BusinessMagazin

Tag: tendinte

  • Pe cine ajută premiul Nobel acordat cercetătorilor în celule stem

    Medicina regenerativa ce se bazeaza pe aplicatii utilizand celulele stem este cea mai noua ramura a medicinei care revolutioneaza si impinge speranta de viata si calitatea acesteia catre standarde demne de secolul al XXI-lea. Comitetul Nobel a apreciat studiile celor doi cercetatori drept “revolutionare in felul nostru de a intelege cum se dezvolta celulele si organismele in general”.

    “Suntem foarte impresionati si, de ce sa nu recunoastem, extrem de norocosi, intrucat aceasta distinctie ne ofera credibilitatea necesara si atrage atentia asupra acestei laturi a medicinei pe care noi o consideram esentiala pentru viitor”, spune medicul Dorin Parciog, director general al Biogenis, companie care se ocupa de recoltarea celulelor stem.

    Doctorul Tudor Panu, directorul general al Cord Blood, sustine ca dorinta sa este ca opinia publica sa ia act de acest lucru si sa nu se fereasca “sa investeasca in viitorul copiilor, dar si al intregii familii.”

    “Acordarea celei mai mari distinctii din lumea medicala unor pionieri in domeniul studiului celulelor stem arata preocuparea si importanta la nivel mondial a acestui domeniu al medicinei. Societatile civilizate au inteles ca celulele stem reprezinta viitorul in medicina si ca eforturile tuturor trebuie sa se indrepte si in aceasta directie”, sustine si dr. Bogdan Ivanescu, presedintele Stem SURE.

    Potrivit companiilor, piaţa recoltarii de celule stem din Romania a stagnat în 2011 la nivelul de aproximativ 20 de milioane de euro. Cele mai multe recoltări se fac în sectorul public (mai bine de trei sferturi), întrucât naşterile în mediul privat sunt încă în fază incipientă şi nu costă deloc puţin – pornesc de la circa 800-1.000 de euro, dar pot ajunge şi la 2.500 în unele cazuri.

  • Bijuteriile de familie? Mai bine le vindem!

    Vândutul bijuteriilor de familie era cândva privit ca o mare greşeală şi semn de mari lipsuri materiale pentru cei care recurgeau la această soluţie, dar lucrurile par să se fi schimbat între timp. Giuvaericalele moştenire de familie sunt acum considerate mai degreabă o modalitate de a face repede rost de lichidităţi, mai ales de când preţul aurului a crescut, pentru cei care nu vor să se atingă de banii din cont sau de portofoliul de acţiuni.

    Vechile bijuterii se vând şi pentru că nu mai sunt la modă ori nu se mai potrivesc stilului vestimentar al posesoarelor sau al posesorilor. Alteori, vânzarea se face cu gândul la moştenitori, deoarece banii sunt mai uşor de împărţit, iar vânzătorii, indiferent de motivul vânzării, pot apela la firme care le cumpără şi le plasează la magazine specializate.

    Sunt şi cazuri când cei ce vor să vândă o bijuterie au o situaţie materială mai bună decât la momentul achiziţiei ei şi caută altceva care să reflecte acest lucru. Cele mai mari preţuri se obţin, în general, pentru piesele deosebite, fie prin raritatea pietrelor utilizate la confecţionarea lor, fie printr-un design neobişnuit, şi pentru piesele de firmă. Şi cele care nu sunt de firmă pot fi o investiţie bună, cu condiţia ca investitorul să ţină seama de valoarea elementelor componente înainte de a le cumpăra.

  • Ia să vedem ce gust are arta

    Tendinţa nu este tocmai nouă şi a apărut iniţial ca urmare a faptului că anumiţi artişti obişnuiau, atunci când erau strâmtoraţi, să plătească masa la restaurant oferind tablouri, scrie The Wall Street Journal. Un exemplu cu tradiţie în domeniu este Colombe d’Or din Franţa, unde înşişi Picasso şi Miro obişnuiau să mănânce şi care funcţionează şi astăzi.

    La rândul său, Tramshed, un local amenajat într-o fostă uzină electrică folosită de reţeaua londoneză de tramvaie, unde-şi demonstrează măiestria bucătarul-vedetă Mark Hix, este format dintr-un restaurant şi o galerie de artă, fiecare situată la câte un etaj. Cei care îi trec pragul pot întâi admira expoziţia din galeria “Cock ‘n’ Bull”, apoi urcă la etaj să ia masa într-o sală în centrul căreia se află o lucrare semnată Damien Hirst – o vacă în formol pe care stă un cocoş. Un alt local londonez, Sketch, a apelat la artistul Martin Creed, care să dea o imagine nouă restaurantului-galerie de artă până în cele mai mici detalii, cum ar fi scaunele şi vesela. Proprietarul localului doreşte să aleagă în fiecare an câte un artist care să redecoreze întregul Sketch.

    Zagreus Projekt, o galerie de artă restaurant din Berlin, invită periodic câte un artist căruia îi dă mână liberă în aranjarea spaţiului disponibil pentru cei ce vin la o expoziţie şi iau masa acolo. Pe de altă parte, SushiSamba din Londra, un lanţ de restaurante care îmbină bucătăria japoneză cu cea braziliană şi peruană, preferă să colaboreze cu artişti stradali, cărora le încredinţează decoratul unităţilor sale din diverse ţări.

  • Infograficul săptămânii: Preţul hranei şi revoltele populare

    Anii 2008 şi 2011, când indicele in cauză, care arată evoluţia lunară a preţurilor unui coş de mărfuri alimentare, a depăşit 210 puncte au grupat un număr important de revolte.În prezent indicele FAO a urcat la 213 puncte, împins de seceta care s-a manifestat în mai multe zone ale lumii. Aşa că posibilitatea apariţiei unei a treia runde de perturbări sociale pe scară largă este foarte probabilă. Iar vara anului 2013 pare a fi cea mai expusă perioadă, cu precădere luna august.



  • Micul îngheţ energetic din toiul verii

    Analiza consumului de energie electrică este un exerciţiu care arată în timp real cum merge economia, cum reacţionează marile industrii sau marile companii care “înghit” cantităţi enorme de electricitate într-un anumit context. Dacă un combinat îşi opreşte un furnal din cauza lipsei comenzilor, acest lucru duce imediat la scăderea consumului de energie. Preşedintele Traian Băsescu spunea în vara anului 2009 că nu mai avea încredere în analişti şi că pentru a şti cum merge economia ţării îl suna săptămânal pe ministrul economiei din acea perioadă, Adriean Videanu, să vadă cum evoluează consumul de energie. Anul acesta România a trecut printr-una dintre cele mai ciudate perioade din punct de vedere meteo, pornind cu o iarnă extrem de friguroasă şi culminând cu una dintre cele mai călduroase veri din istorie. Temperatura este un alt factor care influenţează serios consumul de energie electrică.

    În mod normal, consumul de energie din vara acestui an ar fi trebuit să stabilească un record, dar lucrurile stau exact pe dos. Datele transmise de Transelectrica arată că în iunie 2012 consumul a fost mai mic, în iulie a fost un pic mai mare faţă de perioada similară a anului trecut, iar în august lucrurile au fost aproape la egalitate. Tot Transelectrica mai dă un indiciu. În iunie 2012 temperatura medie a fost de 22,3 grade Celsius faţă de cele 20,1 de grade ale aceleiaşi luni din 2011. În iulie media de temperatură a fost de 25,3 de grade, faţă de cele 21,9 de grade Celsius înregistrate în 2011, iar în august scorul a fost de 23 la 21,5 în meciul gradelor din termometre. Lăsând cifrele la o parte, acest lucru arată un lucru. La temperaturi mai mari, consumul de energie ar fi trebuit să fie mai mare, dar în iunie şi august lucrurile au stat la fel, doar în iulie existând o diferenţă pozitivă între anul acesta şi anul trecut. Acest lucru duce la o singură concluzie: în timp ce România se topea, industria avea de-a face cu un mic îngheţ în toiul verii.

    “Evoluţia consumului de energie electrică este strâns legată de evoluţia economică şi a temperaturilor, astfel în perioada menţionată din anul 2012 (iunie-august) s-au înregistrat temperaturi ce au depăşit normele climatologice, dar şi valorile de temperatură înregistrate în aceeaşi perioadă a anului precedent. Acest fapt explică creşterea de consum de energie electrică în sistemul energetic naţional pe ansamblul perioadei analizate, creşterea fiind de fapt la nivelul lunii iulie unde diferenţa de temperatură a fost mai accentuată. La nivelul lunilor iunie şi august, deşi s-au înregistrat temperaturi mai mari cu până la 2 grade Celsius în 2012 faţă de 2011, consumul intern brut de energie a fost comparabil, fapt ce ne-ar putea sugera o scădere uşoară a economiei naţionale”, spun reprezentanţii Transelectrica, compania naţională de transport al electricităţii care veghează la funcţionarea sistemului energetic.

    În total, de la începutul anului şi până la finalul lunii august, consumul de energie electrică a înregistrat o scădere uşoară, alături de iulie singura perioadă în care a fost înregistrat un consum de energie semnificativ mai mare decât cel de anul trecut fiind februarie, adică atunci când au fost înregistrate pe plan intern temperaturi extrem de scăzute.

    Evoluţia consumului de energie nu este însă singurul indicator care merită analizat. Consumul de gaze naturale şi de carburanţi poartă la rândul lor indicii preţioase. De exemplu, rapoartele publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că în primul semestru al anului consumul de gaze naturale a fost cu 2,3% mai mic faţă de cel înregistrat în perioada similară a anului trecut. Evoluţia este similară cu cea înregistrată în sectorul energiei electrice pentru că şi această scădere a pieţei de gaze vine după ce anul trecut cererea crescuse cu 3%. Nici “foamea” de carburanţi nu a înregistrat vreo creştere în 2012. Calculele făcute pe datele funizate de INS arată că în primele şase luni ale anului s-au consumat 2,54 milioane de tone de benzină şi motorină faţă de cele 2,57 milioane de tone consumate în aceeaşi perioadă a anului trecut. În 2011 însă piaţa de carburanţi înregistrase o uşoară creştere, până la puţin peste 6 milioane de tone. Ceea ce a făcut diferenţa faţă de 2010 a fost creşterea
    cererii de motorină, în timp ce în sectorul de benzină a fost înregistrată o scădere.

    Astfel, primele semnale culese din sectorul energetic arată că 2012 s-ar putea dovedi un an mai slab decât 2011. Mai rămâne însă aproape jumătate de an pentru a vedea dacă aceste indicii au fost doar câteva alarme false sau primii vestitori ai unui an mai puţin reuşit din punct de vedere economic.

  • Un an pierdut pentru construcţii?

    Piaţa construcţiilor a fost una dintre cele mai afectate de criză, înregistrând în anii 2009-2010 un declin puternic, de aproape 40% faţă de anii de boom. Speranţa unei reveniri a acestui sector a apărut abia anul trecut, când statul a anunţat lucrări de câteva miliarde de euro în infrastructura rutieră şi feroviară. În 2012 însă, când cea mai mare parte a jucătorilor din construcţii se aşteptau să recupereze măcar o parte din scăderile de pe timp de criză, veştile rele s-au ţinut lanţ. După un început de an friguros şi plin de zăpezi, care a pus beţe în roate până şi puţinelor lucrări care se mai puteau face iarna, şi o vară în care scandalurile de pe scena politică au afectat inclusiv apetitul românilor pentru renovări sau construcţii noi şi al străinilor pentru investiţii noi, ultimele săptămâni au adus “cireaşa de pe tort” pentru constructori: de la bugetul Ministerului Transporturilor, care are în subordine autostrăzile, drumurile naţionale, dar şi căile ferate, s-au tăiat circa 1,3 miliarde de lei (300 de milioane de euro). Proiecte importante au rămas doar cu câteva milioane de lei anul acesta, iar despre altele s-a spus că vor fi suspendate. Mai mult, în acest moment plăţile de la Bruxelles pentru autostrăzile ce se construiesc pe Coridorul IV paneuropean din fonduri nerambursabile sunt sistate. Şi nici pentru construcţiile private lucrurile nu merg tocmai roz: în primul semestru s-au eliberat puţin peste 18.000 de autorizaţii de construire, în scădere cu aproape 4% faţă de aceeaşi perioadă din 2011.

    Anul trecut piaţa construcţiilor s-a ridicat la circa 9,3 miliarde de euro, potrivit estimărilor Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). În trimestrul al doilea construcţiile au fost una dintre surprize pentru economia românească, contribuind favorabil la creşterea PIB-ului de circa 0,5%, însă acest “ajutor” a venit în special dinspre lucrările de infrastructură, a căror continuare este pusă în pericol pe final de an.
    “Creşterile din prima jumătate a anului se vor pierde în al doilea semestru şi vom încheia cel mai probabil foarte aproape de nivelul din 2011 al pieţei construcţiilor. Semestrul al doilea va fi afectat de decizia guvernului de a renunţa la anumite investiţii sau de a reduce finanţările pentru anumite proiecte de infrastructură”, spune Laurenţiu Plosceanu, preşedinte al ARACO. Totodată, el atrage atenţia că şi contextul european dificil şi-ar putea pune amprenta asupra sectorului construcţiilor. Nici măcar faptul că 2012 a fost an electoral nu a ajutat, deşi din experienţa anilor anteriori în care au avut loc alegeri, piaţa construcţiilor ar fi trebuit să înregistreze un avans consistent. “Din păcate însă, în acest an nu a mai existat această specificitate”, mai spune Plosceanu.

    Florea Diaconu, omul de afaceri care controlează constructorul bucureştean Delta ACM, cu afaceri de peste 96 de milioane de euro anul trecut, consideră că nu se poate vorbi de o creştere a pieţei construcţiilor în 2012, ci mai degrabă de o stagnare. “Şi pe partea de infrastructură putem vorbi de o stagnare, în special din cauza faptului că au fost retrase anumite finanţări pentru proiecte. Înainte de alegeri s-a simţit o oarecare creştere, dar momentul electoral a trecut. Într-adevăr, mai urmează nişte alegeri, dar după părerea mea vor fi doar formale şi nu vor ajuta foarte mult piaţa de construcţii”, spune Diaconu.

    În cel mai optimist scenariu, piaţa materialelor de construcţii, care reprezintă circa o treime din întregul sector al construcţiilor, va stagna anul acesta, fie că vorbim de ciment, adezivi, cărămizi sau polistiren, afirmă Claudiu Georgescu, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Materiale pentru Construcţii (APMCR). Pentru unii producători luminiţa de la capătul tunelului se vede abia peste hotare. “Cel puţin pentru o parte din producătorii de materiale de construcţii mai există o salvare, şi anume exportul, dar şi aici există probleme, pentru că trebuie luat în calcul şi costul cu transportul, care pentru astfel de produse poate atârna destul de mult în preţul final de comercializare”, spune Georgescu.

    Unul dintre producătorii locali de materiale de construcţii care au ales calea exporturilor este grupul Amvic, cu afaceri de circa 3 milioane de euro anul trecut şi care produce cofraje şi polistiren la Bragadiru, judeţul Ilfov. Compania, controlată de Marin Cruţescu, estimează că circa 40% din cifra de afaceri de anul acesta va fi generată de exporturi către ţări precum Finlanda, Spania, Italia sau Austria. Pe plan local însă, omul de afaceri spune că cererea e în continuă scădere: “Merge foarte slab piaţa construcţiilor”. Cruţescu afirmă că are parteneri din Iaşi care construiau în anii anteriori şi câte 20 de case pe an, iar anul acesta nu au reuşit să realizeze decât una. “2012 a fost un an negru, nu credeam că va fi aşa de greu”, spune Cruţescu. Dacă în 2008 Amvic livra 220.000 de cofraje, anul acesta a reuşit să vândă 40.000 de cofraje până în prezent. Fie că e vorba de exporturi sau de contracte pentru construcţii de case sau şosele în străinătate, jucătorii de pe piaţa românească trebuie să găsească o portiţă de scăpare înainte să îi determine cererea destul de scăzută de pe plan local să pună lacătul pe afaceri.

  • Infograficul săptămânii: Câteva grafice simple despre energie



  • Înapoi în copac cu voi!

    Iniţial locuri pentru cei privilegiaţi, printre care şi actuala regină a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, care s-a cazat într-un copac în timpul unui safari din Kenya în 1952, casele din copaci au devenit din ce în ce mai răspândite, unele ajungând chiar la dimensiuni impresionante, cum se laudă Ariau Amazon Towers in Brazilia, care se prezintă drept cel mai mare spaţiu de cazare arboricol, construit la sugestia lui Jacques Cousteau.

    Pretenţioşii au parte de adevărate opere de artă create de arhitecţi, cum ar fi Treehotel din nordul Suediei, unde căsuţele fie seamană cu un uriaş cuib de pasăre ori cu o farfurie zburătoare, afirmă the Wall Street Journal. Un alt hotel arboricol, din Statele Unite de această dată, Winvian, construit pe două niveluri, îşi aşteaptă oaspeţii cu jacuzzi, cabină de duş cu aburi şi şeminee în care ard încet lemne. Cabane en l’Air din Franţa se bazează pe simplitate: investitorul care deţine compania a construit 250 de căsuţe fără dotări de lux în diverse locuri din ţară. Asemenea spaţii de cazare au apărut şi în alte părţi din Europa, fiind poziţionate pe piaţă drept locuri unde se poate sta cu familia.

    Pentru o căsuţă în copac construită cu respect pentru natură se folosesc numai materiale naturale, iar la fixare nu se recurge la cuie sau şuruburi, ci la un sistem de cabluri ajustat astfel încât să nu stânjenească creşterea copacului-gazdă.

  • Adoptaţi un pian?

    Vechile instrumente sunt părăsite de proprietari care nu le mai pot vinde sau dona pentru că sunt greu de întreţinut, reparaţiile costă destul de mult şi necesită personal specializat, din ce în ce mai dificil de găsit, scrie The New York Times. Cum calitatea pianelor clasice fabricate în China s-a îmbunătăţit, mulţi preferă un pian chinezesc nou sau un pian digital în locul unuia la mâna a doua şi excepţie fac doar cele furnizate de cei mai importanţi producători din domeniu. În plus, preţurile pianelor vechi au scăzut şi pe Ebay, iar transportul dintr-un loc într-altul este costisitor, astfel că nu mai rentează nici donarea pianelor, drept pentru care soluţia e să fie abandonate.

    Numărul pianelor trimise la groapa de gunoi este în creştere şi din cauză că unele ajung la finalul duratei de viaţă, care este în general de optzeci de ani. Alte motive pentru care pianele la mâna a doua nu se mai bucură de căutarea de altădată sunt, susţin comercianţii, scăderea fondurilor alocate pentru educaţia muzicală din şcoli, multitudinea de opţiuni de petrecere a timpului liber pe care le au copiii, ceea ce reduce timpul care poate fi alocat exersării la clape, şi scăderea cheltuielilor cu mobilarea locuinţelor. Cu toate acestea, multe firme care se ocupă cu restaurarea sau transportul de piane şi pianine încearcă să găsească pe cineva să le “adopte” înainte să le ducă la cimitirul de profil.

  • În tendinţe: manechine la a doua tinereţe (FOTO)

    Creşterea popularităţii noului tip de modele se datorează faptului că femeile din generaţia baby-boomers nu mai apreciază reclamele în care produsele sunt prezentate ca pentru tinere între douăzeci şi treizeci de ani.

    Multe dintre destinatarele reclamelor, femei în jur de 50 de ani şi peste, preferă să vadă colege de generaţie elegante şi pline de strălucire care folosesc produsele cosmetice, poartă bijuteriile sau hainele adresate lor. De aceea, producătorii au început să aleagă femei cu părul cărunt nevopsit, care nu încearcă să-şi ascundă vârsta.

    Jacky, model pentru American Apparel:

    Cindy Joseph, model pentru Esprit de Corps şi Banana Republic: