Tag: Moldova
-
Ruşii atacă supremaţia Dacia cu un brand low-cost. Cum arată şi cât costă cel mai mare adversar al Daciei Logan. Galerie FOTO
Vânzările mărcii autohtone Dacia s-au înjumătăţit anul trecut în Republica Moldova, pe fondul crizei politice şi economice de dincolo de Prut, potrivit datelor dealerilor auto de la Chişinău. În plus, Dacia concurează mai nou în Moldova nu doar cu brandurile europene, ci şi cu cele ruseşti. În luna decembrie a anului trecut, la Chişinău a fost lansată oficial şi marca Datsun, brandul low-cost al Nissan ce cuprinde două modele realizate pe platforma tehnică a modelelor Lada.Astfel, pe lângă Lada, la Chişinău Dacia concurează şi cu maşinile Datsun produse în Rusia, aceasta fiind singura piaţă din lume unde sunt prezente cele două branduri low-cost ale Alianţei Renault-Nissan-Lada, Dacia şi Datsun.Cititi mai multe pe www.zf.ro -
Cine este Liudmila Climoc, inginerul în microelectronică din Republica Moldova care va fi de la 1 mai noul şef al Orange România
Liudmila Climoc, 40 de ani, care va prelua de la 1 mai poziţia de CEO al Orange România, cel mai mare jucător de pe piaţa de telefonie mobilă după cifra de afaceri şi numărul de clienţi, este licenţiată în microelectronică şi are o carieră de aproape 20 de ani în industria de telecom, conform datelor publicate de companie şi a informaţiilor din presa din Republica Moldova.
După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în anul 1998 având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.
După un an de zile în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.
-
Cine este Liudmila Climoc, inginerul în microelectronică din Republica Moldova care va fi de la 1 mai noul şef al Orange România
Liudmila Climoc, 40 de ani, care va prelua de la 1 mai poziţia de CEO al Orange România, cel mai mare jucător de pe piaţa de telefonie mobilă după cifra de afaceri şi numărul de clienţi, este licenţiată în microelectronică şi are o carieră de aproape 20 de ani în industria de telecom, conform datelor publicate de companie şi a informaţiilor din presa din Republica Moldova.
După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în anul 1998 având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.
După un an de zile în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.
-
Lovitură grea pentru cei care îşi doresc o maşină de peste 30.000 euro în Moldova
Proiectul legii politicii bugetar-fiscale prevede ”declararea şi să justificarea, în modul şi forma stabilită de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, provenienţa mijloacelor financiare în cazul achiziţionării bunurilor imobiliare sau mijloacelor de transport a căror valoare depăşeşte suma de 30 mii euro per unitate”.
-
Decenii de relaţii
A fost şi este o vreme a fierberii în Republica Moldova, iar acordul privind asistenţa financiară rambursabilă între România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău, la 7 octombrie 2015, în valoare de 60 de milioane de euro, va trece, desigur, rapid prin maşina de vot a Casei Poporului. Şi, dincolo de nevoia de reforme cerută de români şi de europeni, cei mai nevoiaşi cetăţeni ai Republicii Moldova vor primi un ajutor de urgenţă care i-ar putea ajuta să iasă cu bine din iarnă. În continuare?
Să ne întoarcem un pic în timp, în anul 2005; premierul Vasile Tarlev vizitează Bucureştiul, vizită privită drept o încercare de apropiere a autorităţilor moldovene de România şi o distanţare faţă de Moscova. Dar Republica Moldova era în situaţia de a face faţă unei crize energetice, în condiţiile în care Centrala Electrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria, sistase livrările de energie către republică. Centrala se afla în proprietatea gigantului energetic rus RAO EAS Rossii şi asigura mai mult de jumătate din necesităţile de energie electrică ale republicii.
Centrala de la Cuciurgan a oprit livrarea curentului pe motiv că distribuţia de electricitate, deţinută de grupul Union Fenosa, refuzase majorarea tarifului de la 3,05 la 4,08 cenţi pentru un kilowatt-oră. Decizia furnizorului poate fi interpretată ca fiind una de natură economică, dat fiind refuzul Chişinăului de a accepta majorarea preţului. Dar mulţi au spus că decizia avea şi o pronunţată încărcătură politică în contextul relaţiilor dintre Moldova şi Rusia, nu tocmai prieteneşti atunci. La mijloc, România. Oficialii români au invocat la întâlnirile cu Tarlev o datorie de 30 de milioane de dolari, care data din perioada 1998 – 1999, când republica s-a confruntat cu o situaţie asemănătoare, oprirea livrărilor de la Cuciurgan.
În mai 1999 Moldova datora CONEL, compania de electricitate de atunci, aproape 9 milioane de dolari. Datoria urma să se compenseze prin participarea unui consorţiu românesc alcătuit din SNP Petrom şi un grup de firme private la privatizarea distribuitorului moldovean de produse petroliere Tirex Petrol. Un şir lung de negocieri fără finalitate şi viziunile diferite ale celor două părţi asupra preţului tranzacţiei au făcut ca afacerea să cadă. Tirex a fost preluată de o companie germană, care a oferit 500.000 de dolari pentru 82% din acţiuni şi s-a angajat să investească 5 milioane de dolari în infrastructură. La începutul anului 2000 datoria moldovenilor pentru electricitate crescuse la 22 de milioane de dolari, la acea dată echivalentul facturii pentru gazele naturale necesare României pentru o lună de zile.
Situaţia este discutată la o întâlnire a premierilor de atunci, Mugur Isărescu şi Dumitru Braghiş, în ianuarie 2000, dar fără nicio finalitate. În martie, CONEL avertiza Moldtranselectro că va opri livrările, dacă nu îşi primeşte banii, iar la începutul lui aprilie vine propunerea guvernului Republicii Moldova: plata în bani şi produse agricole, pentru început seminţe de porumb în valoare de 2 milioane de dolari (datoria era deja de 28 de milioane de dolari).
Porumbul provenea din confiscări de la diverşi agenţi economici şi a fost refuzat de CONEL. Alegerile şi schimbarea politică din anul 2000 au făcut ca problema datoriei să treacă în planuri secunde, în România. Abia în august 2001 Adrian Năstase, în calitate de premier, mai făcea referire, nemulţumit, la problema datoriei, dar în alt context: datoriile Republicii Moldova faţă de Ucraina au fost transformate, prin intermediul unei societăţi private, în acţiuni la reţelele de electricitate, ceea a determinat anularea licitaţiei lansate pentru aceste reţele, la care participau şi societăţi româneşti. Şi apoi nimic, timp de patru ani. A mai fost pomenită la vizita lui Tarlev şi pe urmă becul s-a stins, figurat vorbind.
Este doar un episod din istoria alambicată a relaţiilor dintre România şi Republica Moldoba, bazate pe o frăţie oportunistă. Am citit analize care vorbesc despre o Moldovă menită să rămână veşnic un stat asistat, care şi-a epuizat opţiunile de politică externă, adică apropierea de Rusia sau de Europa. Proeuropenismul de acum mi se pare a fi din nou o soluţie dictată de aceleaşi raţiuni oportuniste. Iar nemulţumirea moldoveanului din stradă nu are de-a face cu Rusia sau Europa, ci cu corupţia, cu sărăcia, cu nivelul de trai scăzut. În rest, opţiunile pentru România sunt destul de reduse, deşi spaţiu de manevră ar fi. Putem impune condiţii (asta dacă nu va apărea o mână prietenească de ajutor pentru Chişinău din partea Moscovei), putem investi, putem primi şi şcoli tineri, putem oferi în continuare ajutor populaţiei.
Există un semn de întrebare, dacă România va putea face asta în anul electoral 2016, cu propria populaţie destul de nemulţumită şi cu o clasă politică descalificată.
-
Cum a ajuns Moldova o pradă pentru oligarhi
PIB-ul per capita al Letoniei raportat la paritatea puterii de cumpărare a crescut de patru ori de când mica economie s-a desprins de URSS. PIB-ul per capita al Republicii Moldova, de asemenea o economie mică care a făcut parte din URSS, a crescut de doar două ori în acest interval.
Letonia, cu o populaţie de 2,2 milioane de locuitori, ocupă poziţia 43 în indicele corupţiei realizat de Transparency International. Cu cât cifra este mai mică, cu atât corupţia este mai redusă. Moldova stă pe poziţia 103, cel mai coborât nivel fiind 175.
Moldova, prinsă într-o eternă criză politică, într-o luptă pentru putere care riscă să se transforme într-o criză economică, este cu mult în urmă în cursa occidentalizării, rămânând una dintre cele mai sărace ţări europene. Letonia este deja membră a zonei euro. (Spre comparaţie, PIB-ul per capita al României a crescut de trei ori după ieşirea din comunism, iar ţara se plasează pe locul 69 în indicele corupţiei. România are 19 milioane de locuitori.)
În plus, Moldova a pierdut în doar trei zile anul trecut un miliard de dolari, echivalentul a 15% din PIB-ul ţării, printr-o delapidare cu iz politic a unui număr de trei bănci locale.
-
VREMEA în noaptea de REVELION 2016. Temperaturi mai scăzute decât este normal în această perioadă
În cursul zilei de miercuri va ninge slab, local la munte, în Banat şi Oltenia şi doar cu totul izolat în Muntenia, Moldova şi Dobrogea. Vântul va avea intensificări în regiunile estice şi sud-estice, local în cele vestice, precum şi la munte. Temperaturile maxime se vor încadra între -6 grade în estul Transilvaniei şi 2 grade, izolat, în vestul şi sudul ţării. Temperturile minime vor fi cuprinse între -13 şi -5 grade, mai scăzute în depresiuni, spre -17 grade.
Joi, vremea va fi rece pentru această perioadă, geroasă dimineaţa şi noaptea în nordul şi centrul ţării şi izolat în celelalte regiuni. Cerul va fi variabil, cu înnorări temporare în dealurile Olteniei şi Munteniei, precum şi în estul teritoriului, dar numai pe arii restrânse va ninge slab. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări temporare în cursul zilei în estul ţării şi la munte. Temperaturile maxime se vor încadra, între -6 şi 2 grade, iar cele minime între -13 şi -5 grade, mai scăzute în depresiuni, spre -17 grade.

La Bucureşti, miercuri vemea va continua să se răcească, devenind mai rece decât în mod obişnuit pentru sfârşitul lunii decembrie. Cerul va fi temporar noros, dar condiţiile de fulguială vor fi reduse. Vântul va prezenta unele intensificări în cursul zilei. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 0 grade, iar cea minimă va fi de -8…-6 grade.
-
Meteorologii anunţă NINSORI începând de astăzi în Bucureşti şi alte zone din ţară
Noaptea, cerul va deveni treptat variabil în est şi parţial în sud-est, în timp ce în rest înnorările vor persista şi numai izolat se vor mai semnala precipitaţii, îndeosebi lapoviţe şi fulguieli. Pe spaţii mici va fi polei. Vântul va sufla slab şi moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -2 şi 6 grade, iar cele minime între -8 şi 0 grade, posibil mai coborâte în depresiuni. În zonele joase, izolat va fi ceaţă.
Şi bucureştenii vor avea parte de ninsoare slabă. Cerul va fi înnorat pe parcursul zilei şi la începutul nopţii, când trecător se vor semnala precipitaţii slabe, mixte. Noaptea, cerul se va degaja treptat. Vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 2 grade, iar cea minimă va fi de -5…-2 grade.
De asemenea, Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, miercuri dimineaţă, o atenţionare nowcasting de ceaţă pe arii relativ extinse în judeţul Dolj (inclusiv municipiul Craiova), precum drumurile naţionale şi europene aferente. Ceaţa va determina scăderea vizibilităţii local sub 200 m, izolat sub 50 m.
-
Zece ani de carieră în Africa. „Cel mai greu lucru era că eram femeie, tânără, şi albă“
În Asia – Filipine, în America Centrală – Haiti, în Europa – Grecia, România, Albania, Serbia, Moldova. În Africa – Ghana, Kenya, Tanzania, Uganda, Rwanda, Africa de Sud, Mozambic, Zambia, Malawi, Republica Democrată Congo. Nu, nu sunt destinaţii de vacanţă, ci locurile în care a lucrat până acum Diana Cazacu, care s-a stabilit în Olanda şi a înfiinţat de mai bine de doi ani o firmă de consultanţă în domeniul microfinanţării, AdVision Finance. După un asemenea traseu în carieră, alegerea ţării lalelelor şi a morilor de vânt pare puţin surprinzătoare, dar nu neapărat o decizie grea. „Închizi ochii şi pui degetul pe hartă“, glumeşte Diana Cazacu, care adaugă însă că decizia de a părăsi, cel puţin pentru moment, continentul negru se leagă de faptul că a hotărât, împreună cu soţul său, să ofere copilului lor o bază de educaţie europeană. Africa nu este doar continentul în care Diana Cazacu şi-a construit o carieră solidă, ci şi locul în care a trăit mai bine de zece ani; în Malawi l-a cunoscut pe soţul său, iar copilul s-a născut în Kenya, unde au stat câţiva ani înainte de a se muta în Mozambic şi, mai apoi, în Olanda.
Cum a ajuns însă o absolventă de Relaţii Economice Internaţionale să lucreze în atâtea ţări africane? Pe scurt, cariera ei a început într-o firmă românească, Logimax, apoi, povesteşte ea, s-a îndrăgostit de microfinanţare, în Africa de Sud, şi firma americană Opportunity International a angajat-o pentru a face parte din echipa care demara activităţile bancare pe continentul negru.
Spusă mai pe larg, la o discuţie de mai bine de două ore pe terasa unei cafenele din Capitală, povestea începe chiar din vremea facultăţii, când a lucrat vreme de trei ani la RAO, ca asistentă personală a proprietarilor firmei, Ovidiu şi Anca Enculescu. La absolvirea facultăţii a fost angajată la Logimax, o companie cu activităţi în asamblarea calculatoarelor şi care dorea să se extindă în domeniul de software bancar. În 1998, fondatorul companiei a angajat-o pe Diana Cazacu spunându-i că vrea să înfiinţeze un nou departament în cadrul firmei, deşi, povesteşte ea, nu avea cunoştinţe despre domeniul bancar. Firma a comandat de pe Amazon 30 de cărţi, toate în engleză, şi avea 30 de zile ca să le citească (i-a luat trei luni) şi să înveţe softul unei companii elveţiene, Temenos, cu care Logimax încheiase un parteneriat. „Mi-am dat demisia de vreo cinci ori în trei luni. Eram singură, nu era nimeni care să mă înveţe nimic. Dar am intrat în legătură cu Temenos şi oamenii de-acolo m-au ajutat să înţeleg softul.“ În mai puţin de doi ani de la angajarea la Logimax, a format o echipă cu 15 analişti şi programatori pentru implementarea de software bancar în trei bănci din România şi Moldova. Departamentul s-a dezvoltat atât de mult, încât divizia de hardware a fost desfiinţată şi firma s-a reprofilat pe furnizare de servicii de software bancar. În 2002, compania elveţiană Temenos, unul dintre cei mai importanţi furnizori de software bancar a preluat Logimax.

CAPE TOWN ŞI MICROFINANŢAREA.
Până la plecarea de la Logimax, Diana Cazacu a avut ocazia să intre în contact cu domeniul microfinanţării, foarte diferit de piaţa bancară la acel moment. „Acum se cam întrepătrund, adică instituţiile de microfinanţare primesc licenţe să opereze ca bănci peste tot în lume, şi băncile fac downscale. Pe atunci erau domenii cu metodologii şi tehnologii diferite. Piaţa de microfinanţare este mult mai mare decât cea bancară. E aproape nelimitată. Serviciile de software pe piaţa de microfinanţare constituiau de pe atunci o foarte bună idee de afaceri“. A plecat la un training, pentru softurile de microfinanţare ale Temenos, în Africa de Sud, în ianuarie 2000; trainingul a durat trei săptămâni şi avea loc în Cape Town, „unde era frumos, o locaţie perfectă să te îndrăgosteşti de Africa. În plus, m-am îndrăgostit de microfinanţare“.
A cunoscut acolo un domn care lucra de vreo 30 de ani în domeniu, era foarte pasionat, canadian care locuia în Africa de Sud. Povesteşte că din discuţiile cu el şi-a dat seama că prin munca sa nu făcea nicio diferenţă în lume, cariera pe care începuse să o construiască o conducea către domeniul bancar, iar partea comercială nu o tenta prea tare. „În momentul în care am descoperit microfinanţarea am înţeles că pot să îmbin abilităţile pe partea operaţională în domeniul bancar cu ideea de a ajuta nişte oameni. Este vorba de credite foarte mici, de 100 dolari, acordate unor oameni foarte săraci. Am vizitat foarte mulţi clienţi şi am văzut care este impactul microfinanţării, cât de mult îi «ridică» pe oameni.“ Îşi aminteşte că a vizitat o femeie care avea şase copii şi luase trei credite de la un ONG; înainte să obţină finanţare, vindea pâine în pungi, dar o cumpăra din alte părţi, iar după al treilea credit avea cuptorul ei, făcea singură pâine şi avea trei copii din şase la şcoală – înainte nu-şi permitea să-i ţină la şcoală, pentru că în Africa nu există învăţământ gratuit. „Mi-am dat seama că în acest domeniu pot să fac ceea ce îmi place şi să am un scop în viaţă. Am întâlnit oameni care m-au judecat, întrebând de ce nu am făcut aceste lucruri în România, dar aceasta a fost oportunitatea pe care am întâlnit-o şi am luat-o.“ Iar la training, pentru că ştia bine sistemul, a devenit trainer în prima săptămână, „m-au scos de la bancă în faţă“; şi tot acolo a cunoscut reprezentanţi ai Opportunity International, organizaţie cu activităţi în domeniul microfinanţării în 27 de ţări.