BusinessMagazin

Tag: usl

  • Săriţi, e dictatură-n România!

    De fiecare dată când aşa-zisa stângă sau aşa-zisa dreaptă reuşesc să-şi promoveze vreo iniţiativă în Parlament, în Guvern, în Justiţie sau la CCR, adversarii ripostează identic, reclamând că s-a dat o lovitură de stat care va aduce o teroare mult mai rea decât cea comunistă şi afurisind poporul că nu iese în stradă să răstoarne fie dictatura lui Băsescu, fie dictatura lui Ponta.

    De fapt, avem acelaşi ping-pong cu instituţii şi oameni specific schimbărilor de putere din anii electorali. Am avut ordonanţa ICR, 3 miniştri loviţi de ANI, preluarea Monitorului Oficial de către Guvern, judecarea la DNA a medicilor lui Adrian Năstase, gonirea PDL din CA al TVR, restrângerea atribuţiilor CCR asupra deciziilor Parlamentului şi simplificarea de către Parlament a demiterii preşedintelui, verdictele CCR privind uninominalul pur într-un tur sau cine reprezintă ţara la Bruxelles.

    Instituţiile de mai sus ajung, rând pe rând, victime colaterale într-un meci unde neputinţa de a-l deposeda pe adversar de mingi duce la obsesia de a distruge chiar mingile. Nu altceva înseamnă ameninţările USL cu desfiinţarea ANI, a DNA sau a CCR, campaniile de demitere a premierului sau pisica zilnică a suspendării arătată preşedintelui. Dar lupta politică de acum e mai violentă nu fiindcă s-a instaurat brusc o dictatură, ci fiindcă e rezultatul combinat al inovaţiilor instituţionale şi legislative cu care toate partidele, pe rând, au urmărit să se protejeze suplimentar de asaltul rivalilor după fiecare schimbare de ciclu electoral.

  • Glonţul de argint tras de Adrian Năstase

    Cu atât mai mult a contat momentul emoţional al spitalizării lui Năstase, care s-a dovedit factorul declanşator al unei înfruntări decisive între palatele Victoria şi Cotroceni, pe care până acum n-au putut-o amorsa nici presiunea de revanşă a PC şi a unora dintre fanii USL, nici ciondăneala despre cine reprezintă România la Consiliul European şi nici chiar scandalul plagiatului lui Victor Ponta.

    Premierul Ponta, cel mai mare obstacol de până acum în calea dorinţei colegilor săi de a porni suspendarea preşedintelui, şi-a dat frâu liber furiei şi acuzaţiilor la adresa lui Traian Băsescu, nesfiindu-se nici să presupună la spital că acesta e fericit fiindcă Adrian Năstase s-a împuşcat. În aceste condiţii, ameninţarea liderului PNL, Crin Antonescu, că preşedintele va fi suspendat imediat dacă nu va semna fără condiţii numirea lui Puiu Haşotti ca ministru al culturii, împreună cu declaraţia că “nici eu, nici Victor Ponta nu suntem dispuşi să mai permitem înjosirea unor oameni care n-au altă vină decât că fac politică”, consfinţeşte intrarea confruntării Băsescu-USL într-o nouă fază.

    Unde va duce ea? Săptămâna trecută, Senatul a decis că preşedintele statului poate fi demis cu majoritate simplă la referendum şi se pregăteşte acum să interzică CCR să se pronunţe asupra deciziilor Parlamentului, ceea ce ar face imposibilă contestarea la CCR a unui verdict parlamentar favorabil suspendării.

  • Opinie Florin Negruţiu, gândul.info: Găina fără cap

    Obişnuit cu tăierile, Capul s-a rezecat singur în ziua alegerilor, dintr-o singură lamă. S-a descăpăţânat de trup alegând să plece cu “copiii” din presă la supermarket. N-am treabă cu voi, puicuţelor, muriţi în pana voastră, grăit-a Pliscul prezidenţial. Iar PDL a murit pre pliscul lui, astfel încât azi, după ce tragem linie în urma Colegiului Director care “s-a lăsat cu sânge pe pereţi”, niet găină, niet Cocoş! Doar nişte trupuri ciocnindu-se haotic şi disperat unul de celălalt.

    Dar ştiţi cum e până la urmă, capul face, capul trage. Iar dl. Băsescu, care s-a autoseparat ostentativ de partidul perdant în alegeri, de partidul său, rămâne pe zi ce trece mai singur. Noua orânduire îi confiscă programatic simbolurile puterii sale. Politica externă, Armata, Televiziunea Română, Institutul Cultural – toate trec în mâna puterii victorioase. E o mare ambiţie şi sete de afirmare la Victor Ponta, e o şi mai mare foame între miile de ciripoi slăbiţi de atâta opoziţie. Mii de ciocuri gălăgioase se ridică în aer să primească ceva din prada de război smulsă de la defunctul PDL. Da, defunctul…

    PDL este în acest moment un partid mort. Printre frânturile de acuzaţii reciproce care au răzbătut astăzi din sala şedinţei PDL s-au auzit înjurături de Udrea sau Roberta, însă niciuna de Băsescu – omul care a făcut orice drum înainte imposibil. Cine a instaurat epoca Nuţi în PDL? Cum de nu au crescut până acum în partid oameni valoroşi care să aibă curajul să nu meargă teleghidaţi de la Cotroceni? Pe cine să aleagă pedeliştii la Congresul care ar trebui să le dea un lider? De asta e nevoie după o înfrângere, de un lider care să preia iniţiativa, să panseze rănile, să alunge spaima, să-i strângă laolaltă pe ceilalţi. Ca să învie, PDL are nevoie de un lider care să se impună fără garanţia lui Băsescu.

    E nevoie însă ca PDL să învie. Dezintegrarea acestui partid nu face bine nimănui. Ştiu că mulţi dintre românii care au sărăcit în ultimii ani, cărora li s-au amputat salariile, cărora le-a venit greu să înghită aroganţa, opulenţa, agresivitatea şi tupeul unor Elena Udrea, Roberta Anastase, Ioan Oltean sau stupizenia unor semianalfabeţi ca Traian Igaş sau EBA – şi lista poate continua, căci toţi şi toate sunt parte a ofertei pe care Traian Băsescu le-a aruncat-o în dispreţ cetăţenilor – mulţi dintre aceşti români şi-ar dori sincer să dispară PDL. Ştiu că politicieni care au în sânge microbul de mici dictatori visează la destructurarea PDL. Dar imaginaţi-vă cum ar fi România împărţită între USL şi PP-DD? Cum va arăta România în următorii ani cu o putere care, aşa cum arată acum lucrurile, va rupe tot la alegerile parlamentare? Orice putere, când este mult prea umflată riscă să devină discreţionară. Fără opoziţie, vom trăi în visul distopic al unui lider politic deja cărunt căruia nu vreau să-i pomenesc aici numele. Da, e nevoie de PDL. Cel puţin aici sunt perfect de acord cu Ion Iliescu.

    Florin Negruţiu este redactor-şef al ziarului Gândul

  • Opinie Indira Crasnea, Mediafax: Capii PDL şi-au salvat obrazul prin plecare

    Indiferent de ce se va decide în următoarea şedinţă a Colegiului Director, peste “epoca” Boc din viaţa democrat-liberalilor s-a aşternut sunetul goarnei stingerii. S-a încheiat, îngropat un fel de a face politică, au falimentat la şir stiluri, atitudini : a la Blaga, a la Oltean, a la Anastase, a la Udrea… Şi dacă în mintea celor care vor veni după ei nu se va întipări că suficienţa, “ochelarii de cal”, turmentarea cu infailibilitate n-au ce căuta într-o reţetă de succes, înseamnă că Boc&comp. au plecat degeaba şi că nimeni nu a învăţat nimic.

    Zgomotul acestei prăbuşiri abia dacă acoperă o realitate cruntă: nu prea sunt alţii care să ridice PDL din găleată. În umbra celor care acum îşi fac bagajele, oftând poate uşuraţi că s-a terminat, au înflorit unii după chipul şi asemănarea lor. “Delfini” şi “amante” după cum şi-au aruncat doamna Udrea şi domnul Blaga. Efemerul guvern Ungureanu este o dovadă grăitoare. Alţii nu au fost îngăduiţi, Cristi Preda şi colegii de rebeliune ciclică au fost toleraţi ca moft intelectualist.

    Şi pentru că în PDL vor rămâne doar nişte oarecare ca să stingă lumina, a răsărit domnul Falcă, cu un zâmbet larg şi stroboscopic, să anunţe naşterea în dureri şi penitenţă a unei mişcări de centru-dreapta. Visele cu ochii deschişi ale primarului de la Arad seamănă cu speranţele disperate ale aristocraţilor francezi în drum spre ghilotinele anului 1789.

    Da, este nevoie de o dreaptă puternică şi inspirată, după cum este nevoie şi de o stângă asemănătoare, pentru binele public. Da, este nevoie de o opoziţie viabilă şi valabilă. Dar cu cine? Se tot spune numele lui Ungureanu (Mihai şi Răzvan). Dar în urma “căzăturii” suferite, fostul premier al guvernului de scurtă respiraţie a pierdut şi bruma de simţ al realităţii, care se presupune că o avea. Ungureanu este atât de îmbibat de rosturile providenţiale pentru care crede că face umbră pământului, încât nicio terapie de “dezintoxicare” nu îl poate dezmetici.

    Şi dacă totuşi se va face “ceva” în care să se topească PDL şi din care să erupă mişcarea de dreapta, va fi pentru cineva încă bine ancorat în primul rând al actualităţii. Atât de preşedinte şi atât de singur: Traian Băsescu. Mai sunt câţiva care întreţin mitul de panaceu al preşedintelui. Astfel, cercul se închide.

    (Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)

  • USL îşi va lua angajamentul de a readuce pensiile militarilor la nivelul din 2010

    Dobriţoiu a susţinut în plenul Camerei Deputaţilor proiectul de lege care instituie o “amnistie” pentru pensionarii militari care ar trebui să returneze sume obţinute din pensii, peste nivelul recalculat, sume care au fost primite pe perioada recalculării.

    Potrivit ministrului Apărării, această măsură de amnistie ar afecta circa 26 de mii de pensionari militari.

    “Deocamdată, nu putem reveni la nivelul pensiilor din 2010, din cauza constrângerilor bugetarilor (…) Angajamentul nostru, al USL, va fi ca în viitorul program să discutăm cu partenerii internaţionali pentru ca începând cu 2013 să revenim la nivelul pensiilor din 2010”, a susţinut Dobriţoiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nu USL a câştigat alegerile, ci Traian Băsescu a îmbătrânit

    Când Ion Iliescu era puternic îl durea în cot de democraţie. Sunt destul de matur ca să-mi aduc aminte de anii în care democraţia lui Ion Iliescu era târâtă de păr pe străzile Galaţiului şi se oprea fix în faţa sediului PNL: “Afară cu Câmpeanu din ţară! “

    Dacă România ar fi adoptat măsuri prudente în 2009 ar fi fost mai bine, poate, pentru noi toţi. Dar Traian Băsescu nu ar mai fi fost preşedintele României. Traian Băsescu nu şi-a asumat, în 2009, imensa responsabilitate de a trece tăcut în istorie.

    Cu zâmbetul până la urechi, tânărul Victor Ponta se războieşte cu istoria. A izolat câinele bătrân în palatul lui de cleştar şi acum este liber, victorios, deci mărinimos. Îl lasă, în imensa-i bunătate, să-şi ducă mandatul până la capăt.

    “Nu mai sunt tânăr ca la 70 de ani”, glumeşte, din când în când, Iliescu.

    Mi-a plăcut, în urmă cu vreo doi ani – când aproape i-am cerşit un interviu pe care nu mi l-a dat niciodată, deşi l-am negociat luni de zile – să stau de vorbă mai multă vreme cu acest bărbat sfătos şi înţelept, cred. Dar ce sens mai are o înţelepciune venită prea trâziu?

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • REZULTATE EXIT-POLL ALEGERI LOCALE 2012: Sorin Oprescu, reales primar al Capitalei. PSD câştigă primării în oraşe fiefuri PDL

    Sorin Oprescu a obţinut al doilea mandat de primar general al municipiului Bucureşti, cu 64,11%, iar candidaţii USL au câştigat cinci sectoare ale Capitalei, în timp ce Neculai Onţanu (UNPR) rămâne primarul Sectorului 2, potrivit exit-poll-ului CURS, difuzat de Realitatea TV. Potrivit sondajului realizat la ieşirea de la urne de CURS şi difuzat de Realitatea TV în baza datelor colectate până la ora 19.00, Silviu Prigoană, candidatul PDL, a obţinut 17,58 la sută, în timp ce independentul Nicuşor Dan a obţinut 7,41 la sută.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Gura păcătosului “nem tudom” grăieşte

    Bucuroşi că au găsit un teren unde să-şi exercite retorica nefolosită în propria campanie electorală, cei din USL şi PDL s-au întrecut într-adevăr în declaraţii fără niciun efect asupra lui Kover, dar menite să impresioneze publicul şi UDMR: Vasile Blaga şi Roberta Anastase au cerut amânarea vizitei, iar Victor Ponta şi Ioan Rus au ameninţat cu declararea lui Kover persona non grata. La sfârşitul campaniei electorale, premierul Ponta le-a mulţumit miniştrilor şi prefectului de Harghita pentru “modul ferm, dar, în acelaşi timp, extrem de raţional în care am gestionat provocarea construită de către preşedintele Parlamentului maghiar exact în perioadă de campanie electorală. A fost evident o provocare şi cred că reacţia autorităţilor române a fost fermă, dar, în acelaşi timp, a fost extrem de responsabilă şi raţională, pentru că ideea era tocmai să nu răspundem la provocare şi să escaladăm un posibil conflict”.

    Fanii USL au acuzat, cu indignare patriotică, neintervenţia preşedintelui Băsescu, care a tăcut pe tot parcursul incidentului, ferindu-se să se implice. La mitingul de vineri de încheiere a campaniei electorale, probabil din acelaşi patriotism indignat, fanii USL au ciuntit tocmai imnul naţional, sărind precum Marcel Pavel peste partea cu “Triumfător în lupte, un nume de Traian”.

  • Local Non-Kombat: politicienii au lăsat electoratul cu ochii în afişe

    Brutalitatea este, în bună măsură, un pat pe care PDL şi l-a aşternut singur fără să vrea atunci când a impus alegerile locale într-un singur tur, ce reduc la o simplă caricatură confruntarea candidaţilor şi împing mecanic electoratul spre votul util.

    Starea actuală a PDL a fost bine exemplificată de atitudinea europarlamentarului PDL Monica Macovei, care la interviul pentru Gândul, dat cu cinci zile înainte de alegeri, a arătat că nici nu ştie cine e candidatul PDL la sectorul unde locuieşte şi a refuzat sec să comenteze candidatura lui Silviu Prigoană la Primăria Capitalei sau să spună cu cine votează.

    La Bucureşti, o parte apreciabilă dintre foştii susţinători ai lui Traian Băsescu la alegerile din 2009 s-au refugiat dibaci în tabăra lui Nicuşor Dan, alţii aşteaptă în continuare viitoarea platformă de dreapta a lui M.R.Ungureanu, iar singurul punct de sprijin al fanilor PDL a rămas admiraţia faţă de “curajul” lui Emil Boc de a candida la Cluj şi de a rămâne sub sigla PDL (spre deosebire de alţi fruntaşi ai partidului care fie s-au ţinut deoparte, fie s-au vopsit verzi sau au inventat diverse nume de mişcări politice inexistente). E de înţeles, atâta vreme cât Clujul e cel mai important fief electoral pe care PDL a sperat să-l păstreze, iar Emil Boc este, încă, liderul partidului.

  • Guvernarea USL, un copil cu prea multe moaşe

    După PNL, care voia desfiinţarea CAS, ministrul Mariana Câmpeanu a promis şi ea că sistemul de pensii va fi reformat, va fi mărit salariul minim, vor fi indexate pensiile şi va fi modificat Codul muncii. Excedat de situaţie, premierul Victor Ponta i-a rugat cu frumosul pe colegi să vorbească mai puţin, dat fiind contextul delicat al crizei europene, şi să precizeze că orice schimbare în sistemul fiscal se va face numai cu acordul UE-FMI-BM.

    Ca să arate că îi şi sancţionează pe cei ce vorbesc neîntrebaţi, Ponta l-a demis rapid pe Petre Lificiu, vicele ANRE, fiindcă a tratat majorarea cu 5% a tarifelor la energie îndemnându-i pe cetăţeni să stingă becul la baie când pleacă de acasă. Mult mai complicat va fi însă de reglat relaţia cu partenerii din USL care fie se opun unor măsuri anunţate de însuşi Victor Ponta (Crin Antonescu, liderul PNL, ostil taxei de solidaritate pentru bugetarii cu venituri peste 4.500 de euro), fie îi vâră continuu sub nas persoane controversate, cu potenţial de a pune în pericol guvernarea (cazul pesedistului nenumit care l-a recomandat pe Grăjdan pentru şefia ISC, spre folosul lui Adrian Năstase), fie se erijează în strategi ai guvernării (cazul lui Viorel Hrebenciuc, care a anunţat că preşedintele Traian Băsescu va fi suspendat în februarie 2013).

    Merită, în context, să ne amuzăm de felul cum, dintr-un funcţionar demis rapid de premierul Victor Ponta pentru gafa de a fi retras de capul lui Inspectoratul de Stat pentru Construcţii din dosarul Trofeul Calităţii în care e judecat ex-premierul Adrian Năstase, Constantin-Adrian Balaban-Grăjdan a ajuns peste noapte o figură misterioasă, creditată ba cu rolul de om de sacrificiu, numit de Ponta la ISC ca să-l scoată pe Adrian Năstase din sus-numitul dosar, ba cu rolul de om al DNA, pus de procurori să-i compromită pe Năstase şi Ponta. Judecând după felul cum trustul de presă al PC i-a luat apărarea la 22 mai, când Grăjdan a retras ISC din procesul Trofeul Calităţii, ideea de trimis ocult al DNA e ridicolă, însă fapt e că acţiunile lui Grăjdan au reuşit deja să umple cu noroi atât imaginea lui Adrian Năstase, sunat de Grăjdan la 6 dimineaţa în 22 mai, cât şi imaginea lui Victor Ponta, târât de “cadriştii” USL într-un scandal de care guvernarea se putea lipsi uşor dacă Grăjdan nu ajungea la şefia ISC.