VIDEO – Cele mai importante ştiri economice ale zilei – 8 mai 2013
Tag: stiri
-
După Yahoo!, şi Google îşi cumpără aplicaţie de ştiri
Wavii, fondată de Adrian Aoun, un antreprenor în vârstă de 29 de ani, caută ştiri de peste tot din lume, apoi creează rezumate ale punctelor principale, furnizând ulterior link-uri către sursele de unde a preluat subiectul. Tot pe rezumarea ştirilor dintr-o serie de surse importante se bazează şi Summly, aplicaţia cumpărată recent de Yahoo!. Oferta Google a venit în contextul în care Apple şi-a exprimat interesul să cumpere tânăra companie, pentru a încorpora tehnologia folosită de Wavii în Siri, sistemul Apple de asistenţă vocală.
Google şi Yahoo! au scos din cursă cei doi mici competitori, Wavii şi Summly, care căutau să intensifice modul în care utilizatorii experimentează ştirile. Achiziţiile vin ca o urmare a îngrijorării celor doi giganţi IT, deţinătoare de site-uri de ştiri cu trafic ridicat, că ar putea pierde teren în faţa abordării proaspete a pieţei a companiilor tinere.
Printre persoanele care au investit în Wavii se numără şi co-fondatorul Paypal Max Levchin, fostul CEO al Facebook Dave Morin şi Fritz Lanman, un fost reprezentant al Microsoft.
-
Băsescu se află la Constanţa, unde filmează un interviu pentru CNN în terminalul portuar
“Domnul preşedinte acordă astăzi un interviu lui Becky Anderson de la CNN, pentru emisiunea «The Gateway», care prezintă Portul din Constanţa în seria de emisiuni despre hub-uri de transport internaţionale”, a precizat Bogdan Oprea, purtătorul de cuvânt al şefului statului.
Emisiuni anterioare au fost dedicate Portului din Dubai, reţelei feroviare din Japonia şi Aeroportului din Singapore.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Noua limită a bogăţiei
Eventual orez în valoare de 100.000 de euro, noua limită a bogăţiei impusă de autorităţile europene. Dacă ai sub 100.000 de euro, eşti fericit, spargi seminţe în dinţi, bei berici şi râzi în faţa televizorului de ruşii cei fraieri care au pierdut bani în Cipru, asta dacă îţi alunecă degetul pe telecomandă şi prinzi vreo zece secunde din programul de ştiri.
Şi, eventual, iei în serios oficiali care te sfătuiesc să îţi faci vreo 40 de depozite în care să îţi ţii banii, asta dacă rezişti la ştiri 30 de secunde. Şi, desigur, poţi să fii de acord cu devalizarea conturilor de peste 100.000 de euro, mama lor de hoţi!, că cum poţi câştiga 100.000 de euro dacă nu din furt!?
Păi din muncă, caz în care poţi simţi fizic, în vintre, orice devalizare sau orice devalorizare, orice modificare de dobândă, iar orice declaraţie a vreunui oficial îţi va reţine atenţia mai mult de 30 de secunde. Despre premisele stabilite de ceea ce s-a întâmplat în Cipru şi despre cum chestiuni care pot părea inimaginabile acum pot deveni realitate – de exemplu “tunderea” conturilor tuturor europenilor pentru însănătoşirea preţiosului sistem bancar european.
Serenitatea cu care cei mai mulţi români privesc ceea ce se întâmplă în Europa vine, cred, din două mari motive. Primul a fost impus de comunism, era pur şi simplu interdicţia de a deţine lucruri, mai mult decât ceva mobilă într-o casă închiriată, primită prin sindicat; oricine avea maşină sau casă pe pământ era, pe vremea lui Ceauşescu, un dubios care avea ceva de ascuns; mentalitatea s-a răspândit şi s-a păstrat în timp, iar oamenii au fost lipsiţi de bucuria de a avea o bucată de teren pe care să pui o floare şi trei fire de iarbă.
Ciudat, o astfel de mentalitate s-a păstrat şi în perioada postrevoluţionară, când era bine, şi acesta este al doilea motiv, să fii “sărac şi cinstit”. Şi atât de tare a plăcut ideea asta, încât am rămas săraci, iar cinstea ne-am risipit-o în compromisuri politice.
Europa îşi pierde acum o bucată zdravănă din coloana vertebrală, adică din clasa de mijloc. Nu este vorba de oligarhii ruşi, asta a fost o prostie şi o intoxicare, ci de antreprenori, de micile afaceri care au încercat să reziste, de slujbaşi care au tras din greu de dimineaţă până seara, de medici, funcţionari sau profesori.
Este vorba de încredere în autorităţile care aprobă confiscarea banilor din conturi şi încrederea în băncile care acceptă asta, încălcând principii. Într-un fel sau altul, fiecare va resimţi “tunderea” conturilor, oriunde va fi fiind aceasta, oricând va fi şi orice sumă va fi fost în joc.
Imaginea pe care o vedeţi este o caricatură din 1787 a unui ins pe nume James Gillray. Se cheamă “A March to the Bank” şi prezintă detaşamentul militar trimis să apere Banca Angliei în 1780, în timpul unei revolte pe fond religios, cunoscută drept “Gordon Riots”. Au fost atunci o sumă din ceea ce astăzi am numi victime colaterale; privind imaginea, ne dăm seama că grija pentru sistemul bancar nu este o noutate, diferă numai modalităţile în care aceasta este pusă în aplicare.
-
Daniel Constantin, despre scandalurile din industria alimentară: “Un mare câştig”
“De la începutul anului traversăm mai multe scandaluri naţionale şi internaţionale, pornind de la scandalul cărnii de cal până la laptele infestat cu aflatoxină. Am învăţat foarte multe lucruri pe care încercăm să le corectăm. Am mai învăţat că orice lucru rău se poate transforma într-un lucru bun”, a spus ministrul la un seminar pe teme de specialitate.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cât se fură într-un minut
SPĂRGĂTORII AU ADOPTAT ÎN ULTIMA PERIOADĂ NOI MODURI DE OPERARE, în care ingeniozitatea este completată cu tupeu extrem şi forţă brută„, spune Gabriel Badea, chairman şi CEO al Global Security Systems (GSS). Infractorii se deplasează rapid de la o ţintă la alta, dau chiar două sau trei spargeri într-o singură noapte, folosind maşini furate, eventual înmatriculate în alte ţări, care ulterior sunt abandonate. „Sunt vizate mai ales magazine mici de cartier, agenţii de pariuri, case de amanet„, spune Badea, care adaugă că sunt căutaţi în special banii şi bunurile de valoare uşor de cărat şi de vândut pe piaţa neagră, cum sunt ţigările, băuturile fine, electronicele sau cartelele de telefon.
Spărgătorii nu sunt prea intimidaţi nici de prezenţa sistemelor de alarmă, pentru că jafurile durează, de obicei, mai puţin decât timpul necesar pentru apariţia echipelor de intervenţie. „Acest tip de spargeri durează în medie 60 de secunde, dar a existat şi un caz în care durata a fost de numai 30 de secunde„, spune reprezentantul GSS. Cea mai lungă spargere de acest fel a durat numai un minut şi 28 de secunde.
Or, un asemenea interval de timp – din momentul în care se declanşează alarma până când hoţii pleacă – este prea scurt pentru ca forţele de intervenţie, fie ele publice sau private, să ajungă la locul faptei. Durează măcar 3-4 minute ca poliţia sau agenţii unei firme de securitate să ajungă în locul în care s-a declanşat alarma, iar hoţii ştiu acest lucru.
Mai mult, infractorii poartă cagule astfel încât nu pot fi recunoscuţi nici de eventuali martori şi nici de cei ce urmăresc înregistrările video. „Într-o astfel de acţiune se pot fura bunuri de mii şi chiar zeci de mii de euro, iar cei păgubiţi trebuie să suporte şi cheltuielile cu reparaţiile„, afirmă reprezentantul GSS. Pentru că adeseori spărgătorii nu pierd vremea pentru a descuia încuietori, ci pur şi simplu distrug uşile sau chiar pereţii folosind levierul şi barosul. Şi chiar dacă poliţia reuşeşte să-i prindă pe făptaşi, „sunt puţine şanse ca victimele să-şi recupereze banii sau bunurile furate; iar numărul celor care sunt asiguraţi pentru astfel de riscuri este foarte mic„, punctează Badea, care lucrează de 17 ani în mediul privat iar anterior a fost, povesteşte el, ofiţer în brigada antiteroristă. Reprezentantul GSS va prelua preşedinţia Federaţiei Serviciilor de Securitate.
-
Filozofic vorbind, telemeaua nu-i vapor!
În 1945, după capitulare, Japonia a intrat sub administraţie americană, iar schimbările pe care le-au adus ofiţerii generalului Mac Arthur au atins multe zone din societatea niponă. Inclusiv sărutul în cinematograf. Cinematograful japonez era în acel moment mai preocupat de samurai, săbii şi lupte cât mai artistice, iar amorul, fie el exprimat doar prin sărut, nu cadra cu spiritul războinicilor.
Americanii, în schimb, aveau ceva experienţă în domeniu, spune criticul care a scris istorioara, pentru că, unu, scenele cu săruturi erau gustate de public şi doi, maeştrii de la Hollywood aveau de furcă serios cu cenzorii guvernamentali. În Japonia, deh, ţară ocupată, lucrurile au mers mai simplu: cineaştilor japonezi li s-a ordonat să includă episoade de pupături în filme. Iar japonezii s-au conformat, chiar dacă fără chef. Aşa au apărut, între două scene de luptă, săruturi, care se potriveau în acţiune ca nuca în perete. Dar modernizarea şi occidentalizarea societăţii japoneze au triumfat, nu-i aşa? Iar aghiotanţii generalului, specialişti, evident, în pupături au instruit, indirect, gheişele cum e cu occidentalii.
Trecând la lucruri serioase, aş vrea să remarc un adevăr simplu: societatea românească abundă de analişti, explicători, specialişti sau cum vreţi să le spunem. Problema este că sunt prea puţini inşi care să pună osul la treabă şi chiar mai puţini inşi care să ştie că creeze un mediu favorabil şi prietenos cu cei care pun osul la treabă. Un exemplu concret, pe scurt: dacă veţi analiza componentele exporturilor româneşti din ultimii ani, veţi vedea că şantierele navale şi construcţia de nave au crescut în mod constant, fără să ţină cont de criză, şi au ajuns să reprezinte câteva procente bune din vânzările la extern, în aceeaşi zonă cu exporturile de automobile sau cabluri electrice sau produse petroliere.
Dar dacă studiem strategia de export a României, aflată într-un soi de proiect pe site-ul Ministerului Economiei, vom vedea că oamenii de acolo au explicat frumos, pe 175 de pagini, ce, cum, de ce, ce va fi, dar nu iau domeniul mai deloc în calcul; apar, în schimb, de sprijinit, artizanatul, mierea de albine şi telemeaua de oaie. Foarte bune, nimic de zis, dar parcă secolul este altul, iar oamenii aceia cu navele poate au şi ei ceva probleme, cu TVA-uri, cu materii prime, cu infrastructura sau cu cine mai ştie ce. Aşa că zic experţilor din minister să coboare în lumea reală şi să se pupe mai des, odată între ei, interdepartamental, cum ar veni, şi odată cu economia reală.
Ilustrez textul cu un sărut clasic, care nu mai există în această formă pentru că au intervenit nişte experţi: este un grafitti al artistului rus Dimitri Vrubel, care a existat pe Zidul Berlinului între 1990 şi 2009. Este o reproducere a unei fotografii celebre, sărutul liderilor comunişti Leonid Brejnev şi Erich Honecker, la a 30-a aniversare a RDG. Un memento cât se poate de folositor al modului în care trece gloria. Iar un expert din primăria Berlinului a avut la un moment dat o idee cât se poate de creaţă: ca să conservăm picturile, le dăm jos, cu abur, şi îi rugăm pe desenatori să o mai facă odată, cu vopseluri mai bune. Filozofic privind lucrurile, pictura nu mai este, pur şi simplu, aceeaşi, cam în acelaşi fel în care mierea şi telemeaua nu-s vapoare. Filozofic vorbind, repet.
-
Ştirile din Statele Unite nu sunt deloc liniştitoare pentru investitori
Bursa a încheiat în stagnare şedinţa de miercuri (indicele BET-C), după ce creşterile de pe parcursul şedinţei au fost anulate de corecţii pe final, după anunţul că economia SUA, cea mai mare din lume, a scăzut neaşteptat în trimestrul al patrulea al anului trecut. Indicii americani, care sunt aproape de maximele istorice din 2007, au deschis şedinţa de ieri pe minus, iar indicii europeni au suferit corecţii. “Încrederea investitorilor s-a diminuat treptat în ultima perioadă, după rally-ul de la începutul anului. Ei nu mai au aceeaşi siguranţă să intre la cumpărare, la fel cum aveau acum câteva săptămâni, astfel că preferă mai degrabă să aştepte. Cel mai probabil, situaţia actuală este determinată de neîncrederea că piaţa mai are forţă să crească de la nivelurile actuale, dar şi din cauze care nu depind de piaţa locală. Mai exact, faptul că principalii indici internaţionali sunt aproape de zonele de rezistenţă ale maximelor anterioare creează un disconfort şi mai mare pentru investitori”, a declarat directorul de tranzacţionare al Intercapital Invest, Mihai Mureşian.
-
Ziarul Financiar lanseaza ZF English – toate stirile relevante din Romania pentru liderii de afaceri straini
La adresa www.zfenglish.com, utilizatorii au
acces la stiri si analize despre economia si mediul de business din
Romania, dar si despre cele mai recente evolutii politice si
sociale, in special cele care au un impact in afaceri.ZF English include peste 50 de stiri pe zi. Materialele
jurnalistice sunt grupate pe cinci categorii tematice:
Macroeconomie, Banci-Asigurari, Piata de capital, Social-Politic si
Companii (Auto, Imobiliare, Energie, Retail, Telecom, HR, Comert
exterior etc). Site-ul www.zfenglish.com cuprinde, de
asemenea, cursul de schimb valutar, cotatii in timp real, un
convertor valutar si alte instrumente utile.Noul serviciu se adreseaza atat managerilor si diplomatilor din
Romania interesati de cele mai importante stiri ale zilei si de
noutatile din business in limba engleza, cat si utilizatorilor din
strainatate.Accesul se face pana la 1 iunie gratuit, iar dupa aceasta data,
pe baza de abonament.Continutul reuneste articole ale jurnalistilor ZF si BUSINESS Magazin
despre evolutiile recente din economie si afaceri, precum si stiri
transmise de MEDIAFAX despre evenimentele de impact
ale zilei.Cuprinzand informatii stranse si interpretate de cele mai
puternice redactii din Romania, ZF English ofera managerilor si
investitorilor toate stirile de care au nevoie pentru a lua
deciziile de business corecte in mediul local de afaceri.Ziarul Financiar
este brandul de referinta al presei de business din Romania. De
peste 12 ani pe piata romaneasca, ZF ofera cititorilor semnificatia
evenimentelor recente si anticipeaza evolutiile din afaceri si
economie, prin stiri, analize si articole de opinie. ZF este
cotidianul de afaceri cu cea mai mare audienta (183.000 de cititori
zilnic, conform SNA FOCUS, ianuarie-decembrie 2010). Ziarul si
site-ul www.zf.ro,
impreuna cu suplimentele, cataloagele si evenimentele ZF,
reprezinta o sursa esentiala de informatii si interpretari pentru
manageri, investitori si antreprenori.