Grecia este dependentă de împrumuturile din partea altor ţări din zona euro şi de la Fondul Monetar Internaţional încă din mai 2010. În schimb, Atena a fost obligată să taie drastic cheltuielile, salariile şi pensiile şi să crească taxele. Măsurile au condus ţara într-o recesiune dură, cu o rată a şomajului de 22 la sută şi sute de mii de afaceri închise, relatează Daily Mail, în ediţia electronică. Imaginea sărăciei care afectează ţara a fost pe deplin ilustrată de sute de greci ce stăteau la coadă în centrul Atenei pentru a primi pachete cu legume gratuit.
Tag: saracie
-
Un cerşetor din India “muncea” cu 4.000 dolari în buzunare
Cerşetorul respectiv a murit în apropiere de Dargah-ul (altar ridicat dasupra mormântului unui sfânt sufit) din centrul vechi al oraşului. Când “colegii” săi de muncă au aflat vestea decesului, toţi s-au înghesuit să afirme că sunt rude cu el, în speranţa unui şanse la moştenirea din buzunarele cerşetorului bogat.
Cu toate acestea, poliţia a apărut repede la faţa locului, iar ceilalţi cerşetori nu au putut să ofere detalii cu privire la viaţa personală a decedatului care, se pare, avea aproximativ 60 de ani.
Mai mult pe www.descopera.ro.
-
REPORTAJ: Ţara unde copiii mănâncă nisip, iar femeile sunt bătute, violate şi au copii cu stăpânii lor – VIDEO
“Ne obligau să îngrijim o cireadă de vite, cămile, capre. Dacă ne întorceam fără o parte din animale, ne băteau şi ne ameninţau cu o armă la tâmplă. Ne obligau să facem sex cu ei. Copiii mei sunt copiii lor”, spune Moulkheir Mint Yarba, o femeie care a scăpat de sclavie.
Fiica femeii, în vârstă de 18 ani, spune că la început nu a înţeles că “stăpânii” nu erau familia ei: “Când am văzut că pe mine mă băteau am înţeles că nu fac parte din familie. M-a violat şi am rămas gravidă, iar când mi-a venit sorocul, m-au urcat într-o maşină şi au început să conducă agresiv. Când am născut, copilul era mort”.
Jurnaliştii CNN au mers într-un sat aswaba, unde locuiesc şi muncesc foşti sclavi. “Copiii mănâncă nisip”, spune o femeie. Din cauza sărăciei, unii dintre sclavii liberi se întorc la stăpâni, doar pentru că acolo au hrana asigurată.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Reportaj: Călătorie cu maşina timpului
“Nu prea-i asfalt pe-aici, să nu vă supăraţi, o să ne zguduim tot drumul.” Până să mă ia şoferul de la aeroportul internaţional din Chişinău, am fost mirat de faptul că bagajele de cală te aşteaptă afară, lângă avionul de 50 de locuri, fără să le mai iei din aeroport. În plus, aeronava ajunge până la câţiva metri de terminalul de sosiri, deci drumul până la ghişeul control paşapoarte se face pe jos. Din Chişinău, un aeroport de talia unui oraş de provincie din România, dar cel mai mare din Republica Moldova, poţi să zbori zilnic doar spre Moscova, Bucureşti şi München. “Încă sunt puţini cei care-şi permit să circule cu avionul”, spune Ion, iar statisticile îi dau dreptate. Un basarabean câştigă în medie puţin peste 150 de euro lunar, iar o plimbare pe străzile Chişinăului arată cel mai clar că sărăcia e cea care îi alungă pe cei mai mulţi către locuri mai prospere. PIB-ul republicii, situat la circa 4,5 miliarde de euro în 2011, este unul dintre cele mai scăzute din Balcani, iar datele Băncii Mondiale arată că o treime din acest indicator este generată de banii trimişi de locuitorii stabiliţi în afara ţării.
Deşi magazinele au început să prindă iz occidental, majoritatea încă sunt construite pe formatul de butic, cu vânzătoarele stând la poveşti cu braţele încrucişate în aşteptarea de noi clienţi. Dacă o comparăm cu cea de la Bucureşti, mâncarea e mai ieftină la Chişinău, cam la jumătate din preţ, însă preţul carburanţilor e asemănător. Cu toate acestea, sunt mulţi cei care preferă să meargă la cumpărături în Transnistria, regiunea separatistă moldoveană, situată la nici două ore de condus. Regimul de la Tiraspol permite tranzitul moldovenilor cu bunuri şi produse alimentare, iar preţurile sunt suficient de atrăgătoare cât să-i determine să meargă săptămânal la cumpărături pe cei care au maşină sau chiar mai des pe micii comercianţi.
Pe durata vizitei mele la Chişinău, Transnistria fusese recunoscută ca stat printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie din Republica Moldova. Transnistria, susţinută din umbră de regimul de la Moscova, şi-a autoproclamat independenţa în 1990, însă nu este recunoscută nici astăzi de comunitatea internaţională. Decizia venea în contextul în care noul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, ajuns de curând la putere, era pomenit în apelul public la transnistreni al preşedintelui Partidului Liberal moldovean, Mihai Ghimpu, pentru reunificarea Moldovei: “Puterea e în popor, nu în tancuri astăzi. Întotdeauna cei cu politici de felul cum este a lor faţă de Republica Moldova mizează pe frica oamenilor, pe toleranţa lor, pe manipularea cu piaţa, cu gazele, cu nu ştiu ce. Dar când un popor se ridică, nu-l poate opri nimeni”, spunea Ghimpu într-un interviu pentru Europa Liberă. Poporul moldovean este, după Ghimpu, unul care “înghite şi tace”, singura lui şansă fiind apropierea de Europa, însă semnalul trebuie să vină de la Chişinău: “Dar atât timp cât noi stăm cu capul ca struţul… Şi, din păcate, de 22 de ani e aşa, am încercat eu să îndrept capul şi nu ei, ai noştri primii mi-au tăiat capul”. Şeful liberalilor îşi exprima speranţa ca noul lider de pe Nistru să înţeleagă că nu există altă soluţie decât “unificarea malurilor.”
-
A treia zi de proteste antiprezidenţiale în Capitală – FOTO
Este pentru a treia zi când oamenii se adună în centrul Capitalei. Sunt calmi şi spun că vor un singur lucru, anume să vorbească despre nemulţumirile pe care le au, să-şi spună păsurile.
Unii manifestanţi spun că au venit pentru a-l susţine pe Raed Arafat, dar numărul acestora este redus în comparaţie cu cel al celor din zilele anterioare. Mesajul s-a schimbat, nemulţumirile fiind în principal legate de problemele sociale şi economice.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Cum fentează angajatorii greci plata salariului minim pe economie
Legislaţia muncii va fi simplificată, salariul minim va scădea, iar salariile al 13-lea şi al 14-lea în sectorul privat “vor fi reexaminate”, a spus premierul, conform publicaţiei Kathimerini, avertizând sindicatele că dacă nu vor accepta aceste “sacrificii limitate” pentru a asigura finanţarea externă, ţara riscă “un deznodământ dezastruos”, mai exact o intrare în incapacitate de plată necontrolată în luna martie, din cauza neprimirii banilor de la FMI şi UE.
Salariul minim în Grecia este de 750 de euro pe lună, considerat de FMI mult prea mare pentru a asigura competitivitatea pieţei muncii. În realitate însă, după cum a arătat o analiză Reuters, mulţi greci lucrează neoficial cu normă întreagă, dar în contracte care nu le asigură salariul minim, fie cu normă parţială sau cu program redus, fie de probă, temporare, ca ucenici, trainees sau alte forme de contracte flexibile.
Jumătate din cele 537.000 de contracte noi de muncă încheiate în perioada ianuarie-septembrie sunt de astfel de tipuri, fiind remunerate uneori chiar cu mai puţin de jumătate din salariul minim. În aceeaşi perioadă, angajatorii au transformat peste 42.000 de contacte cu normă întreagă în contracte part-time sau alte forme flexibile de angajare. În plus, notează Reuters, aproape 10% dintre cei 3,5 milioane de angajaţi în sectorul privat din Grecia au trecut deja printr-o diminuare a salariului.
“Nu-mi pot plăti facturile şi nu mă pot întreţine fără ajutorul părinţilor”, le mărturiseşte celor de la Reuters un grec pe nume Theonas, în vârstă de 33 de ani, al cărui contract a fost transformat din permanent în temporar. Theonas câştigă 700 de euro pe lună lucrând 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în loc de 4 zile, cât e specificat în contractul lui de muncă. Alţii, şi mai nenorocoşi, încasează 300 de euro pe lună făcând munci calificate cu normă întreagă, dar în contracte de trainees prelungite timp de ani de zile. Într-o ţară cu o rată a şomajului de circa 18%, nu mulţi îşi permit să refuze chiar şi astfel de slujbe prost plătite.
Potrivit publicaţiei Proto Thema, 3.030.900 de greci trăiau încă din 2010 sub pragul sărăciei, conform datelor Autorităţii Statistice Elene. Pragul sărăciei este considerat un venit anual de 7.178 de euro pentru o persoană şi 15.073 de euro pentru o familie cu doi adulţi şi doi copii sub 14 ani.
Venitul mediu anual individual în Grecia era de 13.973,94 euro, iar venitul mediu anual disponibil al gospodăriilor era de 24.224,38 euro. Riscul de sărăcie pentru copiii între 0 şi 17 ani este evaluat la 23%, mai mare cu 3% decât pentru restul populaţiei, în timp ce riscul sărăciei pentru persoanele de peste 65 de ani este evaluat la 21,3%. Numărul grecilor care trăiesc în familii unde unul sau mai mulţi membri nu lucrau sau nu lucrau cu normă întreagă se ridica la 544.800.
-
Cum a ajuns una dintre moştenitoarele familiei Onassis să mănânce din gunoaie – FOTO
În vârstă de 90 de ani, Olga Onassis a devenit un simbol al tragediei Greciei moderne, care se confruntă cu numeroase probleme financiare şi cu mişcări de stradă din cauza crizei economice, potrivit Daily Mail.
Jurnalişti de la cotidianul german Bild au vorbit cu Olga Onassis, care a fost căsătorită cu Giorgios, vărul lui Aristotel Onassis, în cursul acestei săptămâni.
Olga, care a dus o viaţă luxoasă până la moartea soţului său, în 1975, nu a mai primit niciun ban de la familia Onassis de şase ani. “Nu primesc nimic de la familie. Supravieţuiesc cu o pensie care a fost tăiată la 300 de euro, din cauza crizei. Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat cu ţara mea”, a declarat ea pentru cotidianul german.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Udrea: Politicieni din toate partidele ţin subdezvoltate Harghita şi Covasna, din interes electoral
Mult timp, politicienii partidelor de la Bucureşti au lăsat comunicarea cu etnicii maghiari sau germani din Ţinutul Secuiesc aproape exclusiv în sarcina UDMR, preocupându-se destul de puţin de problemele oamenilor de aici. Ceea ce uneori a mărit distanţele dintre români şi maghiari, creând o barieră artificială. “Încă de acum trei ani, de când am venit prima dată în calitate de ministru în Harghita şi Covasna, am putut să constat că situaţia din zonă şi nevoile acestor oameni sunt de aceeaşi natură ca ale românilor din restul ţării, în special cele economice şi sociale”, scrie Elena Udrea pe blogul său.
Ea menţionează că este vorba despre problema locurilor de muncă (poate chiar mai acut), problema lipsei de infrastructură care duce la un standard de viaţă scăzut, în special în zonele rurale, grijile cu încălzirea pe perioada de iarnă, preocupări privind viitorul copiilor.
-
Londra: harta tulburarilor vs harta saraciei
Dar analistii insista pe saracie ca fiind cea mai buna explicatie pentru valul de violente care matura orasele britanice.
Jurnalistul britanic Matt Stiles a adunat pe o “harta a saraciei” din Londra punctele unde au avut loc confruntari, compilate de Guardian, iar legatura este evidenta – luptele au loc in zonele cele mai sarace ale capitalei britanice.Veniturile sunt ilustrate pe un spectru ce incepe cu albastru si se termina cu rosu, unde zonele rosii sunt cele mai sarace iar cele albastre mai bogate.
Sursa: http://mattstiles.tumblr.com/post/8696184447/mapping-london-riots-deprivation
-
De ce suntem cei mai nemultumiti de viata si cum ni s-a prabusit moralul in ultimii cinci ani
Toamna trecuta, intr-o intalnire cu ziaristii, Lucian Croitoru
prezenta graficele comparative cu evolutia in tarile din Est a
indicelui increderii consumatorilor, masurat de Eurostat, unde
Romania iesea in evidenta drept cea mai pesimista tara dintre cele
cateva cu care e comparata cel mai frecvent (Ungaria, Polonia,
Bulgaria, Cehia).
Concluzia spusa atunci de consilierul guvernatorului BNR era
partial comica, dar partial nelinistitoare, pentru ca rareori e
adusa in discutie la noi legatura dintre moralul colectiv si
sansele de grabire a redresarii economice (sau, dimpotriva,
riscurile de prelungire a recesiunii). “Suntem latini si avem
tendinta sa exageram – daca inainte de criza eram prea optimisti,
acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari din Est si din UE
in privinta redresarii economiei”, spunea Croitoru, iar aceasta
trage in jos perspectiva de crestere. Ulterior, premierul Boc avea
sa dea vina pe televiziunile de stiri pentru “nihilismul” care ii
face pe oameni sa-si depuna banii la banca in loc sa-i arunce din
nou in consum la fel ca inainte de criza – dar aceasta e deja alta
poveste.Acum, imaginea reactiilor noastre emotionale ca popor e pusa in
lumina de o comparatie cu mult mai larga, multumita unui studiu
realizat de BERD in colaborare cu Banca Mondiala si denumit “Life
in Transition”, care analizeaza perceptiile oamenilor despre
impactul crizei, satisfactia fata de propria viata, economie,
democratie, rolul statului, atitudinea fata de minoritati, coruptie
si multe alte aspecte ale societatii in 29 de tari din Europa de
Est si din fosta URSS. Studiul, aparut saptamana trecuta si
continand date culese in 2010, compara la randul sau datele din
cele 29 de tari cu cele obtinute la precedenta editie a studiului,
publicata in 2007 pe baza sondajelor din 2006, si in plus introduce
in ecuatie si cinci tari occidentale (Franta, Germania, Italia,
Suedia si Marea Britanie), folosite ca “martori” pentru a vedea in
ce masura atitudinea fata de criza a tarilor considerate “in
tranzitie” difera de cea a occidentalilor.
O prima concluzie e ca gospodariile din aceste tari au fost
afectate de criza in primul rand prin reducerea sau intarzierea
salariilor si in al doilea rand prin pierderea locurilor de munca.
Ambele fenomene au afectat tarile in tranzitie mai mult decat pe
cele occidentale incluse in studiu, conform raspunsurilor la
sondaj. In Romania, Letonia, Lituania, Muntenegru, Slovenia,
Croatia, Turcia si Ucraina, mai mult de jumatate dintre respondenti
au declarat ca un membru al familiei lor a avut salariul taiat sau
platit cu intarziere. Daca la aceasta se adauga veniturile
diminuate, mai ales in sud-estul Europei si in statele din Caucaz,
de reducerea transferurilor de bani de la compatriotii plecati sa
munceasca in strainatate, obtinem o imagine a suferintei de pe urma
crizei de pe piata muncii care i-a afectat cel mai mult pe
locuitorii din tarile fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania.Mai departe, surprinzator poate pentru cine crede ca la noi s-au
taiat sau desfiintat cel mai mult ajutoarele sociale, studiul arata
ca un numar relativ mare (in jur de 20%) dintre familiile din
Romania au beneficiat in 2010 de o forma sau alta de ajutor de la
stat (de la venitul minim garantat si pana la ajutorul de somaj sau
de crestere a copilului), comparativ cu circa 10% in Polonia sau
putin peste 10% in Belarus. De aici nu a derivat insa si o
perceptie buna asupra performantei guvernului, considerata de
majoritatea respondentilor romani drept mult mai proasta decat in
sondajul din 2006; din acest punct de vedere, romanii isi vad
guvernul mai prost si decat lituanienii si letonii, iar toate cele
trei natii sunt cele mai critice dintre toate cele 29 de tari in
tranzitie.
Autorii studiului leaga aceasta de faptul ca tot cele trei natii
(in frunte cu Romania) sunt si cele unde nivelul de satisfactie
fata de calitatea vietii personale e la cotele cele mai scazute,
corelat cu cifrele care arata ca recesiunea a lovit cel mai tare,
incepand din 2009, exact Romania, Lituania si Letonia. In schimb,
tari ca Polonia sau Azerbaidjan, unde cresterea economica s-a
mentinut in ciuda crizei, au relevat un nivel bun al satisfactiei
fata de propria viata si fata de performantele guvernelor.Din punctul de vedere al satisfactiei fata de calitatea propriei
vieti, cea mai mare inrautatire a situatiei din 2006 pana acum a
avut loc in Romania, cele trei tari baltice, Belarus si Slovenia,
iar cele mai scazute rate ale fericirii (cu cel mai mic procent de
respondenti care sunt de acord cu afirmatia “una peste alta, sunt
multumit de viata mea”) le avem din nou in Romania, urmata de
Ungaria. Si mai rau, Romania are o pondere mare inclusiv a
pesimistilor, adica a celor care nu doar se declara nemultumiti de
prezent, dar nici nu cred ca in viitor copiii lor o vor duce mai
bine.Erik Berglof, economistul-sef al BERD, se declara impresionat, in
mod diplomatic, de faptul ca, “desi peste 70% dintre cetatenii
celor 29 de tari care sustin ca au fost afectati de criza au fost
nevoiti sa taie din cheltuielile pentru mancare sau sanatate”,
sistemul lor de valori nu s-a schimbat drastic, chiar daca
increderea in democratie si in economia de piata a scazut, ca si
cea in institutiile financiare si investitorii straini.Berglof afirma, lucid, ca “asteptarile diminuate pentru perioada de
dupa criza si presiunile demografice negative vor pune noi presiuni
pe aceste societati”, insa nu poate decat sa-si declare propriul
optimism obligatoriu, spunand ca “pietele si democratia vin la
pachet cu propriile lor probleme, dar ele sunt in masura sa ofere
raspunsuri mai constructive fata de aceste presiuni decat orice
alta alternativa plauzibila”.