BusinessMagazin

Tag: pierdere

  • O bulă a evaluărilor s-a spart marţi la Hong Kong: Investiorii au pierdut miliarde de dolari după ce un producător de marmură s-a prăbuşit cu 98% şi s-a devalorizat cu 5,7 miliarde dolari într-o singură zi

    Investitorii din Hong Kong au pierdut miliarde de dolari marţi după ce bula existentă în jurul a două companii supraevaluate s-a spart, în ceea ce se conturează a fi una dintre cele mai agresive devalorizări din istoria acestei pieţe.

    Un producător de marmură care a crescut cu 3.800% anul acesta şi-a văzut capitalizarea de piaţă scăzând cu 5,7 miliarde dolari într-o singură zi – un declin de 98% – în urma deciziei MSCI-ului de a nu include compania într-un index global, potrivit FT.  

    La finalul şedinţei ArtGo Holdings mai avea o capitalizare de piaţă de doar 128 milioane dolari.

    Compania ArtGo Holdings, care a înregistrat o pierdere netă de circa 91 milioane dolari anul trecut, a fost selectată pentru a fi introdusă în indicele MSCI China începând cu data de 7 noiembrie.

    Acest anunţ a făcut ca valoarea acţiunilor să se dubleze în doar o săptămână, în contextul în care investitorii ar fi vrut să profite de evoluţia generată de includerea în indice.

    Însă marţi MSCI a decis să revină asupra deciziei privind ArtGo şi să mai aştepte, susţinând că „necesită continuarea analizei şi monitorizării”.

    David Webb, un investitor din Hong Kong considerat expert în guvernanţă corporativă, a anunţat în luna septembrie că acţiunile ArtGo sunt într-o bulă şi a notificat autoritatea de supraveghere financiară din Hong Kong să auditeze acţionariatul companiei.

    „Ei nu aplică nicio evaluare pe deciziile ei. Dacă ar fi făcut-o, ar fi observat, aşa cum am făcut-o şi eu că acţiunile se tranzacţionau la un multiplu de 20x valoarea netă a activelor, iar asta nu ar fi posibil indiferent de scenariu”, spune Webb.

    Caruselul supraevaluărilor urmate de devalorizări bruşte şi violente nu sunt neapărat ceva nou pentru bursa din Hong Kong. În 2017, un grup de companii listate au pierdit 6 miliarde de dolari într-o serie de scăderi bruşte care au dus în final la scăderi de peste 95%.

    Astfel de companii supraevaluate au fost scoase în evidenţă de David Webb ca parte a unei reţele pe care el o numeşte „Enigma” – reprezentând un lanţ de acţionari care printr-o serie lungă de parteneriate şi participaţii deţin mai multe businessuri.

    ArtGo nu a fost singura companie care şi-a pierdut aproape întrega valoare de piaţă marţi.

    Acţiunile companiei Kasen International au scăzut cu peste 90%, reprezentând o scădere de 800 milioane dolari la nivelul capitalizării de piaţă după ce compania care activează atât în producţie de mobilă cât şi în dezvoltări imobiliare a fost atacată de investitorii pe termen scurt de la Blue Orca Capital.

    Un cercetător de la Blue Orca a atras atenţia cu privire la o serie de proiecte dezvoltate de Kasen în Cambodgia, precum şi la o serie de active pe care compania le-a vândut sau le-a abandonat.

    „Singurul segment viabil al Kasen este dezoltarea imobiliară, acesta fiind astăzi totuşi un cub de gheaţă care se topeşte, încât compania îşi vinde ultimele active rezidenţiale valoroase”, arată raportul.

     

     

     

     

  • Producătorul de aluminiu Alro Slatina raportează pierderi de 22,7 mil. lei la nouă luni şi afaceri în scădere cu 5,8%. La nivel individual, Alro SA bifează o pierdere de 109 mil. lei

    Producătorul de aluminiu Alro Slatina (simbol bursier ALR), care îi are în acţionariat pe fraţii Pavăl, antreprenorii din spatele celei mai mari afaceri antreprenoriale româneşti – Dedeman, a raportat afaceri la nivel consolidat de 2,1 miliarde de lei în primele nouă luni din 2019, în scădere cu 5,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor publicate miercuri la bursă.

    În acelaşi timp, producătorul de aluminiu a raportat pentru ianuarie-septembrie 2019 o pierdere de 22,7 mil. lei, faţă de rezultatul net de 223,5 mil. lei obţinut în perioada similară din 2018, pe fondul majorării costurilor pentru materii prime şi energie, Alro fiind principalul consumator de energie electrică din România şi prin urmare fiind semnificativ expus la volatilitatea preţului acesteia.

    “Două aspecte ale mediului economic internaţional şi o particularitate a pieţei energetice româneşti au avut implicaţii asupra evoluţiei Grupului în 2019, în corelaţie cu preţul aluminiului care a înregistrat un declin constant pe parcursul anului 2019, în scădere cu 16% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”, menţionează raportul financiar al Alro Slatina, emitent cu 1,6 miliarde de lei capitalizare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

  • Netflix ar putea pierde 10 milioane de abonaţi anul viitor dacă nu ieftineşte preţul abonamentelor

    Potrivit CNBC, odată ce giganţi precum Apple şi Disney îşi deschid propriile platforme de streaming, Netflix ar putea ajunge în situaţia în care trebuie să ieftinească semnificativ preţul abonamentelor pentru a nu-şi pierde poziţia de lider în topul serviciilor de streaming.

    Ultimele două luni i-au lăsat pe investitorii Netflix cu mari semne de întrebare în ceea ce priveşte viitorul companiei. În al treilea trimestru al anului, serviciul de streaming a înregisrat creşteri modeste de abonaţi, iar veniturile la nivel internaţional au fost mult sub aşteptările analiştilor.

    „Netflix ar putea pierde 10 milioane de abonaţi din cei 60 de milioane pe care îi are în Statele Unite, ţinând cont de forma de care a dat dovadă în ultimele luni. Platforma Apple TVĂ, care a fost lansată pe 1 noimebrie, va oferi conţinut gratis ultizatorilor Apple, iar DisneyĂ va oferite titluri originale, atât de la Disney, cât şi de la Marvel, Pixar şi Star Wars. Toate acestea, inclusiv preţul standard de 12.99 dolari pentru un abonament lunar, nu pot reprezenta decât semne de îngrijorare pentru conducerea Netflix”, a declarat Laura Martin, director şi analist la banca de investiţii şi consultanţă Needham & Company.

    În condiţiile de faţă, mai ales dacă economia Statelor Unite continuă să încetinească, abonaţii Netflix se pot pregăti de recesiune. Platforma va pierde în 2020 binecunoscutul sitcom „Friends”, care a fost achiziţionat de HBO Max, în timp ce alt serial popular, „The Office”, va merge în 2021 spre Peacock, o platformă de streaming deţinută de NBC.

    Competiţia nu dă semne că ar înceta în viitorul apropiat, Netflix concurând deja cu Amazon Prime Video, Hulu (deţinut de Disney) şi CBS All Access. Platforma oferă seriale originale de succes ca „The Crown” sau „Stranger Things”, iar în 2021 va adăuga în grilă serialul „Seinfeld”, unul dintre cele mai populare sitcomuri din istoria televiziunii americane.

    Săptămânile trecute, Netflix a lansat filmul „El Camino”, o continuare a serialului „Breaking Bad”, urmând ca ulterior să se lanseze filmul „Marriage Story”, regizat de Noam Baumbach, şi „The Irishman”, regizat de Martin Scorsese, pelicule ce sunt deja vehiculate pentru premiile Oscar.

     

  • Tragicul efect al recesiunii globale în România: Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în 12 luni doar într-un sector

    Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în România în ultimele 12 luni în industria manufacturieră, în contextul în care încetinirea economiilor globale, corelată cu trendurile din piaţă, se răsfrânge asupra pieţei locale, atrage atenţia Ciprian Dascălu, economist-şef al ING Bank România, în cadrul unui eveniment ZF.

    „Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în România în ultimele 12 luni în industria manufacturieră”, spune Ciprian Dascălu.

    Economistul a discutat şi despre presiunea care survine asupra companiilor din sectorul de producţie, în contextul în care multe firme româneşti nu pot face faţă majorărilor de salarii şi să rămână profitabile, ceea ce poate duce la relocări de producţii.

    „Pentru segmentele labour intensive este discutabil (n.r: creşterea salariilor), în măsura în care nu acoperă cu creşteri de productivitate, şi în măsura în care nu reuşesc să absoarbă costul în marjele de profit. Companiile româneşti sunt mai mici de obicei şi nu sunt într-o poziţie de negociere foarte bună. Nu reuşesc să transmită costurile în vânzare şi trebuie să facă un compromis. Dacă nu reuşesc, vor fi exemple în care vor fi relocate producţii. Sunt deja exemple în industria textilă unde s-au mutat chiar şi locuri de muncă peste graniţă”, explică Dascălu.

    Întrebat de ZF câte locuri de muncă se vor pierde în următoarele 12 luni, Dascălu spune că cifrele vor depinde de un cumul de fenomene, astfel încât şi automatizarea joacă un rol în transformările de pe piaţa muncii.

    „Este greu de estimat în acest moment, deoarece companiile implementează şi soluţii de automatizare pentru a avea costuri mai mici cu forţa de muncă. În acelaşi timp, dacă cererea din Germania scade, nu afectează doar compania care făcea producţia, ci şi companiile care transportau acea marfă, spre exxemplu”, spune el.

    Potrivit datelor prezentate de acesta, România exportă circa 77% din totalul exporturilor în piaţa unică din UE.

    „23% din exporturile României ajung în Germania, iar Germania va confirma în maximum 2 săptămâni recesiunea tehnică”, arată economistul-şef al ING Bank România.

     

  • Cum a pierdut cel mai bogat om din lume 7 miliarde de dolari peste noapte

    Jeff Bezos, fondatorul Amazon şi cel mai bogat om din lume, a pierdut 7 miliarde de dolari joi noapte după închiderea şedinţei de tranzacţionare pe piaţa americană după ce a raportat rezultate trimestriale sub aşteptări pentru T3.

    Cine sunt cei mai bogaţi oameni din lume

    Omul care a rămas totuşi cu o avere de 111 miliarde dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index, rămâne pe prima poziţie în clasamentul bogaţilor, urmat de Bill Gates, fondatorul Microsoft, cu o abere de 107 miliarde dolari.

    Top cinci cei mai bogaţi oameni din lume este continuat de Bernard Arnault, cel care controlează imperiul de lux LVMH sub care operează branduri precum Louis Vuitton, Moet, Sephora şi alte branduri din categoria luxului.

    Pe locul patru se află veteranul investiţiilor, Warren Buffett, supranumit „Oracolul” din Omaha, pentru câştigurile pe care le-a obţinut în ultimele decenii pentru investitorii Berkshire Hathaway. Între timp, acesta a acumulat o avere de 82,9 miliarde dolari.

    Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, completează top cinci cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 71,7 miliarde dolari.

    Ce s-a întâmplat la Amazon

    Amazon a raportat joi rezultate trimestriale slabe, dezamăgind investitorii, ceea ce s-a răsfrânt asupra acţiunilor companiei, care au înregistrat o scădere de până la 9% pe Nasdaq după închiderea şedinţei de tranzacţionare, potrivit CNBC.

    Pentru Bezos, care deţine 57.610.359 acţiuni Amazon, potrivit datelor de la SEC (n.r: autoritatea de supraveghere financiară din SUA), scăderea se traduce în pierderi de 6,9 miliarde dolari.

    Astfel, câştigul per acţiune s-a situat la 4,23 dolari în T3, versus aşteptările analiştilor de 4,62 dolari per acţiune, potrivit Refinitiv.

    Veniturile au fost de 70 miliarde dolari, în comparaţie cu aşteptările analiştilor care s-au ridicat la 68,8 miliarde dolari.

    Creşterea de 24% la nivelul veniturilor a fost aproape de a fi anticipată corect de analişti Refinitiv, în contextul în care compania a investit masiv în programul de livrare într-o singură zi, ceea ce generează în prezent venituri mai mari.

    Amazon a cheltuit peste 800 milioane dolari în fiecare din ultimele două trimestre pentru a-şi extinde programul de librare într-o singură zi către mai multe produse şi mai multe regiuni, şi a anunţat că se aşteaptă la cheltuieli de încă 1,5 miliarde dolari pentru această iniţiativă în timpul celui de-al patrulea trimestru, pentru a-şi extinde reţeaua de depozite şi selecţia de produse.

    Mai mult, a anunţat cheltuieli suplimentare în businessul de cloud şi că va mai angaja oameni pentru a mări echipele de vânzări pe segmentul advertising.

     

     

  • Opinie Petru Păcuraru, fondator al Human Performance Development International (companie de consultanţă şi strategie în resurse umane): „Ce-am avut şi ce-am pierdut”

    „Am izbucnit în râs, dar vocea era foarte serioasă de partea cealaltă. Aşa am făcut: m-am dus la ei la birou, unde doamna directoare care mă sunase, vădit agitată, îmi zice că nu ştie ce să mai facă, pentru că oamenii pleacă, care cum poate, mai ales cei pe care îi recrutează acum, şi s-a gândit că sigur sunt nişte probleme legate de management.
    „- Luna trecută, am angajat 12 oameni, toţi tineri. Mai sunt patru, iar în fiecare săptămână ne pleacă din ei. Dar ştiţi ce e curios, zice ea, toţi spun că e în regulă, că salariul e bun, condiţiile sunt bune, şi apoi dispar. Nici nu ne mai completează interviul de ieşire, nici badge-ul nu-l mai aduc.”
    Dacă ar fi singura organizaţie în care se întâmplă asta, aş zice că e ceva fundamental greşit acolo, dar se întâmplă la toţi marii angajatori. Fie că recunosc, fie că nu.
    „Ce-am avut şi ce-am pierdut” ar zice un angajat care la scurt timp după ce şi-a consumat rezervorul de optimism, decide să plece mâncând pământul din acea organizaţie.
    Cele mai mirate sprâncene sunt ale doamnelor şi domnişoarelor de la departamentul de resurse umane, în special recrutare, care efectiv nu înţeleg cum cineva poate veni pentru câteva zile, să zică ce bine e la ei, şi pe urmă să nu mai răspundă la telefon două zile. Şi dacă înainte era o situaţie de povestit, acum e una comună.
    Oamenii pleacă din organizaţii mai uşor decât oricând. Iar cei mai mulţi pleacă exact la început, cand recrutorii răsuflă uşuraţi că au mai ocupat un post.
    Se întâmplă şi în companiile de IT, unde autonomia şi salariile sunt atât de mari, că îţi vine să îţi dai demisia din funcţia de parlamentar şi să devii manager de proiect. Aşadar, tendinţa este una generalizată, mai accentuată în unele industrii, însă nicidecum izolată.
    Iar întrebarea de 1.000 de puncte şi de teribil de mulţi euro este: de ce? De ce ne pleacă oamenii imediat după angajare?
    Un răspuns foarte la îndemână stă în teoria butonului de lift. Aţi observat unde este amplasat butonul de lift? Exact la înălţimea perfectă ca să faci cel mai mic efort pentru a-l apăsa. Dacă ar fi mai sus sau mai jos, efortul ar fi mai mare, aşadar e perfect acolo unde este. Ceea ce defineşte o caracteristică în psihologia maselor, şi anume că ne place să nu facem efort, vrem ca totul să fie la o scurtă mişcare distanţă de noi. Din acest motiv, tehnologia avansează prin accesibilitate, nu doar prin performanţă. Cu alte cuvinte, o aplicaţie performantă, dar greu accesibilă va putea fi uşor detronată de una nu atât de performantă, dar uşor de folosit.
    Oamenii se angajează şi le este greu să înveţe CE au de făcut, CUM au de făcut şi DE CE au de făcut ceea ce au de făcut. Dacă le spune un manual, nu înseamnă că au şi înţeles sau au învăţat.
    Am văzut manuale de 200 de pagini şi mai mult, cu proceduri, cu sisteme şi verificări, validări şi certificări, dar nu era mai nimic despre motivul pentru care fac asta. Surprinzător este că acele companii care comunică mai abitir brandul de anagajator sunt cele care pierd cei mai mulţi oameni imediat după angajare, tocmai pentru că ceea ce este comunicat nu este ceea ce se regăseşte în organizaţie. Noii angajaţi vin să schimbe lumea, că aşa scria în reclama din ziar, iar pe partea cealaltă aduc cafea unei doamne sclifosite şi încearcă să se împrietenească cu cine trebuie, ca să avanseze în carieră. Asta dacă rămân în organizaţie.
    Oamenii au nevoie să înveţe uşor ce au de făcut, răbdarea e foarte scumpă. Dacă reuşesc să îşi dea seama rapid de cum îşi pot folosi abilităţile personale în locul de muncă respectiv, stau şi cresc. Dacă nu, zappează printre joburi, că au de unde alege.
    Cultura autoritară şi bazată pe politici interne de „Spune-mi cu cine eşti prieten, ca să îţi spun dacă o să avansezi în carieră” nu ţine oamenii în organizaţie. Cel puţin nu pe cei tineri, care nu prea percutează la teama de autoritatea şefului cel mare. Pentru ei, raportul de inferioritate este suficient de demotivant încât să se apuce de altceva.
    Şi, în final, toţi suntem aici pentru evoluţie. Fie că eşti un şef mic şi vrei să fii un şef mare, fie eşti un asistent de fotograf şi vrei să devii fotograf. Dacă nu e foarte evident pentru toţi cum poţi să creşti şi unde vei putea ajunge, lipsa perspectivei este demotivantă.
    Un plan de carieră bine pus la punct, în care să înţelegi unde vei ajunge, când şi cum, un leadership corect şi autentic, în care să nu te simţi inferior, o inducţie eficientă, din care oamenii să poată învăţa ce au de făcut şi să formeze comunităţi de noi angajaţi care să se susţină unii pe ceilalţi, ar trebui să fie suficiente cât să nu trebuiască să mă mai sune doamna director. Cel puţin nu cu problema aceasta.

  • Uber şi WeWork devin o durere pentru investitorul SoftBank: Fondul lui Masayoshi Son pierde peste 5 miliarde de dolari

    Startup-urile în care a investit veteranul Masayoshi Son au trecut printr-o perioadă dificilă, de la listarea bursieră abandonată de WeWork, şi până la deprecierea rapidă a acţiunilor Uber Technologies, analiştii calculează că SoftBank Group ar putea pierde miliarde de dolari anul acesta.

    Mitsubishi UFJ Morgan Stanley Securities şi-a redus estimările de profit pentru fondul SoftBank Vision Fund, principalul său vehicul de investiţii, cu 5,4 miliarde dolari, până la pierderi operaţionale de 3,5 milairde dolari pentru trimestrul finalizat în septembrie 2019, pe fondul declinului acţiunilor Uber şi Slack Technologies, corelată cu abandonarea procedurii de listare la bursă a companiei WeWork, potrivit Bloomberg.

    Firma de cercetare Sanford C. Bernstein estimează că pierderile Vision Fund se pot ridica la 5,93 miliarde dolari, cu încă o lovitură de 1,24 miliarde de dolari pentru WeWork.

    Masayoshi Son trece printr-o perioadă dificilă după ce a decis să repoziţioneze SoftBank dintr-un operator telecom într-un conglomerat de investiţii, cu participaţii în startup-uri din toată lumea. Acesta şi-a construit o avere personală de 14 miliarde de dolari cu investiţii strategice precum gigantul de comerţ online Alibaba Group din China.

    Însă problemele recente au cântărit mult pe acţiunile SoftBank, care au scăzut cu 30% de la maximul din acest an, în contextul în care investitorii devin din ce în ce mai sceptici în evaluările startup-urilor.

    „Profiturile în Vision Fund s-ar putea confrunta în continuare cu volatilitatea”, spune Hideaki Tanaka, analist în cadrul Mitsubishi UFJ.

    Scăderea acţiunilor Uber a fost principalul motiv pentru performanţa slabă din cel de-al doilea trimestru, notează Tanaka. Tot el a redus profitul operaţional pe anul fiscal în curs al grupului SoftBank de la aproape 15 miliarde dolari la aproape 9,5 miliarde dolari.

     

     

  • Cine va câştiga şi cine va pierde din războiul comercial dintre Statele Unite şi China

    Următoarele fabrici ale lumii nu vor fi în Asia de Sud, în contextul în care regiunea pierde în cursa de atragere a investiţiilor noi în producţie, scrie un editorialist al Bloomberg.

    Irene Yuan Sun consideră că Vietnamul va fi câştigătorul războiului comercial, pe măsură ce chinezii şi alţii producători se mută spre această ţară din Asia de Sud-Est.  Dacă există un pierzător, cel puţin în termeni de oportunităţi ratate, putem vorbi desspre ţările din Asia de Sud.

    În faţa costurilor în creştere, producătorii chinezi trebuie să decidă dacă să investească în tehnologii de automatizare sau să se relocheze.  Cea de-a doua variantă oferă oportunităţi imense pentru ţările mai puţin dezvoltate, în timp ce companiile chineze pot ajuta la reînvierea industrializării şi la transformarea economică de care au nevoie în noile lor case.

    S-ar putea să nu existe o astfel de şansă în această generaţie. Singura cale posibilă pentru o prosperitate de durată a fost construcţia unui sector de producţie care să fie conectat la lanţurile globale de valoare, care să crească nivelurile productivităţii şi care să creeze job-uri în toată economia.

    Dovezile arată că ţările din sudul Asiei au rămas în urmă în ceea ce priveşte atragerea de investiţii în producţie. Nu doar Vietnamul are un avantaj: ţările din Africa, de asemenea, consideră producţia o prioritate. Doar Etiopia a deschis peste 10 parcuri industriale în perioada recentă şi au pus bazele unei agenţii guvernamentale pentru a atrage investiţiile străine. Potrivit unui raport al World Bank, regiunea africană sub-sahariană este pe primul loc din punctul de vedere al reformelor încă din 2012.

    Chiar dacă PIB-ul total al Asiei de Sud este cu 70% mai mare decât al Africii, continentul a primit de trei ori mai mult şi jumătate din nivelul investuiţiilor din China spre Asia de Sud în 2012, cel mai recent an pentru care Naţiunile Unite au publicat statistici referitoare la investiţiile străine directe. În ultimii cinci ani, Institututul Întreprinderilor Americane care urmăreşte investiţiile globale din China a înregistrat 13 dealuri de investiţii în Africa şi doar nouă în Asia de Sud.

    Bangladesh oferă o perspectivă asupra problemei. Ţara trebuie să creeze 2 milioane de job-uri în fiecare an doar pentru a ţine pasul cu populaţia în creştere. Totuşi, în pofida unui sector al producţiei în creştere, nu poate să reducă birocraţia şi să realizeze reformele de care este nevoie pentru a atrage investiţii şi a diversifica producţia de haine. În ultimii câţiva ani, Bangladesh a scăzut pe locul 176 din 190 de ţări într-un clasament al gradului de dificultate în ceea ce priveşte modul în care se fac afacerile (Ease of Doing Business). Compania cu origini în Bangladesh DBL Group investeşte într-o nouă facilitate de producţie de îmbrăcăminte care va genera 4.000 de locuri de muncă – în Etiopia.

    „Fantezia, mai întâlnită mai ales în India, că o ţară poate cumva să facă un salt mare de la o economie preponderent rurală, care se bazează pe agricultură, înspre una ce se bazează pe servicii, este doar atât: o fantezie. Africa de Sud nu îşi poate permite să piardă şansa de a creşte sectorul producţiei”, concluzionează editorialistul de la Bloomberg.

  • Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd

    Cititorul ZF, cu aproape 15 ani de muncă, dintre care peste zece în domeniul financiar, a vrut să semnaleze o altă realitate de pe piaţa de recrutare, alta decât cea care apare zilnic, că firmele nu găsesc angajaţi.
    Cei care au comentat au avut păreri împărţite, unii au fost de acord că firmele nu vor să angajeze oameni cu experienţă, în special multinaţionalele, nu prea vor să plătească preţul experienţei, adică salarii mai mari, iar dacă angajează pe cineva în poziţie de middle şi de top management acel post este ocupat mai mult prin recomandări decât printr-un concurs de selecţie.
    Citind articolul din ZF, un cititor care spune că este antreprenor, manager la o firmă, de catering cu livrări la domiciliu cu 45 de angajaţi a venit cu o altă perspectivă.
    Companiile au nevoie de manageri, nu se feresc să plătească, dar au nevoie de competenţe reale, nu pe hârtia de prezentare din CV.
    Cei care vin la interviuri au pretenţii financiare mari, dar cu experienţă care nu se poate adapta realităţilor concrete dintr-o companie.
    Pentru că nu sunt încrezători că managerii pe care îi angajează ar face faţă realităţii cu care se confruntă firmele antreprenoriale, nimeni nu ar vrea să arunce cu bani.
    Oferta acestui antreprenor a fost simplă: „Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd”.
    El spune că în condiţiile actuale de piaţă un angajat ştie că are postul asigurat mai puţin de ceea ce face el în companie şi mai mult de lipsa de personal de pe piaţa muncii.
    „Angajaţii lucrează numai la indicaţii, cu Facebookul deschis tot timpul, cu ţigara în mână şi cu pauze după pauze. Şi cred că au valoare.”
    El spune că angajaţii de 35-50 de ani se subevaluează, iar angajaţii de 20-25 de ani se supraevaluează.
    În companiile româneşti, antreprenoriale, câteodată se plăteşte mai mult decât într-o multinaţională pentru poziţiile de top, dar, la schimb, se munceşte mai mult pentru că trebuie să-ţi plăteşti singur salariul.
    În multinaţionale, unde procedurile sunt clare, unde afacerile merg de multe ori de la sine prin poziţia pe care compania o are în piaţă, se munceşte mai mult să-ţi asiguri spatele, să fii politically correct, să dai bine la centru, să atingi rezultatele din buget şi mai puţin să ieşi în evidenţă. Este mai mult un job de diplomaţie, de jonglare în birocraţia multinaţionalei.
    Companiile antreprenoriale româneşti au nevoie de oameni care să producă şi să aducă bani, în timp ce multinaţionalele au nevoie de directori care să menţină, să apere birocraţia şi interesele de la centru.
    Mulţi angajaţi cu experienţă, care au lucrat în multinaţionale, nu prea vor să lucreze apoi în companiile antreprenoriale româneşti pentru că este o altă lume, mai dură, unde supravieţuirea este cuvântul de ordine. Plus că firmele româneşti nu beneficiază de brandingul şi părerea bună de care beneficiază multinaţionalele.
    Companiile antreprenoriale preferă mai mult să-şi promoveze oamenii din intern care ştiu despre ce este vorba, decât să angajeze manageri din altă parte, pe salarii mai mari. Pentru că nu vor să rişte, pentru că nu au încredere în experienţa unui angajat dintr-o altă poziţie, preferă să fie mai reticenţi în a satisface solicitările salariale ale celui care vine la interviu.
    Pe de altă parte, nu ştiu câţi din oamenii cu experienţă în alte companii ar accepta să lucreze întâi pe 500 de euro astfel încât antreprenorul, managerul, să-i dea apoi 1.500-2.000 de euro dacă are rezultate.
    Trăim în două lumi diferite.
    Aşa că discuţiile despre ce se întâmplă pe piaţa de recrutare continuă.

  • Un psiholog spune că firmele îi obligă de multe ori pe şoferii de tir să exagereze. Mulţi conduc obosiţi

    Psihologul Keren Rosner a precizat, pentru MEDIAFAX, că, de multe ori, şoferii de TIR conduc obosiţi şi vor să recupereze timpul pierdut în trafic, fiind de multe ori „forţaţi” şi de patroni. Pecizările, făcute în contextul accidentului soldat cu 10 morţi, după ce un TIR ar fi intrat pe contrasens.

    „Şoselele foarte proaste din România şi timpul petrecut în trafic determină întârzieri de program, iar şoferii sunt obligaţi să recupereze timpul pierdut. Pe de altă parte, oboseala duce la reacţii întâziate, iar pe şosea contează şi o minisecundă. Oboseala deformează realitatea, este ca şi cum ai reacţiona cu încetinitorul”, a declarat, pentru MEDIAFAX, psihologul Keren Rosner.

    Potrivit psihologului, de foarte multe ori şoferii sunt obligaţi de către patroni să exagereze şi li se solicită acţiuni la limita legii. „Aici discutăm şi despre responsabilitatea firmelor, pentru că de multe ori firmele îi obligă pe cei care conduc astfel de vehicule să exagereze şi li se solicită în mod tacit lucruri care sunt la limita legii. Ca să se încadreze, şoferul doarme mai puţin şi conduce mai mult. Trebuie responsabilizate mai mult aceste firme şi penalizate şi implicit să le ceară şoferilor să fie mai disciplinaţi”, mai precizează Rosner.

    Psihologul mai spune că, de multe ori, şoferii de TIR au o aroganţă în trafic, dată de dimensiunea vehiculelor pe care le conduc.

    „Mai este o caracteristică a şeferilor de TIR şi asta trebuie să recunoaştem, că au o oarecare aroganţă în trafic, pentru că ştiu că vehiculul lor este masiv şi impun prin acest aspect. Cred că oricui i s-a întâmplat, de exemplu, să vrea să depăşească un TIR şi să nu fie lăsat. Este vorba de un joc de putere pe şosea, care este determinat de dimensiunea vehiculului”, a mai precizat Keren Rosner.

    Sursa: Mediafax