BusinessMagazin

Tag: prag

  • De la supă la desert

    Mâncare simplă care se găseşte peste tot în Japonia, ramenul, un preparat cu tăieţei care înoată într-o supă cu diverse ingrediente, este acum şi desert, pentru cei care trec pragul unui local anume din New York. The Desert Kitchen din metropola americană a creat un ramen dulce şi foarte aspectuos care se cere fotografiat de clienţi şi încărcat pe reţelele sociale.

    Desertul, numit ”ice cream ramen„ (”ramen cu îngheţată„), constă dintr-o porţie de tăieţei din gelatină de alge în diverse culori, într-o ”supă„ de lapte condensat, gheaţă zdrobită, prăjiturele de orez, fructe şi sirop de piersici şi se poate consuma la fel ca preparatul de la care îşi trage inspiraţia, apucând tăiţeii cu beţişoarele şi sorbindu-i. 

  • Carburanţii revin la finalul primelor nouă luni sub pragul de 5 lei pe litru. Preţurile medii sunt mai mici cu până la 14%

    Revenirea preţului pe litrul de benzină peste pragul de 5 lei pe litru nu a fost de durată, carburanţii terminând primele nouă luni ale anului la preţuri mai mici chiar şi cu 14% faţă de perioada similară a anului trecut. Piaţa se bucură însă de revenirea consumului.

    Datele colectate de pe site-ul Petrom, cea mai mare companie petrolieră locală, arată că în cursul zilei de ieri litrul de benzină de la staţia situată pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu din Bucureşti se tranzacţiona la un nivel de 4,98 de lei. La mijlocul lunii, litrul de benzină sărise din nou de pragul de 5 lei pe litru, încurajat de o relativă revenire a bariululi de petrol.

    Calculele ZF realizate pe baza datelor colectate de pe site-ul Petrom arată că în primele nouă luni ale anului litrul de benzină a avut un preţ mediu de 4,86 lei pe litru, în timp ce litrul de motorină a costat în medie circa 4,68 lei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Hidroelectrica va depăşi, în primele opt luni ale anului, pragul de 1 miliard de lei profit brut

    Hidroelectrica va depăşi, în primele opt luni ale anului, pragul de 1 miliard de lei profit brut, estimând că va vinde în august peste 1,3 TWh, în valoare de peste 236 de milioane de lei, informează un comunicat al companiei.

    Profitul brut înregistrat pe primele şapte luni este mai mare cu 13% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în condiţiile în care cifra de afaceri, de 1,9 miliarde lei, cumulată până la finele lunii iulie 2016 este cu 8% mai mică faţă de 2015.

    Scăderea veniturilor s-a produs ca urmare a diminuării preţurilor în piaţa de energie de la 165 lei/MWh anul trecut la 156 lei /MWh în primele şapte luni din 2016.

  • Benzina a revenit peste pragul de 5 lei. Vine din urmă şi motorina

    Litrul de benzină a depăşit din nou pragul de 5 lei, arată datele colectate de ZF de pe site-ul Petrom, cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, după o perioadă de aproape două luni în care carburantul s-a comercializat sub acest nivel.

    Şi litrul de motorină este foarte aproape de a trece din nou de acest prag, cel puţin în staţia de pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu din reţeaua Petrom.

    Potrivit datelor furnizate de Petrom, în primul semestru al anului cererea de carburanţi din sectorul de retail, cel mai important segment al pieţei de 10 miliarde de euro a benzinei şi motorinei, a crescut cu 5,6% faţă de perioada similară a anului trecut. În raportul semestrial al Petrom se arată că firma a bifat o creştere de 6,1% pe acest segment, depăşind astfel evoluţia pieţei.

    Creşterea cererii de carburanţi din prima jumătate a anului continuă tendinţa înregistrată în 2015, când pentru prima dată de la izbucnirea crizei cererea a înregistrat un plus de peste 5%. Principalul motiv care a readus apetitul de consum a fost scăderea accentuată a preţurilor carburanţilor pe fondul prăbuşirii preţului barilului de petrol. Menţinerea preţurilor sub pragul de 5 lei pe litru atât în cazul benzinei, cât şi al motorinei a susţinut creşterea şi pe primul semestru.

    Faţă de prima jumătate a anului trecut, preţul litrului de benzină este cu 12% mai mic, iar motorina este cu 17% mai ieftină, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor colectate de pe site-ul Petrom. Media de preţ pentru primul semestru a fost de 4,8 lei pe litrul de benzină şi de 4,6 lei pe litrul de motorină, calculele fiind făcute pornind de la preţurile afişate în staţia de pe str. Lucreţiu Pătraşcanu din Bucureşti.

  • Benzina a revenit peste pragul de 5 lei. Vine din urmă şi motorina

    Litrul de benzină a depăşit din nou pragul de 5 lei, arată datele colectate de ZF de pe site-ul Petrom, cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, după o perioadă de aproape două luni în care carburantul s-a comercializat sub acest nivel.

    Şi litrul de motorină este foarte aproape de a trece din nou de acest prag, cel puţin în staţia de pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu din reţeaua Petrom.

    Potrivit datelor furnizate de Petrom, în primul semestru al anului cererea de carburanţi din sectorul de retail, cel mai important segment al pieţei de 10 miliarde de euro a benzinei şi motorinei, a crescut cu 5,6% faţă de perioada similară a anului trecut. În raportul semestrial al Petrom se arată că firma a bifat o creştere de 6,1% pe acest segment, depăşind astfel evoluţia pieţei.

    Creşterea cererii de carburanţi din prima jumătate a anului continuă tendinţa înregistrată în 2015, când pentru prima dată de la izbucnirea crizei cererea a înregistrat un plus de peste 5%. Principalul motiv care a readus apetitul de consum a fost scăderea accentuată a preţurilor carburanţilor pe fondul prăbuşirii preţului barilului de petrol. Menţinerea preţurilor sub pragul de 5 lei pe litru atât în cazul benzinei, cât şi al motorinei a susţinut creşterea şi pe primul semestru.

    Faţă de prima jumătate a anului trecut, preţul litrului de benzină este cu 12% mai mic, iar motorina este cu 17% mai ieftină, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor colectate de pe site-ul Petrom. Media de preţ pentru primul semestru a fost de 4,8 lei pe litrul de benzină şi de 4,6 lei pe litrul de motorină, calculele fiind făcute pornind de la preţurile afişate în staţia de pe str. Lucreţiu Pătraşcanu din Bucureşti.

  • Datoriile giganţilor din energie s-au dublat în ultimii doi ani pe fondul scăderii preţului petrolul

    Exxon, Shell, BP şi Chevron, unele dintre cele mai mari companii de energie din lume, au datorii combinate de 184 de miliarde de dolari, în condiţiile în care ultimii doi ani au venit cu scăderi masive ale preţului barilului de petrol.

    Datoriile ridicate ale companiilor din energie, împovărate de preţurile mici, ridică îngrijorări în rândul acţionarilor cu privire la abilitatea acestora de a plăti dividende.

    Nivelul datoriei celor patru mari companii din energie este dublu faţă de nivelul din 2014, când preţurile au început să se prăbuşească şi au ajuns până la un minim de 27 de dolari barilul la începutul acestui an. Preţurile petrolului au început să îşi revină de atunci, dar încă sunt sub pragul de 50 de dolari barilul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Strategie olandeză cu dezvoltatori români

     

    Când te alături unei companii, primul lucru pe care îl faci este să îţi iei PC-ul în primire, proces care în majoritatea companiilor înseamnă să vorbeşti cu cineva care vorbeşte cu altcineva să-ţi activeze e-mailul, apoi aplicaţiile, apoi telefonul etc.; când compania foloseşte aplicaţiile RES, angajatul are toate soluţiile instalate pe laptop la sosirea sa la noul loc de muncă, iar dacă îi lipseşte ceva, tot ce trebuie să facă este să apese un buton pe ecranul aplicaţiei noastre şi va primi acel lucru. La fel de uşor va fi deconectat la plecarea din companie de toate aplicaţiile firmei, astfel că nu mai există motive de îngrijorare legate de securitatea datelor“, explică directorul general al RES, Al Monserrat, câteva din rolurile aplicaţiilor dezvoltate de producător.

    Potrivit descrierii reprezentanţilor RES, compania construieşte soluţii software pentru companiile din domeniul IT şi pentru departamentele IT ale companiilor mari care îi fac pe utilizatorii finali, fie ei angajaţii unei organizaţii sau partenerii acesteia, să aibă o experienţă mai bună, care îi face mai productivi. Compania a dezvoltat o serie de aplicaţii în crearea, automatizarea şi securizarea spaţiilor digitale, ce sunt vândute până acum mai ales în ţări precum cele Benelux, în SUA, în Regatul Unit. Bob Janssen, care este directorul general al RES, fondator şi chief technology officer, cât şi Alina Şandru, aleasă pentru conducerea echipei din România, au fost prezenţi la inaugurarea centrului de cercetare şi dezvoltare lansat recent pe piaţa locală, în cadrul căruia lucrează deja 42 de angajaţi. Chiar dacă aplicaţiile RES nu au încă niciun cumpărător în România, piaţa locală are un rol important în extinderea companiei, prin intermediul centrului de dezvoltare inaugurat, al treilea, alături de cele din Olanda, Boston.

    Deschiderea centrului din România reprezintă un pilon important în planul de a atinge pragul de 100 de milioane de euro fixat pentru anul următor. Reprezentanţii companiei nu oferă o valoare exactă a investiţiei în deschiderea acestei subsidiare, dar apreciază că se ridică la câteva sute de mii de euro. Bazele RES au fost puse la începutul anilor 2000 în Olanda, unde compania a înregistrat creşteri rapide, înainte de a începe extinderea internaţională, după cum descrie evoluţia acesteia Bob Janssen. El spune că au existat patru etape de dezvoltare: lansarea soluţiilor şi intrarea pe segmentul enterprise şi câştigarea de clienţi importanţi, lansarea în SUA, concomitent cu atragerea de investiţii în companie (2009-2010), iar acum au ajuns în faza de globalizare. „Auzi de companii din tehnologie care investesc mult; noi nu am făcut aşa, am contractat câteva investiţii, nu multe, şi am marcat profituri constante în ultimii cinci ani.“ Compania a obţinut finanţări de 18 milioane de dolari de la două organizaţii, una americană  şi una belgiană, iar în prezent acţionariatul este împărţit între fondator şi investitori.

    Janssen nu şi-a început cariera în cadrul unei companii IT, ci în departamentul IT al unei „companii normale; nu că cele din domeniul IT nu ar fi normale“, glumeşte el. A lucrat în energie, apoi în logistică, domeniu în care a constatat că „dacă imprimantele nu funcţionează, tirurile nu vor merge, funcţionarea lor este critică – lucru la care nu te gândeşti atunci când vezi o imprimantă“. A dobândit astfel  o perspectivă total diferită despre IT şi despre impactul acestui departament. „IT-ul poate fi un departament strategic, dar pentru majoritatea companiilor trebuie să meargă. Dacă nu merge, devine o problemă, pierzi din productivitate“ este principala lecţie pe care a învăţat-o lucrând în logistică. A început să dezvolte în acea companie o soluţie, după ce a constatat, în urma unei cercetări de piaţă, că soluţia de care avea nevoie nu exista. Ulterior lansării produsului, a ales drumul antreprenoriatului: „A fost mereu visul meu, aşteptam ca ideea potrivită să sosească, aceasta a venit; aveam tehnologia, aprobarea companiei unde lucram atunci să o implementez, am avut un client de referinţă, cel pentru care am lucrat. Am început apoi să vindem“. Au crescut organic de la trei clienţi în primul an la 20 în al doilea şi la 2.500 în prezent, în 27 de ţări. Janssen îşi aminteşte că prima piatră de hotar a fost un contract cu un client cu 10.000 de utilizatori, ce a generat „primul milion“ al companiei, fonduri direcţionate spre creşterea acesteia. „Pe măsură ce compania a crescut, am căutat să ne extindem în zone în care am găsit genul de oameni care să adere la cultura noastră, dar şi care au experienţa tehnologică care să construiască aceste produse inovatoare.“ În contextul investiţiilor atrase, Al Monserrat, al cărui CV îl recomandă drept executivul care a adus Citrix Systems de la sute de milioane de dolari la mai mult de 3 miliarde de dolari venituri în 2014, a fost numit director general al companiei în urmă cu aproximativ un an. Una dintre primele sale misiuni a fost să găsească modalităţi prin care să continuie investiţiile companiei în cercetare şi dezvoltare.

  • Antreprenorul care vinde cafea la 5 lei va bifa anul acesta pragul de 1 milion de euro

    Regula de trei simplă arată că afacerea 5 to go lansată de antreprenorul Radu Savopol în urmă cu un an şi ale cărei 23 de locaţii depăşesc rulaje de 1 milion de euro până la finalul acestui an va bifa pragul de 5 milioane de euro după deschiderea celor 100 de locaţii aflate în planurile antreprenorului. Ce se întâmplă dacă în ecuaţie intră extinderea internaţională?

    “Unde aveţi voi birourile?“ – e întrebarea antreprenorului Radu Savopol la finalul interviului recent acordat Business Magazin, al doilea de la lansarea businessului 5 to go. Unul dintre barista care serveşte în cafenea lângă noi râde când aude întrebarea – auzită în toate discuţiile lui Savopol la care a asistat; locaţia fiind un pilon important în strategia dezvoltării cafenelelor 5 to go. Modelul de afacere al 5 to go a adus pentru prima dată în România conceptul de preţ fix al cafelelor la pachet, comercializate în spaţii stradale. De la lansarea acestui concept, universul lui Radu Savopol a ajuns să graviteze în jurul mărcii.

    Antreprenorul spune că bea între două şi cinci cafele zilnic: în mod paradoxal, îşi începe ziua cu o cafea făcută la ibric, după care, între 7 şi 10 şi 7 şi jumătate, se opreşte la „unul din 5-uri“, unde bea un cappuccino, apoi un espresso scurt, iar dacă dacă după amiază îşi doreşte să mai simtă gustul de cafea, îşi ia şi una fără cofeină.

    De la interviul acordat anterior Business Magazin, businessul 5 to go a crescut de la două cafenele în Bucureşti la 24 şi va atinge vânzări de peste un milion de euro până la finalul anului, potrivit celor mai recente calcule ale lui Savopol. Dintre acestea, cinci unităţi sunt operate direct, iar restul sunt administrate în regim de franciză. Până la sfârşitul anului, antreprenorul are în plan să ajungă la 40 de unităţi (din care cinci vor fi în oraşele mari din ţară), iar strategia de dezvoltare a businessului vizează deschiderea a încă 60 de unităţi faţă de acestea. Planurile lui Radu Savopol nu se limitează însă la graniţele ţării: în prezent discută cu doi potenţiali parteneri din Polonia, pentru a-şi duce businessul şi acolo, obiectiv ce urmează să se concretizeze până la începutul anului viitor.

    „După mai mulţi ani de activitate în HoReCa, simţeam că am intrat într-o zonă de plafonare, mă ocupam tot de baruri, puburi, coffee shop‑uri şi îmi doream altceva“, descrie el modul în care s-a gândit la conceptul 5 to go, în urmă cu doi ani. Traseul antreprenorial al lui Radu Savopol, de profesie arhitect, a fost inspirat de lipsa de proiecte în zona în care activa în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia, despre care se spune că este cel mai lung pub din România; se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 400 de metri pătraţi, poate primi simultan 500 de clienţi şi a fost amenajat în baza conceptului puburilor londoneze. Amenajarea a fost realizată de firma de arhitectură şi design interior no.9, deţinută tot de Savopol, şi a fost inspirată de o vizită pe care a făcut-o în Marea Britanie.

    Ulterior, el şi-a extins afacerile în Bucureşti mai întâi tot printr-o cafenea, prima realizată împreună cu importatorul Lavazza pe piaţa locală. Antreprenorul  a fost nevoit să închidă cafeneaua din zona Piaţa Romană după trei ani de activitate odată cu vânzarea spaţiului de către proprietar, dar în 2011 a revenit în Bucureşti cu marca ce i-a adus noroc: a deschis al doilea pub Old Nick, într-o clădire veche dispusă pe trei niveluri din zona Piaţa Lahovari, în care a investit 150.000 de euro. Dacă Old Nick Sinaia este „axat mai mult pe distracţie“, cu DJ invitaţi şi cu petreceri private, şi funcţionează mai ales de joi până duminică, pub‑ul Old Nick din Capitală este diferit. Implicarea lui Savopol a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, dar şi de conceperea brandurilor.

    Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este inspirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, comandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada. În prezent, cele două unităţi Old Nick  au fost date în management către alte companii, iar compania no. 9 face în continuare partea de design a celor două concepte.

    Potrivit lui Savopol, afacerile cu pub-uri au înregistrat scăderi semnificative, fiind afectate de schimbările de legislaţie ce au avut loc în piaţă. „E o perioadă de aşezare a lucrurilor în zona HoReCa; au fost multe momente de cumpănă, în domeniul barurilor, restaurantelor a fost foarte greu anul trecut. Din 2000, de când sunt eu în domeniu, n-am mai prins niciodată aşa ceva. S-au închis multe locaţii, unele s-au micşorat, cred că foarte multe cafenele standard se vor închide. Acum mai rezistă datorită teraselor. Iar la Sinaia e şi mai greu, în zona de distracţie, jumătate din clienţi sunt afară, jumătate înăuntru, nu mai ai cum să mai gândeşti un spaţiu pentru 500 de persoane.“

    Ideea 5 to go i-a venit în 2014, în contextul unei conjuncturi favorabile legate de un spaţiu disponibil în Piaţa Lahovari, completată de un studiu făcut împreună cu importatorul de cafea cu care colaborează. A observat că nişa de coffee to go are potenţial, iar fiindcă pe piaţă existau deja  cafenele şi coffee to go-uri, a văzut o oportunitate în dezvoltarea conceptului de preţ fix, care la vremea aceea nu exista în domeniu. „Am studiat ce se întâmplă în SUA, Anglia, Israel şi de acolo a reieşit că sunt multe coffee shopuri similare.“ După documentare, a pus cap la cap informaţiile pe care le avea şi a ajuns la concluzia că 5 lei este preţul potrivit pentru cafeaua ce aveau să o comercializeze. „Este o piaţă unde sunt mulţi care dau 1 leu sau 2 pe cafea, dar sunt şi mulţi clienţi care plătesc 12-15 lei. Cred că 5 to go se poate accesa zilnic, iar dacă îţi doreşti o cafea de specialitate, în weekend poţi să te răsfeţi.“

    A investit iniţial în afacere 10.000 de euro, bani proprii, pentru amenajarea şi startul primului coffee shop, pe un spaţiu de 12 mp. Calculele de început ale antreprenorului au fost corecte: în prezent, 5 to go vinde între 4.000 şi 5.000 de cafele pe zi, astfel că preţurile ce pot fi negociate cu furnizorii asigură sustenabilitatea afacerii. Spre exemplu, dacă la început comandau circa 10.000 de pahare, acum numărul acestora a ajuns la 600.000, iar cantitatea de lapte achiziţionat este de 7-8 tone. „Dacă la început furnizorii au fost puţin mai rigizi în negocieri, acum oamenii au prins curaj; şi producătorii vin către noi.“ Din cele 23 de unităţi 5 to go deschise până acum, cinci sunt operate direct, iar restul sunt în franciză; Savopol spune însă că a început să le tranzacţioneze şi pe cele aflate în operare directă, în condiţiile în care antreprenorii cu care colaborează îşi manifestă interesul pentru afaceri la cheie, cu un istoric. „Este un business destul de dinamic în care lucrurile se mişcă rapid şi spre bine, feedbackul de la clienţii noştri este pozitiv.“

  • Povestea antreprenorilor care aduc ”Rolls-Royceul caselor” în România

    Compania germană Huf Haus, specializată în proiectarea şi construcţia de case prefabricate premium din lemn şi sticlă, şi-a anunţat intrarea pe piaţa locală prin deschiderea a două case tip showroom în apropierea Capitalei. Compania şi-a propus ca într-un an de la inaugurarea showroom-ului să vândă între 6 şi 10 locuinţe pe piaţa locală, cu preţuri ce pornesc de la 700.000 de euro.

    Istoria Huf Haus a început în anul 1912, când Johann Huf, bunicul actualului proprietar, Georg Huf, a pus bazele unui atelier de tâmplărie în Hartenfels, Germania, acolo unde şi astăzi se află sediul central al companiei. În anul 1950, după mai multe etape de dezvoltare a atelierului şi evenimentele agitate din perioada  celor două războaie mondiale, Franz Huf a călcat pe urmele tatălui său. Până la acest moment, atelierul de tâmplărie s-a transformat într-o companie recunoscută la nivel naţional. Astăzi, compania este condusă de Georg Huf, cel care a preluat afacerea în anul 1996, de la tatăl său, Franz.

    ”Pentru piaţa din România, cea mai mică clădire va avea un preţ de circa 700.000 de euro, sumă în care  nu este inclus preţul terenului; împreună cu terenul, preţul va ajunge la aproximativ un milion de euro, pentru o suprafaţă locuibilă de circa 200 de metri pătraţi. Nu există limită în ce priveşte pragul de sus al preţului”, a declarat Michael Baumann, directorul de marketing şi vânzări al companiei.

    Una dintre particularităţile caselor Huf constă în faptul că întregul proces de producţie este realizat în Germania, iar toate elementele unei case sunt aduse de la facilitate de producţie a companiei din Hartenfels. Durata dezvoltării întregului proiect se situează astfel între patru şi cinci luni, variind în funcţie de complexitatea acestuia.  Dacă în România nemţii şi-au propus ca în primul an să vândă între 6 şi 10 astfel de locuinţe, în Regatul Unit, numărul este între între 20 şi 25 de locuinţe, dintr-un total anual de 100 de locuinţe.

    Compania nu exclude dezvoltarea de clădiri de apartamente în acelaşi sistem şi nici de clădiri de birouri. ”Totul depinde de clienţii pe care îi găsim aici – portofoliul nostru începe de la case de familie, până la clădiri de apartamente şi, de ce nu, clădiri de birouri.”

    Huf Haus este liderul de piaţă în Europa în materie de arhitectură contemporană de tip post-and-beam. Compania produce aproximativ 100 de case în fiecare an (clădiri rezidenţiale, precum şi comerciale), din care aproximativ 40% sunt exportate la nivel mondial, chiar şi în China. În anul 2015, firma cu un număr de 430 de angajaţi a înregistrat o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro.

     

     

  • Benzinăria cu cele mai mici preţuri, subiect al unui artist local

    O benzinărie care se putea lăuda cu cele mai mici preţuri din San Francisco, Arco, a devenit subiect al unui proiect realizat de un artist local, Mike Krouse, proprietar al unui bar cu spaţiu de locuit în apropiere de aceasta, scrie San Francisco Chronicle.

    Krouse s-a gândit la începutul anului 2013 să fotografieze benzinăria în fiecare zi, având grijă să surprindă de fiecare dată panoul cu preţuri, într-o vreme în care combustibilii se tot scumpeau. După ce a adunat 365 de imagini le-a asamblat într‑un colaj intitulat ”The Arco Project„ (”Proiectul Arco„), pe care l-a expus pe un panou de afişaj stradal pe care a reuşit să-l închirieze abia anul acesta, într-un loc de unde să poată fi văzut bine de toţi participanţii la trafic.

    Cei care trec pragul barului lui Krouse, amenajat sub formă de galerie de artă unde se servesc băuturi alcoolice, pot vedea şi partea a doua a proiectului, care cuprinde explicaţii şi câteva imagini din colaj mărite.