BusinessMagazin

Tag: iran

  • NYT: Acordul-cadru cu Iranul este “cel mai bun pariu” al SUA, consideră Obama

    În acest interviu pentru cotidianul The New York Times (NYT), în care le răspunde celor care îl acuză că a cedat prea mult, Obama reproşează Israelului că a întors spatele americanilor, în faţa ostilităţii iraniene. Şeful statului american sugerează totodată că ar putea accepta o formă de vot în Congres, cu condiţia să nu-i blocheze capacitatea de a duce acordul la bun sfârşit.

    “Acesta este de departe cel mai bun pariu al nostru în a ne asigura că Iranul nu obţine o armă nucleară“, a declarat Obama în interviul acordat editorialistului NYT Thomas L. Friedman şi publicat duminică. “Ceea ce vom face noi intrând în acord este să trimitem un mesaj foarte clar iranienilor şi întregii regiuni că, dacă cineva se pune Israelul, America va fi acolo”.

    În interviu, care a avut loc sâmbătă, Obama a oferit noi detalii despre felul în care inspectori internaţionali vor încerca să pătrundă în presupuse instalaţii nucleare secrete şi despre secvenţa care va conduce la anularea sancţiunilor. Amândouă au reprezentat probleme majore în ultimele zile de negocieri, în Elveţia, iar descrierea lui Obama diferă, în puncte-cheie, de interpretările Iranului.

    Această diferenţă sugerează că cele mai dure momente ale negocierilor abia urmează, având în vedere că angajamentele asumate săptămâna trecută urmează să fie trecute într-un document scris, care să fie semnat de către toate părţile până la 30 iunie. Însă Obama pare să câştige spaţiu de manevră, în contextul în care republicanii au anunţat că-i vor acorda timp până atunci să vadă cum arată decizia finală, înaintea unei eventuale intervenţii.

    Potrivit acordului, negociat de şase mari puteri, Iranul a acceptat să-şi reducă semnificativ programul nuclear în următorii 10-15 ani şi să accepte inspecţii internaţionale intense. În schimb, comunitatea internaţională va ridica sancţiunile economice.

    Teoretic acordul împiedică Iranul să poată construi rapid o bombă, însă îi lasă programul nuclear, chiar dacă mult diminuat, provocând atât critici din partea premierului israelian Benjamin Netanyahu şi liderilor republicani din Congres, cât şi scepticismul unor aliaţi arabi şi multor democraţi.

    Dacă Iranul se îndreaptă către capabilităţi nucleare sau nu este una dintre cele mai controversate probleme de politică externă din Occident.

    Obama s-a angajat să intensifice susţinerea securităţii israeliene. “Voi considera un eşec al meu, un eşec fundamental al preşedinţiei mele dacă, sub privirea mea, ori ca o consecinţă a ceea ce am făcut, Israelul va deveni mai vulnerabil”, a subliniat el. De asemenea, preşedintele american a spus că vrea să se folosească de reuniunea pe care a convocat-o la Camp David pentru a “oficia” ajutorul în domeniul securităţii dedicat aliaţilor arabi ameninţaţi de Iran.

    Denunţând amestecul Congresului, Obama li s-a adresat republicanilor. El respinge proiectul de acordare Congresului a dreptului de a aproba sau respinge acordul. Însă, când a fost întrebat ce părere are despre un vot cu caracter neconstrângător, preşedintele a părut să-l susţină. Republicanii au respins imediat, la “Fox News Sunday”, ideea unui vot cu caracter neconstrângător.

    În baza acordului, Iranul urmează să-şi limiteze îmbogăţirea uraniului la instalaţia de la Natanz la un nivel destinat doar uzului civil, să renunţe la aproximativ două treimi din centrifugele instalate, să transforme instalaţia subterană de îmbogăţire a uraniului de la Fordo în centru de cercetare şi să modifice reactorul de apă grea de la Arak astfel încât să nu poată să producă plutoniu pentru o bombă atomică.

    Însă structura inspecţiilor internaţionale este vagă, iar calendarul anulării sancţiunilor la fel.

    Obama a precizat că inspecţiile vor putea monitoriza “întregul lanţ nuclear” şi că o “comisie de aprovizionare” va examina importurile iraniene, pentru a se asigura că echipamentul va fi adecvat unor scopuri nucleare paşnice, ci nu militare. Inspectorii de la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) “pot merge oriunde”, a subliniat el. Însă administraţia a rămas vagă în definirea termenului “oriunde”, iar Iranul a anunţat că nu va fi necesar să permită inspecţii în baze militare.

    Preşedintele american a mai spus că sancţiunile urmează să fie anulate numai după ce Iranul îşi onorează angajamentele. “Încă mai sunt detalii de stabilit”, a spus el, “însă cadrul, cred, îndeamnă Iranul să facă ceea ce este necesar să facă la Fordo, cu centrifugele şi aşa mai departe. În acel punct, apoi, sancţiunile ONU sunt suspendate”.

    Obama a prezentat acordul în domeniul nuclear în termeni mai largi, admiţând că este nesigur în legătură cu intenţiile liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, cu care a corespondat. “El este destul de dificil de citit”, a spus Obama. Scrisorile ayatollahului sunt, a precizat el, pline de “o mulţime de evocări a ceea ce el percepe drept nedreptăţi trecute făcute Iranului”. Însă preşedintele a subliniat că este grăitor faptul că ayatollahul le-a permis negociatorilor să facă anumite concesii.

    “Cine ştie? Iranul se poate schimba”, a spus Obama, subliniind că, în caz contrar, Statele Unite îşi menţin “cea mai mare parte din puterea de foc” pentru orice eventualitate.

  • Circuitul minat 
al petrolului

    Yemenul contribuie cu mai puţin de 0,2% din producţia globală de petrol, însă localizarea sa în vecinătatea strâmtorii Bab el-Mandeb îi oferă un rol important în transportul ţiţeiului. Investitorii sunt îngrijoraţi că o posibilă închidere a strâmtorii ar duce la creşterea costurilor cu transportul, precum şi a timpului necesar de livrare – vasele care transportă petrol din Europa şi Africa de Nord nu vor mai putea urma cea mai directă rută către Asia, ci va trebui să ocolească Africa.

    Lucrurile sunt complicate de faptul că atât autorităţile din Yemen, cât şi şi Arabia Saudită acuză Iranul că sprijină rebelii şiiţi de pe teritoriul yem-enit, în contextul în care cea mai delicată problemă a administraţiei americane (ţinând cont de ostilitatea puternică faţă de Iran a Israelului, a Arabiei Saudite şi a republicanilor din Congres) este încercarea de a încheia un acord asupra programului nuclear iranian, în cadrul negocierilor multina-ţionale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia, China, Iran) desfăşurate în aceste zile în Elveţia.

    Atât secretarul de stat american John Kerry, cât şi ministrul de externe iranian Mohamed Javad Zarif (foto) s-au declarat încrezători în şansa unei schiţe de acord până la 31 martie şi apoi în posibilitatea încheierii acordului până la 30 iunie. Pe măsură ce perspectivele unui acord în chestiunea nucleară s-au ameliorat, pariul pe ridicarea sancţiunilor economice internaţionale contra Teheranului a trezit interesul potenţialilor cumpărători de petrol iranian (China, Coreea de Sud, India, Japonia), care ar profita în mod evident de pe urma majorării estimate a producţiei iraniene cu cca 
1 mil. barili pe zi.

    După discursul din Congresul SUA susţinut la invitaţia republicanilor de premierul israelian Netanyahu, care a acuzat din nou ameninţarea nu-cleară iraniană, republicanii i-au atras atenţia preşedintelui Barack Obama că nu vor ratifica un acord nuclear şi ridicarea sancţiunilor economice contra regimului de la Teheran. Cât priveşte Arabia Saudită, ministrul de externe Saud al-Faisal s-a pronunţat contra oricărui acord cu Iranul, folos-ind aceleaşi argumente cu ale Israelului, respectiv „politicile agresive regionale şi intenţia de a obţine o armă nucleară care să ameninţe securitatea internaţională“.

  • SUA ar putea fi de acord ca Iranul să îşi păstreze centrifugele de la Fordo

    Schimbul ar permite Iranului să aibă câteva sute de dispozitive la Fordo, deşi iranienilor nu li s-ar permite să desfăşoare o activitate care să poată conduce la o bombă atomică şi instalaţia ar putea fi supusă inspecţiilor internaţionale, potrivit oficialilor occidentali, familiari cu detaliile negocierilor în curs. În schimb, Iranului i s-ar fi cerut că îşi reducă numărul de centrifuge de la Natanz şi să acccepte alte restricţii legate de activitatea nucleară.

    Oficiali care au vorbit sub acoperirea anonimatului pentru că nu erau autorizaţi să discute despre negocierile sensibile, în timp ce ultima rundă ar început între secretarul de Stat american John Kerry şi ministrul iranian de Externe Mohammed Javad Zarif. Negociatorii ar urma să se întâlnească la sfârşitul lui martie pentru a ajunge la un acord care să garanteze retragerea sancţiunilor occidentale împotriva Iranului. Data limită pentru ajungerea la un acord final este 30 iunie.

    Un oficial american a refuzat să comenteze propunerile specifice, dar a declarat că scopul de la începutul negocierilor a fost “ca Fordo să se convertească astfel încât să nu mai fie folosită la îmbogăţirea uraniului”.

    Oficialii au subliniat că un potenţial compromis privind Fordo este doar una dintre cele câteva opţiuni aflate pe agenda discuţiilor. Toate opţiunile sunt concepute astfel încât Iranul să fie ţinut cel puţin un an departe de producerea unei arme atomice pe durata acordului, care ar urma să dueze cel puţin zece ani. Secretarul american al Energiei, Ernest Moniz, s-a alăturat ultimelor runde de negocieri, atunci când acestea au devenit mai tehnice.

    Experţii susţin că un compromis în privinţa Fordo poate fi încă foarte problematic. Ei au subliniat că acesta va permite Iranului să îşi păstreze tehnologia intactă, care ar putea fi reorientată rapid către îmbogăţirea de uraniu la o instalaţie sensibilă pe care americanii şi aliaţii lor au vrut iniţial să o lasă fără toate centrifugele.

    Iar accesul inspectorilor şi verificarea este elementul cheie. Iranul a rezistat “inspecţiilor inopinate” în trecut. Chiar dacă negocierile nucleare au progresat, Iranul trebuie să răspundă întrebărilor legate de posibila sa activitate militară nucleară. Faptul că problema privind o astfel de activitate, cunoscută ca Posibila Dimensiune Militară (PMD), rămâne nerezolvată este o îngrijorare importantă pentru agenţia ONU de supraveghere a activităţii nucleare.

    În plus, la Fordo există o îngrijorare tot mai mare pentru că este săpată adânc în munte şi greu accesibilă, ceea ce o face rezistentă şi posibil imună la un atac aerian. Un astfel de atac este o opţiune pe care nici Israelul, nici Statele Unite nu au exclus-o în cazul eşuării negocierilor.

    Şi în timp ce sunt prea puţine pentru a fi folosite la proliferare, chiar câteva sute de centrifuge în plus la Fordo ar fi o îngrijorare în ceea ce priveşte numărul total.

    Robert Menendez, democrat din Comisia senatorială pentru Relaţii Externe, a declarat că un astfel de compromis ar demonstra că Statele Unite negociază “orice acord de dragul acordului”.

    “O cantitate nemeritată de încredere este pusă într-un partener de negocieri care a petrecut decenii dezamăgind comunitatea internaţională”, refuzându-le accesul inspectorilor şi destabilizând activ regiunea, a declarat el.

    În timp ce negocierile sunt în desfăşurare, numărul centrifugelor a crescut la peste 6.000.

  • SUA şi Iranul lucrează la un proiect de acord pentru reducerea cu 40% a numărului centrifugelor

    În schimb, iranienii ar obţine o relaxare rapidă a unor sancţiuni economice dure care le paralizează economia şi o anulare parţială a embargoului ONU asupra armamentului convenţional.

    Un acord asupra programului iranian de îmbogăţire a uraniului ar reprezenta un pas major către acordul final cu privire la limitarea activităţilor nucleare ale Republicii islamice.

    Părţile depun eforturi intense să ajungă, până la 31 martie, la un acord asupra cadrului acordului final – al cărui termen limită este sfârşitul lui iunie -, în pofida unor presiuni pe care Congresul le exercită asupra administraţiei lui Barack Obama cu scopul de a împiedica orice acord, ceea ce riscă să permită Iranului să devină o putere nucleară.

    Potrivit oficialilor citaţi, proiectul de acord impune, pentru o perioadă de cel puţin zece ani, noi limitări ale numărului de centrifuge pe care Iranul le poate opera în vederea îmbogăţirii uraniului, un proces care poate conduce la producerea de uraniu îmbogăţit ce poate fi folosit în scopuri militare. Părţile vizează un plafon de 6.000 de centrifuge, au declarat ei pentru AP, inferior faţă de un plafon de 6.500 de centrifuge despre care s-a vorbit în ultimele săptămâni.

    Plafonul este sub cele 10.000 de centrifuge pe care Teheranul le operează în prezent, dar depăşeşte cu mult cele 500 până la 1.500 de centrifuge pe care Washingtonul voia să le impună iniţial ca plafon. Oficiali americani propuneau în urmă cu un an un plafon de 4.000 de centrifuge.

    Însă oficialii americani insistă asupra faptului că o concentrare a negocierilor asupra numărului centrifugelor pierde din vedere esenţialul. Prin restricţionarea nivelului de îmbogăţire a uraniului şi tipurilor de centrifuge pe care Teheranul le poate folosi, Washingtonul apreciază că poate prelungi perioada de care iranienii au nevoie pentru a produce arma nucleară cu cel puţin un an.

    În prezent, Iranul are nevoie de doar două sau trei luni ca să fabrice suficient uraniu îmbogăţit pentru a fabrica o bombă.

    Preşedintele Barack Obama s-a adresat în mod direct poporului iranian, într-un mesaj cu ocazia Nowruz, Anul Nou persan.

    “Negociatorii noştri au făcut progrese, dar există în continuare divergenţe”, afirmă el joi, într-un mesaj video postat online.

    “Dacă liderii iranieni pot să ajungă la un acord rezonabil, acest lucru poate conduce la o cale mai bună – o cale a unor oportunităţi mai mari pentru poporul iranian”, promite preşedintele american.

    Însă Congresul continuă să exercite presiuni intense asupra administraţiei în dosarul nuclear iranian. Preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din Senat a anunţat că va continua demersurile în vederea adoptării unor prevederi care să le ofere congresmenilor posibilitatea de a-şi spune cuvântul cu privire la orice acord în domeniul nuclear.

    De asemenea, aproximativ 360 de republicani şi democraţi din cadrul Camerei Reprezentanţilor – mai mult decât suficienţi pentru a anula orice vot de veto al preşedintelui – i-au trimis o scrisoare lui Obama în care afirmă că, în cazul în care se va ajunge la un acord cu Iranul, Congresul este cel care va decide anularea sancţiunilor pe care le-a impus.

    “Este necesar ca membrii Congresului să fie convinşi că prevederile (acordului) exclud orice cale către (obţinerea unei) bombe (atomice) şi abia atunci Congresul va putea să analizeze anularea sancţiunilor”, afirmă congresmenii în această scrisoare.

    Republicanul Eliot Engel din New York şi liderul democrat din cadrul Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Reprezentanţilor le-au spus joi, într-o audiere, unor oficiali din cadrul administraţiei că Legislativul nu poate să fie marginalizat şi că “orice încercare de ocolire a Congresului va întâmpina rezistenţă din ambele tabere”.

    Răgazul de un an a devenit un termen pe care administraţia Obama este reticentă să-l extindă în cadrul unor negocieri extrem de tehnice, iar acest prag ar fi menţinut timp de zece ani, potrivit proiectului de acord. După această perioadă, restricţiile urmează să fie anulate gradual. Astfel, acordul ar urma să se desfăşoare, în total, pe o perioadă de 15, eventual 20 de ani.

    Potrivit acordului, sancţiunile economice americane extrem de dure urmează să fie eliminate treptat. Obama are autoritatea să elimine anumite sancţiuni imediat, iar altele urmează să fie suspendate pe măsură ce Iranul confirmă că respectă acordul, în timp. Anumite sancţiuni urmează să fie menţinute până în ultimii ani ai perioadei prevăzute în acord, iar alt set necesită modificarea unor legi de către scepticul Congres american.

    Calendare, plafoane ale numărului de centrifuge şi foi de parcurs cu privire la anularea sancţiunilor au mai fost discutate, în trecut, însă informaţiile divulgate de către oficiali sunt noi. Ei au solicitat protecţia anonimatului, deoarece nu au fost autorizaţi să vorbească în mod public despre negocieri.

    Iranul insistă asupra faptului că programul său nuclear are scopuri exclusiv paşnice – medicale şi de cercetare -, însă numeroase guverne cred că Teheranul are scopuri militare.

    Este neclar cât de complet este proiectul de acord, notează AP. De asemenea, instalaţia subterană iraniană de îmbogăţire a uraniului rămâne o problemă, au declarat aceşti oficiali. Washingtonul cere ca destinaţia uzinei să fie schimbată, în timp ce Teheranul insistă ca aceasta să poată să opereze sute de centrifuge. Iranul susţine că vrea să utilizeze aceste centrifuge în scopuri de cerecetare ştiinţifică, însă americanii se tem că acestea pot fi uşor modificate în vederea îmbogăţirii uraniului.

    Un reactor destinat producerii de apă grea urmează să fie reproiectat să producă o cantitate de plutoniu mai redusă decât cea avută în vedere iniţial, diminuând astfel temeri că ar putea reprezenta o alternativă în obţinerea bombei nucleare.

    Orice eventual acord-cadru obţinut la sfârşitul lui martie este puţin probabil să restricţioneze programul de rachete iranian, despre care Statele Unite cred că ar viza, în ultimă instanţă, furnizarea vectorilor unor focoase nucleare. Potrivit unor diplomaţi, negocierile în acest sens se apropie de un termen-limită, iar iranienii continuă să insiste că limitarea acestui program nu intră în discuţie.

    Secretarul de Stat american John Kerry şi ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif s-au întâlnit joi, în a patra zi consecutivă de negocieri.

    “Depunem eforturi în privinţa unor probleme dificile”, a declarat Kerry după o reuniune joi dimineaţa. “Dar am făcut progrese”, a adăugat el.

    Negocierile au loc între Iran şi cele şase mari puteri, însă Kerry şi Zarif au depus eforturi importante în ultimele luni, notează AP.

    În cazul ajungerii la un acord, diverse niveluri ale sancţiunilor impuse de ONU Iranullui urmează să fie relaxate, potrivit unor oficiali. Între acestea s-ar afla şi părţi din embargoul impus de ONU în domeniul armamentului, pe care Rusia şi China le doresc relaxate în câteva săptămâni după obţinerea unui acord final. Însă anumite restricţii, ca de exemplu în privinţa transferului tehnologiei rachetelor, urmează să rămână în vigoare.

    După expirarea perioadei prevăzute în acord, Iranul poate, teoretic, să reia îmbogăţirea uraniului la orice nivel şi volum doreşte.

    Iranienii ar putea deja să producă echivalentul unei cantităţi de uraniu îmbogăţit necesare fabricării unei arme cu centrifugele pe care le deţin în prezent.

  • SUA şi Iranul lucrează la un proiect de acord pentru reducerea cu 40% a numărului centrifugelor

    În schimb, iranienii ar obţine o relaxare rapidă a unor sancţiuni economice dure care le paralizează economia şi o anulare parţială a embargoului ONU asupra armamentului convenţional.

    Un acord asupra programului iranian de îmbogăţire a uraniului ar reprezenta un pas major către acordul final cu privire la limitarea activităţilor nucleare ale Republicii islamice.

    Părţile depun eforturi intense să ajungă, până la 31 martie, la un acord asupra cadrului acordului final – al cărui termen limită este sfârşitul lui iunie -, în pofida unor presiuni pe care Congresul le exercită asupra administraţiei lui Barack Obama cu scopul de a împiedica orice acord, ceea ce riscă să permită Iranului să devină o putere nucleară.

    Potrivit oficialilor citaţi, proiectul de acord impune, pentru o perioadă de cel puţin zece ani, noi limitări ale numărului de centrifuge pe care Iranul le poate opera în vederea îmbogăţirii uraniului, un proces care poate conduce la producerea de uraniu îmbogăţit ce poate fi folosit în scopuri militare. Părţile vizează un plafon de 6.000 de centrifuge, au declarat ei pentru AP, inferior faţă de un plafon de 6.500 de centrifuge despre care s-a vorbit în ultimele săptămâni.

    Plafonul este sub cele 10.000 de centrifuge pe care Teheranul le operează în prezent, dar depăşeşte cu mult cele 500 până la 1.500 de centrifuge pe care Washingtonul voia să le impună iniţial ca plafon. Oficiali americani propuneau în urmă cu un an un plafon de 4.000 de centrifuge.

    Însă oficialii americani insistă asupra faptului că o concentrare a negocierilor asupra numărului centrifugelor pierde din vedere esenţialul. Prin restricţionarea nivelului de îmbogăţire a uraniului şi tipurilor de centrifuge pe care Teheranul le poate folosi, Washingtonul apreciază că poate prelungi perioada de care iranienii au nevoie pentru a produce arma nucleară cu cel puţin un an.

    În prezent, Iranul are nevoie de doar două sau trei luni ca să fabrice suficient uraniu îmbogăţit pentru a fabrica o bombă.

    Preşedintele Barack Obama s-a adresat în mod direct poporului iranian, într-un mesaj cu ocazia Nowruz, Anul Nou persan.

    “Negociatorii noştri au făcut progrese, dar există în continuare divergenţe”, afirmă el joi, într-un mesaj video postat online.

    “Dacă liderii iranieni pot să ajungă la un acord rezonabil, acest lucru poate conduce la o cale mai bună – o cale a unor oportunităţi mai mari pentru poporul iranian”, promite preşedintele american.

    Însă Congresul continuă să exercite presiuni intense asupra administraţiei în dosarul nuclear iranian. Preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din Senat a anunţat că va continua demersurile în vederea adoptării unor prevederi care să le ofere congresmenilor posibilitatea de a-şi spune cuvântul cu privire la orice acord în domeniul nuclear.

    De asemenea, aproximativ 360 de republicani şi democraţi din cadrul Camerei Reprezentanţilor – mai mult decât suficienţi pentru a anula orice vot de veto al preşedintelui – i-au trimis o scrisoare lui Obama în care afirmă că, în cazul în care se va ajunge la un acord cu Iranul, Congresul este cel care va decide anularea sancţiunilor pe care le-a impus.

    “Este necesar ca membrii Congresului să fie convinşi că prevederile (acordului) exclud orice cale către (obţinerea unei) bombe (atomice) şi abia atunci Congresul va putea să analizeze anularea sancţiunilor”, afirmă congresmenii în această scrisoare.

    Republicanul Eliot Engel din New York şi liderul democrat din cadrul Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Reprezentanţilor le-au spus joi, într-o audiere, unor oficiali din cadrul administraţiei că Legislativul nu poate să fie marginalizat şi că “orice încercare de ocolire a Congresului va întâmpina rezistenţă din ambele tabere”.

    Răgazul de un an a devenit un termen pe care administraţia Obama este reticentă să-l extindă în cadrul unor negocieri extrem de tehnice, iar acest prag ar fi menţinut timp de zece ani, potrivit proiectului de acord. După această perioadă, restricţiile urmează să fie anulate gradual. Astfel, acordul ar urma să se desfăşoare, în total, pe o perioadă de 15, eventual 20 de ani.

    Potrivit acordului, sancţiunile economice americane extrem de dure urmează să fie eliminate treptat. Obama are autoritatea să elimine anumite sancţiuni imediat, iar altele urmează să fie suspendate pe măsură ce Iranul confirmă că respectă acordul, în timp. Anumite sancţiuni urmează să fie menţinute până în ultimii ani ai perioadei prevăzute în acord, iar alt set necesită modificarea unor legi de către scepticul Congres american.

    Calendare, plafoane ale numărului de centrifuge şi foi de parcurs cu privire la anularea sancţiunilor au mai fost discutate, în trecut, însă informaţiile divulgate de către oficiali sunt noi. Ei au solicitat protecţia anonimatului, deoarece nu au fost autorizaţi să vorbească în mod public despre negocieri.

    Iranul insistă asupra faptului că programul său nuclear are scopuri exclusiv paşnice – medicale şi de cercetare -, însă numeroase guverne cred că Teheranul are scopuri militare.

    Este neclar cât de complet este proiectul de acord, notează AP. De asemenea, instalaţia subterană iraniană de îmbogăţire a uraniului rămâne o problemă, au declarat aceşti oficiali. Washingtonul cere ca destinaţia uzinei să fie schimbată, în timp ce Teheranul insistă ca aceasta să poată să opereze sute de centrifuge. Iranul susţine că vrea să utilizeze aceste centrifuge în scopuri de cerecetare ştiinţifică, însă americanii se tem că acestea pot fi uşor modificate în vederea îmbogăţirii uraniului.

    Un reactor destinat producerii de apă grea urmează să fie reproiectat să producă o cantitate de plutoniu mai redusă decât cea avută în vedere iniţial, diminuând astfel temeri că ar putea reprezenta o alternativă în obţinerea bombei nucleare.

    Orice eventual acord-cadru obţinut la sfârşitul lui martie este puţin probabil să restricţioneze programul de rachete iranian, despre care Statele Unite cred că ar viza, în ultimă instanţă, furnizarea vectorilor unor focoase nucleare. Potrivit unor diplomaţi, negocierile în acest sens se apropie de un termen-limită, iar iranienii continuă să insiste că limitarea acestui program nu intră în discuţie.

    Secretarul de Stat american John Kerry şi ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif s-au întâlnit joi, în a patra zi consecutivă de negocieri.

    “Depunem eforturi în privinţa unor probleme dificile”, a declarat Kerry după o reuniune joi dimineaţa. “Dar am făcut progrese”, a adăugat el.

    Negocierile au loc între Iran şi cele şase mari puteri, însă Kerry şi Zarif au depus eforturi importante în ultimele luni, notează AP.

    În cazul ajungerii la un acord, diverse niveluri ale sancţiunilor impuse de ONU Iranullui urmează să fie relaxate, potrivit unor oficiali. Între acestea s-ar afla şi părţi din embargoul impus de ONU în domeniul armamentului, pe care Rusia şi China le doresc relaxate în câteva săptămâni după obţinerea unui acord final. Însă anumite restricţii, ca de exemplu în privinţa transferului tehnologiei rachetelor, urmează să rămână în vigoare.

    După expirarea perioadei prevăzute în acord, Iranul poate, teoretic, să reia îmbogăţirea uraniului la orice nivel şi volum doreşte.

    Iranienii ar putea deja să producă echivalentul unei cantităţi de uraniu îmbogăţit necesare fabricării unei arme cu centrifugele pe care le deţin în prezent.

  • Barack Obama speră la un progres în relaţiile americano-iraniene

    Adresându-se liderilor de la Teheran şi poporului iranian, Barack Obama a admis înregistrarea unor pogrese în cadrul negocierilor asupra programului nuclear al Iranului, dar a menţionat că divergenţele persistă.

    “Un moment la fel ca şi cel de acum este puţin probabil să mai apară în curând. Eu sunt sigur că popoarele noastre au o şansă istorică de a soluţiona această problemă în mod paşnic şi această oportunitate nu trebuie ratată”, a spus preşedintele american.

    Negocierile dintre marile puteri şi Teheran în vederea restricţionării capabilităţilor nucleare iraniene în schimbul unei anulări a sancţiunilor impuse de către occidentali au atins o etapă critică, înainte de termenul-limită prevăzut la sfârşitul lui martie pentru ajungerea la un cadru în baza căruia să fie încheiat acordul final până la 30 iunie.

    Iranul şi Grupul 5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă în Elveţia negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile

  • Barack Obama speră la un progres în relaţiile americano-iraniene

    Adresându-se liderilor de la Teheran şi poporului iranian, Barack Obama a admis înregistrarea unor pogrese în cadrul negocierilor asupra programului nuclear al Iranului, dar a menţionat că divergenţele persistă.

    “Un moment la fel ca şi cel de acum este puţin probabil să mai apară în curând. Eu sunt sigur că popoarele noastre au o şansă istorică de a soluţiona această problemă în mod paşnic şi această oportunitate nu trebuie ratată”, a spus preşedintele american.

    Negocierile dintre marile puteri şi Teheran în vederea restricţionării capabilităţilor nucleare iraniene în schimbul unei anulări a sancţiunilor impuse de către occidentali au atins o etapă critică, înainte de termenul-limită prevăzut la sfârşitul lui martie pentru ajungerea la un cadru în baza căruia să fie încheiat acordul final până la 30 iunie.

    Iranul şi Grupul 5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă în Elveţia negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile

  • Marile puteri negociază o rezoluţie ONU asupra anulării sancţiunilor impuse Iranului – surse

    Potrivit unor diplomaţi occidentali citaţi de agenţie, rezoluţia ar urma să îngreuneze o eventuală încercare a Congresului Statelor Unite de a anula un eventual acord.

    Negocierile dintre China, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite – cei cinci membri permanenţi ai Consiliului – plus Germania (G5+1) şi Iran au loc înaintea reluării, săptămâna viitoare, a negocierilor dificile care vizează limitarea capacităţii nucleare a Iranului.

    Opt rezoluţii ONU – dintre care patru impun sancţiuni – interzic Iranului să îmbogăţească uraniu, dar şi alte activităţi atomice sensibile, şi să cumpere ori să vândă tehnologie atomică ori altele în domeniul rachetelor balistice. Teheranul este supus, de asemenea, unui embargo asupra armamentului.

    Iranul consideră anularea acestor rezoluţii crucială, având în vedere că măsurile ONU reprezintă baza unor măsuri americane şi europene şi mai dure. Statele Unite şi Uniunea Europeană (UE) citează adesea încălcări ale embargoului impus de ONU asupra activităţilor de îmbogăţire a uraniului şi altor activităţi nucleare sensibile ca justificare în impunerea unor sancţiuni suplimentare.

    Secretarul de Stat american John Kerry a declarat miercuri, în Congres, că acordul în domeniul nuclear cu Iranul nu va avea caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că viitorii preşedinţi pot decide să nu-l implementeze. Acest lucru a fost subliniat de către 47 de senatori republicani într-o scrisoare adresată luni liderilor iranieni, în care se avertizează că orice înţelegere poate fi anulată imediat ce preşedintele Barack Obama îşi încheie mandatul, în ianuarie 2017.

    Însă o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU cu privire la un acord cu Iranul poate avea caracter constrângător, afirmă diplomaţi occidentali. Acest lucru poate să complice şi chiar să submineze viitoare încercări ale republicanilor de la Washington de a dejuca acordul.

    Iranul şi cele şase mari puteri intenţionează să ajungă la un acord asupra cadrului viitorului acord până la sfârşitul lui martie şi să încheie, până la 30 iunie, un acord prin care să interzică Iranului să desfăşoare activităţi nucleare sensibile pentru o perioadă de cel puţin zece ani, în schimbul anulării sancţiunilor impuse Republicii islamice.

    Până în prezent, aceste negocieri s-au concentrat asupra unor sancţiuni impuse în mod separat de către americani şi europeni sectoarelor energetic şi financiar ale Iranului, a căror anulare Teheranul o doreşte cu disperare. Problema sancţiunilor este unul dintre punctele ce urmează să fie abordate în negocierile care urmează să fie reluate săptămâna viitoare la Lausanne, în Elveţia, între cele şase mari puteri şi Iran.

    Însă oficiali occidentali implicaţi în negocieri au declarat că discută, de asemenea, elemente care urmează să fie incluse în proiectul de rezoluţie al Consiliuui în vederea flexibilizării sancţiunilor impuse în dosarul nuclear începând din decembrie 2006.

    “Dacă va exista un acord – şi există în continuare un mare «dacă» – vom dori să acţionăm rapid în privinţa problemei sancţiunilor ONU”, a declarat un oficial, solicitând protecţia anonimatului.

    Negocierile de desfăşoară la nivel de diplomaţi de rang înalt din ministerele de Externe şi nu la sediul ONU din New York.

    Un oficial guvernamental american de rang înalt a confirmat că discuţiile sunt în curs.

    El a declarat că membrii Consiliului au mandatat negocierile cu privire la sancţiunile ONU şi, prin urmare, este necesar să se implice. Rolul central jucat în negocierile cu Iranul de către cei cinci membrii permanenţi ai Consiliului înseamnă că orice înţelegere cu privire la sancţiunile impuse de către ONU este susceptibilă să fie aprobată de întregul Consiliu, a adăugat oficialul citat.

    Iranul respinge acuzaţiile occidentale potrivit cărora caută să se doteze cu arma nucleară.

    Oficiali au declarat că rezoluţia ONU ar putea apăra orice înţelegere în domeniul nuclear cu Iranul de eventuale încercări ale republicanilor din Congresul american de a o sabota. Având în vedere că încălcarea solicitării ONU ca Iranul să înceteze activităţile de îmbogăţire a uraniului oferă o bază legală pentru sancţionarea Teheranului, o nouă rezoluţie poate îngreuna impunerea unor noi sancţiuni.

    “Există o întrebare interesantă, şi anume dacă – în cazul în care Consiliul aprobă acordul – acest lucru opreşte Congresul să submineze înţelegerea”, a declarat un diplomat occidental.

    Alţi oficiali occidentali au declarat că republicanii ar putea să fie descurajaţi să submineze orice acord dacă membrii Consiliului îl aprobă în unanimitate şi demonstrează că lumea este unită în favoarea unei soluţii diplomatice la această criză nucleară care durează de 12 ani.

    Îngrijorările potrivit cărora republicanii, care deţin controlul asupra Congresului, ar putea să încerce să deraieze acordul în domeniul nuclear au fost alimentate atât de scrisoarea adresată liderilor iranieni, cât şi de invitaţia ca premierul israelian să susţină un discurs în Congres, pe 3 martie, în care Benjamin Netanyahu şi-a reiterat opoziţia faţă de acord.

    Oficialii au subliniat că anularea tuturor sancţiunilor este condiţionată de respectarea tuturor prevederilor acordului. Ei au adăugat că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), cu sediul la Viena, va juca un rol-cheie în verificarea respectării acordului de către Iran.

    Între problemele la care negociatorii încearcă să găsească soluţii în pregătirea rezoluţiei Consiliului se află calendarul şi viteza anulării sancţiunilor impuse de ONU, dar şi dacă să fie prezentată în martie, în cazul în care săptămâna viitoare se ajunge la un acord asupra cadrului viitorului acord, ori dacă să fie amânată până semnarea acordului final, la termenul-limită – sfârşitul lui iunie.

  • John Kerry: Congresul SUA nu va putea modifica un eventual acord cu Iranul

    Kerry a criticat scrisoarea semnată de 47 de senatori republicani care avertizează că un eventual acord al Washingtonului cu Teheranul va fi valabil doar pe durata mandatului preşedintelui Barack Obama.

    “Noi am fost foarte clari de la început. Nu negociem un plan cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal. Negociem un plan care va avea capacitatea de aplicare. Nici măcar nu avem relaţii diplomatice cu Iranul în acest moment“, a argumentat Kerry în faţa membrilor Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului american.

    “Scrisoarea trimisă de senatorii republicani ignoră peste 200 de ani de precedente în politica externă a Statelor Unite. Chiar dacă tratatele oficiale necesită ratificarea de către două-treimi din Senatul SUA, majoritatea celorlalte acorduri internaţionale nu au nevoie de acest lucru”, a insistat şeful diplomaţiei americane.

    Zeci de congresmeni republicani americani au avertizat Iranul că orice acord în domeniul nuclear semnat cu Statele Unite va fi valabil doar până la finalul mandatului preşedintelui democrat Barack Obama. Potrivit unei scrisori semnate de 47 de senatori republicani, Congresul trebuie să joace un rol important în ratificarea acordurilor internaţionale, subliniindu-se că mandatul preşedintelui Barack Obama se încheie în ianuarie 2017. “Vom considera că orice acord neaprobat de Congres referitor la programul de arme nucleare iranian va fi un document executiv între preşedintele Obama şi ayatollahul Ali Khamenei”, avertizează cei 47 de congresmeni republicani. “Următorul preşedinte ar putea revoca un astfel de acord executiv cu o simplă semnătură, iar Congresul va putea modifica oricând un asemenea acord”, se mai arată în scrisoare.

    Avertismenul intervine la mai puţin de o săptămână după discursul rostit în Congresul SUA, la invitaţia republicanilor, de premierului Israelului, Benjamin Netanyahu, care a atras atenţia că un Iran dotat cu arme nucleare ar fi o mare ameninţare pentru întreaga lume.

    Preşedintele Barack Obama a apreciat că scrisoarea adresată liderilor iranieni este ironică, argumentând că iniţiativa pare a demonstra că unii membri ai Congresului SUA vor să se alinieze cu ultraconservatorii din Iran. “Este o coaliţie neobişnuită”, a afirmat Obama.

    Iranul şi marile puteri din grupul P5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile.

  • John Kerry: Congresul SUA nu va putea modifica un eventual acord cu Iranul

    Kerry a criticat scrisoarea semnată de 47 de senatori republicani care avertizează că un eventual acord al Washingtonului cu Teheranul va fi valabil doar pe durata mandatului preşedintelui Barack Obama.

    “Noi am fost foarte clari de la început. Nu negociem un plan cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal. Negociem un plan care va avea capacitatea de aplicare. Nici măcar nu avem relaţii diplomatice cu Iranul în acest moment“, a argumentat Kerry în faţa membrilor Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului american.

    “Scrisoarea trimisă de senatorii republicani ignoră peste 200 de ani de precedente în politica externă a Statelor Unite. Chiar dacă tratatele oficiale necesită ratificarea de către două-treimi din Senatul SUA, majoritatea celorlalte acorduri internaţionale nu au nevoie de acest lucru”, a insistat şeful diplomaţiei americane.

    Zeci de congresmeni republicani americani au avertizat Iranul că orice acord în domeniul nuclear semnat cu Statele Unite va fi valabil doar până la finalul mandatului preşedintelui democrat Barack Obama. Potrivit unei scrisori semnate de 47 de senatori republicani, Congresul trebuie să joace un rol important în ratificarea acordurilor internaţionale, subliniindu-se că mandatul preşedintelui Barack Obama se încheie în ianuarie 2017. “Vom considera că orice acord neaprobat de Congres referitor la programul de arme nucleare iranian va fi un document executiv între preşedintele Obama şi ayatollahul Ali Khamenei”, avertizează cei 47 de congresmeni republicani. “Următorul preşedinte ar putea revoca un astfel de acord executiv cu o simplă semnătură, iar Congresul va putea modifica oricând un asemenea acord”, se mai arată în scrisoare.

    Avertismenul intervine la mai puţin de o săptămână după discursul rostit în Congresul SUA, la invitaţia republicanilor, de premierului Israelului, Benjamin Netanyahu, care a atras atenţia că un Iran dotat cu arme nucleare ar fi o mare ameninţare pentru întreaga lume.

    Preşedintele Barack Obama a apreciat că scrisoarea adresată liderilor iranieni este ironică, argumentând că iniţiativa pare a demonstra că unii membri ai Congresului SUA vor să se alinieze cu ultraconservatorii din Iran. “Este o coaliţie neobişnuită”, a afirmat Obama.

    Iranul şi marile puteri din grupul P5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile.