“Atrasi de o piata de 22 milioane de consumatori dornici sa uite
privatiunile comunismului, dezvoltatorii au multiplicat
deschiderile de centre comerciale in Romania”, noteaza jurnalistii.
Acestia amintesc si de busculada care s-a creat saptamana trecuta
la inaugurarea Sun Plaza din Berceni: “Joi, un nou centru, ,
potrivit dezvoltatorului EMCT, si-a deschis portile in Capitala,
provocand busculade printre sutele de curiosi care voiau sa fie
primii care trec pragul”.
Depinde doar cu cine ne comparam si cat de repede vom iesi din
criza, in acest moment Capitala insumand aproximativ 470.000 de
metri patrati de suprafata inchiriabila. “Estimam ca Bucurestiul ar
putea atinge nivelul de saturatie al celorlalte capitale din zona
(in privinta suprafetei de spatii comerciale moderne, n.r.) in
aproximativ cinci ani prin comparatie cu Budapesta sau in circa
zece ani, in relatie cu Varsovia”, au declarat pentru Gandul
reprezentantii companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox.
Simplu spus, in urmatorii ani, dezvoltatorii vor avea ce sa faca in
Bucuresti, pentru a ajunge de la o medie de 0,26 mp de spatii
comerciale pe cap de locuitor la 0,49 de mp – ca la Budapesta, ori
la 0,83 mp, valoarea de la Varsovia. Daca se numara cele mai
importante centre comerciale din Capitala, bucurestenii au la
dispozitie 11 asemenea spatii, din care opt mall-uri.
Saatchi&Saatchi a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri
cu 14% in primele trei trimestre adusa de clientii nou castigati,
in conditiile in care piata de publicitate a scazut cu 20%.
“2008 a fost un an foarte bun pentru noi si astfel am avut un
start sanatos intr-un an de criza. Obiectivul principal in 2009 a
fost sa mentinem trendul crescator in toti indicatorii unui
business bun: sa ne mentinem clientii fericiti, angajatii motivati
si desigur sa crestem cota de piata. 2009 este un an dificil, dar
chiar si in aceste conditii am crescut cifra de afaceri cu 14% fata
de perioada similara a anului trecut.
Principalele solicitari ale Consiliului Concurentei exprimate in
Raportul privind comercializarea produselor alimentare sunt legate
de eliminarea taxei de raft impusa de retaileri furnizorilor si a
clauzei clientului celui mai favorizat.
Taxa de raft consta intr-o suma platita de furnizor retailerului
pentru a avea acces preferential pe raftul de produse. Clauza
clientului cel mai favorizat se refera la angajamentul furnizorului
de a oferi retailerului cel mai mic pret pe care il ofera pe piata.
Practicarea taxei de raft coroborata cu clauza clientului cel mai
favorizat duce la cresterea preturilor in mod artificial pentru
comertul traditional, deoarece pretul include si taxa de raft a
marilor lanturi de retail, fara a putea cobori pretul pentru micii
retaileri.
Alte taxe care duc la marirea artificiala a pretului de vanzare
al produselor sunt taxa pentru extinderea sau modernizarea
magazinelor solicitata de retaileri furnizorilor si taxele pentru a
acoperi riscul de nevanzare al produselor.
Raportul realizat de Consiliul Concurentei a pornit de la
sesizarea ca puterea de negociere a lanturilor de retail a crescut
foarte mult si isi pot exercita forta pentru a impune conditii mai
favorabile de la furnizori, in detrimentul comertului traditional.
Cercetarea a investigat relatiile pe orizontala din comert, adica
legatura dintre retaileri si furnizori.
Investigarea acestei relatii a creat suspiciuni de practici
incorecte in cazul companiilor Metro Cash&Carry, Real
Hypermarket, Selgros Cash&Carry, Billa, Mega Image, Interex si
furnizorii acestora, in privinta carora s-au declansat
investigatii.
Tot in urma desfasurarii cercetarii, reailerii Billa, Spar si
Pic au primit amenzi cumulate in valoare de 850.000 euro pentru ca
nu au oferit informatii corecte cu privire la datele
investigate.
Studiul de piata are la baza informatii colectate de la peste
250 de societati comerciale, reprezentand producatori,
distribuitori si comercianti si a analizat 8 produse relevante
pentru consumul populatiei (lapte, oua, carne de port, carne de
pasare, ulei, paine, mezeluri si vin).
Majoritatea retailerilor doresc sa profite de investitiile IT pentru a obtine profit din bunurile pe care deja le detin, cum este cazul inventarului si spatiului de lucru, potrivit studiului.
"Acest studiu a fost realizat la sfarsitul anului 2008, cand retailerii incepeau deja sa simta intreaga forta a recesiunii si acest lucru face ca rezultatele sa fie si mai incurajatoare ", a spus Allan Davies, CMO in cadrul Aldata Solution." Este evident ca directorii IT nu sunt influentati de criza in mare masura si ca investitiile IT nu sunt un lux, ci o metoda de reducere a costurilor si de imbunatatire a performantelor in afaceri pe o perioada scurta de timp", a completat acesta.
la nivel global, sondajul a aratat ca 87% dintre retaileri au sau planifica sa achizitioneze aplicatii de reaprovizionare automata in urmatorii 3 ani, iar in ce priveste aplicatiile pentru domeniul logistic si cel al distributiei, aplicatia numarul unu a fost managementul en-gros in timp real, 84% dintre cei intervievati folosind deja aceste sisteme iar 11% avand in plan viitoare upgradari.
Daca retailerii din Statele Unite mizeaza pe reduceri masive de pret, chiar si la colectiile noi, raspunsul grupurilor europene din industria luxului, care resping raspicat aceasta politica, a fost revigorarea liniilor secundare de produse. Intre discounturile ametitoare ale americanilor si incrancenarea europenilor de a mentine perioadele clasice de reduceri sta consumatorul, care la un singur pas gresit poate fi pierdut pentru totdeauna.
Raluca Banciu, director general al Alliance International, firma care detine magazinul Paul & Shark de pe Calea Victoriei, povesteste ca i s-a intamplat adesea ca unii clienti, in special cei straini, sa pretinda reducere la achizitionarea unui produs din colectia de primavara-vara 2009 a brandului. “Noi practicam discounturi de fidelizare pentru cei care cumpara frecvent sau achizitioneaza produse de valoare mare, insa pentru 1-2 produse nu putem oferi discounturi la colectia noua”, spune managerul.
Tipul de consumator despre care vorbeste managerul Paul & Shark a fost educat in ultima vreme pe o piata pe care discounturile repetate, in afara perioadelor clasice de reduceri, au fost promovate ca o politica de iesire din criza. Totusi, efectul poate fi de bumerang, pentru ca politica de reduceri a schimbat si comportamentul consumatorului, care odata obisnuit cu reduceri permanente va accepta greu pretul intreg – daca il va mai accepta vreodata.
Scott Malkin, presedintele Value Retail, care a construit o afacere de un miliard de euro din vanzarea in regim de outlet a brandurilor de lux, spune ca reducerile din Statele Unite sunt un exemplu de panica si disperare si ca pot indeparta consumatorul.
“Dupa o recesiune normala, consumatorul tinde sa se intoarca la practicile din trecut, dar in cazul unei asemenea crize, oamenii le resping pur si simplu. Cu cat dureaza mai mult, cu atat vor fi mai obisnuiti cu acest stil de shopping si cu fuga dupa reduceri de pret.”
Iar specialistii in retail au ajuns sa se intrebe daca nu cumva modul de a merge la cumparaturi a fost schimbat pentru totdeauna de politica adoptata din cauza crizei financiare – strategia de stimulare a vanzarilor a mizat pe etichete cu preturi reduse chiar si la colectiile noi, ceea ce inseamna o abordare nemaivazuta pana acum. Vantul reducerilor a batut, asemenea crizei, dinspre Statele Unite, iar cei prezenti la show-urile de la Saptamana Modei din New York au privit stupefiati spre vitrinele magazinelor care afisau reduceri de pret de 80-90%. Fara a o recunoaste public, atat retailerii europeni, cat si sefii marilor case de moda sunt furiosi pentru ca magazinele americane au acordat reduceri inca din luna noiembrie, ceea ce a creat o conjunctura nefavorabila pentru concurentii europeni, care au trebuit sa faca fata astfel nu numai atractivitatii dolarului slab fata de euro, dar si razboiului preturilor mici.
Un director al unui brand italian important, citat de presa internationala, care a insistat sa-si pastreze anonimatul, sustine ca depune mari eforturi pentru a-si mentine cota de piata. “Cred ca magazinele din Statele Unite exagereaza. Si-au anulat comenzile din cauza inventarului prea incarcat. In acelasi timp practica reduceri foarte mari si cred ca la sfarsitul anului vor constata ca au prea putina marfa.”
Cateva saptamani mai tarziu, la 6.500 de kilometri distanta de New York, la Milano, cei care au calatorit pentru Saptamana Modei din Italia au descoperit o strategie cu totul diferita. Raspunsul europenilor la asaltul reducerilor practicate de americani a fost revigorarea liniilor entry-level.
Liniile secundare profitabile, inaugurate de Armani (Emporio Armani) cu doua decenii in urma, sunt strategii de vanzari populare in Italia. Versace a anuntat recent relansarea liniei Versus, printr-o colectie de accesorii care poarta semnatura designerului britanic Christopher Kane. “Nu ne-am propus sa pozitionam Versus ca o linie secundara, ci ca un brand de lux pentru tineri, mai exact adresat clientului sic urban”, declara la lansare Giancarlo Di Risio, directorul executiv al Versace. El sustine ca Versace si Versus sunt complet diferite: “Versace reprezinta luxul high-end si va ramane la acest nivel, iar Versus va include o colectie aspirationala care se adreseaza unui public divers”.
Aceasta zi de luni a fost numita Cyber Monday in 2005 de catre Shop.org, asociatie a comerciantilor online americani, cu scopul de a creste vanzarile prin internet in timpul sarbatorilor. Anul trecut, cu ocazia Cyber Monday, mai mult de 500 de retaileri online au facut reduceri, iar consumatorii au cheltuit peste 733 de milioane de dolari. “Cyber Monday a fost ziua in care am facut cele mai mari vanzari anul trecut, mai multe chiar decat in Vinerea Neagra”, a spus Bruce Matthews, directorul firmei TigerDirect, comerciant de echipamente de calcul. Anul acesta, potrivit unui studiu realizat de Shop.org, aproape 84% din retailerii online planuiesc sa faca promotii pentru Cyber Monday, “numar mult mai mare decat in 2007, cand era de 72%, nemaivorbind de 2005, cand era zero”, precizeaza Scott Silverman, seful Shop.org. Acum, pentru 1 decembrie au fost asteptate reduceri mai mari de pret si mai multe promotii decat in 2007, spune Silverman. Spre exemplu, Dell.com a anuntat ca va face o reducere la desktop-uri si la componente, astfel incat un calculator va putea ajunge chiar mai ieftin cu pana la 300 de dolari, iar oficialii de la BestBuy.com au spus ca la ei Cyber Monday incepe de duminica si ca se fac reduceri la o gama mai larga de produse comparativ cu anul precedent.
Pentru majoritatea companiilor de retail online, Cyber Monday este o ocazie binevenita de crestere a vanzarilor, avand in vedere situatia economica instabila. Potrivit firmei de cercetare online comScore, la inceputul lunii noiembrie cheltuielile consumatorilor in retailul online au scazut cu 4% fata de anul trecut, primul declin in istoria comertului online. Studiul comScore estimeaza ca in noiembrie si decembrie aceste cheltuieli vor fi mai mici cu 19% fata de cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut.
Canapele tapitate cu piele de crocodil si incrustate cu cristale Swarovski de mii de euro, paturi cu telecomanda sau fotolii de masaj. E vorba de mobila care se vinde in magazinele romanesti, pentru ca exista cumparatori care vor asa ceva. Tendintele occidentale in materie de alegere a mobilierului, care pun accent pe personalizare si pe designul original, au devenit populare in randul anumitor categorii de clienti din Romania.
“Sunt clienti care nu se multumesc sa-si aleaga produsul din vitrina si apoi sa plece cu el acasa; vor sa le fie util si sa li se potriveasca la fel ca un articol de imbracaminte”, spune Camelia Sucu, presedinta importatorului Class Living, care comercializeaza mobilier de lux, o nisa inca subdezvoltata pe o piata a mobilei asteptata sa se apropie anul acesta de 1,1 miliarde de euro.
O explicatie mai frusta o ofera Monica Bruzlea, directorul de marketing al producatorului transilvanean Larix, care afirma ca “unii consumatori sunt atat de snobi, incat ar cumpara orice este scump, indiferent de calitate”. Bogdan Belciu, directorul general al companiei de consultanta A. T. Kearney, considera ca putinele firme mari romanesti producatoare de mobilier au reusit sa se impuna in special in segmentul high-end, desi oferta unora poate fi clasificata mai mult prin prisma preturilor decat prin cea a calitatii si a designului. “Mobila adresata clasei de mijloc ramane insa limitata si pana cand producatorii locali vor reusi sa acopere cu produse competitive si acest segment, vom continua sa vedem cozi si cresteri record la IKEA si la alte companii similare”, afirma consultantul.
Privita in ansamblu, piata mobilei, desi foarte fragmentata, cu aproape 4.000 de producatori interni de diverse marimi, de la ateliere de garaj pana la adevarate platforme industriale, este dominata de mai putin de zece companii, intre care Mobexpert, Elvila, Silvarom sau Alprom, ale caror afaceri inseamna aproape jumatate din valoarea pietei. Pentru restul fabricantilor, dintre care cei mai multi nu se bucura nici de magazine proprii de prezentare, nici de marci rasunatoare pe piata interna, singura sansa de supravietuire intr-o piata tot mai neincapatoare in segmenul mic si mediu al preturilor a fost continuarea exporturilor. Oamenii din industrie s-au orientat cu precadere spre productia de mobilier de calitate buna si la preturi convenabile, dupa modele primite din strainatate. Desi cele mai mari volume de exporturi merg catre tari ca Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Austria, mobila romaneasca ramane cea mai apreciata in tarile ex-sovietice, acolo unde gusturile se aseamana cu cele romanesti si se pune mai putin accent pe design.
Dupa cum afirma specialistii din domeniu, mobila romaneasca este perceputa ca fiind clasica si fada ca aspect, dar ieftina, ceea ce poate reprezenta un avantaj competitiv, mai ales pe pietele estice. Produsele romanesti de profil erau, la nivelul anului 2005, cele mai ieftine din Europa, alaturi de cele din Letonia, Lituania, Bulgaria si Macedonia, iar diferentele fata de Marea Britanie sau Italia, situate la polul opus ca nivel al preturilor, ajungeau sa fie si de 150%, potrivit biroului european de statistica Eurostat. Desi ne-am pastrat locul in clasamentul celui mai ieftin mobilier, preturile au urcat in rastimpul ultimilor trei ani in medie cu 20% si au ajuns, la inceputul acestei toamne, sa fie cu 25% mai mari fata de aceeasi perioada a anului trecut.
Motivele cel mai des invocate de principalii producatori pentru scumpire sunt majorarea tarifelor la materiile prime, materiale si utilitati, la care se adauga presiunile salariale. “Ii inteleg pe angajati atunci cand vor salarii mai mari pentru ca viata e mai scumpa, insa si ei trebuie sa-si imbunatateasca performantele. Nu mai merge ca acum zece ani, cand la ora trei dupa-amiaza se incheia intreaga activitate din fabrica”, comenteaza Flavio Frola, directorul executiv al producatorului Imar, controlat indirect de omul de afaceri George Constantin Paunescu. El argumenteza ca activitatea celor 500 de angajati din Romania ar putea fi realizata si de zece oameni in Italia, iar diferentele in privinta remuneratiilor nu sunt cu mult mai mari. Astfel, daca un lucrator obisnuit din industria romaneasca castiga in jur de 300 de euro, un italian primeste un salariu triplu, insa corelat si cu un volum mai mare de munca, sustine Frola.
In industria mobilei lucreaza acum circa 86.000 de salariati, iar numarul angajatilor continua sa scada. “Deficitul de forta de munca nu este accentuat, dar se resimte, deoarece pleaca personal calificat. Retehnologizarea si folosirea atenta a fondurilor structurale ar trebui sa faca insa activitatea mai eficienta”, declara Aurel Rizea, presedintele Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR). Cu toate acestea, o tehnologie mai eficienta nu este o solutie universala, pentru ca sunt si producatori in ale caror obiecte de mobilier manopera este o componenta majora. Iar in acest sens, lucrurile sunt cat se poate de clare – “nu mai este tara in care sa nu coste nimic, ca acum cinci ani; timpul in Romania a inceput sa fie din ce in ce mai scump”, afirma directorul executiv al Imar.
Pentru pietele dezvoltate, mobila de productie romaneasca nu are prea multe sanse. “Oferta autohtona pentru produse moderne si functionale este destul de restransa. Cu exceptia unor firme de nisa, putini producatori romani sunt competitivi la export, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un leu puternic defavorizeaza si mai mult acest sector”, spune Bogdan Belciu. Cat despre piata interna, statisticile nu par nici aici favorabile companiilor romanesti: anul trecut, importurile de mobila au crescut cu 43,5% fata de 2006, pe cand exporturile au crescut doar cu 17,5%.
“M-am ingrasat si nu-mi mai gaseam haine. Am inceput sa-mi fac pe comanda si m-am gandit ca daca tot fac pentru mine, sa fac si pentru altii, ca n-oi fi eu singurul gras din Romania”, povesteste Emilian Herescu (55 de ani) cum a ajuns sa vanda haine si incaltaminte “pentru grasi si grasuti”. De profesie inginer electronist, Herescu spune ca a inceput sa se ingrase pe cand avea 30 de ani si la un moment dat ajunsese chiar la 240 de kilograme.
De la un mic raion cu lenjerie, pantaloni si camasi cu marimi speciale, gazduit in 2001 de magazinul de haine al sotiei lui, Herescu administreaza azi o retea care numara 13 magazine Lucy Hera in toata tara si asteapta vanzari de aproape un milion de euro pentru anul in curs, cifra apreciata de el drept normala pentru un comerciant de nisa. Clientii lui Herescu sunt “toti grasii tarii”, spune el, estimand ca in Bucuresti, de exemplu, i-au trecut pragul celor patru magazine 1.500 de barbati si vreo 2.000 de femei. Dupa statistici, aproape 30% dintre romani sufera de obezitate si alti 40% sunt supraponderali, iar astfel de procente situeaza Romania pe locul al treilea in Europa la prevalenta obezitatii, dupa Grecia si Cehia. Constantin Dumitrache, directorul Institutului de Endocrinologie Parhon, avertizeaza ca obezitatea este in crestere, pe de o parte din cauza alimentatiei, iar pe de alta parte din cauza lipsei de miscare: “Intai au aparut fast food-urile si apoi a inceput obezitatea. este prima realizare a globalizarii”.
Cresterea numarului romanilor cu kilograme in plus a ajuns sa fie privita ca o sursa de profit pentru o industrie textila confruntata cu presiunea concurentei. “Nu mai merge sa faci productie de masa in industria textila. Firmele cauta nise pe care sa se specializeze. A produce pentru un segment ingust de consumatori poate fi un element puternic de diferentiere”, considera Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Ce nise se pot dezvolta acum? “Sunt companii specializate in confectii pentru supraponderali si obezi, pentru gravide, altele lucreaza tinute personalizate pentru spitale sau cabinete medicale sau numai echipamente de protectie”, enumera Grapini.
La ora actuala, piata textilelor, estimata de FEPAIUS la aproape 3 miliarde de euro, se imparte in cateva categorii de producatori: cei care produc exclusiv in lohn, cei specializati pe o nisa de piata, cei ce au inceput sa lucreze la colectii proprii, respectiv companiile autohtone care si-au promovat de la inceput propriile marci, asa cum au facut Jolidon si compania ID Sarrieri.
Emilian Herescu recunoaste ca si-a ales nisa fortat de imprejurari si, dupa ce a testat piata, s-a convins ca tocmai faptul ca se adresa unui anumit segment de clientela i-a permis sa se mentina in business. Primul magazin “pentru grasi si grasuti” l-a deschis in 2002, in zona Garii de Nord. “Pentru ce nu aveam pe rafturi si venea omul si intreba, bagam repede in productie si includeam automat in oferta.” Intre timp, Herescu s-a asociat cu un producator de haine din Slatina cu care a inceput sa produca in cantitati mult mai mari. Asa a ajuns sa vanda de la blugi pana la lenjerie, costume de baie sau treninguri. In magazinele sale, marimile pornesc de la 60 si ajung pana la 84 pentru barbati, iar la femei sunt cuprinse intre 54 si 74. Cele mai mari vanzari sunt la articolele vestimentare tip jeans, indiferent ca este vorba de pantaloni, camasi, geci sau fuste, spune Herescu. In afara de haine, prin reteaua de magazine pe care o detine, omul de afaceri bucurestean vinde si pantofi de la numarul 46 pana la 50.
In 2003, dupa ce a deschis inca doua magazine in Bucuresti, extinderea in provincie a devenit principalul obiectiv al lui Herescu. A deschis intai in Constanta, unde a inchiriat 35 de metri patrati, dupa care a continuat in principalele orase; ultimul magazin a fost deschis in urma cu trei luni la Timisoara.
Investitia medie pentru un magazin ajunge la 25.000 de euro, sustine omul de afaceri, care spune ca nici nu se pune problema sa inchirieze spatii mai mici de 25 de metri patrati, pentru ca “trebuie sa fie cabine de proba, sa se miste oamenii, sa stea jos”. “Daca nu ar fi chiriile asa de mari, afacerea ar fi mult mai profitabila”, marturiseste Herescu.
Managerul afirma ca media de vanzare pe magazin este in jur de 4.500 de euro pe luna, insa in perioada sarbatorilor de iarna intotdeauna vinde mai mult. “Noiembrie anul trecut a mers prost, decembrie a mers foarte bine, iar ianuarie si februarie au fost criminale, adica zero vanzari”, recunoaste Herescu. Vanzarile anuale ajung deci acum la 54.000 de euro pe magazin, adica peste 850.000 de euro daca luam in calcul toate magazinele din retea, cifra care pentru anul acesta ar urma sa creasca la un milion.
De un milion de euro spera sa vanda anul acesta si Mihai Iliescu, directorul companiei McTex din Slatina, unul dintre putinii producatori de haine cu masuri mari din tara. Compania infiintata in urma cu 14 ani are o retea proprie de noua magazine. Pana in 2003, cand a inceput sa deschida propriile magazine, producea haine pentru persoane “care au de la 150 la 300 de kilograme” si colabora cu o firma din Bucuresti ce le vindea, explica Iliescu, precizand ca pentru fiecare magazin in parte compania a facut investitii intre 50 si 60.000 de euro. Din 2006, McTex a devenit si importator de haine masuri mari din Germania si Elvetia. “Circa 30-40% din marfa comercializata este importata. Nu mai deschidem magazine proprii, dar nu excludem posibilitatea de a vinde francize pentru magazinele ce ar urma sa fie deschise in calitatea noastra de distribuitori”, precizeaza Iliescu.
Cu o croitorie proprie spera sa se laude, de anul acesta, si Emilian Herescu, “ca sa nu mai depind de cei circa 20 de furnizori cu care lucrez”, spune el. “Investitia va fi mica, pentru ca masini de cusut gasesti acum pe toate drumurile, din moment ce fabricile sunt falimentare. Problema este de forta de munca”, considera el, explicand ca are in plan sa-si transforme casa de la Mihailesti in croitorie.
Retailerii de moda urmaresc si ei piata despre care vorbim. Steilmann, de exemplu, a lansat pe piata in aprilie un brand – Chic and More – care vizeaza exclusiv femeile cu masuri mari. Produsele sunt comercializate in primul magazin multibrand Steilmann din tara, deschis in Baneasa Shopping City, pe o suprafata de 400 mp, in urma unei investitii de circa 600.000 de euro. “Steilmann clasic are undeva la 60% din suprafata magazinului, linia exclusivista care se adreseaza segmentului de clienti cu venituri mari si foarte mari KS – 15%, diferenta fiind Chic and More”, explica Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann Romania. Brandul Chic and More ar urma sa fie comercializat din a doua parte a anului viitor si in magazine monobrand.
Cele doua magazine, care vor fi deschise in Baneasa Shopping City luna viitoare, in urma unei investitii de aproximativ 200.000 de euro, sunt operate de Solmar Grup, care detine printre altele franciza Mango in Romania.
Contractul de franciza a fost semnat pentru un termen de cinci ani. „Negocierile au durat mai putin decat ne asteptam. Au fost destui interesati sa aduca aceste branduri, insa noi am avut avantajul ca lucram de opt ani cu branduri mari“, spune Irina Ivan, retail manager pentru brandurile noi din portofoliul Solmar. Pana la sfarsitul anului in curs, Ivan estimeaza vanzari de peste 750.000 de euro pentru primul magazin Oasis (166 mp) si aproape jumatate de milion de euro pentru Karen Millen (90 mp).
Solmar importa de anul acesta in Romania si brandurile Max & Co., Max Mara Weekend si Marina Rinaldi din portofoliul grupului italian Max Mara, adaugandu-le celor sapte branduri vestimentare si de accesorii pe care le are deja in portofoliu – Mango, Promod, Castro, Jennyfer, Parfois, IT Fashion si IT Accessories. „Cu Marina Rinaldi, de exemplu, va fi «punct ochit, punct lovit», pentru ca atacam un segment de piata mai putin acoperit“, explica Ivan, referindu-se la faptul ca marile centre comerciale nu ofera haine cu masuri mari.
Spre deosebire de Mosaic Fashions, Max Mara cunoaste deja piata romaneasca. Compania are o colaborare de mai bine de zece ani cu Alsa Boutiques, care pe langa Max Mara mai detine in franciza si brandurile premium Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda.
Cu 2.145 de metri patrati inchiriati si un total de 11 magazine, Solmar va fi al doilea mare chirias din Baneasa dupa germanii de la Peek & Cloppenburg, care au un spatiu de vanzare de 4.000 de metri patrati, pe doua niveluri. Urmatorii mari chiriasi ai mall-ului care urmeaza sa fie inaugurat luna viitoare sunt Inditex, proprietarul brandului Zara, si Azali Trading, companie a grupului de retail libanez Azadea Group. Pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex aduce in Capitala alte sase marci. Totodata, Azadea Group isi va extinde reteaua cu sapte magazine cu brandurile Piazza Italia, Oviesse, Colours & Beauty, Salsa Jeans, Xanaka, Sunglass Hut si Andre.
In afara de Baneasa Shopping City, unde investeste peste doua milioane de euro in noile magazine, Solmar si-a mai planificat sa deschida anul acesta un magazin Mango si in City Park Mall din Constanta, unde a inchiriat 257 de metri patrati. „In general, unde nu suntem foarte siguri de amplasament intram cu branduri cu traditie. Vedem cum si ce face Mango acolo, dupa care vom intra si cu celelalte branduri din portofoliu“, explica Irina Ivan. Mango are o contributie de 38% la veniturile Solmar Grup, care a inregistrat anul trecut vanzari de 20 de milioane de euro. Extinderea planificata ar urma sa creasca afacerile companiei pana la 33,3 milioane de euro.