BusinessMagazin

Tag: miliardari

  • Fraţii Pavăl au intrat în clubul miliardarilor în euro cu retailerul de bricolaj Dedeman

    Dedeman Bacău, cea mai mare companie antreprenorială din Ro­mânia, controlată de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl, a in­trat „accelerat“ în „clubul“ mi­liar­­da­rilor, depăşind deja pragul de un miliard de euro business pe piaţa locală şi urcând cu peste 20% faţă de anul anterior la 1,17 mld. euro sau 5,25 mld. lei, potrivit da­telor companiei.

    „Pentru anul 2017 ne-am propus o creş­tere de 7% a cifrei de afaceri“, a spus Dragoş Pavăl. Astfel, Dedeman ar putea rula peste 1,25 de miliarde de euro în acest an datorită noilor magazine, dar şi vân­ză­rilor în creştere. Dragoş Pavăl, 50 de ani, a fost primul din cei doi fraţi care a intrat în afaceri, În anul 1992, când a deschis un magazin de 16 metri pătraţi într-un spaţiu închiriat într-un cartier din Bacău.

    Avansul susţinut al De­deman se datorează şi extin­de­rii reţelei de magazine, mai ales că fraţii Pavăl nu au redus ritmul expan­siu­nii nici în criză, dim­potrivă, au pro­fitat de un context favo­rabil al pie­ţei imobiliare, cu te­renuri mai ieftine şi mai bine pozi­ţionate. Numai anul trecut fraţii Pavăl au des­chis noi magazine în Oradea, Satu Mare, un al doilea în Bacău.

    Cititi continuarea pe www.zf.ro

  • TOP Forbes 2017. Cei mai tineri MILIARDARI din lume în funcţie de vârstă: Numărul 1 are 20 de ani

    Alexandra Andresen este cea mai tânără miliardară din topul Forbes, în vârstă de 20 de ani, cu o avere de 1,2 miliarde de dolari, ocupând locul 1.678 în clasamentul general al miliardarilor Forbes. Sora sa, mai mare cu un an, ocupă al doilea loc în clasamentul tinerilor, cu o avere similară. Cele două norvegience sunt fiicele lui Johan H. Andresen jr, proprietarul unei companii de investiţii care a transferat în 2007 participaţii de câte 42% pentru fiecare dintre fiice. Familia Andresen este cunoscută pentru brandul de tutun Tiedemanns. În 2005, familia şi-a vândut participaţia din afacerea cu tutun pentru 480 de milioane de dolari.

    Norvegianul Gustav Magnar Witzoe, în vârstă de 23 de ani, completează clasamentul Forbes al celor mai tineri miliardari, cu o avere de 1,6 miliarde de dolari. Gustav Witzoe deţine 47% din Salmar ASA, o companie piscicolă din Norvegia, participaţie pe care tatăl lui i-a cedat-o în 2013. Producătorul norvegian de somon este unul dintre cei mai mari din ţară.

    Evan Spiegel, fondatorul aplicaţiei Snapchat, în vârstă de 26 de ani, cu o avere de 5 miliarde de dolari, ocupă locul al patrulea în clasamentul celor mai tineri miliardari şi locul 441 în clasamentul general al Forbes.

    John Collison, în vârstă de 27 de ani, este cofondatorul şi preşedintele Stripe, companie care permite afacerilor şi indivizilor să intermedieze plăţi pe internet. Cu o avere de 1,1 miliarde de dolari, John ocupă poziţia a cincea în clasamentul celor mai tineri miliardari. Fratele lui, Patrick Collison, în vârstă de 28 de ani, este, de asemenea, în top 10.

    Mark Zuckerberg, cofondatorul Facebook şi ocupantul locului cinci în clasamentul general Forbes, cu o avere de 56 de miliarde de dolari, se numără printre cei mai tineri miliardari, la vârsta de 32 de ani.

     

  • TOP Forbes 2017: Care sunt cele mai BOGATE femei din lume şi ce averi au acestea

    Liliane Bettencourt, în vârstă de 94 de ani, ocupă prima poziţie în clasamentul celor mai bogate femei din 2017 realizat de Forbes. Cu o avere de 39,5 miliarde de dolari, Bettencourt deţine împreună cu copiii o participaţie de 33% la compania franceză L’Oreal. Tatăl său, Eugene Schueller, a fondat imperiul cosmetic în 1907. În topul general al publicaţiei, Bettencourt ocupă locul 14.

    Alice Waton se clasează pe locul doi în clasamentul celor mai bogate femei, cu o avere de 33,8 miliarde de dolari. Singura fiică a fondatorului Wal-Mart, Alice îşi revendică poziţia a 17-a în clasamentul general. Miliardara s-a ocupat de artă, spre deosebire de fraţii ei, Rob şi Jim, care s-au concentrat pe Wal-Mart, companie care administrează un lanţ de magazine şi hipermarketuri.

    Averea de 27 de miliarde de dolari a lui Jacqueline Mars o propulsează pe locul 26. Americanca de 77 de ani deţine o treime din cel mai mare producător de dulciuri, Mars, compania pe care bunicul ei a înfiinţat-o în 1911, în propria bucătărie, scrie Forbes.

    Italianca Maria Franca Fissolo se poziţionează pe al patrulea loc din clasamentul celor mai bogate femei al Forbes, cu 25,2 miliarde de dolari. Maria este văduva lui Michele Ferrero, cel care a transformat grupul Ferrero într-una dintre cele mai mai companii de dulciuri, cunoscută pentru crema Nutella, ciocolatele Kinder şi bomboanele mentolate Tic-Tac.

    Cea mai bogată femeie din Germania, Susanne Klatten, îşi datorează averea de 20,5 miliarde de dolari participaţiei pe care a moştenit-o la producătorul de maşini BMW de la părinţii Herbert şi Johanna Quandt. Susanne şi fratele ei deţin împreună o participaţie de 50% la BMW.

    Pe lista celor mai bogate femei se regăsesc Laurene Powell Jobs, văduva lui Steve Jobs, cu o avere de 20 de miliarde de dolari şi Charlene de Carvalho-Heineken, cu o avere de 12,6 miliarde de dolari, generată, în principal de participaţia de 23% la Heineken.

    Laurene este fondatoare şi preşedinta Emerson Collective, o organizaţie care foloseşte antreprenoriatul pentru a promova schimbări sociale şi pentru a ajuta studenţi care nu au surse de finanţare.

     

  • Cum se pregătesc bogaţii lumii pentru apocalipsă. De ce sunt şi mai grăbiţi după ce Trump a ieşit preşedinte

    Vivos este unul dintre liderii mondiali în construcţia de buncăre, iar unul dintre cele mai recente proiecte ale companiei este The Xpoint – cea mai mare comunitate de „apărare” din lume, după cum se autodescrie în reclame. Cu o suprafaţă de nouă mile în regiunea Dakota de sud, departe de ţintele nucleare, conform spuselor CEO-ului Vivos, cele 575 de buncăre sunt rezistente la bombe şi fiecare reprezintă casa în caz de pericol pentru 20-25 de persoane. Pe lângă confortul unei locuinţe, acestea au un spaţiu rezervat doar pentru păstrarea proviziilor pe o perioadă de 12 luni. Însă siguranţa vine cu un preţ destul de piperat – 25.000 de dolari pentru un contract de leasing pe 99 de ani, plus 1.000 de dolari taxe anuale de întreţinere.

    VEZI CUM ARATA BUNCARELE 

    Un alt constructor de buncăre este Rising S Company, cu sediul în Texas, care a declarat că vânzările sale au crescut spectaculos în ultimele luni. Mai exact, vânzările au crescut cu 300% de la alegerile prezidenţiale din SUA, declara Gary Lynch, directorul companiei, într-un interviu acordat CNN. Lynch a mai precizat că vânzările la nivel global au crescut cu 700% în 2016 faţă de anul anterior. Buncărele se găsesc cu precădere în SUA, acolo unde bogătaşii liberali se pregătesc de „apocalipsa Trump”, însă companiile care le construiesc spun că acestea ar trebui văzute dincolo de perspectiva politică.

    Pe de altă parte, în Republica Cehă se află cel mai mare buncăr din lume, cunoscut ca „The Oppidum”, cu o suprafaţă de circa 7200 de metri părtaţi. Conceptul este dotat cu camere de lux în subteran, coridor secret, care leagă clădirile de sus cu cele de jos, baie cu jacuzzi, cinema, sală de jocuri, piscină, sală de gimnastică, bar, spa, dar şi o grădină subternană ce oferă lumină naturală simulată, pentru ca locuitorilor săi să nu le lipsească aproape nimic. Aceasta se află într-o zonă rurală în apropiere de Praga, la mai puţin de două ore de Moscova sau Londra cu un avion privat. Dotările acesteia se regăsesc în majoritatea buncărelor create special pentru miliardari.  

     

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Garajul de lux al magnatului român din topul miliardarilor

    Problema este că de cele mai multe ori accesul la astfel de „galerii“ nu este la fel de facil ca în cazul unui muzeu. Puţine colecţii private au o „casă de bilete“, dar spre marele nostru noroc unul dintre cele mai impresionante muzee auto este în Bucureşti. Şi este deschis. Poţi să mergi să vezi maşini din filme sau maşini ale starurilor mondiale.

    IATĂ AICI COLECŢIA DE LUX A ROMÂNULUI ŞI UNDE VEDEŢI MAŞINILE LUI

  • Cum se pregătesc de Apocalipsă miliardarii din Silicon Valley: insule private sau adăposturi fortificate

    Reid Hoffman, cofondatorul LinkedIn, a declarat publicaţiei americane că estimează cum mai mult de 50% din miliardarii din Silicon Valley şi-au luat măsuri de precauţie în ce priveşte un posibil sfârşit al lumii.  Adăposturi fortificate, menite să facă faţă unor evenimente catastrofale precum o epidemie virală sau un război nuclear, au început să capete interesul lor, după ce din ce în ce mai multe indicii referitoare la un posibil Război Rece au început să apară.

    Hoffman a mai spus că anumiţi oameni bogaţi se tem de o reacţie negativă împotriva miliardarilor din Silicon Valley, din cauza faptului că inteligenţa artificială creată acolo ar putea lua locurile de muncă a din ce în ce mai mulţi oameni.

    Steve Huffman, CEO-ul Reddit, care locuieşte în San Francisco, a cumpărat câteva motociclete, arme şi muniţie, astfel încât să poată să se adăpostească în casa lui cât mai mult timp în situaţia unui dezastru. În 2015, şi-a făcut chiar şi o operaţie la ochi pentru că a considerat că aceasta i-ar creşte şansele de supravieţuire.

    Antonio García Martínez, un fost product manager al Facebook, care locuieşte şi el în San Francisco, şi-a cumpărat circa cinci acri de pădure pe o insulă în Pacific, unde s-ar putea ascunde de un Armaggedon. Insula lui are generatoare, panouri solare şi arme.

    Articolul din New Yorker arată şi cum există anumite grupuri private pe Facebook care sunt gazdele unor discuţii între bogaţii lumii care îşi caută adăposturi în care să se ascundă. Noua Zeelandă a devenit o destinaţie cunoscută pentru cei care vor să îşi caute adăposturi în cazul unui război.

     

  • Cine este cel de-al treilea fondator misterios al unei companii gigant şi câţi bani a primit pentru a păstra tăcerea

    Nu toţi cei care au contribuit la lansarea companiei vor beneficia de această reuşit – Reggie Brown este unul dintre fondatorii Snapchat care nu se va bucura de acest succes. El a studiat la Stanford împreună cu Spiegel şi Murphy şi pretinde că a avut ideea care stă la baza conceptului Snapchat – pozele care dispar.
     
    Brown a intentat un proces împotriva lui Spiegel şi Murphy în 2013, după ce a fost forţat să nu mai lucreze în companie, fără să fie recompensat pentru contribuţia lui la dezvoltarea start-up-ului. Procesul s-a încheiat cu o înţelegere între Snapchat şi Murphy. Ca parte a acestei înţelegeri, Snap a convenit să îi plătească lui Brown 157,5 milioane de dolari cash, 50 de milioane de dolari în 2014, iar diferenţa, în 2016. Iniţial, Brown ceruse mai mult de 500 de milioane de dolari.
     

  • Comerţul modern a ajuns la şase miliardari în euro. Mega Image, cel mai nou miliardar

    Retailerul belgian Mega Image a devenit cel mai nou miliardar în euro din comerţul local dacă cifra de afaceri a crescut în semestrul doi în acelaşi ritm ca în primele şase luni ale anului.

    Până acum clubul miliardarilor în euro din comerţul local cu dominantă alimentară număra cinci membri, respectiv Kaufland, Carrefour, Lidl, Auchan şi Metro Cash & Carry. Prima companie din comerţ care a atins acest prag a fost Metro Cash & Carry în 2004, urmat în 2008 de Carrefour şi doi ani mai târziu de Kaufland. Ceilalţi doi jucători au trecut de pragul de 1 mld. euro cifră de afaceri în 2015.

    Retailerul belgian Merga Image a terminat primul se­mes­tru din 2016 cu afaceri de aproape 2,2 mld. lei, în urcare cu 32% com­parativ cu aceeaşi perioadă din 2015. Dacă belgienii şi-au men­ţinut ritmul de creştere şi în partea a doua a anului, busi­nessul a depăşit 4,7 mld. lei, respectiv pragul de 1 mld. euro. Anul acesta Profi ar putea intra la rândul său în acest club.

    Cititi mai multe pe www.zfcorporate.ro

  • Probabil cea mai bună maşină de făcut bani din lume. Compania care nu a pierdut nici un ban din anul 1990 până astăzi

    Renaissance Technologies este un fond hedge recunoscut în SUA. Mai ales din prisma faptului că este creatoarea fondului de investiţii Medallion, probabil cea mai bună maşină de făcut bani din lume, scrie Bloomberg. În Medallion pot lucra doar angajaţii Renaissance (300 de angajaţi dintre care 90 au doctorate). Fondul, recunoscut pentru secretomania sa, a produs în ultimii 28 de ani profituri de 55 miliarde de dolari, fiind cu 10 miliarde de dolari mai profitabil decât fondurile conduse de miliardarii Ray Dalio sau George Soros.

    Mai mult, a reuşit această performanţă în mai puţin timp şi cu mai puţine active. Este fondul care nu pierde bani aproape niciodată (un singur an a fost pe minus).
    “Rnaissance este versiunea comercială a proiectului Manhattan (n.r proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare)”, spune Andrew Lo, profesor de finanţe la MIT. Acesta îi atribuie o mare parte din succesul fondului fondatorului Jim Simons (78 de ani) care a creat fondul în 1982 şi a adus muţi oameni de ştiinţă. “Compania reprezintă vârful fondurilor de investiţii “quant” – (n.r care sunt bazate algoritmi care decid dacă o investiţie este atrăgătoare sau nu. Decizia finală de a vinde sau a cumpăra este realizată de calculator). Nimeni nu se apropie de performanţa lor”, mai spune Lo.

    În afară de Simons, care s-a retras de la conducere în 2009, foarte puţine lucruri sunt counoscute despre grupul de oameni de ştiinţă care conduc fondul şi a căror avere cumulată depăşeşte cu uşurinţă PIB-ul multor ţări, mai scrie Bloomberg.

    Peter Brown, unul dintre conducători, doarme de obicei în biroul său Robert Mercer, celălalt  responsabil pentru conducerea fondului, vorbeşte foarte rar şi în întâlniri mai degrabă îl auzi fluierând decât vorbind.

    Cu toate acestea nimeni nu a reuşit să le copieze succesul. Calculatorele acestora sunt mai bune, angajaţii au mai multă şi mai bună informaţie decât competitorii şi reuşesc să identifice mai multe semnale în piaţă pe care să-şi bazeze predicţiile şi alocările de capital.

    Specialiştii spun că niciun sistem nu poate rezista pentru totdeauna. Însă chiar şi după retragerea fondatorului fondul de investiţii a continuat să facă bani, chiar şi în prima jumătate a anului face bani, deşi în această perioadă multe fonduri hedge s-au chinuit.