Tag: reprezentare

  • BNR: Rezervele valutare ale României au scăzut în martie la mai puţin de 35 de miliarde de euro

    În cursul lunii martie „au avut loc intrări de 485 de milioane de euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice, alimentarea contului Comisiei Europene şi altele”. În acelaşi timp, au avut loc „ieşiri de 832 de milioanede euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută şi altele”, precizează BNR.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jumătate din stocul total de clădiri de birouri din România este certificat verde

    Conform datelor Colliers International Romania, la finalul anului trecut, totalul proiectelor de birouri existente certificate LEED sau BREEAM a însumat 1,3 mil. mp închiriabili, valoare ce reprezintă aproape jumătate din stocul total de spaţii moderne din România.

    Din datele deţinute de Colliers International, în 2017, au fost acordate 39 de certificări verzi, faţă de 29 în 2016, pentru proiecte imobiliare care urmează să fie dezvoltate şi pentru cele deja existente. Dintre acestea, 24 (61%) au fost clădiri de birouri, în procentaj mai mic faţă de anul anterior (80% din total) ca urmare a faptului că activitatea de certificare s-a intensificat şi pe segmentul de retail (31% din totalul certificărilor faţă de 18% în 2016).

    Cu toate acestea, tendinţa care s-a conturat anul trecut a fost ca fiecare clădire nouă de birouri în curs de dezvoltare să obţină o certificare LEED sau BREEAM pentru o mai bună poziţionare în piaţă. La rândul lor, proiectele cu o vechime de 10 ani sau chiar mai mare au demarat procesul de a obţine o certificare pentru clădiri existente cu scopul de a rămâne atractive pentru chiriaşi. Astfel, predominante au fost certificările acordate pentru clădirile aflate în uz, care au reprezentat peste trei sferturi din piaţă.

    Faţă de alte ţări din regiunea Europei Centrale şi de Est, România a înregistrat o evoluţie pozitivă pe partea de certificări verzi pentru birouri, depăşind Ungaria şi Cehia din punct de vedere al Capitalei ca procent.

    „Bucureştiul are un stoc total de birouri moderne de 2,3 mil. mp, faţă de Praga sau Budapesta, cu aproximativ 3,4 mil. mp fiecare. Cu toate acestea, 45% din spaţiile de birouri din Capitală deţin certificări verzi, în timp ce în Praga şi Budapesta proporţia este de o treime din total. Ne aşteptăm ca pragul de jumătate să fie atins spre finalul anului 2018 sau în prima parte a anului 2019”, a declarat Oana Stamatin, Associate Director al departamentului Real Estate Management Services (REMS) din cadrul Colliers International Romania.

    La nivel naţional, proiectele imobiliare au crescut foarte mult în ultimii ani, şi la fel şi interesul pentru certificări verzi acordate acestora. În timp ce Bucureştiul are aproape 1,7 mil. mp de clădiri certificate LEED sau BREEAM (suprafaţă construită), alte oraşe regionale însumează o suprafaţă apropiată de acest nivel. Conform datelor Colliers International, pe al doilea loc după Bucureşti se clasează Cluj-Napoca (500.000 mp certificaţi), urmat de Timişoara cu 445.000 mp. Totodată, estimăm ca, până la sfârşitul acestui an sau cel târziu 2019, suprafaţa certificată în oraşele regionale să depăşească totalul Capitalei.

    În 2017, departamentul REMS din cadrul Colliers International a împlinit 7 ani de activitate. Echipa sa de certificări verzi s-a extins şi numără în prezent 7 specialişti: 5 specialişti LEED Green Associates, un specialist LEED AP Building Design + Construction, BREEAM Assessor and BREEAM In-Use Assessor, şi un specialist LEED AP Operations + Maintenance. Echipa Colliers a obţinut un total de 27 de certificări verzi, începând cu 2011, din care 13 (reprezentând o treime din numărul total de proiecte certificate din România anul trecut) doar în 2017. De asemenea, 7 din cele 10 certificări LEED emise în România anul trecut au fost obţinute de Colliers.

  • Tăişul lamei GDPR se apropie

    Scandalul Cambridge Analytica a scos la iveală faptul că reţeaua de socializare Facebook accesa şi copia lista telefoanelor efectuate de utilizatori sau chiar a mesajelor trimise de aceştia. Datele a peste 50 de milioane de utilizatori ar fi fost folosite în scopuri pentru care aceştia nu ştiau că şi-ar fi dat vreodată acceptul, aşa cum ar fi manipularea intenţiei de vot în cadrul alegerilor din Statele Unite. Nu este, desigur, prima oară când aflăm că giganţi din domeniul tehnologiei – aşa cum ar fi Google, Apple sau Twitter – sunt acuzaţi că accesează sau permit altor aplicaţii să acceseze date confidenţiale; protestul pare a fi însă mai virulent de această dată, culminând cu mişcarea #deletefacebook. Printre cei care s-au alăturat este şi Elon Musk, care a şters paginile companiilor pe care le deţine (Tesla şi SpaceX) de pe reţeaua de socializare.

    Cu toate că e greu să trasăm o legătură directă între Regulamentul General privind Protecţia Datelor Personale şi scandalul Cambridge Analytica, pare că normele impuse de Uniunea Europeană au rolul de a preveni, pe viitor, astfel de întâmplări.

    Deşi s-a tot vorbit de GDPR în ultima vreme, e bine să începem prin a explica trei lucruri esenţiale: ce este GDPR, cui se adresează şi care sunt consecinţele nerespectării regulilor pe care acesta le impune.

    Pentru a răspunde ameninţărilor asupra securităţii cetăţenilor şi companiilor UE, Comisia Europeană a prezentat în 2012 un pachet de acte legislative privind reforma normelor UE în materie de protecţie a datelor, destinat să adapteze Europa la era digitală. Pachetul de reformă a fost adoptat de Parlamentul European la 14 aprilie 2016 şi cuprinde două instrumente: Regulamentul general privind protecţia datelor (GDPR) şi Directiva privind protecţia datelor pentru sectoarele poliţiei şi justiţiei penale. Regulamentul general privind protecţia datelor le va permite cetăţenilor să exercite un control sporit asupra datelor lor cu caracter personal. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, două treimi dintre europeni (67%) au declarat că sunt îngrijoraţi în legătură cu faptul că nu deţin controlul deplin asupra informaţiilor pe care le furnizează online.

    GDPR se adresează tuturor persoanelor juridice, indiferent că vorbim de societăţi comerciale, persoane fizice autorizate, asociaţii şi fundaţii (inclusiv asociaţii de proprietari), cabinete medicale, şcoli şi grădiniţe sau autorităţi publice care prelucrează date personale. Pentru a înţelege dacă GDPR vă afectează sau nu businessul, trebuie să vă puneţi următoarele întrebări: am relaţii comerciale sau contractuale cu persoane fizice (angajaţi, clienţi)? Procesez date cu caracter personal pentru alţi parteneri de afaceri (aşa cum ar fi o companie ce prestează servicii de contabilitate sau de curierat)? Dacă la oricare din întrebările de mai sus răspunsul este da, atunci GDPR va avea un impact asupra businessului.

    Afacerile care nu sunt afectate de Regulamentul general privind protecţia datelor sunt cele care desfăşoară activităţi care nu intră sub incidenţa legilor din Uniunea Europeană sau cele realizate de către autorităţi competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracţiunilor. Sunt de asemenea exceptate lucrările efectuate de o persoană fizică în cadrul unei activităţi exclusiv personale sau domestice; cu alte cuvinte, dacă procesaţi date acasă doar de dragul de a le procesa, nu veţi avea legătură cu noul regulament.

    Pentru a explica cel de-al treilea element, şi anume care sunt consecinţele în urma încălcării GDPR, trebuie înţeles cum modifică acesta fluxul operaţional al unei companii.

    Noua legislaţie europeană aduce o serie de elemente de noutate. Astfel, companiile sunt obligate să numească, în anumite condiţii, un responsabil cu protecţia datelor la nivel de companie sau grup care va acţiona în fapt mai mult ca un reprezentant „în teritoriu” al autorităţii, având rolul de a se asigura că toate procesele şi procedurile operatorului sunt conforme cu legea şi de a notifica autoritatea competentă în termen de 72 de ore atunci când are loc o încălcare a securităţii datelor cu caracter personal. Unele drepturi va trebui redefinite, iar altele noi va trebui definite pentru persoanele vizate (de exemplu dreptul de a fi uitat sau dreptul la portabilitatea datelor). Apar condiţii mult mai stricte pentru o procesare legală în baza consimţământului persoanei vizate, iar persoanele împuternicite să proceseze date cu caracter personal în numele operatorului vor avea o mai mare răspundere. Companiile va trebui să desfăşoare evaluări de impact în cazul în care prelucrează automat date cu caracter personal care produc efecte juridice privind persoana fizică, care o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă sau în cazul în care prelucrează pe scară largă anumite categorii speciale de date (cel mai des întâlnit exemplu fiind cele privind sănătatea, datele genetice şi biometrice) sau date cu caracter personal privind condamnări penale şi infracţiuni. O a treia situaţie care presupune evaluări de impact este monitorizarea sistematică, pe scară largă, a unei zone accesibile publicului.

    Pe ultima sută de metri

    La începutul anului, mai mult de o treime dintre companiile din România (37%) nu aflaseră încă despre GDPR sau credeau că regulamentul nu li se aplică, conform unui studiu realizat de MKOR Consulting. GDPR va trebui aplicat şi respectat de majoritatea companiilor din România, însă doar 62% conştientizau la începutul anului că vor fi afectate de noua reglementare. Dintre acestea, aproape două treimi îşi actualizaseră sau erau în curs de actualizare a proceselor pentru a fi în acord cu legislaţia până în 25 mai, dată la care GDPR intră în vigoare în toată Uniunea Europeană. 16% dintre managerii chestionaţi nu cred că se vor putea alinia cerinţelor GDPR până la această dată.

    „Reglementările GDPR bat la uşa companiilor, în condiţiile în care orice societate care colectează date despre clienţii şi colaboratorii săi va trebui să se conformeze cu cerinţele regulamentului european până în 25 mai. Noi, la MKOR, am fost curioşi să vedem în ce măsură sunt companiile româneşti informate şi, mai mult, pregătite să îşi adapteze procesele pentru a se conforma noilor norme de protecţie a datelor”, precizează Corina Cimpoca, consultant senior şi fondator al MKOR Consulting. Aproape o treime (31%) dintre companii doar s-au informat despre GDPR, fără a trece însă la acţiune. Acestora li se adaugă alte 13% care nici măcar nu au încercat să afle detalii despre cum vor fi afectaţi. Cel mai nepregătite sunt microîntreprinderile: 20% dintre acestea nu au făcut nimic pentru a fi în acord cu noua reglementare, iar alte 44% doar s-au informat.

    Pe de altă parte, aproape un sfert dintre companiile respondente şi-au identificat procesele de lucru care vor suferi modificări şi şi-au pregătit un plan de lucru, iar 19% dintre ele au pregătit o echipă internă dedicată implementării GDPR. O parte dintre companiile româneşti (respectiv 18%) au apelat la servicii de consultanţă specializată pentru a se alinia reglementărilor GDPR. În general acestea sunt companii mari şi mijlocii, care dispun şi de bugete mai generoase. Dacă pentru cea mai mare parte a companiilor respondente (19%) sumele cheltuite pentru a se asigura că respectă reglementările GDPR nu depăşesc 1.000 de euro, alţii trebuie să asigure bugete mai mari. Bugetele a 9% dintre companiile româneşti se situează între 1.001 şi 3.000 de euro, în timp ce 6% dintre companii vor cheltui peste 10.000 de euro.

    Implementarea GDPR este o oportunitate pentru a securiza nu doar datele cu caracter personal, ci toate datele sensibile pe care le deţine o companie, remarcă Bogdan Tudor, CEO al companiei de consultanţă Startech Team. „De cele mai multe ori, în plus faţă de datele a căror protecţie UE vin să o impună, companiile deţin date de o valoare mult mai mare, precum informaţii despre clienţi, parteneri, preţuri de producţie sau de vânzare, salariile în companie şi multe altele de a căror securitate poate depinde chiar afacerea în sine“, spune el. În prezent, cea mai eficientă metodă de protecţie a datelor este deconectarea de la internet a sistemelor pe care acestea sunt stocate. „Dacă nu poţi face acest lucru, vei avea nevoie de o analiză făcută de un expert capabil să recomande soluţia potrivită pentru afacerea ta. Vremurile în care să deţii un antivirus ca modalitate de securitate au apus de mult. Astăzi, antiviruşii clasici sunt neputincioşi în faţa noilor ameninţări şi este nevoie de o nouă abordare, care să ţină cont atât de noile modalităţi dinamice de atac, de noile atacturi de tip ransomware dar şi de o nouă filosofie a securităţii IT, aceea că niciun sistem nu poate fi sigur 100% şi cel mai important este să poţi detecta atacul, minimiza daunele şi restaura sistemele la starea iniţială fără pierderi considerabile.”

    Bogdan Tudor consideră că afacerile care se îngrijesc doar de protecţia datelor personale sau de teama amenzilor impuse de GDPR „aruncă pe fereastră o parte din investiţie. Este cea mai bună ocazie pentru a face o evaluare exhaustivă a tuturor datelor sensibile pe care compania le deţine, spune el, şi de a le proteja în consecinţă, maximizând astfel investiţia.

    Mai mult, dacă până acum companiile sufereau o breşă de securitate şi ascundeau acest lucru, în noile condiţii sunt obligate să raporteze acest lucru autorităţilor. „De aceea, mă aştept ca incidentele de securitate să facă deliciul media în perioada următoare. Cu toate acestea, datele vor fi mai bine protejate şi pe termen lung mă aştept ca numărul de incidente să scadă. Orice măsură de protecţie a datelor este un pas înainte”, subliniază CEO-ul Startech Team.

    „Observăm, fără îndoială, o destul de mare efervescenţă în această materie, cu precădere din partea consultanţilor care încearcă să conştientizeze publicul cu privire la importanţa implementării GDPR în România”, spune avocatul Cătălin Săpaşu, senior associate în cadrul companiei Duncea, Ştefănescu & Associates. „Credem că mare parte din companiile româneşti, în special filiale ale multinaţionalelor, au reacţionat din timp la modificările pe care le presupune GDPR, considerând efectele adverse ale neaplicării acestui regulament, şi au început încă de anul trecut pregătirea în ceea ce priveşte procedura de aliniere. Cunoaştem societăţi care au finalizat implementarea GDPR sau care parcurg ultimii paşi în această direcţie.”

    Există însă şi societăţi, arată el, care au început relativ de curând pregătirile pentru implementarea GDPR şi care acum fac primii paşi în vederea actualizării politicilor de confidenţialitate şi a formularelor de obţinere a consimţământului. „A fost esenţială informarea repetată a partenerilor de afaceri asupra acestor modificări legislative majore şi sprijinirea lor în orice etapă de implementare s-ar afla. Mai mult, considerăm că şi start-up-urile ar trebui să implementeze, încă din etapa constituirii firmei, valorile şi garanţiile oferite de GDPR. Se poate astfel realiza o formă incipientă a principiului privacy by default.”

    Raportat evident la dimensiunea acestora, impactul asupra IMM-urilor va fi semnificativ, multe dintre acestea neavând implementate astfel de politici, crede Cătălin Săpaşu. Concret, deşi IMM-urile nu deţin logistică, resurse şi forţă de implementare similare cu ale multinaţionalelor (care, în multe dintre cazuri, aplică proceduri uniformizate la nivel de grup), managementul acestora va trebui, mai devreme sau mai târziu, să demareze şi să finalizeze acţiunile necesare în vederea conformării la GDPR. „Managerii în general va trebui să devină în scurt timp – dacă nu au făcut-o deja – foarte atenţi cu procedurile de colectare/stocare a datelor cu caracter personal şi cu aplicaţiile pe care companiile lor le folosesc în activitatea curentă. Nu în cele din urmă, sancţiunile foarte mari prevăzute de GDPR vor determina IMM-urile să se alinieze foarte rapid cerinţelor GDPR.”

    Un prim pas pe care cei responsabili ar trebui să îl facă este informarea tuturor angajaţilor companiei în legătură cu garanţiile pe care trebuie să le ofere societatea persoanelor vizate. În cadrul acestei etape li se poate explica angajaţilor şi colaboratorilor care sunt datele personale procesate, motivul pentru care sunt procesate, de ce sunt importante, ce garanţii trebuie să ofere compania şi care sunt sancţiunile corelative. „Această «educare» a angajaţilor ar trebui să înceapă de la primul angajat care intră în contact cu persoana vizată (cel mai adesea front deskul) şi să continue cu personalul care intermediază transmiterea către management a documentelor care conţin date personale. În acelaşi timp, un manager ar trebui să solicite tuturor furnizorilor şi clienţilor companiei garanţii adecvate în legătură cu respectarea drepturilor persoanelor vizate şi, în cazul existenţei unor riscuri aferente respectării GDPR din partea acestor furnizori sau clienţi sau ca urmare a neconformării ulterioare la cerinţele legale, să sisteze colaborarea cu aceştia.“

    Având în vedere sancţiunile legale considerabile şi timpul limitat pe care companiile îl mai au la dispoziţie pentru implementarea tuturor aspectelor juridice şi tehnice, asistenţa externă devine importantă pe toată perioada de implementare, cu atât mai mult cu cât schimbările sunt derulate de regulă la nivelul întregii organizaţii, explică avocatul. Cu toate acestea, asistenţa juridică este necesară în faza incipientă a procesului de aliniere la standardele GDPR, în mod special pentru efectuarea unui studiu de risc. Acesta constă în identificarea modului de colectare a datelor cu caracter personal, a fluxurilor de date transferate către terţi, analiza şi definirea procedurilor de lucru, analiza implicaţiilor prevederilor GDPR asupra activităţii companiei, relaţiei cu contractorii, subcontractorii, modului de obţinere a consimţământului persoanelor vizate şi analiza politicilor şi procedurilor interne existente ale companiei pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal.

    „Bugetul aferent implementării GDPR este fără îndoială important; acesta este desigur variabil. Pentru a efectua o planificare bugetară în ceea ce priveşte alinierea companiei la cerinţele GDPR trebuie, în primul rând, să înţelegem modificările concrete pe care le va aduce la nivelul organizaţiei. Astfel, acesta aduce o serie de schimbări pentru anumite industrii, de exemplu o schimbare a vârstei la care copiii îşi pot exprima consimţământul, ceea ce va fi relevant pentru companiile care prestează servicii în domeniul educaţiei, entertainmentului, în general businessuri care se adresează copiilor”, spune Cătălin Săpaşu. Din punctul de vedere al bugetului, o noutate este faptul că GDPR are o abordare nouă a modului în care ar trebui să se gestioneze confidenţialitatea într-o organizaţie; organizaţiile sunt responsabile pentru implementarea acestor modificări, iar multe va trebui să numească un responsabil pentru protecţia datelor (data processing officer  DPO), intern sau extern.

    „În mod normal, alinierea la cerinţele GDPR începe cu un audit destul de cuprinzător. O parte foarte importantă a oricărui proces de aliniere la cerinţele GDPR ar trebui să fie gestionarea riscurilor, în special crearea unui proces care să documenteze procesarea datelor şi să evalueze riscurile de confidenţialitate. Dacă este necesar, acest proces va conduce, de asemenea, la evaluări ale impactului asupra vieţii private a persoanelor vizate şi, ulterior, la decizii privind riscurile, evaluări făcute de către un organism competent din cadrul companiei”, remacă avocatul.

    Încălcarea prevederilor GDPR atrage impunerea unor amenzi de la autoritatea de supraveghere, fiind stabilite două seturi de praguri maxime pentru penalizările care pot fi impuse pentru încălcările relevante. Încălcarea anumitor prevederi ale GDPR, precum cele referitoare la principiile de bază pentru prelucrare, drepturile persoanelor vizate sau transferurile de date către un destinatar dintr-o ţară terţă este supusă unor amenzi administrative de până la 20 de milioane de euro sau până la 4% din cifra de afaceri globală, în funcţie de care dintre acestea este mai mare. Alte încălcări, precum cele referitoare la obligaţiile operatorului şi ale persoanei împuternicite de operator, obligaţiile organismului de certificare sau de monitorizare sunt supuse unor amenzi administrative de până la 10 milioane de euro sau până la 2% din cifra de afaceri mondială totală anuală a unei întreprinderi, oricare dintre acestea este mai mare.

    „Valoarea crescută a amenzilor administrative impune acordarea unei importanţe deosebite noilor cerinţe ale GDPR. Astfel, companiile trebuie să aibă în vedere faptul că aplicarea unei amenzi administrative consistente poate conduce, în unele cazuri, la suspendarea activităţii acestora sau, în ultimă instanţă, la imposibilitatea de a continua activitatea”, notează Cătălin Săpaşu. „Riscul companiilor nu este însă legat doar de suportarea amenzilor administrative, ci şi de reputaţie. Astfel, în cazul încălcării cerinţelor impuse de GDPR, numele companiei poate fi asociat cu lipsa de securitate, iar deteriorarea brandului unei companii este dificil de cuantificat”, încheie el.

    GDPR aduce plusuri pe piaţa serviciilor de securitate IT

    Atacurile cibernetice au devenit tot mai sofisticate şi mai greu de detectat, crede Doru Manea, CEO al Netsafe, distribuitor de soluţii şi produse IT cu valoare adăugată pe segmentele de security, networking şi wireless. La nivel global, în medie, impactul financiar al unei breşe de securitate a depăşit în 2016 4 milioane de dolari, valoare în creştere cu 29% faţă de 2013. „Mai alarmant este timpul care se scurge până la descoperirea breşei de securitate: în medie, peste 200 de zile, la care se adaugă o altă perioadă de 70 de zile până la izolarea şi rezolvarea acesteia. Soluţiile de securitate au devenit mai complexe şi vizează companiile în întregul lor, indiferent că vorbim despre angajaţi şi obiceiurile acestora de utilizare a internetului sau a tehnologiei, despre echipamentele pe care le folosesc sau infrastructura la care sunt conectate”, spune Manea.

    „Provocarea este creşterea nivelului de conştientizare a riscurilor la care se expun companiile, utilizatorii individuali, angajaţii dacă nu îşi iau măsuri de protecţie împotriva atacurilor cibernetice. În România, principalii investitori în soluţii de securitate şi infrastructură IT sunt companiile mari din domeniile IT, financiar-bancar, telecomunicaţii, sănătate, producţie şi agricultură. Aceste companii conştientizează riscurile la care se expun şi iau măsuri pentru a limita atacurile cibernetice. Pe de altă parte, însă, la polul opus se află IMM-urile, care au rămas vulnerabile în faţa atacatorilor şi care devin ţinta hackerilor; scăpările de securitate ale acestora sunt o modalitate prin care infractorii cibernetici pot accesa contracte, listele de contacte sau informaţiile legate de conturi.”

    Doru Manea crede că numărul incidentelor va scădea pe termen lung, dar şi că tehnologia nu este întotdeauna suficientă pentru a fi protejaţi în faţa atacurilor şi ingeniozităţii infractorilor cibernetici. Astfel, în ciuda creşterii investiţiilor în soluţii de securitate IT, companiile rămân vulnerabile, angajaţii acestora, prin comportament şi naivitate, fiind principala slăbiciune. „Aş putea adăuga că firmele ar trebui să investească, în principal, în tehnologii de protecţie zero day care, chiar dacă nu cunosc sursa atacului, fac o analiză a traficului în reţea, anticipează eventualele atacuri şi le blochează în fază incipientă. De asemenea, în contextul intrării în vigoare a noului Regulament privind Protecţia Datelor cu Caracter Personal (GDPR), fiecare companie ar trebui să aibă un sistem de tip SIEM (Security Information and Event Management) care agregă toate alertele de la toate echipamentele din reţea, corelează evenimentele din reţea într-un singur punct şi le administrează în consecinţă”, remarcă Doru Manea.

    Cheltuielile cu implementarea normelor GDPR vor fi diferite în funcţie de sectorul de activitate şi de complexitatea activităţilor desfăşurate, fiind vizate aducerea site-ului şi a sistemelor interne în conformitate cu regulamentul, prelucrarea datelor angajaţilor, a datelor clienţilor în scopuri de marketing, a datelor sensibile ale unor clienţi (referitoare la sănătate, cazier fiscal/judiciar) sau a vânzărilor online, arată un studiu al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR). Potrivit studiului „The Economic Costs of the European Union’s Cookie Notification Policy” din 2014, politica de notificare a vizitatorilor asupra folosirii cookie-urilor (cea pe care Regulamentul general privind protecţia datelor vine să o înlocuiască) genera o cheltuială anuală de peste 2 miliarde de euro în cadrul Uniunii Europene. Costul investit în aducerea site-ului şi a sistemelor interne în conformitate cu reglementările în vigoare fusese atunci estimat la 900 de euro/site, sumă ce poate fi un reper şi în privinţa cerinţelor Regulamentului general privind protecţia datelor, notează acelaşi raport.

    Ca urmare a creşterii investiţiilor din partea companiilor, în contextul numărului tot mai mare de incidenţe de securitate IT, dar şi ca urmare a intrării în vigoare, în luna mai a prevederilor GDPR, Netsafe estimează că segmentul pieţei de securitate IT va înregistra o creştere importantă. „Companiile au început deja să se intereseze cu privire la cerinţele de securitate IT pe care trebuie să le respecte conform GDPR. În acest context, va urma, cu siguranţă, o creştere de cel puţin 30% a pieţei de profil, pe segmentul de soluţii de securitate IT clasice, pentru că toate companiile vor avea nevoie de sisteme de raportare, securitate şi vizibilitate a reţelelor IT”, spune Doru Manea, CEO al NetSafe.

    Companiile din România stau destul de bine în ceea ce priveşte protecţia datelor faţă de atacatori externi, dacă ar fi să judecăm după numărul de scurgeri de informaţii personale raportate de media, crede Bogdan Botezatu, senior cybersecurity analyst în cadrul Bitdefender. „E greu de spus dacă aceste breşe nu se întâmplă, deoarece nu există încă obligativitatea raportării scurgerilor de informaţii. Cu toate că nu există raportări clare, felul în care companiile colectează informaţii şi felul în care le folosesc lasă de dorit. De exemplu, foarte multe companii colectează informaţii mult peste ce e cu adevărat necesar pentru oferirea unui serviciu. Altele deturnează scopul informaţiei colectate pentru a promova servicii şi oferte sau pentru alte activităţi de marketing.” Un exemplu bun în acest sens îl reprezintă mesajele comerciale trimise prin SMS de diverse companii fără a avea acordul pentru astfel de comunicări, subliniază el.

    Bogdan Botezatu crede că introducerea GDPR era necesară, în condiţiile în care atacurile cibernetice au început să îşi facă simţită prezenţă la nivel global încă din 2007, cu cinci ani înainte ca Parlamentul European să facă primele demersuri în vederea implementării unei legi universale de protejare a datelor. Momentele cheie care au marcat evoluţia criminalităţii cibernetice au fost breşele de securitate suferite de TJ Maxx în SUA (94 de milioane de clienţi afectaţi), T-Mobile în Germania (17 milioane de clienţi afectaţi) sau UK Revenue and Customs (25 de milioane de clienţi afectaţi). Toate aceste breşe, remarcă el, survin din neglijenţa cu care au fost tratate datele (stocare improprie sau acces discreţionar la acestea în interiorul companiei) şi ar fi putut fi prevenite cu un set de reguli stricte, precum cele stabilite prin GDPR.

    „Din nefericire, de atunci şi până în prezent nu s-au văzut îmbunătăţiri. Noile atacuri informatice sunt mult mai agresive şi compromit din ce în ce mai mulţi utilizatori: River City Media (1,37 miliarde de clienţi expuşi), Friend Finder Network (412 milioane de clienţi expuşi) sau Aadhaar (peste un miliard de clienţi expuşi) sunt doar câteva exemple. GDPR vine «la pachet» cu amenzi usturătoare în caz de nonconformitate. Acest aspect, printre multe altele, face ca protejarea datelor cu caracter personal să devină nu doar importantă, ci imperativă pentru orice business care se ocupă de colectarea şi / sau procesarea datelor cu caracter personal. O astfel de amendă poate afecta grav o afacere mică sau mijlocie, însă la fel putem spune şi despre o breşă. Astfel, începând cu 25 mai, riscurile de a nu fi în acord cu GDPR devin relativ egale cu riscurile asociate unui atac”, afirmă Botezatu.

    Indiferent de industria în care activează compania sau de cât de mare este businessul, toţi colectorii şi procesatorii de date sunt nevoiţi să implementeze nu doar politici noi de securitate, ci şi să efectueze traininguri şi, în unele cazuri, să achiziţioneze tehnologii noi, atât pentru a adăuga straturi noi de protecţie în vederea protejării informaţiei, cât şi pentru a face dovada conformităţii cu GDPR – aceasta din urmă fiind o cerinţă cheie, explică analistul de la Bitdefender. „Scopul principal al implementării GDPR este tocmai acesta – să se reducă considerabil riscul ca datele cu caracter personal ale cetăţenilor Uniunii Europene să ajungă în mâinile răufăcătorilor. Nu numai că cetăţenii UE pot «păşi» mai liniştiţi pe internet ca urmare a implementării legii, dar ne putem aştepta ca şi riscurile asociate cu atacuri finanţate de actori statali să scadă”, opinează Bogdan Botezatu.

    Bogdan Tudor, CEO-ul Startech Team, este însă de altă părere: „Din păcate, companiile locale sunt foarte slab pregătite să facă faţă ameninţărilor informatice. Provocările mediului de afaceri la noi sunt încă concentrate pe nevoile de bază cum ar fi lipsa infrastructurii, ceea ce este o greşeală. Într-o lume în schimbare în care digitalizarea afacerilor va transforma industrii întregi este cel mai bun moment să ne concentrăm pe a exploata această oportunitate. Mai devreme sau mai târziu se vor face autostrăzi în România; beneficiem acum de unele din cele mai rapide autostrăzi informaţionale prin viteză şi calitatea internetului – e un lucru de care toate afacerile ar trebui să profite acum. Întregi industrii se redefinesc folosind tehnologia şi cea mai bună invesţie pe care o poate face o companie acum este în digitalizare şi, evident, în asigurarea protecţiei sistemelor pe care se bazează afacerea ta.”

    Pe fondul progresului tehnologic înregistrat în ultimii ani, se poate observa şi o creştere a gradului de complexitate a ameninţărilor cibernetice, care pot avea impact asupra unui număr tot mai mare de utilizatori; în acest context, o standardizare a măsurilor de securizare a datelor este binevenită, crede Gabriel Gîdea, director de dezvoltare la Kingston Technology România şi Bulgaria. „Mă aştept ca politicile de securitate să devină mai consistente; se vor lua măsuri extinse pentru alinierea la standardele prevăzute în GDPR, începând de la cele mai mari companii şi până la IMM-uri. Chiar şi o companie de mici dimensiuni, cu şase angajaţi, va trebui să adopte o serie de politici de securitate pentru datele pe care le procesează. Companiile de mari dimensiuni aveau deja un anumit set de reguli implementat, doar că acestea vor fi ajustate, aliniate cu GDPR şi implementate mai riguros.”

    Corporaţiile îşi vor crea sau consolida departamente de tip Security Office, ceea ce poate duce la apariţia de noi joburi, datorită GDPR, este de părere Gîdea. „Chief information security officer-ul va fi principalul responsabil în ceea ce priveşte securitatea datelor pe care compania le procesează. Stickurile USB cu criptare sunt una din principalele soluţii de securitate, în special pentru companiile medii şi cele de mici dimensiuni, dar, bineînţeles, şi în companii de mari dimensiuni ar prezenta avantaje majore implementarea unei politici de securizare prin utilizarea de stickuri cu criptare.” O astfel de politică de securizare ar crea un mediu de lucru flexibil, crede directorul de dezvoltare de la Kingston, spre deosebire de alternativa de a bloca toate posturile USB din companie în încercarea pentru a evita complet transferul de date pe stickuri USB sau medii externe. Cabinetele de avocatură, cabinetele medicale, cu cinci – şase angajaţi, IMM-urile sunt exemple de companii care pot beneficia de avantajele criptării hardware disponibile pe stickuri USB.

    Companiile fac constant eforturi pentru a se proteja de atacurile cibernetice, pe măsură ce tehnologia evoluează, dar, în acelaşi timp, atacurile devin din ce în ce mai complexe şi mai greu de evitat. Cu toate acestea, companiile româneşti sunt din ce în ce mai pregătite, fiind şi forţate să facă progrese, din cauza gradului de complexitate tot mai ridicat al atacurilor, crede Gabriel Gîdea.

    Companiile care nu îşi protejează datele corespunzător riscă nu numai pierderi cauzate direct de eventuale răscumpărări solicitate de atacatori, ci şi pierderi cauzate de amenzi. „Dialogul pe tema GDPR este mai intens comparativ cu anul trecut, când 70% dintre oameni nu auziseră de acest subiect; astăzi, probabil că mai sunt 20-30% care nu sunt familiarizaţi cu directiva europeană. Remarc o evoluţie în nivelul de conştientizare, dar e loc de progres la capitolul implementare. Cred că în prima fază nu vom remarca o scădere semnificativă a numărului incidentelor. Mă aştept şi ca alinierea la prevederile GDPR să nu se facă din prima zi, adică începând cu 26 mai. Vorbim de un proces de durată; observ că tot mai multe companii se străduiesc să se alinieze la prevederi pe ultima sută de metri. Însă pe termen mediu şi lung am încredere că GDPR va avea un impact pozitiv în acest sens”, concluzionează el.

    GDPR nu este însă singura schimbare de anul acesta: directiva UE privind Securitatea Reţelelor şi a Sistemelor Informatice (directiva NIS), care urmăreşte să sporească rezistenţa cibernetică, intră de asemenea în vigoare în mai 2018. Organizaţiile identificate de statele membre ca operatori de servicii esenţiale (infrastructură critică), precum şi furnizorii de servicii digitale (motoare de căutare, servicii de cloud computing şi pieţe online), se confruntă cu noi cerinţe în temeiul directivei în materie de securitate şi de raportare a incidentelor la autorităţile naţionale. Ca şi în cazul GDPR, companiile ar putea suferi consecinţe grave în cazul neconformării, arată studiul PwC Global State of Security Survey (GSISS) pe anul 2018. „Directorii executivi ar trebui să vadă Directiva GDPR şi Directiva NIS nu doar ca exerciţii de asigurare a conformităţii, ci mai degrabă drept oportunităţi strategice de a-şi adapta afacerea într-o lume a datelor. În plus, companiile ar trebui să se adreseze autorităţilor de reglementare pentru a construi relaţii şi linii de comunicare înainte de a ajunge la termenele limită de conformitate”, notează în raport Manuela Guia, partener la D&B David şi Baias, liderul echipei de servicii juridice de conformitate şi protecţie a datelor.

    Europa şi-a dat seama târziu că datele cetăţenilor europeni sunt folosite fără niciun cadru legal, ba chiar sunt exploatate pentru profit, în special de către companiile de peste ocean, şi încearcă în al 12-lea ceas să repare această problemă, opinează Bogdan Tudor. Tot el conchide: „Deşi legea este adresată giganţilor Facebook, Google sau Apple, din păcate acest lucru creează costuri suplimentare, în special pentru companiile din Uniunea Europeană. Lumea nu a început şi nici nu se va termină odată cu GDPR, aşa cum încearcă să sugereze o parte din consultanţii în GDPR, apăruţi ca ciupercile după ploaie, şi în special cei care nu au altă activitate de bază şi încearcă să profite de această oportunitate”.

  • Vin, bucate româneşti reinterpretate şi o afacere de 5 milioane de euro

    Cifra de afaceri a crescut constant cu 10-15% în fiecare an, de când am început afacerile, în 2004, iar profitul se plasează întotdeauna la aproximativ 10% din aceasta. Magazinul Comtese du Barry merge cel mai bine, acoperă cam jumatate din venituri“, spune Cristian Preotu, proprietarul grupului Le Manoir. Afacerea locală este deţinută de familia Preotu, iar portofoliul reuneşte patru magazine Comtesse du Barry, dintre care unul la Cluj şi trei în Bucureşti, şi trei restaurante: unul franţuzesc, Relais & Châteaux Le Bistrot Français, unul japonez, SushiRoom, şi restaurantul gastronomic românesc La Vinuri.

    De asemenea, familia Preotu deţine în cadrul aceleiaşi companii şi două magazine de îmbrăcăminte Petit Bateau, iar în luna mai urmează deschiderea unui magazin de decoraţiuni, Comtesse du Barry, art de vivre. În noul magazin se vor comercializa, printre altele, o serie de produse pentru consumatorii finali şi pentru operatorii de HoReCa: pahare, decantoare şi alte accesorii pentru vin, dar şi produse specifice pentru arta mesei. Pentru 2019, antreprenorul planifică să se extindă şi în zona hotelieră. La nivel de investiţii, Cristian Preotu spune că acestea se ridică anual la minim 500.000 de euro.

    Inaugurat în primăvara anului trecut. La Vinuri a fost iniţial gândit ca wine bar, având pe partea de food doar un meniu de tip tapas. Cristian Preotu povesteşte că decizia de a intra pe latura de gastro cu un meniu complet a fost luată în urma întâlnirii cu Costin-Daniel Pălici, noul chef al restauratului. Tânărul a studiat chimia alimentară şi a adus cu sine nu doar experienţa de peste şapte ani în bucătărie, pe care a dobândit-o lucrând în diverse locaţii din ţară şi din străinătate, dar şi un suflu nou, proaspăt şi original. ”Sosirea lui Daniel în bucătăria La Vinuri aduce cu sine o modificare a experienţei oaspeţilor, care vor cunoaşte, astfel, un nou tip de gastronomie românească, interpretată, mai rafinată, ce îşi are punctul de pornire în rădăcinile noastre culturale, dar care poate concura oricând cu cea internaţională“, povesteşte investitorul.

    Printre preparatele din meniul restaurantului se numără colţunaşii, pălămida, obrajii de vită, cătina, hribii sau trufele de Transilvania. Costin-Daniel Pălici face chiar incursiuni montane pentru a culege ingrediente şi plante pe care le foloseşte la prepararea reţetelor sale. Majoritatea preparatelor conţin mixuri de zeci de ingrediente şi sunt preparate chiar până la nouă ore, pentru o maximizare a experienţei culinare.

    O inovaţie întâlnită destul de rar în România este dată de faptul că oaspeţii localului pot urmări procesul de preparare a reţetelor chiar la barul localului. ”Felul în care abordez preparatele este total diferit. Am simplificat reţete, am integrat tehnici şi elemente din alte bucătării, inclusiv cea moleculară, am adus împreună arome şi texturi surprinzătoare, dând, astfel, o faţă nouă, modernă mâncărurilor“, declară chef Costin-Daniel Pălici.

    Proprietarul localului spune că jumătate dintre clienţi sunt străini, deopotrivă turişti şi afacerişti, aspect la care contribuie, în primul rând, amplasamentul locaţiei, situată în vecinătatea hotelurilor Radisson, Hilton, Novotel şi Intercontinental. Întrucât restaurantul se află chiar lângă Ateneu, o clientelă constantă o reprezintă artiştii veniţi să concerteze. Cristian Preotu precizează că traficul restauranului a crescut odată cu introducerea meniului gastro. Cum capacitatea maximă în interior este de 20 de locuri (vara adăugându-se încă 20 de locuri pe terasă), de obicei, spaţiul este plin, iar valoarea medie a unei note de plată este de aproximativ 200 de lei. Celelalte restaurante ale grupului Le Manoir – Le Bistro Français şi SushiRoom, au fiecare o medie zilnică de 40-50, respectiv 30-40 de clienţi.

    Ca tendinţe în comportamentul consumatorilor, investitorul spune că în ultimii ani a observat un interes tot mai mare pentru produsele de bună calitate, însemnând că, în ciuda faptului că valoarea unui bon mediu din magazinele grupului a scăzut de la 200 de euro, cât era în 2006-2007, la aproximativ 60-70 de euro, numărul clienţilor a crescut, ceea ce a dus şi la creşterea cifrei de afaceri. Cu toate acestea, pe piaţa românească a observant două mari lipsuri: ”Din interacţiunea mea cu oameni de afaceri români şi străini, remarc, cu consecvenţă, două provocări majore: lipsa personalului calificat – lucru resimţit intens în industriile în care îmi desfăşor activitatea – şi lipsa infrastructurii rutiere – care afectează direct şi indirect toţi jucătorii locali şi, implicit, economia naţională“.

    Totuşi, el preconizează că gastronomia românească se va moderniza şi va deveni tot mai căutată. ”Schimbarea va începe din ţară, cu publicul de aici, care, deocamdată, preferă variantele internaţionale, dar sunt sigur că, treptat, bucătarii autohtoni ne vor învăţa să apreciem mai mult reţetele şi produsele locale“, adaugă Cristian Preotu.

    Legat de producţia de vinuri, el însuşi colecţionar, investitorul spune că pe plan internaţional anii 2015-2016 au fost foarte buni pentru vinurile de Bordeaux, deoarece condiţiile termice, vremea, solul au dat struguri excelenţi, ceea ce se reflectă în preţuri pe măsură. El adaugă că piaţa este una puternică, care se bucură de o reprezentare pregnantă din partea multor ţări din Lumea Nouă şi Lumea Veche, şi dă ca exemplu vinurile din America de Sud, despre care spune că au câştigat teren şi popularitate, fiind tot mai prezente. În ceea ce priveşte producţia locală, apreciază că vinurile româneşti devin tot mai bune de la an la an, deoarece investiţiile în echipamente de calitate au crescut, iar grija pentru tehnica de producţie s-a intensificat simţitor.

    Printre brandurile cu care lucrează, enumeră între numele internaţionale Opus One Winery (California, SUA), Porto Grahams (Valea Douro, Portugalia) şi Querciabella (Toscana, Italia), Champagne Bollinger (furnizorul oficial al casei regale britanice), Chateau Miraval, din regiunea Provence, Franţa (domeniul deţinut de Brad Pitt şi Angelina Jolie, avându-l ca vinificator pe Marc Perrin, proprietar al faimosului Chateau de Beaucastel, din Rhone), iar din cele de pe plan local – Davino, Vitis Metamorfosis, din Dealu Mare, sau Avincis, din Drăgăşani.

  • Bancherii vechi şi noi

    În 1744 se năştea primul membru al celebrei dinastii Rothschild, o familie de bancheri cunoscută în cele mai selecte cercuri de interes din lume. Mayer Amschel Rothschild era ceea ce germanii numeau ”Hoffaktor“, un bancher evreu care gestiona finanţele nobilimii europene. Mai târziu, Mayer şi-a trimis copiii în toată Europa, de la Londra, Paris şi Frankfurt până la Viena şi Napoli, pentru a pune bazele unuia dintre cele mai complexe sisteme bancare din lume.

    Astăzi, banca urmează să fie preluată de Alexandre Guy Francesco de Rothschild, 38 ani, după ce tatăl său, David de Rothschild, 75 de ani, a decis să părăsească poziţia de preşedinte al Rothschild & Co., păstrându-şi funcţiile în celelalte ramuri ale băncii, cum ar fi poziţia de vicepreşedinte al Rothschild Bank AG.

    Tânărul Alexandre se pregăteşte deja de o bună bucată de vreme pentru a urca la conducerea băncii, pentru a încununa a şaptea generaţie a dinastiei de evrei care a schimbat regulile jocului din sistemul bancar în urmă cu mai bine de 200 de ani. În prezent vicepreşedinte al grupului, acesta s-a alăturat băncii în 2008 după ce a lucrat atât în cadrul Bank of America, cât şi în pozţia de consultant pe piaţa de fuziuni şi achiziţii la banca de investiţii Bear Stearns.

    Moştenitorul imperiului bancar a absolvit Şcoala Superioară de Comerţ Extern şi a fost pregătit pentru a ajunge să conducă grupul bancar. Pe lângă poziţia actuală de vicepreşedinte al Rothschild, s-a alăturat anul trecut consiliului de administraţie al conglomeratului Bouygues, care are cote de piaţă masive în sectoarele de construcţii, telecom şi furnizare servicii de televiziune.

    Schimbarea conducerii vine în cadrul unei nevoi de repoziţionare şi realiniere la piaţă, grupul de consiliere fiscală încercând să îşi diversifice activitatea, pentru a rămâne profitabil chiar şi atunci când efervescenţa de pe pieţele de fuziuni şi achiziţii este scăzută. De când s-a alăturat băncii, Alexandre de Rothschild a ajutat la consolidarea şi supervizarea businessului de investiţii.

    David de Rothschild, cel care predă acum conducerea grupului, a jucat, de asemenea, un rol important în consolidarea afacerii. El a supravegheat şi a gestionat fuziunea subsidiarelor din Franţa şi Marea Britanie în 2012, într-o mutare care a fost proiectată pentru a unifica cele două braţe ale familiei Rothschild şi pentru a ajuta la creşterea încasărilor. Înainte de această mutare, David a condus subsidiara din Marea Britanie din 2004, când vărul său, Evelyn de Rothschild, s-a retras. La nivelul întregii lumi, pe piaţa de fuziuni şi achiziţii, în ultimii doi ani, Rothschild s-a situat pe locul cinci, după JPMorgan, Goldman Sachs, Lazard şi Bank of America Merrill Lynch. Până în luna septembrie a anului trecut, banca a avut încasări de 852 de milioane de euro în 2017, potrivit publicaţiei americane Business Insider. Grupul are aproximativ 2.800 de angajaţi în 40 de ţări.

    Dincolo de datele financiare, Rothschild este un nume care a marcat istoria. Familia a primit titluri nobiliare în toată lumea, de la Marea Britanie, unde mai mulţi membrii ai dinastiei au primit titlul de Sir, până la Imperiul Roman. Împăratul Franz I al Austriei a acordat stema regală baronilor Rothschild în 1822.

    Motto-ul familiei Rothschild este ”Concordia, Integritas, Industria“ (lb. latină: Armonie, Integritate, Industrie). Cu accent pe ”industrie“, bancherii au investit în domenii variate, de la servicii financiare şi imobiliare la minerit, energie, agricultură, producţie de vin şi organizaţii nonprofit. În secolul XIX, familia Rothschild a deţinut cea mai mare avere privată din istoria modernă a lumii. Averea a fost împărţită între mai mulţi membri ai familiei, iar banii lor sunt investiţi astăzi în domenii variate. 

    Printre oamenii de seamă din Franţa a căror carieră şi viaţă s-a intersectat cu bancherii Rothschild se numără actualul preşedinte ales al Franţei, Emmanuel Macron, potrivit Financial Times. Macron s-a alăturat băncii la 30 de ani, cu vagi cunoştinţe în lumea finanţelor. Cariera la Rothschild, unul dintre cele mai mari grupuri de consiliere financiară din lume, i-a adus numele de ”Mozart al finanţelor“, pentru rolul jucat în consilierea Nestlé în privinţa achiziţiei unei divizii a Pfizer în 2012, o tranzacţie de 12 miliarde de dolari. Cu peste 50 de ani înaintea lui Macron, şi Georges Pompidou a lucrat în cadrul băncii timp de opt ani; el a devenit apoi premier şi chiar succesorul lui Charles de Gaulle în anii 1960.

    În România, bancherii l-au recrutat pe românul Alexandru Rus pentru a coordona activitatea de pe piaţa locală de M&A, cu scopul de a câştiga o felie din piaţa locală. România nu este străină pentru legendarii bancheri, încât aceştia au fost deja implicaţi din umbră în două dintre cele mai mari tranzacţii locale.

    Una dintre ele este achiziţia BCR de către grupul austriac Erste, mutare care a reprezentat cea mai mare tranzacţie din România de până acum, valaorea fiind de peste 4 miliarde de euro. Bancherii de la Rothschild sunt de altfel consilierii de casă ai lui Andreas Treichl, şeful grupului Erste Bank, ei fiind cei cu care Treichl a lucrat în toate mutările pe care grupul austriac le-a făcut în regiuna Europei Centrale şi de Est.

    ”Scutul roşu“ (lb. germană: Rothschild) a fost şi alegerea antreprenorului Ion Ţiriac în urmă cu mai mulţi ani, când a negociat cu HVB Bank (Bank Austria Creditanstalt) şi a cedat pachetul majoritar al Băncii Ţiriac. Mai mult, familia Rothschild este implicată în România şi în afaceri imobiliare, iar de anul trecut a început din nou să parieze pe proiecte imobiliare locale după ce luase o pauză pe perioada crizei.

  • Dana Demetrian la Gala Woman in Power 2018

    “Forte multă muncă, peste 22 de ani, zi lumină aproape şi cred că femeile pot face diferenţa. Procentul feminin în management la noi în ţară este mai mare, mai mare decât în Austria sau Spania. Comunicarea face diferenta!”

  • Opinie: Călătoriile lui Ştefan cel Mare prin istoria modernă şi contemporană a României

    La data cu pricina, Chişinăul devenea al doilea oraş ca mărime al României (cu 155.000 de locuitori), după Bucureşti, care avea 640.000 de locuitori, iar românii din Basarabia reprezentau 56,2% din populaţie, aşadar deţineau majoritatea absolută în provincie.

    Parte componentă a Voievodatului Moldovei, teritoriul dintre Prut şi Nistru a ajuns în “proprietatea” Imperiului Ţarist în anul 1812, la încheierea războiului ruso-turc.

    În 1918, în urma bolşevizării Rusiei, Basarabia îşi proclamă independenţa faţă de colosul roşu care tocmai se năştea, pentru ca, în acelaşi an, să se alăture Regatului României.

    În 1940, urmare a ultimatumului sovietic intervenit ca efect al parafării prieteniei dintre Hitler şi Stalin, Rusia sovietică ocupă şi anexează Basarabia.

    Peste doar un an, în 1941, armata română trece Prutul şi eliberează Basarabia.

    Peste încă trei ani, în 1944, mărşăluind “na Berlin”, bolşevicii înşfacă iar Basarabia şi o rebotează Republica Sovietică Moldovenească. Şi aşa rămân lucrurile până în 1991, când Republica Sovietică Moldovenească îşi declară independenţa faţă de agonicul Imperiu Roşu, devenind ceea ce este şi acum: Republica Moldova.

    La zece ani de la Unirea cu România, în 1928, la Chişinău a fost dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare, lucrare a sculptorului basarabean Alexandru Plămădeală.

    Urmând cursul sinuos şi tragic al istoriei, statuia a fost trimisă în “refugiu”, la Vaslui, în anul 1940, pentru a evita o întâlnire cu trupele bolşevice. La Vaslui, domnitorul s-a simţit ca acasă, că doar tot în Moldova ajunsese.

    După ce ostaşii români au trecut Prutul, conform celebrului ordin, i-a urmat şi Ştefan care, în 1942, a fost re-instalat pe soclul său, la Chişinău.

    Nici nu s-a uscat cimentul prea bine, că domnul Moldovei a trebuit să fie mutat din nou, în 1944. De data asta a ajuns într-un loc unde nu mai fusese niciodată – la Craiova.

    Ruşii, care invadaseră şi anexaseră din nou Basarabia, au băgat de seamă că statuia domnitorului nu mai era la locul ei şi au tocmit iscoade care să afle unde se ascunde aceasta. Nu că le-ar fi păsat prea tare de Ştefan, dar acuzau lipsa unui “obiect de inventar” din patrimoniul provinciei recent re-ocupate. Iscoadele şi-au făcut datoria, iar Ştefan a fost găsit la reşedinţa sa conspirativă din Craiova, de unde a fost adus la locul de baştină, la Chişinău, unde a fost ascuns printre copacii din Parcul Central al oraşului.

    Abia în anul 1990, Ştefan a ajuns pe locul şi pe soclul unde se găseşte încă şi astăzi, la intrarea în parcul, care acum îi poartă numele, din centrul Chişinăului.

    Ce va fi de acum încolo rămâne de văzut.

  • Business Magazin a premiat, în cadrul galei Woman in Power, zece dintre cele mai puternice femei de afaceri din România – GALERIE FOTO

    Tema serii a fost imaginea femeii în business, iar invitatele şi-au împărtăşit punctele de vedere cu cei aflaţi în public. Romulus Oprica, fondator al companiei BrandBerry a prezentat un studiu legat de percepţia oamenilor de afaceri vizavi de rolul femeilor în business; un alt moment aşteptat al serii a fost recitalul susţinut de Robert Smooth Sax.

    Vezi aici mai multe imagini de la gală 

     

  • Gadget Review: Lenovo şi-a găsit mantra: Yoga 920 – VIDEOREVIEW

    -TASTELE SUNT ÎNGUSTE

    – NUMĂR DE PORTURI LIMITAT

    + DESIGN PREMIUM
    + AUTONOMIE BUNĂ
    + PERFORMANT ŞI PORTABIL

    Lenovo a păstrat acelaşi design premium, elegant, iar balamaua care leagă ecranul de tastatură seamănă cu o brăţară de ceas. Laptopul se poate învârti la 360 de grade şi poate fi folosit în mai multe moduri.

    Yoga 920 arată bine în continuare, iar singurele diferenţe faţă de modelul anterior sunt faptul că este ceva mai subţire (cu 0,35 mm) şi vine cu un stylus. 72% din oameni folosesc încă un stilou în fiecare zi, susţine Lenovo, care apoi se întrebă de ce ai renunţa la acest obicei. Şi, pe bună dreptate, de ce ai renunţa să scrii de mână? Este un obicei foarte frumos şi personal, dar despre benefiicile scrisului de mână vom discuta în alt articol.

    Aşadar, compania chinezească, la fel ca şi alţi producători (vezi recenzia HP Elitebook x360), s-a gândit să le ofere utilizatorilor o metodă de a lua notiţe sau de a desena direct pe ecranul laptopului. Experienţa de scris cu stiloul este una care-ţi ia ceva timp pentru a te obişnui (scriu prea mare pe ecran în comparaţie cu scrisul pe un caiet), dar este destul de eficient. La un moment dat, mi-am propus să editez un video doar utilizând stiloul în modul tabletă. Mi-a luat puţin timp până am scăpat de obiceiurile clasice (să apăs pe taste pentru scurtături etc.), dar este posibil să editezi un video folosindu-te doar de stylus.

    Ecranul este unul generos într-un corp destul de mic, iar imaginile sunt luminoase şi frumos redate. Culorile sunt corecte şi nu am sesizat tente de albastru sau de galben. Unghiurile de vizualizare sunt bune şi laptopul poate fi folosit pentru a urmări seriale şi filme, mai ales că e acompaniat de un sunet bun (Dolby Atmos), ce nu este distorsionat, nici la maximum, de cele două difuzoare. Marginile negre sunt încă acolo, dar mai mici şi nu sunt deranjante.

    Noi am avut în teste modelul Yoga 920 de 13,9 inchi, cu un ecran LED cu o rezoluţie Full HD, dotat cu un procesor i7, generaţia opta, 8 GB memorie RAM, un SSD de 256 GB drept spaţiu de stocare, o placă video integrată Intel HD 620; toate acestea la o greutate totală de 1,4 kg. De menţionat că există variante şi mai performante, dar şi mai puţin performante. De exemplu, poţi opta pentru un ecran IPS cu o rezoluţie 4K Ultra HD, 16 GB memorie RAM şi un SSD de 1 TB! Orice variantă ai alege, nu o să ai probleme în a rula aplicaţiile obişnuite de editare de texte, browsing, chiar editare foto şi video (bineînţeles, nu la cele mai ridicate standarde).

    Am făcut multitasking: am editat fotografii în timp ce în fundal rulau clipuri 4K pe YouTube şi ascultam muzică în regim de livestream, dar nu am sesizat ca Yoga 920 să ”transpire“. |n schimb, m-am încălzit eu puţin şi nu de la exerciţiile yoga, ci de la laptop, care vine cu un sistem de răcire ce funcţionează binişor, dar trebuie să spun că este cam zgomotos. Când e prea încărcat, înţeleg să mai facă puţin vuiet, dar s-a întâmplat ca ventilatorul să-şi înceapă procesul zgomotos şi când făceam lucruri simple precum editarea unui text sau navigare pe internet.

    Modelul pe care l-am avut a fost mai mult decât capabil pentru a se descurca cu tot ce l-am încărcat noi, fiind limitat totuşi de placa integrată, care nu permite rularea celor mai noi jocuri video, dacă asta doreşti. De notat pentru cei care se gândesc să-şi achiziţioneze acest laptop este faptul că am avut probleme cu conexiunea la net de pe routere TP-Link. M-am conectat la internet în două locuri diferite (dar cu acelaşi model de de router) şi conexiunea se tot întrerupea. La serviciu nu am întâmpinat aceleaşi probleme, pentru că există un alt tip de router.

    Un capitol la care dezamăgeşte este cel al conectivităţii. Yoga 920 are două porturi Thunderbolt pe o parte, un jack de 3,5 mm şi un port USB 3.0 şi atât. Fără card reader sau HDMI. Şi dacă stiloul este prins cu o clemă în portul USB 3.0, te mai poţi conecta la laptop doar prin cele Thunderbolt.

    Un alt lucru care nu mi-a plăcut şi care pentru mine este foarte important se leagă de experienţa de tastare. Cum eu îmi petrec 70% din timp dând din mâini pe taste, este foarte important ca acest lucru să fie plăcut. Tastele Yoga 920 sunt cam înguste, ceea ce înseamnă că este un spaţiu prea mare între ele, iar acest design te determină să apeşi greşit sau pe lângă taste de multe ori până să-ţi poţi intra în ritm. O soluţie ar fi fost lăţirea acestora, pentru că oricum spaţiul dintre taste nu este util.

    Ultimul aspect care trebuie menţionat este autonomia bateriei laptopului. Te poţi aştepta la două zile de lucru cu o singură încărcare. |ntr-un regim de utilizare uşor-moderat, abia dacă goleam 20-30% din bateria laptopului în 6-7 ore de muncă. Anumite operaţiuni pot consuma mai mult, dar, oricum ar fi, compania chinezească promite în jur de 15 ore de utilizare (versiunea Full HD).

    În concluzie, Lenovo Yoga 920 este laptop 2-în-1 premium performant şi portabil, o îmbunătăţire faţă de modelul anterior, care vine la pachet cu un stylus; iar dacă poţi să treci peste faptul că are porturi puţine, atunci ar putea fi laptopul perfect pentru tine.


    CASETĂ TEHNICĂ
    ECRAN 13,9 INCHI, LED FULL HD TACTIL
    PROCESOR I7 8550U 1,8 GHZ – MOD TURBO 4 GHZ
    MEMORIE RAM 8 GB
    STOCARE 256 GB SSD
    PLACĂ VIDEO INTEL HD 620
    SISTEM DE OPERARE WINDOWS 10
    PORTURI 1 X USB 3.0, 2 X USB THUNDERBOLT, JACK AUDIO
    DIMENISUNI 323 X 13,95 X 223,5 MM
    (LĂŢIME, GROSIME, ÎNÂLŢIME)
    GREUTATE 1,34 KG
    PREŢ 7.000-8.000 DE LEI

     
  • Un loc de întâlnire pentru branduri şi cei care vor să le reprezinte

    “Am descoperit că avem nevoie de un instrument care să automatizeze cele mai uzuale acţiuni pentru clienţii noştri: research, matching, rate-cards. Pe măsură ce baza de date cu Influenceri a crescut, de asemenea aşteptările clienţilor (companii, branduri, agenţii de publicitate) au crescut”, spune el.

    MOCAPP a fost dezvoltat în contextul în care, la nivel global, promovarea online prin influenceri aduce, în medie, rezultate de 5 până la 11 ori mai bune (ROI) decât publicitatea digitală tradiţională, iar comportamentul consumatorilor s-a schimbat radical – jumătate dintre utilizatorii de internet nu dau click niciodată pe o reclamă dintr-un banner online, explică antreprenorul. “Mai mult, aproape 70% dintre agenţiile americane declară că vor mări bugetele pentru campaniile de influencer marketing în următoarele 12 luni, iar interesul faţă de această strategie de marketing online a crescut semnificativ – doar căutările în Google după termenul <influencer marketing> s-au majorat cu 325% din 2016 în 2017.”

    De ce este însă nevoie de un marketplace pentru branduri şi influenceri? “Pe de o parte, creatorii de conţinut au nevoie de monetizarea audienţelor online, acolo unde au construit comunităţi şi au investit timp, talent şi resurse pentru a-şi crea un portofoliu”, remarcă Florin Grozea. “Pe de altă parte, companiile caută zilnic metode noi de a ajunge la potenţialii clienţi, iar ambasadorii de brand s-au dovedit a fi soluţii din ce în ce mai bune. Există cerere, există ofertă – iată nevoia pentru un marketplace care să-i servească. Peste 70% dintre Influencerii americani spun că cea mai puternică metodă de a lucra cu brandurile se realizează printr-o platformă online datorită comunicării standardizate şi automatizate.”

    Automatizarea acţiunilor din Influencer Marketing este un pas firesc, spune el, pentru că simplifică drumul de la ”nevoie” la ”rezolvare”, standardizează modul de lucru şi reduce costurile. El mai subliniază faptul că provocarea constă în atragerea clienţilor noi pentru MOCAPP, numărul influencerilor relevanţi prezenţi pe platformă fiind suficient.

    În ceea ce priveşte costurile de întreţinere, fiind vorba de un program de tip SaaS (Software as a Service), MOCAPP nu implică costuri prea mari – “acesta fiind şi unul dintre scopurile construirii lui”, explică Florin Grozea. Cele mai mari costuri vin din partea tehnică şi din componenta de client service.

    MOCAPP va fi accesibil în curând contra unui abonament lunar – în acest moment este lansat în versiune BETA, clienţii pot accesa sistemul doar cu invitaţie; de asemenea platforma are un comision de 10% pentru campaniile care rulează prin ea; în prezent, orice companie care e interesată de promovarea prin intermediul influencerilor poate cere un cont demo, iar acceptul se dă manual.

    “Pentru noi, automatizarea găsirii şi contactării influencerilor potriviţi este un pas firesc în industria publicităţii. Deja alte nişe din publicitatea online au fost automatizate cu succes: Ad Servere pentru bannere online, Google AdWords, Facebook Ads ş.a.m.d. Nişa de Influencer Marketing este într-o creştere record în ultimii 3 ani, cu bugete dedicate care sunt în medie cu 150-200% mai mari în fiecare an”, mai spune Grozea.

    Pentru România, el estimează bugete de peste 6 milioane de euro în 2018, doar pentru campanii online cu influenceri, în creştere cu peste 100% faţă de anul precedent.