BusinessMagazin

Tag: sport

  • Care este legătura dintre profitul companiei şi stresul angajaţilor

    IT-iştii par răsfăţaţii momentului: au zone de relaxare, spaţii de muncă în care creativitatea să fie potenţată, iar în campusurile din Silicon Valley se poartă o adevărată bătălie pe tărâmul creativităţii în ce priveşte metodele prin care angajaţii pot fi motivaţi. Ecuaţia este cât se poate de simplă: companiile au remarcat că angajaţii sănătoşi şi mulţumiţi muncesc mai mult şi mai bine. Prin urmare, conceptul de well-being, care înglobează starea de bine deopotrivă fizică şi psihică, îşi face tot mai mult loc şi în strategiile pe care departamentele de resurse umane le definesc pentru loializarea angajaţilor. Astfel de programe reprezintă unul dintre principalii factori nonfinanciari care îi motivează pe angajaţi, demonstrându-le interesul companiei pentru echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională. Iar fenomenul se defineşte clar şi în România, devreme ce creşte cererea de programe well-being pentru angajaţi. La nivel european tendinţa a evoluat încet pe parcursul ultimilor ani, poate şi pentru că în vreme de criză cele mai multe companii au fost preocupate mai mult de reducerea costurilor decât de relaţia dintre profitabilitate şi starea de bine a angajaţilor; în Statele Unite însă, aceste programe se derulează de peste 15 ani. Companiile româneşti care accesează cel mai des programele de well-being au activităţi în domenii precum financiar-bancar, telecom, IT, FMCG sau industrie farmaceutică.

    Anul trecut, 20% dintre companii au investit peste 100.000 de euro în programele destinate relaxării şi motivării angajaţilor, atât la birou, cât şi în afara locului de muncă, arată un studiu publicat recent de Centrul Fericirii cu scopul de a identifica principalele companii şi persoane publice care au contribuit la starea de bine a românilor. La studiu au participat 45 de companii medii, mari şi foarte mari, care şi-au dorit ca angajaţii lor să se bucure de mai multe momente de sport şi relaxare, precum şi de oportunităţi de dezvoltare personală şi implicare activă în comunitate. Jumătate dintre organizaţiile participante la studiu au peste 500 de angajaţi, 20% au între 101 şi 499 de angajaţi, iar 30% mai puţin de 100 de angajaţi. 20% dintre companii au alocat sume între 10.000 şi 50.000 de euro în acest scop, iar 60% au investit sub 10.000 de euro în programele destinate angajaţilor. Între principalele servicii oferite de companii angajaţilor se numără evenimente şi workshopuri de dezvoltare personală, programe de coaching, servicii de nutriţie şi masaj sau terapii alternative.

    Un astfel de proiect a fost creat de UPC România şi poartă numele de All for Kilimanjaro. După cum arată şi numele, ţelul proiectului a fost cucerirea muntelui Kilimanjaro, cel mai înalt din Africa, de o echipă de 15 angajaţi ai companiei UPC, care luna aceasta au fost însoţiţi în călătorie de CEO-ul companiei, Robert Redeleanu. Finaliştii au trecut printr-o serie de provocări ce se găsesc online pe o platformă special creată pentru proiect şi au fost evaluaţi la final de un juriu specializat, care a ghidat întreaga echipă pe tot parcursul proiectului. „Proiectul All for Kilimanjaro este o reprezentare puternică a modului în care noi acţionăm şi ne stabilim obiectivele. Şi cum altfel să transpunem aceste valori dacă nu prin decizia de a propune echipei noastre o provocare ambiţioasă precum aceea de a-şi seta propriul Kilimanjaro şi de a urca pe cel mai înalt vârf din Africa?“, spun reprezentanţii companiei. Proiectul a debutat anul trecut, la scurt timp după ce au fost stabilite obiectivele, întregul program desfăşurându-se pe o perioadă de circa un an şi jumătate. Călătoria propriu-zisă pe Kilimanjaro, încheiată pe 27 august, a durat 12 zile, însă proiectul, împreună cu toate etapele acestuia, este gândit pe termen lung. Înainte de a escalada muntele, au fost stabilite obiective personale pe care toţi angajaţii au fost invitaţi să le îndeplineasă; în plus, au fost implicaţi în activităţi care să le stimuleze dorinţa de a se autodepăşi. În rândul provocărilor de pe platforma proiectului se numără cele prin care angajaţii UPC au fost încurajaţi să mizeze pe o alimentaţie sănătoasă, să facă sport sau să se implice în acţiuni de voluntariat şi ecologizare. În etapele finale au existat şi criterii eliminatorii, de pildă testarea rezistenţei fizice, realizată cu ajutorul ambasadorilor proiectului – Alex Găvan, Alin Popescu, Paul Dicu – care au realizat şi jurizarea. Reprezentanţii companiei nu au indicat câţi dintre cei 1.100 de angajaţi şi sute de colaboratori din întreaga ţară s-au implicat în proiect, dar au precizat că este vorba de „un număr mare“. Pe lângă proiectul vedetă, strategia companiei de a-şi motiva angajaţii include diferite competiţii sportive, ca maratoane, competiţii de ciclism, campionate de fotbal, darts, bowling. „Pentru noi este foarte importantă creşterea nivelului de implicare a angajaţilor. Vrem să construim împreună, să avem o echipă unită, care să-şi susţină colegii, să fie creativă şi mereu deschisă la provocări“, adaugă reprezentanţii UPC.

    În cazul operatorului de telefonie mobilă Orange România, care are circa 3.000 de angajaţi, între metodele prin care sunt motivaţi angajaţii se numără activităţile desfăşurate după orele de program; acestea se axează pe trei direcţii: sănătate emoţională, sănatate fizică şi dezvoltare personală. În 2012, având ca model strategia grupului- mamă, Orange România a investigat şi oportunitatea creării unui program care să ofere angajaţilor posibilitatea de a învăţa cum să îşi gestioneze stresul, iar compania le oferă programe de consiliere psihologică. „Totul a început din dorinţa de a ajuta angajaţii să înţeleagă ce este stresul, că acesta afectează atât viaţa personală cât şi în cea profesională, indiferent de originea lui“, spune Irina Calomir, coordonator pentru dezvoltare organizaţională la Orange. Astfel, operatorul telecom a pus la punct un program intern de well-being prin care oferă angajaţilor acces rapid şi facil la descoperirea sau punerea în practică a hobby-urilor acestora, axându-se pe cursuri între care se numără cele despre nutriţie, parenting, viaţă în cuplu, fashion, educaţie financiară, pictură, yoga, chi kung. „Ne-am dorit ca prin intermediul acestui program să ne ajutăm colegii să conştientizeze nevoia de echilibru între viaţa privată şi cea profesională şi să poată alege dintre instrumentele oferite de companie pe acelea care sunt relevante pentru viaţa lor în acel moment“, adaugă Irina Calomir. Tot ea mai spune că programele şi instrumentele oferite s-au schimbat de-a lungul timpului, în funcţie de preferinţele angajaţilor: „Dacă ar fi să ne gândim la câteva exemple de programe foarte dorite, putem menţiona programele de parenting sau de gestionare a vieţii de cuplu într-un mod conştient, de ateliere, de hobby‑uri sau educaţie maternală“. Atelierele din cadrul programului de well-being sunt destinate tuturor angajaţilor, peste 60% dintre aceştia accesând cel puţin un atelier. „Credem cu tărie că o persoană fericită, care duce o viaţă echilibrată, este un angajat valoros şi productiv. Acesta va lua decizii mai bune, se va putea concentra pe rezolvarea sarcinilor şi va putea transmite o stare de bine şi oamenilor cu care intră în contact, indiferent că vorbim de colegi de muncă, parteneri sau clienţi“, spune Irina Calomir.

    În România tendinţa generală pe această piaţă este de creştere, conform Alecsandrei Ioniţă, CEO şi well-being specialist la SmartExperience, furnizor de programe tip well-being pentru segmentul corporate. „Portofoliul nostru de clienţi se măreşte de la lună la lună. Pentru anul 2016 ne aşteptăm la dublarea cifrei de afaceri comparativ cu anul precedent“, declară ea, în contextul în care anul trecut firma a înregistrat o cifră de afaceri de 150.000 euro. Spre deosebire de anii trecuţi, ea a observat o cerere din ce în ce mai mare şi din partea companiilor cu origine românească. Ca urmare, SmartExperience lucrează la personalizarea atelierelor pentru companii cu un număr mic de angajaţi. „În ceea ce priveşte atelierele (re)creative pentru angajaţii firmelor româneşti, există în mod evident o creştere a solicitărilor. Companiile au observat că aceste programe au efect, drept urmare doresc să diversifice portofoliul“, adaugă reprezentanta SmartExperience. Ea este încredinţată că este esenţial ca „angajaţii să primească sprijin în a învăţa să îşi gestioneze starea de bine. Ei trebuie să îşi cunoască nevoile şi priorităţile pentru a putea alege în mod conştient lucrurile de care au nevoie şi pe care compania le oferă“.

    Wellbeing by SmartExperience oferă companiilor ateliere la locul de muncă din patru categorii: hobby, sănătate, echilibru personal şi dezvoltare personală. Pe lângă atelierele prestabilite, compania primeşte deseori briefuri de la clienţi, personalizând programele creative în funcţie de dorinţelor participanţilor. „Cu cei mai vechi dintre clienţii noştri desfăşurăm câte un atelier pe săptămână, conform planului de well-being stabilit pe o perioadă mai lungă de timp – de la câteva luni până la un an. Clienţii vin cu noi solicitări în prejma sărbătorilor sau zilelor importante din an, orientându‑se şi spre alte activităţi decât cele prestabilite“, spune Alecsandra Ioniţă. Dintre cele 20 de companii cu care lucrează SmartExperience, pentru o parte organizează lunar câte un atelier, dar sunt şi cazuri în care clienţii au solicitări o dată pe trimestru.

    În esenţă, companiile sunt tot mai atente la starea de bine a angajaţilor, iar fenomenul iniţiat pe meleaguri străine a prins în horă şi companiile locale, deopotrivă reprezentanţele multinaţionalelor dar şi companiile dezvoltate de antreprenori. Pentru că pentru orice firmă contează, până la urmă, profitul.

  • Când pasiunea se transformă în milioane de dolari. Sumele impresionante câştigate de gamerii profesionişti

    13 august 2016. În timp ce echipajul feminin de canotaj, opt rame cu cârmaci, al României obţinea medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Rio, la câteva mii de kilometri depărtare, în Seattle, un alt român alături de alţi patru coechipieri străini se băteau pentru cel mai important trofeu la Dota 2 al anului şi pentru un premiu de 9,1 milioane de dolari.

    Din păcate pentru românul de origine siriană Aliwi Omar, echipa sa a pierdut finala şi a trebuit să se mulţumească cu locul doi şi cu un premiu de 3,4 milioane de dolari, fiecare luând acasă peste 680.000 de dolari. Este vorba de The International 2016, unde 16 echipe de pe tot globul s-au duelat pe tărâmul de Dota 2, iar în joc au fost puşi la bătaie 20,7 milioane de dolari. Dota 2 este doar un exemplu din domeniul sporturilor electronice, dar este şi jocul cu cele mai mari câştiguri pentru jucătorii profesionişti. Această ediţie, cu numărul şase, a competiţiei a devenit cea mai mare din domeniul sporturilor electronice.

    Sporturile electronice sunt competiţii de jocuri video pe diferite genuri: shooter (Call of Duty, Counter-Strike), multiplayer online battle arena (Dota 2, LoL), bătaie (Mortal Kombat) etc. Multe dintre aceste jocuri sunt gratuite, veniturile producătorilor venind din achiziţiile de obiecte virtuale realizate de jucători.

    Deşi au căpătat o vizibilitate mult mai mare în ultimii ani, competiţiile de jocuri video se ţin din anii ‘70. Odată cu primele calculatoare au apărut şi primele jocuri video; aşa cum era şi firesc, datorită naturii competitive a omenilor, a fost nevoie de numai un pas pentru ca veritabile competiţii de jocuri video să fie organizate.

    Se crede că primul concurs de acest fel a avut loc pe 19 octombrie 1972, la Universitatea Stanford, unde studenţii au fost invitaţi la o „bătălie intergalactică de Spacewar“. În anii ‘90 jocurile s-au mutat treptat din reţea în online, graţie îmbunătăţirii infrastructurii şi a vitezei de internet. Apoi, odată cu apariţia unor jocuri populare precum Counter-Strike, Quake sau Warcraft şi competiţiile s-au înmulţit.

    În trecut gamingul, şi într-o oarecare măsură şi în prezent, era văzut ca fiind destinat doar tocilarilor care stau într-o cameră întunecată şi mănâncă doar junk-food. Odată cu dezvoltarea internetului, a social media şi apariţia modelelor de jocuri free to play (gratis), jocurile video au devenit tot mai populare, iar categoria de casual gamers a crescut foarte mult. În acelaşi timp a apărut şi spectatorii de jocuri video. Iar cel mai cunoscut loc pentru iubitorii de jocuri video şi competiţiile de gaming a devenit platforma Twitch, care a fost cumpărată de Amazon în 2014 pentru 1 miliard de dolari. Însă pe lângă forumuri, reţele sociale şi site-uri, eSports şi-a găsit un loc dedicat şi în ograda televiziunilor de sport precum ESPN sau Turner Sports, care anunţa recent că va prezenta evenimentele din eSports „exact cum prezentăm şi sporturile tradiţionale ca NBA sau baseball“.

    Rădăcinile sporturilor electronice se regăsesc în Coreea de Sud, al cărei guvern îşi recunoaşte jucătorii profesionişti de jocuri video ca fiind e-atleţi sau atleţi virtuali încă din anul 2000, iar din 2013 şi Statele Unite încadrează jucătorii profesionişti la categoria atleţilor. Tot în Coreea de Sud a apărut şi prima televiziune dedicată sportului electronic, unde se transmiteau 24 de ore zilnic competiţii de StarCraft şi Warcraft 3. Astfel de competiţii nu au loc numai online, ci multe turnee au acum şi o componentă offline, locuri unde jucătorii se înfruntă în mediul virtual, în faţa a zeci de mii de oameni. În 2014 au asistat peste 40.000 de spectatori la campionatul League of Legends World Championship din Seul.

    În momentul de faţă, potrivit unui raport din aprilie 2016 al PwC, estimarea veniturilor generate de sporturile electronice în 2016 este de 463 de milioane de dolari, în creştere cu 43% faţă de 2015. Cea mai importantă piaţă a sporturilor electronice este SUA, cu o cotă de 38%. „Trei factori stau la baza dezvoltării industriei eSports: infrastructura tehnologică disponibilă, popularitatea jocurilor competitive şi mentalitatea publicului, care are sau nu legătură directă cu aceste jocuri“, spune Silviu Stroe, CEO al PGL (divizia de e-sports a Computergames.ro, organizatori de evenimente de profil) şi vicepreşedinte al IeSF (Federaţia Internaţională de Sport Electronic).

    În ce priveşte infrastructura şi popularitatea jocurilor, „România stă foarte bine. Avem una dintre cele mai bune conexiuni la internet din lume. Iar românii sunt mari amatori de jocuri precum Counter-Strike: Global Offensive, Dota 2, Hearthstone şi League of Legends. Mai avem de lucrat la mentalitatea jucătorilor, care este în acelaşi timp şi cel mai greu de modelat, deoarece ai nevoie de o resursă mult mai importantă decât banii: timpul“, continuă Stroe.

    Compania lui Stroe, PGL, a organizat un turneu major de Dota 2 în Manila, Filipine, şi a participat la organizarea turneului The International, iar el spune că organizarea de astfel de evenimente ar putea fi o oportunitate importantă pentru ţara noastră. „Sporturile electronice ar putea fi o resursă uriaşă pentru România, dacă şi autorităţile, în speţă Ministerul Sportului şi Tineretului, ar înţelege importanţa lor. Ignorarea totală a unui fenomen care interesează  milioane de tineri nu ajută pe nimeni“, spune el.

    Un alt exemplu grăitor pentru succesul eSports este The International 2016, o competiţie ce se întinde pe parcursul a două săptămâni (o săptămână faza grupelor), iar faza eliminatorie se desfăşoară pe KeyArena, un complex cu 17.000 de locuri. De aici chiar şi cele mai prost clasate echipe vor pleca cu peste 100.000 de dolari. Făcând o paralelă cu sportul tradiţional, Jocurile Olimpice au o amploare mult mai mare, dar atleţii care aleargă după medalii câştigă mai puţin decât jucătorii care aleargă prin lumi virtuale. Un spaniol medaliat cu aur primeşte 100.000 de dolari, un american primeşte 25.000 de dolari pentru aur, 15.000 pentru argint şi 10.000 de dolari pentru bronz, în timp ce un român medaliat cu aur primeşte 70.000 de euro de la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Dacă ia aurul, un sportiv din Singapore primeşte cel mai mare bonus: 753.000 de dolari.

     

  • Cum arată cea mai scumpă maşină americană vândută vreodată la licitaţie

    Modelul CSX 2000 Shelby Cobra a doborât recordul pentru cea mai scumpă maşină americană vândută vreodată în cadrul unei licitaţii, la RM Sotheby’s de la Monterey. Acestă maşină este primul model construit de Shelby Cobra şi a fost vândută pentru 13,75 de milioane de dolari, scrie Business Insider.

    A fost produsă manual în 1962 de către însuşi legendarul Carroll Shelby, constructor de automobile şi fost pilot american de Formula 1, care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1958-1959. Maşina a fost deţinută de Shelby până la moartea acestuia, în anul 2012.

    Maşina are un motor de tipul V8 Ford, chiar dacă este un tip de maşină mică şi sport, „AC Ace”, care a dus ulterior la producerea AC Cobra, maşina sport realizată de Shelby.

    Automobilul a dus cursele americane de maşini la un alt nivel atingând până la o sută de kilometri în 4,2 secunde şi o viteză maximă de aproape 250 kilometri/oră.

  • Cum a construit cel mai rapid om din lume un imperiu financiar

    Usain Bolt e mult mai mult decât un star al Jocurilor Olimpice – el este un brand cu o recunoaştere globală. Bolt, de origine jamaican, are contracte cu Puma, Nissan, Hublot, Visa, Virgin Media şi All Nippon Airways; el mai colaborează cu Optus, o companie de telecomunicaţii din
    Australia, şi cu Enertor, o companie ce produce branţuri pentru pantofi sport, scriu cei de la CNN.

    Gatorade a numit o băutură după el. Bolt, cel mai rapid om din lume, şi-a înregistrat ca marcă numele şi poziţia sa “fulgerul Bolt” – are chiar şi un emoji. El deţine recordurile mondiale la cursele de 100 şi 200 de metri şi a câştigat, până în prezent, 8 medalii de aur.Dar Jocurile Olimpice din Rio sunt ultimele pentru campionul jamaican; aşadar, ce urmează?

    “S-a vorbit că ar urma să joace pentru Manchester United, că vrea să devină comentator sau că urmează să lanseze o linie de modă inspirată de Michael Jackson”, spune Elizabeth Lindsey, expert în marketing.

    Jeff Kearney, şeful departamentului de marketing în sport al Gatorade, explică atracţia oamenilor faţă de jamaican: “Avem o suită incredibilă de atleţi din numeroase sporturi, care sunt recunoscuţi în diferite state. Dar bucuria lui Usain, personalitatea sa şi dominaţia autoritară într-un sport pe care cu toţii îl putem înţelege l-au transformat într-un ambasador global pentru brandul nostru.”

    Averea lui Bolt este considerabilă, dar el este şi un exemplu în ceea ce priveşte ajutorul dat comunităţii; în 2015, el a donat 1,3 milioane de dolari fostei sale şcoli. El a mai deschis un complex sportiv în Jamaica, a strâns bani pentru operaţii cardiace pentru copii şi a semnat un parteneriat cu Samsung pentru a oferi cursuri gratis de fotografie studenţilor.

    El a donat chiar şi 4 milioane de dolari pentru renovarea unui spital din ţara sa natală.

    Dar Usain Bolt nu e doar un sportiv de succes: el are un magazin online unde vinde echipament sportiv cu brandul său şi a anunţat recent lansarea noii sale companii “Champion Shave”, care va comercializa aparate de ras cu 6 lame la preţuri reduse.

  • Divorţul anului în România, Ilie Năstase se desparte de Brigitte. Reacţia fostului mare tenismen

    Ilie Năstase a reuşit să-şi supere soţia, după ce Brigitte Sfăt a văzut o poză în care legendarul tenismen stătea la masă cu un grup în care se afla şi o blondă. Într-o reacţie incisivă pe Facebook, Brigitte a anunţat că divorţează, scrie Pro Sport.

    ”Nasty” a fost fotografiat discutând la o masă cu un grup, din care făcea parte şi o blondă, relatează Pro Sport. Fotografia a fost făcută în timp ce Brigitte se afla la o clinică din Viena, pentru a-şi trata problemele medicale. Imaginea a supărat-o pe Brigitte, care a izbucnit pe Facebook şi a anunţat că divorţează: ”După cum deja v-aţi dat seama, drumul meu şi al soţului meu se cam desparte pentru că eu am propriile mele probleme, de sănătate, şi nu îmi pot permite să mă mai las pe locul doi… Alegerea a facut-o ca de obicei, el”, a scris Brigitte Sfăt pe contul ei de Facebook, potrivit Pro Sport.

    Năstase susţine că Brigitte nu avea niciun motiv să se supere, deoarece a fost o ieşire nevinovată: “Eu nu am pe nimeni. Am fost la restaurant cu finul meu, prietena lui şi o prietenă de-a acesteia. Eu acum sunt pe terenul de tenis, Brigitte nu m-a anunţat nimic. Dacă ea s-a supărat, întrebaţi-o pe ea de ce”, a declarat Ilie Năstase pentru Libertatea, citat de Pro Sport.

    Ilie Năstase s-a căsătorit cu Brigitte Sfăt în 2013.

    Palmaresul lui Ilie Năstase

    La simplu, Năstase a câştigat două turnee de Mare Şlem: US Open în 1972, şi Wimbledon, un an mai târziu. A mai fost campion de alte patru ori la turneul Masters: 1971, 1972, 1973 şi 1975. În 1974, a pierdut finala aceluiaşi turneu împotriva tenismenului argentinian Guillermo Vilas.

    La dublu, Ilie Năstase s-a impus la trei turnee de Mare Şlem. La Roland Garros, în 1970, alături de Ţiriac, şi cu Jimmy Connors la Wimbledon şi US Open, în 1973, respectiv 1975. A jucat şi la dublu mixt şi a câştigat împreună cu Rosemary Casals, din Statele Unite ale Americii, două titluri la Wimbledon, în 1970 şi 1972. În Cupa Davis, a fost finalist de trei ori, în 1969, 1971 şi 1972, alături de Ion Ţiriac.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Divorţul anului în România, Ilie Năstase se desparte de Brigitte. Reacţia fostului mare tenismen

    Ilie Năstase a reuşit să-şi supere soţia, după ce Brigitte Sfăt a văzut o poză în care legendarul tenismen stătea la masă cu un grup în care se afla şi o blondă. Într-o reacţie incisivă pe Facebook, Brigitte a anunţat că divorţează, scrie Pro Sport.

    ”Nasty” a fost fotografiat discutând la o masă cu un grup, din care făcea parte şi o blondă, relatează Pro Sport. Fotografia a fost făcută în timp ce Brigitte se afla la o clinică din Viena, pentru a-şi trata problemele medicale. Imaginea a supărat-o pe Brigitte, care a izbucnit pe Facebook şi a anunţat că divorţează: ”După cum deja v-aţi dat seama, drumul meu şi al soţului meu se cam desparte pentru că eu am propriile mele probleme, de sănătate, şi nu îmi pot permite să mă mai las pe locul doi… Alegerea a facut-o ca de obicei, el”, a scris Brigitte Sfăt pe contul ei de Facebook, potrivit Pro Sport.

    Năstase susţine că Brigitte nu avea niciun motiv să se supere, deoarece a fost o ieşire nevinovată: “Eu nu am pe nimeni. Am fost la restaurant cu finul meu, prietena lui şi o prietenă de-a acesteia. Eu acum sunt pe terenul de tenis, Brigitte nu m-a anunţat nimic. Dacă ea s-a supărat, întrebaţi-o pe ea de ce”, a declarat Ilie Năstase pentru Libertatea, citat de Pro Sport.

    Ilie Năstase s-a căsătorit cu Brigitte Sfăt în 2013.

    Palmaresul lui Ilie Năstase

    La simplu, Năstase a câştigat două turnee de Mare Şlem: US Open în 1972, şi Wimbledon, un an mai târziu. A mai fost campion de alte patru ori la turneul Masters: 1971, 1972, 1973 şi 1975. În 1974, a pierdut finala aceluiaşi turneu împotriva tenismenului argentinian Guillermo Vilas.

    La dublu, Ilie Năstase s-a impus la trei turnee de Mare Şlem. La Roland Garros, în 1970, alături de Ţiriac, şi cu Jimmy Connors la Wimbledon şi US Open, în 1973, respectiv 1975. A jucat şi la dublu mixt şi a câştigat împreună cu Rosemary Casals, din Statele Unite ale Americii, două titluri la Wimbledon, în 1970 şi 1972. În Cupa Davis, a fost finalist de trei ori, în 1969, 1971 şi 1972, alături de Ion Ţiriac.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Sportivul român care şi-a luat concediu de pe şantier pentru a-şi urma visul la Rio. “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”

    Sportivii calificaţi la Rio visează să urce pe podiumul olimpic, dar pentru unii dintre aceştia, simpla lor prezenţă la Olimpiadă reprezintă un miracol! Este şi cazul lui Ion Panait, luptătorul român în vârstă de 35 de ani care va intra săptămâna viitoare în concursul de la greco-romane, în limitele categoriei 66 de kg. Spre deosebire de adversarii săi, Panait nu se antrenează doar pe salteaua din sală, muncind din greu în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Prosport

    Povestea lui Ion Panait nu este despre sport, ci despre viaţă, iar începutul ei este desprins din realitatea dură a unei ţări care devine tot mai neînsemnată din punct de vedere sportiv. Ionuţ a copilărit într-un centru de plasament, dar povesteşte că lucrurile nu s-au schimbat pentru el nici atunci când s-a apucat de sport, ba dimpotrivă: “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”, a dezvăluit luptătorul pentru Libertatea, vorbind şi despre ziua în care şi-a dat seama că este făcut pentru lupte: “În 1990 am ajuns la căminul 9 mai din Buşteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la şcoală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdravăn, cum suntem noi, cei de la ţară! Antrenorul m-a văzut şi pe mine şi m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus şi mâine, şi poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta”.

    Mai târziu, performanţele lui Panait l-au recomandat pentru a fi selecţionat în loturile naţionale de juniori, apoi a făcut parte din delegaţia României la competiţiile majore rezervate seniorilor, câştigând două medalii europene de argint (Tampere 2008 şi Baku 2010). Sportivul din Mizil a luptat şi la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, acolo unde s-a clasat pe locul 13, dar aventurile sale în marile arene ale lumii nu i-au asigurat şi recompense financiare pe măsură. Având un salariu de doar 1.200 de lei pe lună la clubul Dinamo, Ion a decis în urmă cu 10 ani că e timpul să-şi facă un viitor în Germania, acolo unde s-a angajat în construcţii. Dar românul nu a renunţat la sportul de performanţă şi a reuşit imposibilul: să îmbine munca de 8 ore pe şantier cu antrenamentele şi cu meciurile oficiale disputate sub culorile clubului SV Germania Weingarten: “Să lucrezi 8 ore pe şantier şi să mai mergi la turnee afară şi în Bundesliga, să câştigi meciuri… Lumea îmi spune că e ceva fenomenal”, a spus Ion pentru Pro TV.

  • A lucrat ca barman şi instructor de dans, iar acum are o avere de peste 3 miliarde de dolari: “Pentru mine, businessul e sportul suprem”

    Mark Cuban este un om de afaceri american, cunoscut datorită emisiunii SharkTank. Cuban este investitor, producător de film, autor şi deţine clubul de baschet Dallas Mavericks, lanţul de cinematografe Landmark Theaters şi compania Magnolia Pictures. În 2011, el a publicat cartea “Cum să câştigi în sportul numit business”, în care detalia experienţele sale din afaceri.

    Cuban s-a născut în 1958 în Pittsburgh, Pennsylvania, în cadrul unei familii de evrei. Bunicul său din partea tatălui şi-a schimbat numele de familie din Chabenisky în Cuban după ce a emigrat din Rusia; bunicii din partea mamei erau de origine română. Prima experienţă de business a avut-o la 12 ani, când a vândut saci de gunoi pentru a-şi cumpăra o pereche de adidaşi pentru baschet.

    Mark Cuban a urmat cursurile Universităţii din Pittsburgh, unde a devenit membru al frăţiei Pi Lambda Phi; a avut de-a lungul facultăţii mai multe slujbe, cum ar fi barman, instructor de dansuri disco sau organizator de petreceri. S-a transferat apoi la Universitatea din Indiana, de unde a obţinut în 1981 o diplomă în administrarea afacerilor.

    În 1982, Mark Cuban s-a mutat în Dallas, Texas, unde a obţinut un post ca agent de vânzări pentru una din primele companii implicate în comercializarea calculatoarelor, Your Business Software(YBS). A fost concediat după câteva luni şi a decis să pornească propriul său business, MicroSolutions, luând alături de el o parte dintre clienţii YBS.

    A vândut compania 7 ani mai târziu, în 1990, pentru 6 milioane de dolari.

    În 1995, alături de fostul său coleg de facultate Todd Wagner, Cuban a pus bazele Audionet, un start-up în domeniul transmisiunilor online. În 1998 compania s-a transformat în Broadcast.com, iar un an mai târziu a fost achiziţionată de Yahoo! pentru 5,7 miliarde dolari.

    În ianuarie 2000, omul de afaceri a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al clubului de baschet Dallas Mavericks pentru suma de 285 milioane dolari. Înainte de investiţia lui Cuban, în cei 20 de ani de existenţă, Dallas Mavericks avea un procentaj de victorii de 40%. Din 2000 până în 2010, acesta a ajuns la 69%.

    Cuban a devenit o figură publică în 2012, atunci când s-a alăturat sezonului 3 al emisiunii SharkTank. Emisiunea prezintă investitori cărora le sunt oferite şanse de a participa în anumite afaceri; până în prezent, de-a lungul a 109 episoade, Mark Cuban a semnat 82 de contracte şi a investit aproape 20 de milioane de dolari.

    Nu a intrat în politică, dar a finanţat mai multe campanii electorale, atât în rândul democraţilor cât şi al republicanilor. Mark Cuban s-a căsătorit cu Tiffany Stewart în 2002 şi are trei copii; el locuieşte într-o casă de 2.200 de metri pătraţi în Dallas şi are o avere estimată la 3,2 miliarde dolari.

  • Sportivul român care şi-a luat concediu de pe şantier pentru a-şi urma visul la Rio. “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”

    Sportivii calificaţi la Rio visează să urce pe podiumul olimpic, dar pentru unii dintre aceştia, simpla lor prezenţă la Olimpiadă reprezintă un miracol! Este şi cazul lui Ion Panait, luptătorul român în vârstă de 35 de ani care va intra săptămâna viitoare în concursul de la greco-romane, în limitele categoriei 66 de kg. Spre deosebire de adversarii săi, Panait nu se antrenează doar pe salteaua din sală, muncind din greu în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa, scrie Prosport

    Povestea lui Ion Panait nu este despre sport, ci despre viaţă, iar începutul ei este desprins din realitatea dură a unei ţări care devine tot mai neînsemnată din punct de vedere sportiv. Ionuţ a copilărit într-un centru de plasament, dar povesteşte că lucrurile nu s-au schimbat pentru el nici atunci când s-a apucat de sport, ba dimpotrivă: “Când mergeam la competiţii în ţară, dormeam în case de copii şi cam răbdam de foame”, a dezvăluit luptătorul pentru Libertatea, vorbind şi despre ziua în care şi-a dat seama că este făcut pentru lupte: “În 1990 am ajuns la căminul 9 mai din Buşteni. După vreo doi ani, am văzut că în clasa de la şcoală erau vreo 20 de copii care făceau lupte. Eram zdravăn, cum suntem noi, cei de la ţară! Antrenorul m-a văzut şi pe mine şi m-a chemat la sală. Mi-a dat unul mare pe mână, dar l-am pus jos imediat! M-am dus şi mâine, şi poimâine, de am rămas numai eu din 20! Oricum, a trebuit să o iau de la zero, habar n-aveam de sportul ăsta”.

    Mai târziu, performanţele lui Panait l-au recomandat pentru a fi selecţionat în loturile naţionale de juniori, apoi a făcut parte din delegaţia României la competiţiile majore rezervate seniorilor, câştigând două medalii europene de argint (Tampere 2008 şi Baku 2010). Sportivul din Mizil a luptat şi la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, acolo unde s-a clasat pe locul 13, dar aventurile sale în marile arene ale lumii nu i-au asigurat şi recompense financiare pe măsură. Având un salariu de doar 1.200 de lei pe lună la clubul Dinamo, Ion a decis în urmă cu 10 ani că e timpul să-şi facă un viitor în Germania, acolo unde s-a angajat în construcţii. Dar românul nu a renunţat la sportul de performanţă şi a reuşit imposibilul: să îmbine munca de 8 ore pe şantier cu antrenamentele şi cu meciurile oficiale disputate sub culorile clubului SV Germania Weingarten: “Să lucrezi 8 ore pe şantier şi să mai mergi la turnee afară şi în Bundesliga, să câştigi meciuri… Lumea îmi spune că e ceva fenomenal”, a spus Ion pentru Pro TV.

  • Gabriela Firea, FĂCUTĂ PRAF de presa internaţională. Decizia pe care jurnaliştii din străinătate nu au trecut-o cu vederea

    „În vreme ce alte oraşe din lume îmbraţişează mersul pe jos, noul primar din Bucureşti dă vina pe evenimentele în aer liber, cum ar fi Via Sport, pentru aglomeraţia din trafic. Face Capitala României un pas înapoi?” este critica adusă Gabrielei Firea de către jurnaliştii de la cotidianul britanic The Guradian, articol devenit viral pe mediile sociale din România.

    Cu câteva zile înainte de organizarea evenimentului Via Sport, care a avut loc în ultimele şapte veri pe Kiseleff, una dintre străzile cele mai aglomerate din centrul Bucureştiului, organizatorii evenimentului au primit o scrisoare spunând că în următoarele patru luni Via Sport nu se mai aprobă desfăşurarea evenimentului. Această înştiinţare la câteva zile după ce Gabriela Firea a făcut unele comentarii referitoare la traficul aglomerat din Capitală, pe care iubitorii de astfel de evenimente culturale l-au considerat ameninţător: „Doar în acest weekend, traficul din Capitală a fost blocat şi nu pentru că au existat prea multe maşini, ci pentru că există prea multe evenimente stradale aprobate în centrul Bucureştiului, fie culturale, fie de divertisment sau dedicate sportului, iar acest lucru nu se întâmplă în nicio altă capitală europeană”.

    În acest context, jurnalista de la The Guardian a discutat Alex Zamfir, unul dintre co-fondatorii Via Sport, care a declarat că  „Motivul pentru care facem acest lucru în stradă în timpul verii şi în week-end este de a încuraja oamenii să îşi lase maşinile, să ia bicicleta şi să se plimbe cu copiii lor, să joace jocuri şi să se distreze”. În timpul evenimentului, o porţiune de 750 de metri de autostradî este închisă pentru vehicule de vineri, ora 10 seara, până duminică la ora 14.

    La câteva zile după comentariile sale iniţiale, Firea a încercat să-şi clarifice poziţia declarând că marile evenimente stradale vor fi în siguranţă, iar ea vorbea despre acele evenimente care nu aveau o aşezare bună şi care ar putea fi susţinute în alte locuri decât în centru şi pe marile bulevarde. Cu toate acestea, majoritatea cetăţenilor nu este convinsă de spusele sale multe persoane consideră că ar fi luat această decizie pentru că sediul PSD se află pe acelaşi bulevard şi ar fi împiedicat membrii partidului să ajungă la sediu cu un vehicul.

    Organizatorii evenimentului de pe Kiseleff susţin că li s-au oferit spaţii alternative inacceptabile, cum ar fi un bulevard la marginea Capitalei, departe de zonele rezidenţiale, de metrou şi intrarea într-un parc. Ei spun ca traficul nu s-a îmbunatatit semnificativ şi ca „e ca şi cum primăria ar spune ca traficul e mai important decât aerul curat in week-end”.

    „Primăria pare să  înoate împotriva curentului”, scrie cotidianul britanic, dând exemple oraşele Paris, Mumbai, Sao Paulo care au închis traficul rutier în favoarea evenimentelor.