Bugetul militar chinez ajunge astfel la nivelul de 1.040 de miliarde de yuani (152 de miliarde dolari), relatează agenţia oficială China Nouă.
Cifrele fugurează în proiectul de buget pe anul 2017, aflat în dezbaterea sesiunii Congresului Partidului Comunist chinez.
“Cea mai mare parte a acestui buget va fi alocată apărării naţionale şi reformelor militare”, a explicat un oficial guvernamental chinez.
“Forţele de reacţie rapidă şi poliţia federală deţin controlul deplin al aeroportului de la Mosul”, a anunţat postul de televiziune.
Forţele de securitate irakiene au lansat o ofensivă militară asupra aeroportului din Mosul şi a taberei militare al-Ghazlani, aflate sub controlul reţelei teroriste Stat Islamic. Forţele irakiene speră să folosească aeroportul ca platformă de lansare în cadrul propriilor ofensive.
Surse din cadrul armatei au declarat că noile tactici şi îmbunătăţirea coordonării au permis avansarea rapidă în lupta împotriva Stat Islamic de la începutul anului 2017.
Aproximativ 100.000 de militari irakieni, luptători kurzi şi miliţii şiite sunt implicaţi în această ofensiva împotriva reţelei teroriste.
Un astfel de temerar este americanul Steven Thomas, care colecţionează, dar şi testează raţii militare, dornic să mănânce ceea ce mâncau şi eroii lui, scrie Financial Times.
Acesta a prins gust de alimente pentru armată din copilărie, iar la maturitate a început să caute informaţii despre ce mâncau militarii în trecut şi chiar să achiziţioneze raţii militare pe care se filma deschizându-le şi chiar gustând din ele, după care încărca filmuleţele pe YouTube.
Atunci, spune Thomas, şi-a dat seama că unele alimente rezistă foarte bine trecerii timpului. Printre cele care l-au impresionat se numără un fursec cu ciocolată din cele distribuite soldaţilor americani participanţi la Războiul Coreei în 1951, un hot-dog din 1982 ori cafea instant din Cel de-Al Doilea Război Mondial. Recordul de vechime îl deţine însă un pesmet marinăresc din 1863 destinat combatanţilor din Războiul de Secesiune din SUA.
Cheltuielile militare în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord încep să îşi revină după un declin datorat scăderii preţurilor petrolului, în condiţiile în care acordul nuclear al Iranului cu SUA a pavat calea pentru eliminarea mai multor bariere pentru republica islamică începând din 2020. Bugetele combinate din zonă sunt estimate să ajungă la 180 de miliarde de dolari până în 2020.
”În mod tradiţional, cheltuielile militare din zonă s-au focalizat pe defensivă. Acum statele din Orientul Mijlociu cumpără echipament care le permit să construiască operaţiuni militare dincolo de graniţele lor”, a spus Reed Foster, analist IHS.
În jocul momentului, România nu are cărţi prea bune, dar nici slabe de tot, şi depinde doar de priceperea cu care negociatorii vor plusa şi de mina pe care o vor arbora pentru a câştiga sau a pierde mâna.
Să privim un pic în jur: în nici trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, sfârşitul Războiului Rece, de la “sfârşitul istoriei” omenirea s-a angajat în dispute de amploare, militare sau economice, se construiesc noi ziduri, se destramă alianţe, urcă în preferinţele publicului lideri extremişti, se acumulează tensiuni. Cu doar câteva zile în urmă un înalt oficial NATO vorbea de nevoia alocării, în cadrul parteneriatului, de sume suplimentare pentru nevoile militare ale statelor membre; discursul avea accentele impuse de ideile preşedintelui Trump, dar accentua de fapt ceea ce simte toată lumea, accentuarea tensiunilor geopolitice.
Pe urmă nevoia de înzestrare a armatei române: în urmă cu câteva luni o solicitare postată pe US Federal Business Opportunities (FedBizOpps) vorbea de faptul că România caută elicoptere din categoria CAS (close air support) care să poată fi folosite şi pentru transport sau misiuni medicale. La lista de cerinţe se calificau un număr de elicoptere produse de Airbus Helicopeters şi de Bell Helicopter, dar şi altele, mai puţine, produse de exemplu de Boeing. Publicaţia electronică IHS Jane’s 360 avansa Bell OH-58D Kiowa Warrior drept cea mai potrivită opţiune.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Încă din 1983, anul în care a început construcţia edificiului, bucureştenii şi nu doar ei au fost fascinaţi de partea nevăzută a Casei Poporului. Lucrările s-au finalizat în 1989, la fel şi regimul comunist, iar “colosul” lui Ceauşescu s-a transformat într-un consumator uriaş: întreţinerea poate depăşi un milion de euro pe an.
Construcţia a început în anul 1983, iar ceremonia aşezării pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984. Ridicarea clădirii a concentrat un flux imens de resurse şi muncă, peste 400 de arhitecţi şi 20.000 de muncitori, până în anul 1989, arhitect fiind Anca Petrescu.
Clădirea are forma dreptunghiulară, cu nişte dimensiuni impunătoare: 270 m de faţadă, 240 m pe lateral, e înaltă de 84 m şi adâncă de 90 m. Celor 12 etaje de la suprafaţă li se adaugă încă patru niveluri sub pământ, plus un buncăr nuclear. Cea mai mare e Sala Unirii, loc în care poate ateriza sau decola un elicopter.
Airbus Helicopters a livrat 418 elicoptere în 2016, cu 5% mai mult decât în 2015, în condiţiile unei pieţe în scădere. Compania şi-a întărit poziţia de lider pe segmentele civil şi public-privat, menţinându-şi în acelaşi timp poziţia pe piaţa militară.
Airbus Helicopters a înregistrat comenzi brute de 388 de elicoptere în 2016, o performanţă stabilă, comparabilă cu 2015 când a avut 383 de comenzi brute. În 2016 au fost comandate, printre altele, 188 de elicoptere uşoare mono-motor, 163 de aparate H135/H145 şi 23 de aparate din familia Super Puma. La finalul anului 2016, comenzile în curs erau de 766 de elicoptere.
„Multiplele provocări pe care le-am avut în 2016 ne-au întărit dorinţa de a ne sprijini clienţii, angajându-ne mai mult ca oricând în favoarea calităţii şi securităţii zborurilor, graţie portofoliului nostru care include cele mai moderne produse şi servicii”, a spus Guillaume Faury, CEO Airbus Helicopters. „Anul 2016 a fost probabil cel mai dificil din ultima decadă pentru întreaga industrie producătoare de aparate de zbor. În ciuda contextului de piaţă complex, am reuşit să ne atingem toate obiectivele operaţionale şi să punem în aplicare planul nostru de transformare a companiei”, a adăugat Faury.
Printre evenimentele notabile care au marcat anul 2016 se numără licitaţii-cheie câştigate în domeniul achiziţiilor militare cu elicopterul H225M, care a fost selectat de Singapore şi Kuweit, precum şi cu familia de elicoptere H135/H415 care a fost aleasă de Marea Britanie pentru instruirea militarilor. Tot anul trecut au fost livrate primele exemplare ale noului elicopter AS565 Mbe Panther în versiune navală şi a avut loc primul zbor al NH90 Sea Lion pentru marina germană.
Referitor la versiunea civilă, primul elicopter H175 de clasă medie, cu dublu motor, în configuraţie VIP a intrat în serviciu în 2016 şi tot atunci au început testele de zbor pentru versiunea sa dedicată serviciilor publice, în vederea obţinerii certificării în 2017. Un consorţiu din China a semnat o comandă de 100 de elicoptere tip H135s care vor fi asamblate local în următorii 10 ani. În noiembrie 2016, Agenţia Europeană pentru Securitate Aeriană (EASA) a certificat versiunea H135 dotată cu echipament Helionix iar pe parcursul întregului an au avut loc zboruri-test pentru noua generaţie de elicoptere H160, creând premisele semnării primelor contracte în 2017.
În 2016, flota globală de aproximativ 12.000 de elicoptere Airbus, aflată în serviciul a peste 3.000 de operatori, a ajuns la 90 de milioane de ore de zbor. Airbus este lider mondial în aeronautică şi servicii în domeniul spaţiului. În 2015 a generat venituri de 64,5 miliarde de euro şi a avut 136.000 de angajaţi. Airbus oferă cea mai complexă gamă de avioane de pasageri, cu capacităţi între 100 – 600 de locuri. Airbus este de asemenea lider european în domeniile avioanelor cargo, de luptă, transport şi misiuni de salvare precum şi numărul 1 în Europa şi numărul 2 mondial în industria spaţială. În domeniul elicopterelor, Airbus livrează cele mai eficiente soluţii civile şi militare din lume.
Încă din 1983, anul în care a început construcţia edificiului, bucureştenii şi nu doar ei au fost fascinaţi de partea nevăzută a Casei Poporului. Lucrările s-au finalizat în 1989, la fel şi regimul comunist, iar “colosul” lui Ceauşescu s-a transformat într-un consumator uriaş: întreţinerea poate depăşi un milion de euro pe an.
Construcţia a început în anul 1983, iar ceremonia aşezării pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984. Ridicarea clădirii a concentrat un flux imens de resurse şi muncă, peste 400 de arhitecţi şi 20.000 de muncitori, până în anul 1989, arhitect fiind Anca Petrescu.
Clădirea are forma dreptunghiulară, cu nişte dimensiuni impunătoare: 270 m de faţadă, 240 m pe lateral, e înaltă de 84 m şi adâncă de 90 m. Celor 12 etaje de la suprafaţă li se adaugă încă patru niveluri sub pământ, plus un buncăr nuclear. Cea mai mare e Sala Unirii, loc în care poate ateriza sau decola un elicopter.
Avioane militare din Rusia şi Turcia au efectuat, miercuri, primele raiduri aeriene comune împotriva unor poziţii din Siria aparţinând reţelei teroriste Stat Islamic, anunţă Ministerul rus al Apărării, citat de BBC News online şi de site-ul agenţiei Tass.
Bombardamentele coordonate au avut loc la periferia oraşului Al-Bab, în provincia siriană Alep.
“La operaţiunile aeriene, aprobate de Administraţia siriană, au participat nouă avioane de tip Suhoi Su-24M, Suhoi Su-25 şi Suhoi Su-34 ale Forţelor Aeriene ruse şi patru aeronave de vânătoare F-4 ale Turciei. Planul prevede distrugerea a 36 de poziţii ale reţelei teroriste Stat Islamic”, a declarat generalul rus Serghei Rudskoi, şeful Comandamentului operaţional al Statului Major al armatei ruse.
“În ultimele două zile, în această zonă fuseseră efectuate misiuni de recunoaştere cu avioane fără pilot şi din sateliţi”, a precizat oficialul militar rus.
Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 270.000 de morţi.