Tag: nuclear

  • Acord nuclear Ungaria-Rusia, secretizat pentru 30 de ani

    Parlamentul de la Budapesta a aprobat cu 130 de voturi pentru şi 62 împotrivă moţiunea care prevede clasificarea anumitor date din contractele privind modernizarea centralei nucleare Paks pentru o perioadă de 30 de ani, în loc de 15.

    Ungaria va lua un împrumut de zece miliarde de euro de la Rusia pentru modernizarea singurei sale centrale nuclare, operaţiune care va fi efectuată de compania rusă de stat Rosatom.

    Clasificarea, criticată aspru de opoziţie, vizează date tehnice şi comerciale din contractele semnate de partenerii ruşi şi ungari, acordurile de implementare şi datele care au stat la baza deciziilor din pregătirea acordului.

    Partidul de guvernământ Fidesz a afirmat că modernizarea şi extinderea centralei de la Paks va asigura securitatea energetică, va determina o scădere a preţurilor la electricitate şi va spori competitivitatea Ungariei. Sporirea protecţiei anumitor informaţii legate de acest proiect serveşte interesele Ungariei şi este conformă cu legea privind libertatea de informare, a precizat partidul premierului ungar, Viktor Orban.

    Coaliţia Democratică de opoziţie a afirmat că următorul Guvern va trebui să desecretizeze datele. Un lider al formaţiunii, Laszlo Varju, a declarat că este neclar dacă cei 30 de ani încep odată cu demararea proiectului sau după finalizarea contractului, ceea ce în realitate ar putea ajunge la “60 până la 100 de ani”.

    Partidul Dialog pentru Ungaria (PM) a apreciat că Guvernul “vrea să legalizeze un jaf gigantic şi să amâne posibilitatea de a fi prins”, secretizând datele pentru 30 de ani. Copreşedintele formaţiunii Timea Szabo a declarat că premierul şi grupul Fidesz “nu vor putea evita să ajungă la închisoare”.

    Gabor Fodor, din cadrul Partidului Liberal, a apreciat că secretizarea datelor este inacceptabilă şi a adăugat că proiectul de extindere a centralei este inutil. În opinia sa, prin această decizie Guvernul a arătat că ceva nu este în regulă cu proiectul de investiţii.

  • John Kerry vrea un acord politic în programul nuclear iranian până la sfârşitul lui martie

    “Kerry şi-a reiterat dorinţa de a se ajunge la un acord politic până la sfârşitul lui martie”, a declarat un oficial din cadrul Departamentului de Stat la finalul unei întrevederi la Munchen între cei doi oficiali.

    În lipsa ajungerii la un acord definitiv asupra programului nuclear controversat al Teheranului, la Viena, pe 24 noiembrie, Grupul “5+1” (China, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania) şi Republica Islamică au prelungit acordul provizoriu încheiat în noiembrie 2013 şi au extins discuţiile până la 1 iulie 2015.

    Marile puteri cer Iranului să-şi reducă capacităţile nucleare, cu scopul de a-l împiedica să obţină bomba atomică. Teheranul revendică dreptul de a dezvolta un program nuclear civil şi solicită anularea sancţiunilor economice occidentale.

    La sfârşitul lui noiembrie 2013, Iranul şi Grupul 5+1 au semnat un acord interimar care a îngheţat o parte din activităţile nucleare sensibile ale Teheranului în schimbul unei anulări parţiale a sancţiunilor occidentale. Acest acord trebuie să pregătească semnarea unui acord definitiv asupra programului nuclear al Teheranului, suspectat de occidentali, în pofida dezminţirilor sale, că asunde apecte militare.

  • Traseul francului elveţian de la monedă sigură la explozie nucleară pe pieţele financiare

    “Nu a fost o decizie uşoară, dar am fost convinşi că este una corectă”, a comentat şeful Băncii Centrale Elveţiene, Thomas Jordan, măsura de eliminare a plafonului pentru franc, într-un interviu apărut în publicaţiile elveţiene Le Temps şi NZZ. El a explicat că Banca Naţională a Elveţiei a constatat că dacă ar fi continuat să menţină artificial cursul francului la un nivel scăzut ar fi riscat să piardă controlul asupra politicii monetare, pe termen lung.

    Jordan a spus că eforturile de controlare a francului nu mai sunt justificate, el insistând că economia este într-o situaţie mult mai bună decât era la momentul introducerii plafonului valutar.

    „Am dat timp economiei elveţiene să se adapteze la noua situaţie. O perioadă de trei ani nu este neglijabilă“, a spus bancherul, insistând că plafonul valutar a fost considerat de la început o măsură temporară, excepţională. El a recunoscut totuşi că situaţia economiei Elveţiei este mai dificilă după liberalizarea cursului francului.

    Analiştii apreciază că decizia a fost determinată de costurile mari presupuse de intervenţiile în piaţă pe care banca centrală le-a avut în ultimele luni. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, odată cu deprecierea euro, pe fondul aşteptărilor tot mai mari ca Banca Centrală Europeană să înceapă un program de achiziţii de obligaţiuni, posibil în valoare de 550 de miliarde de euro. Majoritatea analiştilor anticipează că BCE va decide lansarea programului de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni guvernamentale la şedinţa de politică monetară din 22 ianuarie, pe fondul stagnării economice din zona euro şi al pericolului deflaţiei.

    „Intervenţiile Băncii Naţionale pe piaţa valutară din ultimele zile trebuie să fi costat destul de mult, împingând instituţia spre decizia surpriză. Date fiind presiunile puse pe cursul euro/franc, o încălcare accidentală a plafonului minim ar fi afectat mai serios credibilitatea băncii centrale“, a declarat Ipek Ozkardeskaya, analist al băncii Swissquote.

    Explicaţiile şefului băncii centrale nu sunt pe placul afaceriştilor elveţieni, care se aşteaptă la o scădere a exporturilor, şi nici al cumpărătorilor care trec deja graniţa în ţările vecine, în căutarea unor produse mai ieftine.

     „Impactul real al deciziei nu va fi cunoscut timp de luni de zile, dar este mai aproape de cel al unei explozii nucleare decât al unei bombe convenţionale de 1.000 de kilograme. Efectul este ca o gaură neagră care poate înghiţi cantităţi uriaşe de bani“, consideră analistul Javier Paz.

    Indicele SMI al bursei elveţiene a scăzut cu 12% pe 15 ianuarie, marcând cel mai mare declin din ultimii 27 de ani, după ce francul elveţian s-a apreciat la un nivel record faţă de euro în urma deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la plafonul minim de curs valutar. Acţiunile băncii Credit Suisse au scăzut cu 15,1%, în timp ce titlurile producătorului de ciment Holcim au coborât cu 11,6%. De asemenea, acţiunile producătorului de bunuri de lux Richemont au scăzut cu 14,7%, iar cele ale producătorului de medicamente Actelion, cu 14,3%.

    Francul s-a apreciat cu până la 41%, la 85,17 centime pentru un euro, imediat după anunţul Băncii Naţionale a Elveţiei.

    Monedele şi acţiunile bancare din Europa de Est au înregistrat scăderi puternice. Zlotul polonez s-a depreciat cu 16% faţă de francul elveţian, forintul maghiar cu 15%, în timp ce în România cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 15,7%.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei. Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    „Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei“, a avertizat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Citigroup, Deutsche Bank şi Barclays, nume grele din industria bancară mondială, au înregistrat pierderi cumulate de 400 de milioane de dolari în urma deciziei băncii centrale elveţiene. „Pierderile vor fi de ordinul miliardelor de dolari – acestea sunt încă evaluate. Victimele vor fi de la bănci mari la brokeri, fonduri de hedge, fonduri mutuale şi speculatori valutari. Vor fi unde de şoc în sistemul financiar“, apreciază Mark T. Williams, specialist în managementul riscului la Universitatea Boston.

  • Reportaj: Oamenii care fac să meargă non-stop centrala nucleară de la Cernavodă

    Rareori, în nuclear, reuşeşti să treci de povestea tehnologiei şi să ajungi la povestea oamenilor. Când spui tehnologie nucleară, spui reactor. Ceva cu multe fire, cabluri, calculatoare. O maşinărie de multe miliarde de euro, complexă şi complicată, provocatoare. Maşinăria asta nu funcţionează per se.

    Ce se întâmplă în camera de comandă este de fapt controlul total al acestei maşinării. Cine face maşinăria să meargă strună reprezintă esenţa acestei industrii. Iar cei care o fac să meargă sunt operatorii şi instructorii. Când industria în sine îşi proiectează imaginea asupra oamenilor, te aştepţi ca oamenii să devină ei înşişi un model uman maşinizat.

    Operatorul Ovidiu Boambă are 43 de ani, dar arată de 30 şi lucrează la centrală de când a terminat facultatea. Vorbeşte relaxat şi cu multă pasiune, explică importanţa rolului său prin comparaţii obiective, reduce rigurozitatea industriei la povestea lui de viaţă. Instructorul, Dumitru Gorgan (sau Titi, cum îi spune Ovidiu), are în jur de 50 de ani. Sunt doar cinci instructori ca el în toată România şi nu mă pot abţine să nu mă gândesc câţi oameni i-au trecut prin mână şi ce sentiment trebuie să ai când ştii că prin anii ’70 aveam nevoie de experţii altor ţări care să ne înveţe meserie. Este riguros, atent în explicaţii, se asigură că ai înţeles, că totul este clar. Este prin definiţie modelul omului care îi învaţă pe alţii. Este omul din „explicaţiile“ căruia au ieşit zeci de profesionişti. Când cei doi vorbesc, linia de demarcaţie între optimismul, dorinţa şi pasiunea operatorului şi rigurozitatea, atenţia şi psihologia instructorului este clară. Primul îşi exprimă meseria, cel de-al doilea o predă. Au în comun o pasiune pe care rar am văzut-o.

    „În anul 1987 am făcut un pas important şi am decis să lucrez ca operator la CNE Cernavodă, într-un domeniu nou, complex“, spune Dumitru Gorgan. În toamna anului 1992, pleacă la pregătire în Canada şi se întoarce cu un ţel. „Atunci am fost impresionat de modul de lucru într-o centrală nucleară, de standardele de pregătire, de faptul că operatorii executau manevrele în instalaţie folosind proceduri, dar mai ales am fost impresionat de simulatorul centralei şi de pregătirea operatorilor pe simulator. Am ştiut de atunci că dacă am să ajung să fiu operator în camera de comandă, următorul pas în carieră va fi să devin instructor de simulator“, afirmă Gorgan.

    Aşa a început drumul său în industria nucleară. A început din şantier, a învăţat tot ce era de învăţat, a trecut el însuşi prin toate posturile ca să-i poată învăţa pe alţii. „Un instructor de simulator trebuie să fie un operator în camera de comandă sau dispecer şef tură cu experienţă, asta înseamnă cel puţin 15 ani de experienţă în centrală,“ spune Gorgan. 15 ani de şcoală la locul de muncă ca să-i formezi pe alţii. Continuând să comprime în câteva cuvinte ani de formare, îţi dă senzaţia de relativitate a timpului: o viaţă de om concentrată în cinci minute de explicaţii: „Când vii ca nou angajat, urmezi un program de pregătire specific poziţiei, în cazul de faţă operator nuclear. Cerinţele de pregătire sunt dinainte stabilite, pe baza unei analize detaliate a funcţiei şi a sarcinilor specifice. Pentru a deveni buni operatori este nevoie de multă muncă şi pregătire, dublate de o dorinţă puternică şi de disciplină. De exemplu, pentru a intra în programul pentru autorizare iniţială ca operator de cameră de comandă, trebuie să aibă cel puţin 5 ani experienţă în centrală, timp în care se califică pe toate poziţiile necesare ca operator în instalaţie şi camera de comandă, adică de la operator pe instalaţii exterioare până la asistent în camera de comandă.

    Oare câţi dintre noi ar continua să înveţe încă cinci ani după terminarea facultăţii doar pentru a intra în programul de autorizare iniţială ca operator în camera de comandă? Asta în condiţiile în care nu există nicio garanţie că vei ajunge operator şi nici nu merge cu jumătăţi de măsură: ori eşti foarte bun, ori te apuci de alte meserii. Câţi dintre noi ar continua să dea examene regulat după 10 ani de la terminarea facultăţii pentru a dovedi constant că fac bine ceea ce fac? „De regulă, operatorii din noile generaţii sunt nerăbdători să ajungă cât mai curând în camera de comandă, sunt avizi de informaţie şi ar vrea ca transferul de cunoştinţe de la cei mai experimentaţi către ei să se realizeze foarte rapid. Acest lucru poate fi uneori o barieră în procesul de pregătire, care necesită timp pentru acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor. Ca instructori, suntem pregătiţi să identificăm din timp şi să minimizăm  pe cât posibil astfel de bariere. Nu ne permitem luxul că acestea să afecteze procesul de pregătire,“ a arătat Gorgan.

    Mă întreb şi îl întreb dacă oamenii nu se blazează în procesul de pregătire, dacă elementul de noutate există, dacă rutina zilnică nu începe să formeze ea, în paralel, iluzia acoperirii neprevăzutului. Îmi răspunde categoric, zâmbind, ca şi cum nu există lucru la care să nu se fi gândit: „Programul de pregătire şi calificare al personalului centralei se bazează pe practici internaţionale în domeniu, pe standarde şi cerinţe stabilite în documentele AIEA, WANO, INPO etc. Noutăţile în domeniu sunt atent analizate şi implementate în programele de pregătire. În plus, există un program de experienţă de exploatare care ne ajută să învăţăm din experienţa noastră şi a altora din domeniu, pentru a ne îmbunătăţi performanţele şi cunoştinţele, pentru a preveni apariţia sau recurenţa unor evenimente. Evenimente importante sunt reproduse în scenariile pe simulator pentru a ne asigura că personalul din camera de comandă le poate recunoaşte şi preveni, sau le poate gestiona. Astfel, avem numeroase oportunităţi de a introduce lucruri noi în programele de pregătire ale operatorilor, făcând sesiunile de pregătire atractive, interactive şi eficiente“, adaugă Gorgan.

    Gândesc că sunt meserii prin excelenţă creative care nu fac acest lucru, în care sfârşeşti prin a fi blazat şi plafonat. E greu de acceptat că un domeniu atât de tehnic îşi învaţă şi îşi motivează oamenii să iasă din confortul dat de siguranţă cifrelor şi datelor prin introducerea de noi cifre şi date. Dar e o realitate. Confirmată de Ovidiu Boambă. Nu pare să ştie ce este blazarea, plafonarea. Bucureştean, a venit în practică la Cernavodă acum 21 de ani, cu gândul să plece, pentru că Cernavodă nu era Bucureşti. Râde la gândul de atunci şi spune: „Astăzi mă consider dobrogean“. Studentul de atunci, absorbit de mirajul unei tehnologii de vârf, este operatorul de cameră de comandă în prezent. Între timp, au trecut 21 de ani petrecuţi în centrala nucleară. Ce te ţine şi susţine atât timp? „Pasiunea, ambiţia şi munca“, răspunde Boambă scurt.

    Îl rog să îmi povestească cei 21 de ani. Vreau să înţeleg ce l-a făcut să renunţe la un loc cald în Bucureşti pentru şantierul care era pe atunci Cernavodă. „Primul meu contact cu centrala a fost în anul III de facultate, în timpul practicii din vacanţa de vară. Unitatea 1 era în plin proces de punere în funcţiune, un şantier cu mii de oameni. Pentru mine, ca student, a fost impresionant ce am văzut. A fost suficient ca să accept provocarea de a lucra la Cernavodă“, afirmă Boambă.

    Continuă să povestească pit-stop-ul între „mândria de a fi operator“ şi „nu a fost uşor“. Îmi rezumă sintetic: „M-am angajat la Cernavodă în 1995 ca operator de teren şi în 2003 am obţinut licenţa de operator autorizat camera de comandă. A fost un proces de pregătire complex, ce a presupus parcurgerea unor etape bine definite şi un efort susţinut. Am fost operator nuclear asistent pe toate zonele: exterior, clădirea turbinei, a serviciilor, clădirea reactorului, zona de control lucrări, camera de comandă secundară, asistent operator camera de comandă principală… Nu a rămas nicio zonă neacoperită… Au urmat alte examene de selectare în programele de licenţiere ce au culminat cu examenul final susţinut în faţa CNCAN. Nu este uşor, sunt multe etape de parcurs, nu există «scurtături» ca în alte domenii, nu devii peste noapte «operator», dar satisfacţiile pe care le ai atunci când vezi rezultatele muncii tale sunt imense“, arată Boambă.

    Mă întorc la trecut, la momentul care a declanşat într-un tânăr student dorinţa de a trece de la pantoful curat de Bucureşti la cizmele pline de noroi de Cernavodă. Mi-e greu să înţeleg momentul decisiv. Ca să ajungi să îţi doreşti o astfel de schimbare majoră, motivaţia trebuie să fie uriaşă. Centrala de azi de la Cernavodă nu are nimic în comun cu şantierul de atunci. „Dacă vrei să profesezi într-un domeniu de vârf, singura alegere e specializarea în centrale nuclearo-electrice“, spune Boambă. A acceptat provocarea unui şantier pentru provocarea zilnică a unui domeniu de vârf peste ani. Şi i-a ieşit. Aproape că îi simţi curiozitatea firească de la început, experienţa acumulată, momentele în care s-a bucurat de alegerea făcută, maturitatea profesională şi, inevitabil şi recurent, la fiecare explicaţie, mândria a ceea ce face: „Am participat la evenimente unice în viaţa unei centrale, montarea unor echipamente majore, testarea acestora, toate acestea din perspectiva unui tânăr angajat. Apoi a demarat proiectul Unităţii 2, unde am participat de la început la toate operaţiunile, de data asta ca operator autorizat de cameră de comandă. Experienţa memorabilă, care vine ca o împlinire a carierei începute la Unitatea 1 ca simplu operator de teren, este atingerea criticităţii reactorului Unităţii 2 pe data de 6 mai 2007 când am fost de tură, deci la «manşa» reactorului“. Boambă conchide: „Acum să ne imaginăm că suntem nu ingineri, ci doctori care efectuează o operaţie. Avem nişte reguli stricte de urmat, avem ştiinţă în spate, experienţă şi trebuie să ne îngrijim ca totul să urmeze o traiectorie exactă, fără a pune în pericol nici viaţa pacientului, nici pe a celorlalţi. Cam aşa este şi cu securitatea nucleară. Maturizarea începe de la primul pas făcut în instalaţie, când ştii că eşti responsabil pentru manevrele executate, pentru siguranţa ta şi a colegilor, şi culminează cu momentul în care ţi se înmânează de către directorul centralei «cheile» (adică licenţa de operator autorizat) unei maşinării de peste un miliard de euro şi simţi efectiv, odată cu încrederea ce ţi se acordă, şi imensa responsabilitate ce-ţi apasă pe umeri“.

    Îl întreb dintr-o suflare: eşti operator şi acasă? „Influenţa este atât de puternică încât nici nu realizezi că foloseşti în viaţa de zi cu zi experienţa de operare. Este nevoie de remarcile uimite ale celor din jur care-ţi atrag atenţia că la identificarea unei banale etichete tu foloseşti alfabetul fonetic, că la transmiterea unui mesaj impui comunicarea pe trei căi… Ca operator înveţi că lucrurile se fac ca la carte de la bun început şi aplici din obişnuinţă aceleaşi standarde şi în viaţa de zi cu zi. Îţi formezi un mod de rezolvare a problemelor cu beneficii evidente pentru viaţa personală… Am învăţat că lucrurile trebuie făcute ca la carte de la bun început şi că nu este loc pentru a doua zi, jumătăţi de măsură ori cârpeli“, explică Boambă.

    Pe drumul de întoarcere spre Bucureşti, arunc o privire către clădirea reactoarelor. Înăuntru, într-o tură sunt 16 operatori, dar şi alţii în pregătire. Din anii ’70 şi până în prezent s-au schimbat multe în industria nucleară românească: s-au format propriile generaţii de specialişti, iar astăzi oameni ca Ovidiu Boambă şi Dumitru Gorgan fac parte din echipe internaţionale de specialişti, care îi învaţă pe alţii. Am în minte imaginea camerei de comandă a unui reactor pe care vi-o puteţi imagina aşa: carlinga unui avion multiplicată de 19 ori şi condusă simultan de 19 piloţi concentraţi într-un singur operator de cameră de comandă!

  • Ministerul Mediului: Valorile radioactivităţii sunt în limite normale în România, după posibilul incident din Ucraina

    “În legătură cu informaţiile apărute în presă referitor la posibile scurgeri radioactive la o centrală nucleară din Ucraina – Zaporojie, membrii Comitetului ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) au analizat toate datele şi informaţiile furnizate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Administraţia Naţională de Meteorologie şi au constatat că, la nivel naţional, conform datelor de monitorizare permanentă a radioactivităţii mediului din ultimele zile, valorile s-au încadrat în limitele de variație ale fondului natural pentru toți factorii de mediu”, se arată într-un comunicat de presă al MMAP.

    De asemenea, în perioada 30 decembrie, ora 21.00 – 31 decembrie, ora 12.00, circulaţia aerului în zona centralei Zaporojie este slabă, din sector predominant nordic spre centrul Mării Negre şi Turcia, şi nu favorizează transportul de poluant către România, a precizat MMAP.

    “În perioada următoare, MMAP va colecta și va analiza informaţiile şi datele legate de subiect și va menține contactul permanent cu instituțiile statului care dețin atribuții în acest domeniu. De asemenea, vom informa opinia publică ori de câte ori vor apărea informaţii relevante”, a declarat preşedintele Comitetului ministerial pentru Situaţii de Urgenţă, Graţiela Gavrilescu, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor

    Un reactor al centralei nucleare Zaporojie – cea mai mare din Ucraina – a fost oprit sâmbătă, în urma unei defecţiuni la sistemul electric – al doilea incident de acest fel produs în ultima lună. Autorităţile ucrainene au dat asigurări că nu au existat scurgeri radioactive. “Reactorul Numărul 6 al Centralei Zaporijia a fost oprit de sistemul de protecţie, din cauza unor disfuncţionalităţi ale generatorului electric”, a comunicat centrala atomo-electrică.

    Compania ucraineană care gestionează sistemul atomic – Energoatom – a dat asigurări că nivelul radiaţiilor la centrala nucleară Zaporojie este în parametri normali, respingând informaţiile apărute în presă privind posibile scurgeri radioactive.

    Scurgeri radioactive probabil au avut loc la centrala nucleară ucraineană Zaporojie, situată în sud-estul ţării, susţineau lideri separatişti proruşi, citaţi de agenţia Sputnik. Potrivit unui lider separatist din autoproclamata “Republică Populară Doneţk”, nivelul radiaţiilor la centrala nucleară Zaporojie este de 14 ori peste limita normală.

    Potrivit insurgenţilor separatişti proruşi, situaţia a fost generată de încercarea eşuată de a înlocui combustibilul nuclear rus cu unul adus din Statele Unite.

  • Coreea de Sud testează securitatea centralelor nucleare în urma unui atac cibernetic – FOTO

    Exerciţiul a fost declanşat simultan în cele patru complexe nucleare din Coreea de Sud, ale căror 23 de reactoare furnizează 30% din electricitatea consumată în ţară.

    Presupusul autor al atacului cibernetic a publicat săptămâna trecută atât planuri şi manuale de la două reactoare, cât şi informaţii personale despre o parte din cei aproximativ 10.000 de angajaţi ai operatorului.

    În alt mesaj postat duminică pe Twitter, acest hacker, care foloseşte un cont cu numele “preşedinte al grupului de luptă împotriva reactoarelor nucleare”, a ameninţat că va face noi dezvăluiri dacă trei reactoare nu sunt scoase din funcţiune începând de la 25 decembrie. El a sfătuit populaţia riverană centralelor să stea departe în următoarele luni şi a afirmat că grupul său are sediul la Hawaii.

    Potrivit adjunctului ministrului Energiei, Lee Kwan-Sup, datele furate ar viza centralele Gori şi Wolsong, în sud-estul peninsulei, dar nu ar viza securitatea instalaţiilor nucleare.

    Aceste date ar fi fost fost furate înainte de securizarea completă a reţelelor informatice KHNP, a avansat ca ipoteză un reprezentant al operatorului.

  • Un accident s-a produs la o centrală nucleară din Ucraina, fără a prezenta vreo ameninţare

    “Nu există nici o ameninţare. Incidentul s-a produs la cel de-al treilea reactor al centralei nucleare din Zaporijia, la sistemul electric. Nu are nici o legătură cu reactorul. Este vorba despre un scurtcircuit”, a informat ministrul ucrainean al Energiei, Volodimir Demcişin.

    Scurtcircuitul s-a produs vineri, provocând întreruperea electricităţii în regiunea învecinată.

    “Nu există emisii (radioactive) şi nici probleme cu reactorul. Incidentul nu este în nici un fel asociat cu reactorul. Toate eforturile sunt concentrate pe repararea sistemului”, a precizat Demcişin, anunţând că centrala va reveni la o funcţionare deplină vineri.

    Un comunicat publicat pe site-ul centralei a indicat anterior că reactorul numărul 3 a fost deconectat de la reţea până pe 5 decembrie şi că nivelul radiaţiilor din jurul centralei este “neschimbat”.

    Centralele nucleare reprezintă 44 la sută din producţia energetică a Ucrainei, potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice (AIEA).

  • Rusia va alimenta cu combustibil nuclear centrala ungurească de la Paks până la sfâşitul lui 2034

    Acest lucru a devenit posibil după ce Agenţia ungară pentru energie nucleară a emis o licenţă pentru prelungirea operaţiunilor la a doua unitate a centralei, a anunţat TVEL pe site marţi seara.

    Începând de anul viitor, unităţile centralei care utilizează combustibl nuclear îmbogăţit la nivelul de 4,2% vor trece la folosirea unui combustibil îmbogăţit la nivelul de 4,7%, ceea ce va creşte ciclul de la 12 la 15 luni. Trecerea la acest tip de combustibil va contribui totodată la creşterea puterii şi reducerea costurilor reparaţiilor planificate la unităţi, a adăugat TVEL.

    Producătorul rus, care face parte din corporaţia nucleară Rosatom, a furnizat combustibil centralei de la Paks în baza unui contract încheiat în 1999. Contractul este valid pe întreaga durată de viaţă a centralei, extinsă până în 2037, anunţa TVEL în octombrie. Valoarea combustibilului vândut în 2013 a fost de 8,3 milioane de euro.

    Paks este singura centrală nucleară din Ungaria, cu patru reactoare ruseşti de tip VVER-440. Ea a generat 15,370 gigawaţi oră anul trecut, reprezentând 50,7% din producţia naţională şi 36,4% din consum.

    Biroul Naţional ungar pentru Energie Atomică (OAH) a emis pe 25 noiembrie o licenţă pentru extinderea duratei de viaţă a blocului numărul 2 al centralei de la Paks cu 20 de ani, până la 31 decembrie 2034, la solicitarea depusă cu un an în urmă a proprietarului şi operatorului centralei MVM Paksi Atomeromu, o unitate a companiei de energie ungare de stat MVM.

    De asemenea, OAH a acordat centralei de la Paks un permis de extindere a duratei de viaţă a blocului numărul 1 cu 20 de ani, în decembrie 2012.

    Cele patru blocuri ale centralei au fost puse în funcţiune în perioada 1982-1987, cu o durată de viaţă estimată la 30 de ani, iar Paks a cerut prelungirea cu 20 de ani.

    Ungaria a semnat un acord interguvernamental cu Rusia privind construirea a două noi blocuri la Paks, în ianuarie 2014. Rusia urmează să ofere un credit pe termen lung în valoare de 10 miliarde de euro pentru realizarea investiţiei. Noile blocuri se preconizează că vor fi puse în funcţiune în 2025.

    Guvernul ungar a oferit luni, într-un proiect trimis în Parlament, clarificări cu privire la contractele referitoare la extinderea centralei, cărora nu li aplică legea privind licitaţiile publice. În proiect sunt restrânse atât condiţiile de eligibilitate privind participarea companiilor la proiect, cât şi accesul public la datele proiectului.

  • Un al patrulea reactor nuclear a fost oprit în Belgia, în urma unui incendiu

    În urma acestui incident, a fost afectat un transformator electric şi a fost întreruptă activitatea reactorului Tihange 3, situat în apropiere de Liège.

    Potrivit autorităţilor, incidentul nu s-a soldat nu răniţi.

    “Incendiul s-a produs în afara zonei nucleare”, a dat asigurări primarul comunei Huy, Alexis Housiaux.

    El nu a avut “niciun impact asupra securităţii nucleare şi a siguranţei colaboratorilor noştri”, a anunţat gruupul Electrabel.

    Acest reactor, care are o capacitate de 1048 megawaţi, ar putea fi repornit marţi dimineaţă, potrivit purtătorului de cuvânt al Electrabel.

    Anterior, au fost oprite reactoarele Doel 4, Doel 3 şi reactorul 2 al centralei Tihange.

  • Fabius: “Probleme importante” rămân încă de rezolvat în discuţiile privind programul nuclear iranian

    “Îmi doresc să se poată ajunge la un acord, dar încă există probleme importante de rezolvat”, a declarat Fabius la finalul unei întrevederi cu omologul său italian Paolo Gentiloni.

    Iranul şi Grupul 5+1 (Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania) şi-au dat termen până la 24 noiembrie pentru a încheia un acord global în acest dosar care afectează relaţiile internaţionale de peste zece ani. Negocieri între Grupul 5+1 şi Iran au avut loc pe 11 noiembrie, la Muscat.

    Teheranul este suspectat că încearcă să se doteze cu arma atomică, sub acoperirea unui program civil, ceea ce iranienii dezmint, afirmând că programul este menit să producă exclusiv electricitate.

    “Îmi doresc să se găsească o soluţie, dar această soluţie nu poate fi găsită în cadrul care a fost fixat la început”, a precizat ministrul francez. “Nu vreau să fac un pronostic la ora actuală, deoarece doar pe 24 (noiembrie) vom putea face bilanţul”, a adăugat Fabius.

    Laurent Fabius a făcut această declaraţie chiar în ziua în care cotidianul Le Monde a publicat un editorial al Clubului celor 20, o asociaţie ce regrupează miniştri de atât dreapta, cât şi de stânga, dar şi ambasadori, ce solicită Franţei să preia iniţiativa în dosarul iranian. Franţa “nu mai poate rămâne un spectator pasiv”, subliniază editorialul.