BusinessMagazin

Tag: vara

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • “Cum, dom’le, plecaţi cu copilul, aşa, pe mare?”, una din poveştile pasionaţilor de navigaţie

    Avocatul Ovidiu Drugan, unul dintre puţinii antreprenori în domeniul navigaţiei, a cerut-o în căsătorie pe soţia sa pe apă. Un alt cuplu a mers chiar mai departe şi a spus ”da„ în apele internaţionale; până acum sunt singurii români care au trecut pe certificatul de căsătorie coordonatele, cu longitudine şi latitudine, în loc de o localitate pe pământ. Mihai Marcu merge cu barca în fiecare vară, de trei ani, cu fiul său care are acum 11 ani, la istanbul, doar ei doi; multă lume l-a întrebat pe omul de afaceri: „cum, dom’le, plecaţi cu copilul, aşa, pe mare?”. Iar Ovidiu Ciuca, un antreprenor care face bărci, şi-a construit una cu mâinile lui, încă înainte de a avea maşină. Iahtingul, ca pasiune şi afacere, nu are o dimensiune amplă pe piaţa românească, dar numărul pasionaţilor creşte an de an.

    “Anul trecut băieţelul meu era la prova, în partea din faţă a bărcii, şi când am intrat din Marea Neagră în canal, în drumul spre Istanbul, se uita cum se unesc continentele, fericit şi mândru“, povesteşte Mihai Marcu, preşedinte al boardului de directori al MedLife, unul dintre pasionaţii de iahting.

    De fapt, obiceiul de a merge cu barca la Istanbul a avut şi urmări neaşteptate, antreprenorul fiind chemat la şcoala unde învaţă băiatul său, în vârstă de 11 ani, unde i s-a spus că e un băiat foarte bun, învaţă foarte bine, dar că are tendinţa de a exagera lucrurile. Cum?, a întrebat şi i s-a replicat: „A spus că în vacanţă a mers cu skijet-ul, că a fost la pescuit cu barca în Golful Persic şi a prins o baracudă de 3-4 metri, că a fost cu tata cu barca la Istanbul“. Or toate aceste poveşti de vacanţă erau cât de poate de adevărate. În rândul experienţelor frumoase legate de navigaţie, antreprenorul, care a investit şi în afaceri din domeniul navigaţiei, enumeră şi plecările pe mare către Balcic (Bulgaria), cu managementul MedLife.

    La capitolul experienţelor interesante încadrează şi momentul când a ales să vadă ce înseamnă experienţa de skipper, într-un training pe barcă la care participau manageri dintr-o corporaţie. Fără să ştie cine este, de fapt, Mihai Marcu, respectivii l-au tratat ca pe un angajat; „Mihai, adu-mi o bere“, „Mihai, ţine berea la rece“ şamd. Antreprenorul spune că a intrat în joc, iar seara, când a venit CEO-ul corporaţiei, acesta s-a aşezat lângă Marcu, la masa skipperilor, vorbind cu el ca prieten. Cel care în cursul zilei îi adresase numeroasele ordine s-a apropiat de preşedintele MedLife, încercând să-şi ceară scuze. Marcu în schimb a răspuns că îi mulţumeşte, pentru că a avut o experienţă interesantă, oferindu-i-se prilejul să înţeleagă că viaţa skipperilor este mai grea decât credea.

    ÎN LOCUL AVOCATURII

    Şi Ovidiu Drugan, avocat de formaţie, are o tolbă plină de poveşti. El este pe cale să renunţe la profesia de avocat, având în lucru în prezent doar 2-3 dosare, cu scopul de a se dedica total pasiunii pentru navigaţie. Împreună cu tatăl său şi sora sa au înfiinţat o şcoală de navigaţie, SetSails, unde a investit în zece ambarcaţiuni, cumpărate, toate, în parteneriat şi în sistem de leasing. Cea mai frumoasă experienţă trăită pe luciul apei este cererea în căsătorie pe care a făcut-o pe barcă; „un alt cuplu a ieşit în apele internaţionale, skipperul a oficiat căsătoria, iar la întoarcerea pe uscat au înregistrat căsătoria.

    Din câte ştiu eu este singurul cuplu de români care au trecute coordonatele pe mare la locul oficierii căsătoriei“, spune Ovidiu Drugan. El povesteşte cu încântare că în rândul experienţelor frumoase se înscrie şi organizarea, anul acesta, a unei expediţii de 11 ambarcaţiuni româneşti în Grecia. „A fost o senzaţie deosebită să vedem navigând prin insule o veritabilă flotă, cu pavilioane româneşti“, spune avocatul, care completează că preferă domeniul navigaţiei profesiei pentru care s-a format pentru că pe barcă se râde foarte mult, oamenii se simt bine, spre deosebire de clienţii care apelau la el în calitate de avocat.

    De fapt, cele mai multe poveşti legate de iahting sunt povestite cu înflăcărare; la terasa la care avea loc discuţia cu Drugan, într-o schimbătoare zi de vară în care ba era prea cald, ba ploua cu găleata, a intrat în vorbă un motociclist care s-a dovedit, la rândul său, pasionat de călătoriile pe mare. La intrarea în portul din Myconos, povesteşte motociclistul, arhitect de profesie, căpitanul bărcii pe care se afla a hotărât să ia pieptiş furtuna, într-o zonă îndeobşte cunoscută drept periculoasă. „Chiar şi grecii, care sunt foarte relaxaţi de felul lor, se agitau pe mal, pentru că nici ei nu fac astfel de manevre, aleg un drum mai ocolit, dar mai sigur“, spunea arhitectul, care în timpul furtunii coordona skipperul citind cordonatele pe telefonul inteligent, devenit mai nou cea mai răspândită unealtă de navigaţie.

  • Românii cheltuiesc pe concedii o jumătate de salariu

    În rândul acestora, România se poziţionează uşor peste medie, dedicând cheltuielilor de vacanţă aproape 50% din veniturile lunare familiale (49,7%) – echivalentul a 291 de euro -, în timp ce media europeană este de 47,2%.

    Este interesant de observat că, pentru vacanţa de vară, românii cheltuie aproape dublu faţă de bugetul alocat vacanţelor de iarnă (47% vara, faţă de 25%, iarna). Cu toate acestea, în raport cu media europeană, dacă este să ne referim strict la cheltuielile de Crăciun, tindem să fim mai generoşi decât în perioada estivală (vezi index 121, iarna, faţă de 105, vara).

    Pentru acest studiu, Ferratum Grup, un iniţiator al tehnologiei financiare şi al împrumuturilor mobile, şi-a invitat clienţii din 17 ţări europene să îşi analizeze comportamentul privind cheltuielile în timpul sezonului estival. Un total de 5.685 de familii de clasă mijlocie au completat sondajul despre cât anume şi unde îşi cheltuie veniturile.

    Sondajul indică faptul că, spre deosebire de anul trecut, în 2015 lucrurile se prezintă mai bine pentru familiile europene. Peste 30% dintre acestea  plănuiesc cheltuieli mai mari în vacanţa din această vară comparativ cu anul precedent, iar 40% menţin aceleaşi cheltuieli ca în vara lui 2014. Sondajul a evidenţiat, însă, diferenţe surprinzătoare între ţări.

    În ţările din estul Europei, sumele relative alocate pentru vacanţă sunt mult mai mari decât în Vest.

    Cu excepţia Spaniei, ţările care cheltuie cel mai mult în vacanţe sunt cele din estul Europei – peste media (47%) venitului disponibil.

    Conform Barometrului European de vară Ferratum Grup, Estonia şi Letonia se află în topul acestei liste, cu cheltuieli de vacanţă (raportat la venitul familiei) de peste 60% (Estonia – 629 euro, Letonia – 621 euro).

    Danemarca şi Germania dedică vacanţelor de vară cele mai mici bugete (27%, respectiv 28%). Pentru a finaliza trendul ţărilor vestice (cele mai conservatoare ţări când vine vorba despre bugetele vacanţelor de vară de anul acesta), tabelul este completat de Ţările Nordice şi de Regatul Unit.

    În Europa de Vest există diferenţe mari între ţări cu privire la sumele aferente vacanţelor din această vară. O familie daneză din clasa mijlocie alocă doar 27% din venitul disponibil familiei pentru vacanţa de vară, în timp ce omologii lor spanioli cheltuie aproape 55% pe călătorie, relaxare şi tendinţe estivale. Ocupanta locului al doilea în topul celor mai cheltuitoare ţări vestice este Suedia unde procentul este de 41% (1,171 euro).

     Călătoriile în propria ţară constituie cele mai frecvente cheltuieli, reprezentând o medie de 17% din venitul disponibil al unei familii. O destinaţie de vacanţă atât de populară, poate că nu este suprinzător că Spania cheltuie cel mai mult pe călătorii în propria ţară (25%), urmată de Lituania (21%) şi Danemarca (20%). Suedia, Finlanda şi Bulgaria ocupă locul 4, cu un procent de 19%.

    Pe de altă parte, cei mai pasionaţi turişti străini în această vară sunt olandezii şi britanicii (17%), urmaţi de danezi şi suedezi (15%), nemţi (13%) şi bulgari (12%).

    Clubbing-ul, restaurantele, plaja implică cea de-a doua categorie de cheluieli de vacanţă în rândul celor 17 ţări din studiu, cu Spania conducând din nou clasamentul cu un procent de 24%.

    Danemarca şi Suedia sunt, de asemenea, pasionate de frecventarea restaurantelor (16%), fiind urmate îndeaproape de Polonia şi Croaţia, care plănuiesc să cheltuie aproximativ 15% din fondurile totale alocate pentru activităţi sociale.

    Totuşi, vara nu presupune numai călătorii, restaurante şi petreceri. Studiul mai arată că europenii au şi alte priorităţi. De exemplu, 12% din cheltuielile de vară sunt alocate pentru îmbunătăţiri în locuinţe, grădini sau chiar garderobe.

    Bulgarii (21%) şi lituanienii (19%) profită de vremea bună din timpul verii pentru a se ocupa de bricolaj şi grădinărit, în timp ce nemţii îşi dedică 14% din venitul disponibil noilor ţinute estivale.

    În mod suprinzător, festivalurile sau evenimentele sportive estivale nu sunt atât de populare în rândul clasei mijlocii cum ar fi fost de aşteptat. Numai 5-6% din cheltuieli merg spre astfel de evenimente.

    Deşi privitul sporturilor nu pare a fi o prioritate pentru majoritatea europenilor, practicarea lor rămâne, în mod evident, în topul preferinţelor.

    Cine preferă un stil de viaţă activ se va simţi ca acasă în Polonia unde 1/10 din sumele alocate pentru vacanţa de vară sunt cheltuite pentru sporturi de recreere, precum fotbal, înot şi camping. Restul Europei nici măcar nu se apropie de acest procent.

    Veniturile au fost declarate în moneda locală, iar investiţia relativă pentru vară este calculată ca raport între cheltuielile estivale şi venitul disponibil al unei familii în fiecare locaţie. Veniturile disponibile au fost ajustate în funcţie de parităţile puterii de cumpărare individuale din fiecare locaţie pe baza cifrelor din 2014 furnizate de Banca Mondială.

    La sondaj au participat 5,685 de familii din 17 ţări europene. Respondenţii au vârste cuprinse între 21-65 de ani (dintre care 60% sunt femei). Venitul mediu net disponibil al familiilor participante este de de 720 – 3.800 euro.

    În plus faţă de factorii demografici, respondenţii au fost întrebaţi despre venitul lor net lunar disponibil, despre cât cheltuie cu vacanţele de vară, pe ce activităţi de vară cheltuie banii, care este valoarea cumpărăturilor online pentru vacanţă şi cât de repede estimează să îşi refacă echilibrul financiar după vacanţele de vară.

    Toate sumele din sondaj au fost exprimate în moneda fiecărei ţări. Răspunsurile au fost uniformizate pentru a reflecta puterea respectivă de cumpărare din fiecare ţară. Toţi respondenţii au fost anonimi şi nu au primit nicio remuneraţie pentru a participa la sondaj.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Importul şarlatanilor „Tsipras” trebuie blocat. Dăunează grav României

    Guvernul Alexis Tsipras trebuie să plătească pensii şi salarii, spitalele de stat trebuie să cumpere medicamente şi, deocamdată, toate aceste obligaţii sunt achitate pentru că Banca Central Europeană pompează zilnic bani către Grecia. Ce se va întâmpla dacă guvernatorul BCE, Mario Draghi, închide robinetul? Guvernul Tsipras va emite probabil nişte hârtii cu o valoare incertă – aşa-numitele I.O.U („I owe you”) sau drahme – dar grecii tot de euro se vor folosi.

    Referendumul nu face nici un bine Greciei, întrucât datoriile nu pot fi şterse sau restructurate pur şi simplu pentru că aşa au decis debitorii, unilateral. Sunt mulţi cei care compară situaţia din Grecia cu cea din Puerto Rico, o insulă din Caraibe care este oficial parte a Statelor Unite. Şi Puerto Rico este înglodată în datorii (care depăşesc de 4,5 ori veniturile guvernamentale), dar urmează programul de ajustare fiscală şi reforme structurale stabilit de un expert al Băncii Mondiale, pentru că altfel riscă să intre în insolvenţă şi ar urma să accepte pur şi simplu tutela unui judecător sindic (bankruptcy court).

    Grecia (unde datoria depăşeşte de 3,8 veniturile la bugetul statului) încearcă, în schimb, să creeze o presiune politică pe guvernele din zona euro, pentru a ocoli din nou necesarele reforme. Nici măcar promisele măsuri anti-corupţie nu au evoluat prea mult în guvernarea Tsipras.

    Nu ştiu, şi cred că în acest moment nu ştie nimeni, ce se va întâmpla cu Grecia, dar este evident că, din păcate, referendumul va avea consecinţe negative pentru România şi pentru regiunea înconjurătoare. În primul rând, domnul Putin capătă un important respiro şi îşi poate relua manevrele din Ucraina, în timp ce liderii UE îşi bat capul cu Grecia. Cum va folosi Rusia această oportunitate, rămâne de văzut, ceea ce vedem este că Rusia Today jubila la momentul anunţării rezultatului referendumului. Luni, Putin l-a sunat pe Tsipras şi i-a oferit sprijinul său.

    În al doilea rând, vor fi afectate investiţiile greceşti în zona extinsă a Balcanilor, inclusiv din România. Balcanii erau principalul teren al investiţiilor din această ţară, fiind o regiune familiară grecilor. Acum, companiile cu capital grecesc vor începe probabil să trimită lichidităţi către patrie, pentru a-şi sprijini firmele-mamă, şi vor investi mai puţin.

    Cele şapte bănci cu capital grecesc din România detin aproximativ 30% din capitalul sistemului bancar, deci au o influenţă semnificativă. În paranteză, anunţul lui Gyorgy Frunda, consilier onorific al premierului Ponta, că el şi prietenii săi şi-au retras banii din băncile cu capital grecesc dovedeşte o iresponsabilitate crasă. Un astfel de semnal din partea unui oficial guvernamental poate declanşa oricând panica între deponenţi, consecinţele la nivelul întregului sistem bancar fiind greu de anticipat. Mă întreb dacă Frunda nu a făcut intenţionat o astfel de declaraţie, pentru că nu îl suspectez de lipsă de inteligenţă.

    Dar cel mai tare mă îngrijorează riscul contaminării României de populismul anti-capitalist şi etnocentric din Grecia. Am avut deja câteva experimente şi am scăpat uşor. PRM a obţinut, în 2000, aproape 2,3 milioane de voturi, adică peste 21%, iar Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale. În 2012, partidul lui Dan Diaconescu a fost votat de peste un milion de alegători, adică aproape 15%. Acum, unul din ei este la pensie, iar altul la puşcărie, dar şarlatani care să ofere soluţii miraculoase, amestecate cu lozinci patriotarde, se vor găsi mereu. Nu putem exclude – deşi pare o teorie un pic conspiraţionistă – ca Rusia să finanţeze pe viitor mişcări tip Syriza, care să distrugă unitatea Uniunii Europene.

    Deja există un nucleu de stângişti romantici şi naivi, susţinuţi de fosile ale regimului comunist, inclusiv câţiva foşti turnători ai securităţii, care bat toba revoluţiei anticapitaliste şi cheamă la luptă împotriva oligarhiei financiar-bancare. Mai rău, am văzut câteva semnale în această direcţie venind din partea unui premier Ponta disperat. Celor care li se pare că asta este soluţia pentru România – separare de valorile şi politicile economice ale Uniunii Europene – le fac o invitaţie: să viziteze Chişinăul. Sau, mai bine, Kievul. Sau cel mai bine să facă o vizită la Minsk, să vadă cum se trăieşte în republica „independentă” condusă de Alexandru Lukaşenko. Eu personal sunt convins că între „independenţa” girată de Moscova şi integrarea în Uniunea Europeană, românii vor alege calea spre Vest.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Bursele, prinse între „moartea porumbelului“ Fed şi tragedia greacă

    Indicele BET, principala referinţă a bursei de la Bucureşti, a deschis săptămâna trecută cu scăderi de până 1%, însă pe parcursul şedinţelor următoare acţiunile româneşti s-au redresat şi au raportat creşteri modeste.

    Schimbarea de sentiment a investitorilor indică faptul că aceştia se aşteaptă la un acord între Grecia şi creditorii săi. Miniştrii de finanţe ai ţărilor din zona euro au stabilit amânarea tuturor negocierilor cu guvernul Greciei până după anunţarea rezultatului referendumului programat duminică. Astfel că este de aşteptat ca la începutul acestei săptămâni să aibă loc din nou turbulenţe pe pieţele de acţiuni, în funcţie de rezultatul referendumului.

    „Defaultul Greciei este inevitabil şi nu va fi o surpriză pentru nimeni. Se ştie de mai mulţi ani că Grecia nu dispune de capacitatea financiară de a-şi plăti datoriile, astfel că mă aştept ca intrarea în default să aibă un impact limitat pe burse, mult mai mic decât cel cauzat de falimentul Lehman Brothers“, a spus Nicolae Pascu, directorul general al societăţii de administrare STK Financial.

    Miniştrii de finanţe din zona euro au respins solicitarea autorităţilor de la Atena de a prelungi cu o lună programul de susţinere financiară de 240 de miliarde de euro, din care Grecia mai are de primit 7,2 mi-liarde de euro. În lipsa fondurilor, Grecia nu şi-a putut plăti o datorie de 1,6 miliarde de euro către FMI, scadentă pe 30 iunie.

    „Pieţele de acţiuni au reacţionat prin scăderi la riscul de default al Greciei încă din 2012, însă pieţele de obligaţiuni nu au reacţionat. Problema mai mare pentru România va fi impactul defaultului Greciei pe piaţa de obligaţiuni. Ne putem aştepta la o creştere a dobânzilor pe piaţa obligaţiunilor dacă intră Grecia în default, iar acest lucru va face ca statul român să se împrumute mai scump“, a mai spus Pascu.

    Privind luna iunie în ansamblu, bursa a avut o perioadă slabă. Indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, s-a depreciat cu 2,78%, indicele BET-FI, al SIF-urilor şi Fondului Proprietatea, a scăzut cu 4%, iar indicele companiilor din energie (BET‑NG) s-a depreciat cu 1%.

    „În această vară, adevăratul subiect la nivel global nu este Grecia, ci apropierea Rezervei Federale de prima creştere a dobânzii-cheie din SUA din ultima decadă. Credem că, pe măsură ce percepţia iminenţei debutului unui ciclu de normalizare monetară în SUA se va consolida, cotaţiile aurului ar trebui să se deprecieze în aceasta vară, putând testa cotaţia de 1.000 dolari/uncie“, a spus Mihai Nichişoiu, analist pieţe internaţionale la firma de brokeraj Tradeville.

    Investitorii de pe pieţele financiare internaţionale se aşteaptă ca banca centrală a SUA să crească rata dobânzii de referinţă din luna septembrie. Această creştere de dobândă va pune capăt politicii monetare a Fed descrise drept „dovish“ din ultimii opt ani (n.red. „dove“ în limba engleză înseamnă porumbel, termenul fiind extins în vocabularul investitorilor pentru a denumi o politică monetară relaxată, docilă).

    Acest scenariu este semnalizat de faptul că aurul nu a reacţionat la riscul ieşirii Greciei din zona euro.
    Aurul a rămas indiferent la turbulenţele de pe pieţele financiare cauzate de temerile investitorilor privind un posibil default al Greciei, cotaţia metalului galben fiind aproape identică în ultimele zile. În astfel de situaţii, aurul ar fi trebuit să se aprecieze pe fondul refugiului investitorilor în active considerate sigure.

    Acest lucru nu s-a întâmplat însă: uncia de aur se tranzacţiona pe 30 iunie pe bursa de la Londra la 1.170 de dolari, cotaţie aproape identică cu cea de vineri 26 iunie şi cu 1,7% sub cea de la începutul lunii iunie. În ultima lună, bursele mature de acţiuni (Franţa, Germania, Anglia) s-au corectat cu până la minus 6%, investitorii reacţionând la incertitudinile legate de viitorul Greciei în zona euro. Dolarul s-a depreciat cu 2% faţă de euro în ultima lună.

    Teoretic, între evoluţia dolarului american şi cea a aurului există o relaţie inversă, însă în ultima lună ambele active financiare s-au depreciat.

    În vara anului 2011 aurul a fost principalul refugiu din calea tur-bulenţelor financiare, când temerile privind un po-sibil default al Greciei, retrogradarea ratingului SUA, dar şi riscul ca economiile mari ale zonei euro precum Franţa şi Italia să intre în colimatorul pieţelor financiare au aruncat cotaţia aurului la maximul istoric de 1.900 dolari/uncie (o uncie echivalează cu 31 de grame).

  • Pleci în vacanţă în străinătate? Cum vorbeşti mai ieftin la telefon

    Românii care pleacă în vacanţă în străinătate în această vară au posibilitatea de a plăti mai puţini bani în roaming. Tarifele telefonice exorbitante nu le vor mai strica bugetul de vacanţă românilor care vor să plece în concediu peste graniţă.

    Pentru că sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene ei vor economisi bani în cursul călătoriilor.

    Pleci în vacanţă în străinătate? Cum vorbeşti mai ieftin la telefon

  • Ambarcaţiunea care-şi schimbă forma

    Cum vara e un moment numai bun pentru excursii pe valuri, producătorii de ambarcaţiuni se pregătesc cu tot felul de modele cu care să-i atragă pe amatorii de astfel de distracţii.

    Printre cele mai impresionante, în opinia The Telegraph, se numără modelul 88 Florida de la Riva, o ambarcaţiune decapotabilă, menită să-i facă pe pasageri să se simtă ca şi cum s-ar plimba într-un coupé, feriţi de soarele arzător sau Kormaran.

    Acesta din urmă este un mic vas produs de o companie din Austria, care se poate transforma la dorinţa celor pe care-i transportă în catamaran, trimaran sau ambarcaţiune monococă, graţie celor două flotoare care se pot strânge sau întinde.

    Kormaran este prevăzut şi cu aripi portante retractabile care pot fi folosite pentru un plus de viteză atunci când se deplasează cu flotoarele strânse.
     

  • Expoziţie interactivă cu produse Lego, în vacanţa de vară

    În cadrul ei se găsesc zeci de modele originale Lego la scară largă, motorizate şi interactive, precum şi Atelierul de Edutainment (educaţie prin joacă) “Young Engineers”, unde atât copiii, cât şi adulţii vor putea construi din cărămizi Lego diverse modele interactive ce folosesc principii inginereşti similare celor demonstrate prin exponate.

    “Scopul expoziţiei este de a oferi un mediu în care copiii să se joace şi să exploreze lumea inginerească pur şi simplu jucându-se cu modele la scară largă construite din piese Lego.  Mai târziu, pentru a extinde experienţa, copiii sunt invitaţi să construiască un obiect la scară mica după modelele explorate. Aceasta le oferă copiilor o altă perspectivă asupra principiilor ingineriei la care au fost expuşi”, spune Amir Asor, CEO Young Engineers.

    Expoziţia va fi deschisă pe perioada vacanţei de vară, iar preţul biletelor porneşte de la 20 de lei de persoană. În cadrul expoziţiei sunt prezentate 27 de exponate, printre care: maşini de curse, carusel, scaune zburătoare, maşinuţe electrice, balansoar, lift, garaj, pod suspendat, macarale de şantier, sondă de petrol şi gaze, burghiu pentru tunel, balastieră de nisip, pistă cu bile, aparat pentru rezolvarea cubului rubik, bilă în labirint, turbine de apă, avion, elicopter de salvare, jeep de salvare, tanc, vehicul marţian.

    În interiorul expoziţiei există şi un magazin cu produse Lego, care va oferi preţuri promoţionale la seturile selecţionate.

    Expoziţia a fost organizată şi în Israel şi Ungaria, iar Young Engineers ţin cursuri în peste 20 de ţări din întreaga lume.

    Young Engineers se implică în ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică utilizând cărămizi Lego. Folosind această metodă, mii de copii din întreaga lume creează modele interactive. Programele Young Engineers sunt promovate de iCarnegie, filiala Universităţii Carnegie Mellon, iar fondatorul Young Engineers este câştigătorul Premiului Antreprenorul Anului 2011 în cadrul competiţiei Youth Business International, la care au participat antreprenori din 40 de ţări, creeat de Alteţa Sa Regală Prinţul Charles al Regatului Unit al Marii Britanii.

    Grupul Lego este o companie privată, deţinută de familia Kristiansen, cu sediul în Billund (Danemarca) şi birouri principale în Enfield (S.U.A.), Londra (Marea Britanie), Shanghai (China) şi Singapore. Înfiinţat în anul 1932 de către Ole Kirk Kristiansen şi având la bază cărămida Lego emblematică, grupul este unul dintre cei mai mari producători de materiale de joacă din lume.

    În cei 214.000 metri pătraţi ai centrului dezvoltat de către AFI Europe sunt găzduite 300 de magazine, un hypermarket deschis 24/24, cel mai mare patinoar şi cea mai mare pistă de karting din interiorul unui centru comercial, un perete pentru escaladă, pista pentru biciclete, un lac cu bărcuţe electrice, locuri de joacă pentru copii, un cinematograf cu 20 de ecrane, primul IMAX din România, două cazinouri, o arenă pentru laser tag, o zonă de expoziţii.

  • Solstiţiul de vară 2015: 21 iunie, debutul verii astronomice, asociat şi cu diverse tradiţii populare

    Solstiţiul de vară marchează cea mai lungă zi a anului, de obicei pe 21 iunie – 20 iunie, în anii bisecţi.

    Potrivit Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti, în jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°. Este momentul solstiţiului de vară, care marchează începutul verii astronomice.

    Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor păstrează (în prima aproximaţie) o poziţie fixă în spaţiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33′. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.

    Pentru un observator terestru, fenomenul se materializează pe sfera cerească prin mişcarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat faţă de cel al ecuatorului ceresc cu 23° 27′. La momentul solstiţiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27′ distanţa unghiulară nord faţă de ecuatorul ceresc, el descriind mişcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului.

    Denumirea de solstiţiu (“Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia. Soarele aflându-se la culminaţie (pentru latitudinea medie a ţării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore şi 32 de minute, durata nopţii fiind de numai 8 ore şi 28 de minute. Din acelaşi motiv şi crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor “nopţi albe”.

    După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. În emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

    Observatorul Astronomic aminteşte faptul că, bazându-se pe acest fenomen, învăţatul grec Eratostene a reuşit să determine încă din anul 250 î.e.n., cu o precizie remarcabilă, lungimea meridianului terestru. Astfel, observând Soarele la momentul culminaţiei în ziua solstiţiului de vară în oraşele egiptene Siena, unde acesta se află chiar la zenit, şi Alexandria, unde Soarele avea o distanţă zenitală de 7° 12′, şi cunoscând distanţa terestră între cele două oraşe, Eratostene a obţinut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operaţie geodezică cunoscută în istorie.

    Un moment semnificativ al anului, solstiţiul de vară este adesea asociat cu tradiţii populare care marchează noi începuturi. Oamenii din toată lumea sărbătoresc această zi cu petreceri, picnicuri, cântece, dansuri şi focuri uriaşe.

    În vechime, solstiţiul de vară era folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole. De asemenea, era o perioadă foarte populară din an pentru a organiza nunţi.

    În China antică, solstiţiul de vară era asociat cu energiile feminine – yin. Atunci se celebra Pământul, feminitatea, fiind o sărbătoare complementară solstiţiului de iarnă, asociat cu raiul, masculinitatea şi energiile yang.

    În vechea Galie, actuala Franţă, avea loc sărbătoarea Eponei, zeiţa fertilităţii şi protectoarea cailor, în timp ce în zonele populate de triburile germane, slave şi celtice se aprindeau focuri uriaşe. În America de Nord, băştinaşii aveau diverse ritualuri prin care sărbătoreau Soarele, cu dansuri şi post alimentar.

    Ziua de 21 iunie reprezintă o ocazie pentru druizii din timpurile moderne să se adune la complexul megalitic Stonehenge din Marea Britanie, pentru a participa la diverse ritualuri păgâne. Stonehenge (“pietre în picioare”, în engleza veche), inclus în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1986, reprezintă cel mai important complex de menhire din lume. Cele 17 blocuri de piatră ale sale, care cântăresc până la 45 de tone, ce susţin alte bârne de piatră, sunt aliniate în direcţia de unde răsare Soarele în timpul solstiţiului de vară, alimentând astfel teoriile potrivit cărora complexul de la Stonehenge ar fi un observator astronomic preistoric sau un templu al Soarelui.

    După răspândirea creştinismului, în Europa, multe obiceiuri păgâne au fost preluate de această religie. În zone din Scandinavia, solstiţiul de vară a fost în continuare sărbătorit, dar s-a suprapus peste sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul – 24 iunie.

    În România, solstiţiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor şi ca Drăgaica, celebrată pe 24 iunie. Asociate la rândul lor sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar şi poartă în unele locuri şi numele “Cap de vară”.

    Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi “Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

    Potrivit etnologului Marcel Lutic “sub numele Sânziene se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii şi apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, şi Drăgaica”.

  • Două parcuri acvatice, deschise în această vară pe litoral. Cum arată şi care sunt preţurile biletelor – FOTO

    Turiştii care ajung pe litoral în această vară au la dispoziţie două parcuri acvatice. Potrivit reprezentan

    ţilor unuia dintre cele două parcuri acvatice, turiştii vor găsi locuri de joacă special amenajate pentru copii, cu piscine şi tobogane multiple, dar unde adâncimea apei nu depăşeşte 40 de centimetri, dar şi unele destinate celor mai mari.

    UNDE S-AU DESCHIS CELE DOUĂ PARCURI ACVATICE ŞI CARE SUNT PREŢURILE BILETELOR