-a transformat în Broadcast.com, iar un an mai târziu a fost achiziţionată de Yahoo! pentru 5,7 miliarde dolari.

    În ianuarie 2000, omul de afaceri a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al clubului de baschet Dallas Mavericks pentru suma de 285 milioane dolari. Înainte de investiţia lui Cuban, în cei 20 de ani de existenţă, Dallas Mavericks avea un procentaj de victorii de 40%. Din 2000 până în 2010, acesta a ajuns la 69%.

    Cuban a devenit o figură publică în 2012, atunci când s-a alăturat sezonului 3 al emisiunii SharkTank. Emisiunea prezintă investitori cărora le sunt oferite şanse de a participa în anumite afaceri; până în prezent, de-a lungul a 109 episoade, Mark Cuban a semnat 82 de contracte şi a investit aproape 20 de milioane de dolari.

    Nu a intrat în politică, dar a finanţat mai multe campanii electorale, atât în rândul democraţilor cât şi al republicanilor. Mark Cuban s-a căsătorit cu Tiffany Stewart în 2002 şi are trei copii; el locuieşte într-o casă de 2.200 de metri pătraţi în Dallas şi are o avere estimată la 3,2 miliarde dolari.

  • TOPUL celor mai puternice judeţe din ţară. Adevărul despre România. Care sunt cel mai puternic şi cel mai slab judeţ

    Se remarcă însă, comparativ cu anul 2008, o re­ducere a depen­denţei de Capi­tală, care mai asigură 37% din busines, faţă de  63% în urmă cu opt ani. 

    „În general, se observă o tendinţă sănă­toasă de participare la creştere pe mai multe paliere: pe orizontala unor industrii-cheie, cum ar fi componentele auto, sau pe palierul de IMM-uri care activează în comerţ, precum şi cele care sunt prezente pe piaţa de servicii“, spune Codruţ Pascu, ma­naging partner al companiei de consultanţă în management strategic Roland Berger Strategy Consultants.

    Totuşi, diferenţa între judeţe este extrem de puternică. 
     
     
    Click pe imagine pentru a mări harta