BusinessMagazin

Tag: incercare

  • Cine sunt noii dictatori ai secolului XXI

    Definiţia obişnuită a unei dictaturi se referă la un guvern susţinut prin acte de violenţă – este cazul totalitarismului din secolul XX, unde tirani precum Stalin, Hitler sau Mao au ucis milioane de oameni în numele unor ideologii aflate la marginea legii.

    În ultimele decenii, această definiţie pare însă a se schimba şi observăm o nouă formă de dictatură, una adaptată la realităţile erei globale şi a noilor tehnologii. Aceşti dictatori folosesc puterea obţinută printr-un vot (cel puţin în teorie) democratic pentru a elimina, gradual, orice fel de opoziţie sau sisteme de tipul checks & balances, necesare de altfel pentru funcţionarea corectă a unei democraţii. Mai important, de multe ori ei fac acest lucru fără a folosi violenţa.

    Există, desigur, şi o a doua categorie: cea a şefilor de stat care încearcă să modifice starea de fapt după bunul lor plac. Aici am fi inclus, în mod normal, doar lideri precum Kim Jong-Un sau proaspăt alesul preşedinte al statului Filipine, Rodrigo Duterte. Evenimentele de anul acesta au făcut însă ca linia de demarcaţie dintre aceste două categorii să fie din ce în ce mai ştearsă.

    Vladimir Putin şi acţiunile sale provocatoare la adresa Ucrainei sau Ercep Erdogan şi procesul său de „purificare“ a celor care au avut orice fel de legătură cu încercarea de lovitură de stat din Turcia sunt două exemple care arată cât de departe poate merge nevoia de putere.

    În 1982, în mai mult de un sfert din statele nedemocratice ale lumii exista un conflict în interiorul graniţelor; în 2012, procentajul ajunsese la doar 6%. În aceeaşi perioadă de timp, numărul statelor nedemocratice fără conducători aleşi s-a redus la jumătate.

    Iar acest aspect este unul extrem de important, pe care mulţi dintre noii dictatori se bazează: Hugo Chavez, spre exemplu, a câştigat alegerile din 1998 în Venezuela în cadrul unui proces electoral considerat de observatori ca fiind „cel mai transparent din istoria statului“.

    Respectul lor se reflectă însă doar asupra propriului popor, după cum a demonstrat anul acesta Recep Erdogan. Deşi avertizat în numeroase rânduri de structurile internaţionale că acţiunile sale pot avea urmări grave pentru viitorul regional al Turciei, Erdogan a decis să trateze după bunul lui plac situaţia internă, propunând chiar reintroducerea pedepsei cu moartea – în condiţiile în care un astfel de act legislativ ar fi şters practic şansele Turciei la integrarea în Uniunea Europeană. Erdogan a mers chiar mai departe, denunţând atitudinea Uniunii Europene: „Europa de ce nu vede şi situaţiile din Statele Unite, Japonia, India sau China? De ce Europa se concentrează să fie preocupată atât de mult doar de situaţia din Turcia?“.

    „În Turcia, drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant. Constat cu tristeţe, dar nu cu mirare, că SUA, NATO, UE n-au depăşit câteva dubii lansate în legătură cu situaţia din Turcia. Din motive practice, americanii şi ceilalţi parteneri din NATO au închis ochii la încălcarea flagrantă a drepturilor omului care a îndepărtat Turcia de linia pe care NATO şi-a asumat-o. Mă aşteptam ca NATO să fie cât se poate de categorică. Situaţia se deteriorează pe zi ce trece. Eu văd că în Turcia teroarea este instalată de Erdogan şi de aliaţii săi“, a spus Cristian Pîrvulescu.

    Un alt exemplu este Rodrigo Duterte, cel care a câştigat în luna mai alegerile din Filipine având ca motive centrale ale campaniei reintroducerea pedeapsei cu moartea şi angajarea unor lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării. „Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi“, declara acum câteva luni Rodrigo Duterte. „Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze.“ Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare. „După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun“, a spus el.

    Poate părea ca o strategie de marketing electoral, dar acţiunile sale de după preluarea celei mai înalte funcţii în stat arată natura lui Duterte: de când a devenit preşedinte, el a coordonat o campanie care a dus la uciderea a peste 2.400 de persoane. „Mulţi vor mai fi ucişi până când ultimul traficant e scos de pe străzi. Până când ultimul om care produce droguri e mort, noi vom continua“, le-a spus liderul politic jurnaliştilor locali.

    Lista noilor dictatori este lungă şi pare fără sens să le rostim numele; dar 2016 este anul în care ei şi-au propus să testeze răbdarea statelor din jur.

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • România noastră este aşa cum suntem şi noi!

    Lumea urbană, a multinaţionalelor, cea din clădirile de birouri din Bucureşti, cea care se duce la M60 sau prin Centrul Vechi, adică voi, cei care credeţi că sunteţi mai buni decât România, ca mediu.

    În mod cert aşa este. Mintea voastră, munca, determinarea şi energia, plus organizarea şi birocraţia aduse de multinaţionale au dus România înainte. Bineînţeles, şi cu antreprenorii români.

    Dar România actuală, aşa cum s-a făurit acum 100 de ani, nu este numai Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Oradea, ci tot ce se află între graniţele actuale.

    Dacă faci un produs, dacă vinzi un produs şi unuia de la ţară, şi în consecinţă banii lui sunt buni, nu te poţi dezice de el că votează altceva decât ai votat tu, atunci când mergi la vot şi nu eşti la mare sau în Centrul Vechi la un pahar de vin, uitându-te pe un ecran şi întrebându-te cum a ajuns PSD să câştige alegerile.

    În acest spaţiu editorial am încercat să scriu despre voi, despre ce-i în mintea voastră, la ce vă gândiţi, ce-aţi vrea să faceţi (să fiţi rentieri, de exemplu) sau despre cum înfloreşte socialismul corporatist.

    Pentru ultimul articol din 2017, am adunat toate titlurile editorialelor din print (pe net, aceste editoriale au un titlu schimbat şi, cum aţi spune voi, de clickbait) în încercarea de a face un rezumat al acestui an deloc plictisitor, cel puţin pentru mine.

    @ România a devenit mult prea repede rentieră şi pensionară @ În rest, au UE şi americanii grijă de noi @ De la consumatori de forţă de muncă la investitori în forţă de muncă @ De ce vă urâţi jobul? @ Ambasadorii români în străinătate trebuie trimişi să caute forţă de muncă pentru România @ Cât aţi vrea să câştigaţi ca mici antreprenori? @ De ce românii care ajung directori în multinaţionale devin vătafi şi îşi trădează conaţionalii? @ De ce departamentele din companii se urăsc între ele? @ Cea mai bună educaţie financiară este luarea unui credit @ De ce şefii de top vor să fie daţi afară @ De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari? @ Noua generaţie priveşte profitul companiei ca o formă de exploatare @ Cu cine mai construim capital românesc @ Boss, am un coleţel pentru tine. Poţi să cobori să îl iei! @ Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul @ Ce vreau să las în urmă? Cum vreau să mă ţină minte Google sau Facebook @ Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism @ Suprarealism în România: primeşti bonus pentru a veni la muncă @ Interesul naţional şi preţul pe care fiecare dintre noi vrea să îl plătească @ România nu are de lucru pentru românii cu înaltă calificare care lucrează în afară @ Daţi clic aici! @ Dar cum să vinzi te gândeşti vreodată? @ Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager? @ De la socialismul din companii la uberizarea muncii @ Cu ce pensie ieşim la pensie @ Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă faţă schimbării condiţiilor din piaţă @ Feriţi-vă de sărăcirea clasei de mijloc! @ Creşterea salariilor înseamnă socialism, rezultatul înseamnă capitalism @ Dacă vreţi să valoraţi mai mult, trebuie să vă deschideţi şi să vă internaţionalizaţi @ Tinerii antreprenori ai viitorului vor fi pensionarii, iar copiii vor deveni mai săraci pentru că nu vor mai avea ce moşteniri să primească @ Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi @ A-ţi da demisia a devenit ceva cool @ Prea puţini dintre voi vă permiteţi să fiţi capitalişti @ Îi contestaţi pe şefii voştri, nu aveţi încredere în ei, dar refuzaţi să fiţi şefi în locul lor @ De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor @ De ce eşuează antreprenorii români @ Business Magazin, în anul al 14-lea. Cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii @ Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates @ Corelaţia dintre apariţia low-costurilor şi scăderea natalităţii @ Mallurile şi supermarketurile, o mare şansă ratată de antreprenorii români, dar fructificată de polonezi @ Cum este să te duci cu mama de mână să te angajezi la 23 de ani? @ România, o ţară în care mulţi români fac bani, dar din care vor să fugă @ Dacă nu sunteţi pregătiţi să înduraţi durerea unui business, nu vă faceţi antreprenori @ Cum poţi să lucrezi pentru o companie ca asta? @ Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: „Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?” @ De ce să plăteşti mai puţin, când poţi să plăteşti mai mult?

    Vă mulţumesc că m-aţi citit în 2017, vă urez toate cele bune şi să ne vedem cu bine în 2018!

    La mulţi ani, România la 100 de ani, să fiţi mândri de ea, pentru că este aşa cum suntem noi!

  • Cum a reuşit un blogger să vândă 100 de automobile Mini în doar 5 minute

    Producătorii de automobile se întrec în metode creative în încercarea de a prinde o parte cât mai însemnată din piaţa de vânzări online de maşini, în valoare de 15 miliarde de dolari numai în China. Producătorii de automobile experimentează cu diferite concepte precum vânzările fulger sau sponsorizări din partea vedetelor pentru a-şi spori vânzările într-o piaţă aflată în creştere, potrivit Financial Times.

    În China s-au vândut online 1 milion de automobile în 2016, în valoare de 15 miliarde de dolari, potrivit firmei de consultanţă Frost & Sullivan. Ca să punem lucrurile în perspectivă: s-au vândut mai multe maşini online în China anul trecut decât s-au vândut în total în Spania.

    Potrivit aceleiaşi firme de consultanţă, valoarea tranzacţiilor online cu automobile a avut o rată anuală de creştere de 65,5% în perioada 2012-2016, comparativ cu o rată de creştere de 13,7% în piaţa totală. Clienţii fie au plătit online, fie au primit finanţare prin intermediul site-ului respectiv.

    Compania de consultanţă McKinsey a declarat că tranzacţiile online au însumat 5% din vânzările de automobile din China în 2016, în creştere de la 1% cât era în 2014.

    Achiziţiile online sunt atractive pentru tineri: aproape un sfert dintre cei care au cumpărat automobile online au sub 24 de ani, potrivit McKinsey.

    Clienţii tipici vor să vadă şi să conducă maşina înainte de a o cumpăra, dar se pare că în China tinerii ştiu deja ce vor şi aleg să cumpere online.

    Mini, automobilul de lux britanic deţinut de BMW, a vândut online 1.600 de automobile în China în doi ani şi niciuna în SUA sau Marea Britanie.  În iulie 2017, compania a plătit bloggerul de fashion Becky Li pentru a promova Mini urmăritorilor ei, iar asta a rezultat în vânzarea a 100 de Mini de culoare turcoaz în mai puţin de 5 minute.

    Producătorii auto se uită la platforma Alibaba numită Tmall, un site de e-commerce, pentru a-şi vinde automobilele. Aici s-au vândut 100.000 de automobile în doar 24 de ore în cadrul evenimentului Singles Day. Indiferent că este vorba de producători de lux sau nu, cu toţii oferă discounturi pentru acest eveniment de shopping.

    Alibaba a anunţat că în viitor clienţii se vor putea uita după maşini pe smartphone, iar după ce vor apăsa butonul de cumpărare maşina va fi livrată.

    „Achiziţia unei maşini se va face la fel de uşor precum cumpărarea unei cutii de Coca-Cola. Epoca achiziţionării online de automobile este deja aici”, au declarat reprezentanţii Alibaba.
     

  • Bijuteriile desperecheate, noua modă

    O asemenea tendinţă nu poate fi decât o veste bună pentru cele care şi-au pierdut un cercel şi care acum nu mai trebuie să renunţe la cel rămas, deoarece popularitatea bijuteriilor asimetrice este în creştere, mai ales la categoria cercei. Aceştia se vând acum şi în perechi care nu se potrivesc din punctul de vedere al formei, mărimii ori materialelor folosite ori la bucată, astfel încât să poată fi combinaţi după cum doreşte persoana care le poartă.

    Designerii de bijuterii asimetrice afirmă că motivele pentru care această tendinţă prinde la public sunt posibilitatea de exprimare a individualităţii ori aerul mai tineresc pe care îl conferă purtatul de cercei desperecheaţi. Aşa au apărut colecţii cum este cea inspirată de Parisul anilor ’20 semnată de Valerie Messika, fondatoare şi directoare a casei omonime, care cuprinde cercei asimetrici, dintre care unul mai mare care cuprinde urechea şi unul mai mic, combinaţia fiind special gândită ca să păstreze o notă discretă.

    Brandul australian Alinka se remarcă prin cercei cu aer rebel care pot fi cumpăraţi la bucată sau în perechi, variind de la unii simpli la cei care dau impresia că de fapt sunt mai mulţi cercei într-unul singur care pot fi detaşaţi la nevoie.
    Şi Dior a lansat cercei asimetrici, cum ar fi Plaisir Champêtre Saphir, în care punctul comun îl reprezintă doar safirele, modelul şi restul de pietre preţioase ale fiecărui cercel diferind.
     

  • Recenzie Justice League: E greu să copiezi modelul de succes al celor de la Marvel

    Mi-e greu să pricep ce au vrut să facă producătorii cu Justice League: să pregătească noi poveşti de origine, să creeze un sentiment de anticipare faţă de următorul Justice League sau să testeze cum ar reacţiona fanii lor la adunarea supereroilor. Poate o combinaţie din toate, dar, aşa cum se întâmplă de obicei, când vrei să împuşti mai mulţi iepuri rămâi fără gloanţe.

    Ultima oară când a fost cap de afiş într-un film (Batman vs. Superman: Dawn of Justice), Superman părea să aibă o soartă pe care nimeni nu a luat-o în serios. Desigur că Superman nu a murit şi a revenit în prim-plan, dar nici măcar asta nu a salvat prea mult din film.

    Primul care sesizează pericolul e Batman, aşa că îşi asumă rolul de a strânge o echipă de supereroi. Ca să fie mai simplu de înţeles, imaginaţi-vă grupul Avengers cu o serie de schimbări: Batman în locul lui Iron Man, Superman în locul lui Thor, Aquaman în locul lui Hulk şi aşa mai departe. Comparaţia e uşor exagerată, dar şi filmul e la fel.

    Justice League aduce câteva modificări poveştii clasice, aşa cum ar fi introducerea unui Flash mai tânăr decât cei cu care eram obişnuiţi. Un lucru cel puţin ciudat, pe care l-a ”reperat“ un coleg, este modul în care Batman – deşi este evident că toată lumea îi ştie adevărata identitate – continuă să vorbească cu o voce modificată când îşi pune masca.

    Am spus-o săptămâna trecută şi simt nevoia să mă repet: filmele de acest gen nu mai aduc nimic nou. Chiar dacă nu sunt neapărat un fan al universului extins DC (numele oficial al francizei deţinute de Warner Bros.), am apreciat producţiile de calitate atunci când a fost cazul. Luaţi ca exemplu Wonder Woman, un film de o calitate mult superioară celorlalte încercări ale Warner Bros. Chiar dacă au trecut 57 de ani de când lumea a făcut cunoştinţă cu Justice League, creatorii nu par să fi găsit formula corectă pentru marele ecran.

    Regizorul Zack Snyder rămâne adeptul unei atmosfere întunecate, aşa cum a fost cazul în Dawn of Justice; desfăşurarea haotică a filmului şi scenele de luptă care nu au, regretabil, prea multă imaginaţie transformă Justice League într-o producţie cel mult mediocră.

    Viitorul francizei e pus în pericol şi de rezultatele financiare de până acum: în weekendul de lansare, Justice League a obţinut din bilete doar 93 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul consolidat (ce include costurile cu marketingul şi lansarea pe DVD) trece uşor de 500 de milioane de dolari.

    E Justice League un film pentru fanii universului DC? Sigur. E Justice League un film bun? Nici pe departe.

    Nota: 6/10

  • Cum a răsplătit o tânăra un om al străzii care a ajutat-o cand avea mai mare nevoie. El i-a oferit ultimii bani pe care ii mai avea

    Tânăra Kate a rămas fără benzină pe autostrada 95; ea a tras maşina pe banda de urgenţă şi a încercat să îşi dea seama unde se află cea mai apropiată benzinărie. Bobbitt stătea în apropierea locului unde ea a oprit şi, înţelegând că tânăra are o problemă, i-a spus să intre la loc în maşină şi să încuie uşile.

    Câteva minute mai târziu, el s-a întors cu o canistră de benzină pe care o cumpărase cu 20 de dolari – ultimii săi bani.

    Kate McClure, impresionată de gestul omului, s-a hotărât să îl ajute şi a pornit o campanie de strângere de fonduri pe siteul GoFundMe. În trei săptămâni, tânăra a reuşit să strângă peste 300.000 de dolari, bani care vor ajunge la Bobbitt.

    Cei de la Washington Post, care au relatat povestea, au încercat să afle povestea lui Johnny Bobbitt, însă rudele nu au vrut să comenteze situaţia sa. Tot ce au putut afla jurnaliştii e că Bobbitt a fost paramedic şi, cel mai probabil, căsătorit.

    Tânăra Kate McClure a postat recent un clip alături de prietenul ei şi de Bobbitt în care explică faptul că l-au dus pe bărbat la un hotel unde să poată petrece, în linişte, sărbătorile.

  • Una dintre cele mai mari multinaţionale concediază 6.900 de oameni

    Cele mai mari tăieri, aproximativ 6.100, vor fi făcute la divizia de Energie şi de Gaze, care în urmă cu puţină vreme era în plin boom, datorită turbinelor de gaze care generau electricitate. Însă, odată cu creşterea impactului energiei solare şi eoliene, acestea au început să scadă. 
     
    “Divizia de energie trece printr-o disrupţie fără precedent, atât în amploare cât şi în viteză. Având în vedere puterea de inovare şi extinderea rapidă a capacităţilor de generare a energiei regenerabile, presiunea pe orice formă de energie pe bază de gaz este extrem de mare”, a spus Lisa Davis, membru în boardul de management al Siemens. 
     

  • Studiourile Marvel au rămas fără idei

    Spun compromis pentru că Thor: Ragnarok încearcă să-şi acopere lipsurile cu o supradoză de umor, dar asta nu e ceva chiar atât de simplu de făcut. Toate filmele produse de Marvel sunt pe alocuri amuzante, pentru că altfel şi-ar pierde jumătate din spectatori, dar ultima parte a trilogiei Thor pare gândită mai degrabă ca o succesiune de glume. Suspansul lipseşte cu desăvârşire – nu că Universul Marvel ar excela la acest capitol – iar faptul că ştii ce urmează să se întâmple în majoritatea scenelor nu ajută deloc. Era însă de aşteptat ca regizorul să abordeze un stil bazat pe comedie, având în vedere că el a intrat în atenţia publicului cu What We Do in the Shadows – o parodie la adresa filmelor cu vampiri.

    Taika Waititi nu este doar regizorul filmului, el joacă şi rolul unui nou personaj CGI din Universul Cinematografic Marvel, pe nume Korg. De altfel, Waititi este cunoscut pentru faptul că are şi roluri în filmele pe care le regizează.

    Un punct pe care Taika Waititi a mizat prea mult, din punctul meu de vedere, e relaţia dintre Thor şi fratele său vitreg, Loki. E o temă care se repetă în toate cele trei părţi şi reprezintă şi baza scenariului din Avengers. N-aş avea neapărat ceva împotriva explorării relaţiei dintre cei doi, dar lucrurile încep şi se termină de fiecare dată la fel. Loki îl trădează pe Thor, Thor se ceartă cu Loki, Loki îl salvează pe Thor, Thor şi Loki se împacă. Cei de la Marvel ar putea să găsească şi un alt fir narativ.

    Reprezentarea lui Hulk este total diferită de cele anterioare. Alter ego-ul lui Bruce Banner nu mai e doar un monstru verde care urlă şi se caţără pe clădiri: în Ragnarok el vorbeşte, face glume şi flirtează cu femei. Nu a fost cea mai bună idee. Ca un fapt interesant, trebuie să ştiţi că Hela, interpretată impecabil de Cate Blanchett, este primul personaj negativ feminin din filmele Studiourilor Marvel.

    Dar dincolo de interpretări, scenariu, glume mai mult sau mai puţin reuşite şi predictabilitate, marea problemă a filmului e că foarte multe scene par improvizate. Sunt câteva dialoguri în care aş fi putut să jur că actorii şi-au uitat replicile, iar asta nu e ceva ce vezi prea des în producţiile Marvel.

    Nu are rost să ne întrebăm dacă Thor: Ragnarok va avea sau nu succes la box-office, pentru că orice film care poartă însemnele Marvel Studios are deja câteva sute de milioane de dolari garantate. E poate şi motivul pentru care cei de acolo au început să o lase mai uşor cu ideile creative. E doar o părere, sigur, dar aş paria că mulţi spectatori îşi doresc o nouă ”colecţie“ de eroi scoşi de la naftalină.

    În concluzie, Thor: Ragnarok e un film pentru fani, dar nu e genul de film care să aducă noi fani. Am râs la film, recunosc că m-am distrat, dar n-am ieşit cu nerăbdarea de a vedea următorul film produs de Marvel.

    NOTA: 6,5/10

     

  • Florin Piersic, despre moartea Stelei Popescu: Este o mare pierdere pentru noi

    Florin Piersic a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că Stela Popescu era generoasă şi încerca mereu să ajute oamenii.

    ”Stela Popescu a fost ca o soră pentru mine, a fost o prietenă extraordinară, nu exista un loc în care să se ducă şi să nu spună ceva frumos despre mine, aveam ceva împreună. Avea întotdeauna un lipici la mine extraordinar de ani şi ani de zile şi spunea <să nu vă puneţi cu Piersic că pe ăsta nu îl taie nimeni, niciodată, la nimic>. Era bună, generoasă, încerca să ajute oamenii, nu putea spune <nu> nimănui, era cumsecade, talentată. A fost un personaj, pentru că a interpretat multe personaje în teatru şi film. Este o mare pierdere pentru noi”, a spus Piersic.

    Actriţa Stela Popescu a murit, joi, la vârsta de 81 de ani, a declarat, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Florin Piersic, despre moartea Stelei Popescu: Este o mare pierdere pentru noi

    Florin Piersic a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că Stela Popescu era generoasă şi încerca mereu să ajute oamenii.

    ”Stela Popescu a fost ca o soră pentru mine, a fost o prietenă extraordinară, nu exista un loc în care să se ducă şi să nu spună ceva frumos despre mine, aveam ceva împreună. Avea întotdeauna un lipici la mine extraordinar de ani şi ani de zile şi spunea <să nu vă puneţi cu Piersic că pe ăsta nu îl taie nimeni, niciodată, la nimic>. Era bună, generoasă, încerca să ajute oamenii, nu putea spune <nu> nimănui, era cumsecade, talentată. A fost un personaj, pentru că a interpretat multe personaje în teatru şi film. Este o mare pierdere pentru noi”, a spus Piersic.

    Actriţa Stela Popescu a murit, joi, la vârsta de 81 de ani, a declarat, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro