Potrivit surselor citate, preşedintele PNL cere cercetarea tuturor detaliilor legate de adoptarea memorandumului privind mutarea ambasadei din Israel. Potrivit sesizării la Parchetul General, măsura a adus grave prejudicii ţării..
Întrebat despre demersul preşedintelui PNL, Liviu Dragnea a declarat că este o prostie.
“Ce pot să comentez la prostia asta? Totuşi e Ziua Eroilor. Nu mă puneţi să vorbesc despre oameni care nu au nicio legătură cu eroii”, a răspuns Liviu Dragnea, la Buzău.
Patriarhia Română susţine că nicio persoana privată nu are dreptul să se folosească de numele lui Arsenie Boca, menţionând că Arhiepiscopia Bucureştilor a luat „atitudine fermă” faţă de deţinerea mărcii „Părintele Arsenie Boca” solicitând persoanei care susţine că are marca să renunţe la aceasta.
„Arhiepiscopia Bucureştilor a comunicat oficial persoanei respective mesajul de a renunţa imediat la această marcă înregistrată în străinătate. Numele părintelui Arsenie Boca este intrinsec legat de istoria şi cultura duhovnicească a Bisericii Ortodoxe Române şi parte a patrimoniului său memorial. Din aceste limpezi şi înalte raţiuni, nicio persoana privată, care nu are nici măcar o legătura de rudenie cu părintele Arsenie Boca, nu are dreptul să se folosească în vreun fel de numele său. Acesta, ca şi opera sa scrisă sau picturală, aparţin de drept Bisericii pe care a slujit-o cu vocaţie jertfelnică”, se arată într-un comunicat trimis de Patriarhia Română, la solicitarea MEDIAFAX.
Totodată, reprezentanţii Patriarhiei Române susţin că vor face toate demersurile necesare din punct de vedere legal, pentru ca marca „Părintele Arsenie Boca” să nu aparţină unei persoane private.
„În măsura în care persoana vizată va continua să se folosească de acest nume prin marca menţionata, Patriarhia Romana, prin Episcopia Devei şi Hunedoarei, sub jurisdicţia căreia funcţionează mănăstirea Prislop, unde se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca, va face toate demersurile necesare din punct de vedere legal pentru a aşeza lucrurile în firescul lor”, se mai arată în sursa citată.
Cel mai aşteptat artist de fanii din România, Armin van Buuren, va participa, pentru prima dată la un concet pe litoralul românesc, la NEVERSEA, după ce a fost prezent la fiecare ediţie a festivalului UNTOLD.
„Armin van Buuren şi-a dorit să cunoască şi să guste şi din atmosfera celui mai mare festival de la malul Mării Negre, NEVERSEA, astfel că în perioada 5-8 iulie, fanii îl pot vedea şi auzi live pe scena principală a festivalului NEVERSEA”, au anunţat, joi, organizatorii evenimentului.
Steve Aoki, Galantis şi Tujamo sunt alţi trei artişti aflaţi în topul preferinţelor fanilor festivalului NEVERSEA, care se va desfăşura pe o plajă din Cosntanţa.
Pentru cei care nu ştiţi, Agroserv Măriuţa exploatează 3.200 de hectare de teren agricol în Ialomiţa şi deţine 2.600 de capete de vaci de lapte. Compania, deţinută de fermierul Nicuşor Şerban şi fiica lui, Ioana Cocan, vrea să atace piaţa de lactate cu o fabrică construită de la zero o investiţie de 7 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro fonduri europene.
Pe lângă faptul că se bate cu Danone la raft, Agroserv Măriuţa se bate cu multinaţionalele pe piaţa forţei de muncă pentru a atrage talente.
Ceea ce spune Adrian Cocan este valabil pentru toate companiile antreprenoriale româneşti care au pus pe ultimul loc construcţia brandului, considerând-o, mai ales în perioada de criză, o cheltuială inutilă care nu are o rentabilitate imediată.
eJobs, cel mai mare portal de recrutare online din România, spune că şase din zece angajaţi români îşi aleg viitorul angajator în funcţie de reputaţie.
Conform unui sondaj realizat de eJobs, reputaţia unei companii este unul dintre cele mai importante criterii în funcţie de care românii decid să îşi depună CV-ul în vederea angajării. Doar 2,3% dintre candidaţi cred că brandul de angajator nu contează în alegerea viitorului loc de muncă.
Reputaţia unei companii, care contează pentru aproape 98% dintre candidaţi, începe să câştige teren tot mai mult în decizia de angajare. Pe primele locuri sunt pachetul salarial, distanţa dintre casă şi birou şi programul flexibil.
Conform eJobs, prin reputaţie 71% dintre candidaţi înţeleg recenzii bune pe companie de la actualii şi foştii angajaţi, 58% spun că un brand bun de angajator se bazează pe pachetul de salarii şi beneficii pe care îl oferă, iar 35% cred că reputaţia porneşte de la un nume şi un logo care să fie recunoscut.
Ce îţi dă Google la o căutare reprezintă principalul cenzor.
Pe proprietarii multor companii antreprenoriale româneşti nu îi interesează ce rezultate apar pe internet atunci când cineva caută după numele lor sau după numele companiei.
Înainte să audă care sunt salariile într-o companie, candidaţii caută comentariile despre firmă, despre patron sau antreprenor sau despre mediul de lucru.
Cu cât imaginea propagată este mai bună pe reţelele sociale, cu atât cresc şansele ca un candidat bun să-şi depună CV-ul pentru un job, spune Bogdan Badea de la eJobs România. 52% dintre cei care au răspuns la sondajul eJobs susţin că nu ar aplica la o companie care are o reputaţie proastă.
Google, Facebook, LinkedIn, Instagram au devenit nişte monştri care decid, prin comentariile puse de utilizatori, încotro se duce un candidat.
Pentru multinaţionale care au un brand venit din afară, care şi-au construit o imagine, care sunt prezente acolo unde sunt viitorii candidaţi este uşor să atragă forţă de muncă şi talente.
Pentru companiile româneşti care nu au avut grijă la povestea lor, care au lăsat cel mult în sarcina unei secretare să se ocupe de imagine, să vadă ce scrie lumea pe reţelele sociale despre ei, şansele de a atrage talente se reduc în fiecare zi.
La început, ca să poţi să iei pe cineva de la Danone, trebuie să-i oferi mai mulţi bani. Pachetul salarial este singurul criteriu în care se pot lupta firmele româneşti antreprenoriale cu multinaţionale.
Foarte multe companii româneşti şi foarte mulţi patroni nu se uită la datele statistice referitoare la forţa de muncă, considerând că ea vine de la sine. Din păcate, o bună parte din forţa de muncă este în afară şi pleacă în continuare; în al doilea rând, multinaţionalele care sunt în România nu au ridicat piciorul de pe pedala de pe acceleraţie în privinţa câştigării de teren, ci dimpotrivă, vor să-şi adjudece o felie chiar mai mare.
România este pe ultimul loc în Europa în privinţa populaţiei ocupate care are studii superioare. Conform ultimelor date Eurostat, doar 19% din populaţia ocupată din România are studii superioare, faţă de o medie a Uniunii Europene de 33%.
Asta înseamnă că bazinul de talente este foarte, foarte mic, iar din acest bazin de talente multinaţionalele iau cel puţin două treimi.
Toate companiile româneşti vor o valoare adăugată mai mare, vor să nu fie doar un prestator de servicii pentru multinaţionale, dar nu au cu cine şi cu ce să iasă din acest cerc.
Dacă nu lucrează la brand, dacă nu investesc în reputaţie, companiile antreprenoriale româneşti şi proprietarii lor vor simţi din plin ce înseamnă că Google şi Facebook şi alte reţele sociale vor decide cine trăieşte sau nu.
Până să câştige roboţii teren, tot angajaţii fac treaba, în special cei cu studii superioare.
Formaţia britanicî a vândut ăeste 1,27 milioane de bilete în primele 9 luni ale anului 2017, mai mult decât vedetele popstar menţionate anterior.
În octombrie, trupa a devenit prima formaţie care a vândut complet de patru ori la rând show-urile de la Hollywood Bowl, sală de concerte în aer liber unde au cândtat nume mari precum Beatles sau Luciano Pavarotti.
Succesul formaţiei este un exemplu al puterii şi faimei trupelor rock cu vechime ale căror concerte au luat o parte mare din industria muzicală din America de Nord ce ajunge la o valoare de 7,3 miliarde de dolari în 2017.
Potrivit firmei de cercetare Pollstar, cele mai de succes concerte de anul trecut au fost susţinute de Guns N Roses şi U2, care şi-au lansat cel mai bine vândute albume în urmă cu 30 de ani.
Întrebat de jurnalişti în ce calitate a fost chemat şi în ce dosar, Liviu Dragnea a refuzat să comenteze şi a spus că va face precizări la ieşire.
“Tot pe aici o să ies. Să recunosc o vină pe care nu o am? …Înţeleg că nu mai vreţi să vorbim după”, a spus Liviu Dragnea.
Procurorii DNA nu au oferit informaţii referitor la motivul prezentării preşedintelui PSD la sediul central al DNA, vineri.
Liviu Dragnea este urmărit penal în dosarul Tel Drum, pe numele lui procurorii DNA formulând cinci capete de acuzare. Şeful PSD este acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false pentru obţinerea frauduloasă de fonduri europene, dar şi de abuz în serviciu în legătură cu favorizarea firmei Tel Drum în privinţa acordării de contract. Faptele ar fi fost comise în perioada în care era preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, iar dosarul a fost deschis ca urmare a sesizării OLAF (Oficiul european antifraudă).
“Singurul în măsură să dea în verdict, după cum ştim, este Parlamentul. Parlamentul asigură controlul asupra Executivului, Parlamentul dă votul de încredere şi numai el poate să îl retragă. Preşedintele nu are nimic de a face cu această problemă. Preşedintele poate să ceară demisia premierului aşa cum orice cetăţean nemulţumit poate să ceară. Are aceeaşi valoarea, nici mai mare, nici mai mică. (…) Eu am văzut la nivelul guvernului o activitate foarte serioasă, am văzut în premierul Dăncilă un premier foarte implicat, foarte responsabil. Un om care stă, cântăreşte şi decide. Mie mi se pare că alegerea pe care am făcut-o desemnând-o pe doamna Dăncilă pentru funcţia de prim-ministru a fost o decizie foarte inspirată”, a spus Tăriceanu, la Antena 3.
Călin Popescu Tăriceanu a făcut referire şi la declaraţiile preşedintelui Klaus Iohannis, cu privire la faptul că premierul Viorica Dăncilă nu a avut mandat pentru vizita oficială efectuată în Israel.
“Ieri am auzit o afirmaţie cu totul şi cu totul nesusţinută de nimic. Vreau să îi atrag atenţia preşedintelui că un prim-ministru niciodată nu are nevoie de mandat pentru a face o vizită externă. Viorica Dăncilă, prim-ministru, vorbeşte în numele Guverneului şi în numele României. Nu este preşedintele singura voce care vorbeşte în numele României”, a mai spus Tăriceanu.
TONY to GO este primul pariu antreprenorial al Mihaelei Niţuleasa şi al soţului ei Antoni Niţuleasa, românul care conduce Intersport în România. În primul an de activitate au ajuns la o cifră de afaceri de 150.000 de euro.
TONY to GO este unul dintre noile nume de pe piaţa locală de cafenele. Un brand cu sonoritate americană, după cum şi-au dorit acţionarii, dar şi cu un strop de aromă italiană. Momentan sunt deschise două unităţi, în Bucureşti, iar planul este ca până la finalul anului să mai fie operaţionale alte trei cafenele proprii. Dar povestea nu se termină aici.
”Am deschis prima cafenea în 2017, însă lucram deja la proiect şi la concept de un an şi jumătate“, îşi aminteşte Mihaela Niţuleasa, antreprenoarea de 39 de ani care împreună cu soţul său, Antoniu Niţuleasa, a pus bazele acestui proiect. Antoniu Niţuleasa este executivul român care conduce din poziţia de director general businessul Intersport în România. Retailerul de echipamente sportive are local aproape 30 de magazine şi afaceri ce merg spre 200 mil. lei. După unsprezece ani în care a lucrat în comerţul alimentar în companii precum Penny Market, Real sau Kaufland, el s-a alăturat echipei Intersport în urmă cu cinci ani, în poziţia de director operaţional. La scurt timp după aceea a plecat directorul general şi a ocupat el poziţia de interimar pentru un an, iar ulterior a preluat conducerea businessului.
De businessul TONY to GO se ocupă soţia sa, care a lucrat anterior în sectorul bancar, iar ultimii ani i-a dedicat familiei şi creşterii copiilor. ”Este primul nostru pariu antreprenorial“, spune ea.
Au vrut un concept prin care să se diferenţieze, deşi recunosc că este greu să vii cu ceva care să revoluţioneze industria. De aceea, ei s-au inspirat din trei concepte diferite, de peste hotare, fiecare specializat pe un alt segment; aici le-au mixat şi adaptat la piaţa locală. Au analizat un concept de cafenea, unul de local care vinde sandvişuri şi un altul pe zona de fresh-uri. ”În final am vrut să facem un concept unitar care să le includă pe toate trei.“
Când vine vorba de brand, au avut mai multe variante de nume dintre care să aleagă. ”Îmi amintesc că citeam despre cele mai extinse lanţuri de cafenele din lume, iar pe primele locuri se află Dunkin’ Donuts – care e de fapt perceput drept cafenea, deşi vinde gogoşi în principal –, Tim Horton’s şi Gloria Jean’s.“ Brandul Tim Horton’s provine chiar de la numele fondatorului, pe când la Gloria Jean’s totul a pornit de la numele soţiei celui care a pus bazele businessului, povesteşte ea.
”Noi ne-am gândit atunci că variantele pentru noi ar fi Mihaela, Mika sau Toni. Ne doream ceva care să aibă sonoritate americană.“ Au ales Toni – care sună american, dar are şi rezonanţă italiană; nu degeaba Italia e patria espresso-ului. ”Atunci când pui numele tău pe un business, te obligă să ţii ştacheta sus.“
Au deschis prima cafenea în Bucureşti, pe strada Biharia la numărul 67-77, în complexul Metav, unde sunt birourile unor companii precum BRD, Intersport sau BigPrint. Au deschis porţile în martie 2017, deci cafeneaua a împlinit un an, în care a avut afaceri nete de 150.000 de euro.
”Mergem targetat, căutăm spaţii cu trafic şi zone de office, nu mergem în mall sau în spaţii stradale, pentru că marjele sunt mici şi costurile mari pentru modelul nostru de business.“
Cafeneaua din complexul Metav măsoară 30 mp şi a fost gândită doar pentru cafele to go; nu are spaţiu pentru stat la masă. Are însă bucătărie proprie unde sunt pregătite sandvişuri şi salate, toate fiind făcute intern. Investiţia iniţială a fost de 40.000 de euro, la care se adaugă suma necesară pentru concept.
”Noi funcţionăm de luni până vineri, după programul oamenilor de la birourile din apropiere. Ţinând cont de acest aspect, găsim mai uşor oameni care să lucreze pentru noi.“ Mai mult, de când au deschis nu a plecat nimeni.
Uitându-se în urmă, Mihaela Niţuleasa recunoaşte că fiind la început au făcut şi greşeli, dar au avut noroc de clienţi foarte toleranţi, care s-au întors de fiecare dată. ”La un an de la deschidere, businessul aici merge foarte bine, cu toate segmentele echilibrate din punct de vedere financiar“. Într-adevăr, în funcţie de momentul zilei, veniturile sunt mai mari pe un anumit segment. Dimineaţa merge bine vânzarea de cafea şi patiserie, la prânz se vând sandvişuri şi salată, iar la amiază creşte cererea pentru fresh-uri. ”Cu oferta noastră avem acoperite toate nevoile de peste zi.“
A doua unitate TONY to GO a fost deschisă la începutul acestui an, în ianuarie, în Pipera Plaza. Spaţiul are 20 mp şi are acelaşi format, dar mixul de produse vândut este diferit. Pipera Plaza este înconjurată de clădiri de birouri, aşa că acest complex este o destinaţie de prânz, aici fiind deschise mai multe tipuri de restaurante.
Antreprenorii mai au planuri să deschidă alte trei cafenele în acest an, toate unităţi proprii. Dintre acestea, două în Bucureşti şi poate alta în Cluj-Napoca. ”Ne uităm nu doar la clădiri de birouri, ci şi la aglomerări, cum ar fi gurile de metrou.“
Despre dezvoltare, cei doi antreprenori spun că nu se gândesc la franciză, ci la o cooperativă, după modelul care deja funcţionează peste hotare, în mai multe domenii. ”Un exemplu este businessul E.Leclerc, unde magazinele au un concept unitar, unde toţi membrii sunt egali.“ Fiecare proprietar îşi păstrează businessul, dar achiziţiile se fac la comun şi atunci forţa de negociere este mai mare. Un astfel de model contribuie şi la puterea brandului, crede ea.
”Şi eu m-am gândit iniţial să aduc o franciză de cafenea, dar am descoperit că uneori se întâmplă ca interesele francizatului şi francizorului să nu coincidă.“ De aceea, crede că toate cafenelele mici ar trebui să se unească, pentru a evita situaţia din comerţul tradiţional unde au dispărut circa 70.000 de chioşcuri în ultimele două decenii, odată cu dezvoltarea reţelelor internaţionale.
”Am vrea să ne unim sub acelaşi brand, al nostru, dar nu am iniţiat negocierile cu parteneri potenţiali.“ Nu încă. ”Dacă ne-am uni, am putea cumpăra paharele la comun sau cafeaua.“ Acum cafeaua TONY to GO este adusă din Spania printr-un distribuitor local, de la producătorul Granel; cafeaua este 100% Arabica. Românii lasă circa 4 mld. lei pe an în cafenele şi baruri, Starbucks fiind lider pe o piaţă foarte fragmentată, cu o cotă de 2%.
Piaţa de cafenele şi baruri a fost însă una dintre cele mai lovite de criza financiară din 2009, care a dus la dispariţia unor branduri locale importante precum Turabo, dar şi a unora internaţionale precum Costa Coffee sau Dunkin’ Donuts. Acestea din urmă au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au renunţat; în criză, piaţa a fost afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ. Ieşitul în oraş a fost una dintre primele cheltuieli la care au renunţat consumatorii locali în perioada 2009-2010, pentru ca piaţa cafenelelor şi barurilor să înceapă să îşi revină abia în 2013.
De atunci însă, s-a aflat pe un trend ascendent, la fel ca şi economia sau consumul. Pe piaţa cafenelelor şi restaurantelor din România se deschid şi se închid anual câteva sute de unităţi, mulţi dintre noii jucători având o viaţă scurtă, de doar câteva luni. Totuşi, segmentul cafenelelor specializate şi al celor de ”to go“ a crescut puternic şi este stabil, mai ales în ultimii 2-3 ani. ”Pentru acest an sperăm ca businessul să ajungă la 300.000 de euro dacă vom deschide cele trei cafenele planificate“, spune şi Mihaela Niţuleasa. Ea adaugă că atunci când au pus bazele acestui business s-au gândit bine pe ce piloni vor să-l dezvolte şi au ales patru: ”Am vrut să mergem pe zona de fresh, de produse proaspete, mai exact ce producem să vindem în aceeaşi zi“. Apoi, şi-au dorit produse sănătoase, de aceea nu vând ce ştiu că face rău, cum ar fi ţigări, deşi 80% din băutorii de cafea o asociază cu fumatul. Nu au nici sucuri carbogazoase sau ciocolată şi alte dulciuri. ”Am vrut alături angajaţi fericiţi, iar pentru asta ei trebuie să fie mulţumiţi şi financiar.“
Iar nu în ultimul rând, pilonul patru este preţul. Au ales zona accesibilă. Experienţa anterioară din retailul de tip discount – la Penny Market – a lui Antoniu Niţuleasa i-a arătat că preţul este foarte important, indiferent de sector. ”Am calculat şi am ajuns la concluzia că un client de-al nostru, care lucrează în corporaţie, nu dă în timpul programului, zi de zi, mai mult de 10 lei pe o cafea şi pe un croissant.“ Mai ales că mai dă şi 20 de lei pe masa de prânz şi poate 15 lei pe un pachet de ţigări. S-a dovedit apoi că la noi valoarea medie a coşului TONY to GO este de circa 10 lei. Preţul unei cafele variază între 4 şi 8 lei; cel mai puţin costă un espresso, iar cel mai mult un cappuccino sau un cafe latte de mărime mare. |n cazul acestui tip de băuturi există trei variante de mărime.
Românii au cultura cafelei, pentru că de mici au fost obişnuiţi să bea cafeaua acasă. |n ultimii ani, ei s-au obişnuit şi cu ideea de a ieşi în oraş la cafea sau de a-şi lua ”doza“ zilnică la pachet, după modelul din Vest. Odată cu consumatorul se schimbă şi piaţa, se dezvoltă şi se diversifică, iar TONY to GO este doar un exemplu.