„2019 a fost un an record pentru grupul TeraPlast din punctul de vedere al vânzărilor”, susţine Alexandru Stănean, CEO al TeraPlast. Din 2017 până în 2019 grupul şi-a dublat cifra de afaceri, de la 426 de milioane la 972 de milioane de lei. Creşterea a fost impulsionată atât de achiziţia furnizorului de sisteme complete pentru acoperişuri Wetterbest, valoarea totală a tranzacţiei – finalizată anul trecut – ajungând la peste 17 milioane de euro, cât şi de creşterile organice din 2019. Profitul net s-a majorat în ultimul an cu 85%, până la aproximativ 42 de milioane de lei, iar EBITDA, profitul operaţional al grupului, s-a dublat la rândul său faţă de 2017 şi a înregistrat o creştere de 42% faţă de 2018, atingând valoarea de 91,2 milioane de lei. Numărul de angajaţi a crescut cu 20% în ultimii ani, echipa businessului numărând în prezent peste 1.200 de persoane, iar rentabilitatea capitalului – „un alt lucru important pentru acţionari” – a crescut de la 9,3 la 15%. Rezultatele vin pe fondul unui context favorabil al pieţei construcţiilor, dar şi prin capitalizarea investiţiilor anterioare realizate de companiile din grup.
Tot anul trecut, două dintre businessurile grupului, Wetterbest şi TeraGlass, au fost transformate complet în urma unor investiţii de peste 98 de milioane de lei, o parte – 70 de milioane – finanţate cu ajutor de stat. „O parte din investiţii au fost direcţionate spre deschiderea unei fabrici noi la Băicoi – 15.000 de metri pătraţi de hale şi spaţii auxiliare – în care trecem de la producţia de atelier la o fabrică la nivel cu orice altă fabrică similară din Europa, care ne va permite să ne eficientizăm fluxurile logistice şi de producţie şi care ne face încrezători că cele mai mari creşteri din grup vor fi la Wetterbest, pentru că nu mai suntem o serie de ateliere, ci suntem 15.000 de metri pătraţi de hale.”
Cea mai bună performanţă a anului trecut a fost înregistrată de TeraPlast, cu un avans al afacerilor de 25%, până la 365 de milioane de lei, EBITDA având o creştere de 80% faţă de perioada similară a anului trecut, până la 37 de milioane de lei. Diviziile TeraSteel din România şi Serbia au înregistrat cea mai bună marjă de profitabilitate, îmbunătăţirea marjei segmentului de panouri termoizolante datorându-se economiilor la achiziţiile de materii prime, precum şi creşterii gradului de utilizare a capacităţii de producţie din Serbia. Veniturile Wetterbest, al doilea jucător pe piaţa ţiglei metalice din România, s-au majorat cu 22% în 2019, ajungând la 269,9 milioane de lei, iar EBITDA a atins pragul de 15,1 milioane de lei. La rândul său, TeraGlass a beneficiat de o investiţie de 16,1 milioane de lei în 2019, urmând ca prin acest proces fluxul de lucru pentru producţia ferestrelor şi uşilor să fie complet automatizat. Grupul a produs anul trecut 16 milioane de metri liniari de ţeavă şi 7 milioane de metri liniari de profiluri, 14.000 de tone de granule, 8 milioane de bucăţi de fittinguri şi produse rotoformate, 3 milioane de metri pătraţi de panouri, 7.000 de tone de structuri zincate, 5 milioane de metri de ţiglă metalică, 118.000 de unităţi de ferestre şi uşi şi 7.000 de tone de PVC rigid reciclat, „în condiţiile în care anul trecut nu am folosit fabrica nouă”, subliniază Stănean.
Potrivit estimărilor reprezentanţilor companiei, anul acesta grupul TeraPlast va înregistra venituri de peste 1 miliard de lei şi o îmbunătăţire semnificativă a profitabilităţii, EBITDA bugetată fiind de peste 145 de milioane de lei, în creştere cu 59% faţă de 2019. „De-abia începem. Roadele investiţiilor pe care le-am realizat anul trecut le vom culege începând cu 2020, de aceea cifra de afaceri va urca la 1,25 de miliarde de lei”, a declarat Stănean. „După un sprint cum a fost cel de anul acesta ne mai propunem încă unul de aproape 60% pe partea de profitabilitate. Nu cred că suntem nerealişti în ceea ce ne propunem. Cel puţin pentru două dintre businessurile din grup, Wetterbest şi TeraGlass, sunt alte fabrici faţă de 2019, sunt alte condiţii în care se lucrează. Am ajuns în secolul XXI la cele două capitole. În plus, şi la TeraPlast avem investiţii care vor da rezultate, vom avea un pic şi de la TeraSteel, din Serbia, şi aşa ajungem la cifrele acestea”, conturează executivul aşteptările companiei pentru acest an. Reprezentanţii grupului mizează şi pe o menţinere la un nivel relativ ridicat a investiţiilor în infrastructură, „pentru că România are nevoie de ele”. În plus, spune Stănean, 2020 este ultimul an în care se mai pot semna contracte pe fonduri europene din exerciţiul care se termină anul acesta. „Mi-ar părea rău să constat că România are o rată de accesare de 60-70% a fondurilor europene în condiţiile în care alte ţări precum Polonia ar putea să acceseze mai mult decât i se alocă.”
Pentru 2020, principalul focus al grupului este de a aduce în parametri investiţiile pe care le-au făcut. „Acţionarii şi-au făcut datoria, au alocat resurse, bani, acum e treaba noastră, cu fabricile noi, cu utilajele noi, cu liniile noi pe care le avem, să producem vânzări şi profit pentru acţionari.” În ceea ce priveşte preţurile, executivul spune că, după ce anul trecut materiile prime, precum oţelul sau plasticele, au înregistrat preţuri relativ scăzute, minime în ultimii cinci ani sau chiar mai bine, anul acesta anticipează o creştere pe acest segment, iar în momentul în care preţurile materiilor prime ar escalada, compania va fi obligată la rândul său să crească preţurile. „Deja anul acesta am operat anumite creşteri de preţuri pentru că anul trecut materiile prime, şi oţelul, şi chimicalele, au fost la minime, anul acesta au o singură direcţie în care pot merge – în sus, lucru care se şi întâmplă.” Un alt factor care poate determina creşterea preţurilor, adaugă el, este fluctuaţia cursului valutar. „Noi cumpărăm majoritatea materiilor prime în euro şi aproape 80% din vânzarea internă este în lei, deci suntem forţaţi să creştem preţurile.” Pornind de la datele furnizate de INS, potrivit cărora sectorul de construcţii a crescut cu aproximativ 27% anul trecut, executivul companiei estimează că segmentul materialelor de construcţii a fost de maximum 20%, de aici rezultând o valoare a acestui sector de aproximativ 4,5 miliarde de euro.
Stănean spune că, deşi în România lumea începe să construiască cu materiale mai sustenabile, există încă o diferenţă mare între ce şi-ar dori să vadă în piaţă – o preocupare mai mare pentru performanţa energetică, creşterea gradului de control al locuinţelor – şi ce există, de fapt. În fapt, spune executivul, piaţa este destul de polarizată. „Sunt zone, în general zonele scumpe, precum Clujul, unde se construieşte bine, se pun materiale de calitate, cu trei sticle, cu încălzire în pardoseală. Vorbim de apartamente la mult peste 1.000 de euro metrul pătrat. Acolo unde discutăm însă de apartamente cu preţuri mai mici, sub 900 de euro, cum e de exemplu Bistriţa, deja vedem că ferestrele au două, şi nu trei sticle, scăzând astfel gradul de izolare termică, se caută scurtături, se caută soluţii de ieftinire, de scădere a costului. Mi-aş dori să vedem clădirile mergând spre o zonă de sustenabilitate şi de performanţă energetică, inclusiv din perspectiva materialelor folosite, dar mai avem mult până acolo.”
În Europa de Vest, adaugă el, firmele care participă şi au materiale de construcţie pentru care pot dovedi că încorporează materiale reciclate participă la o licitaţie unde primesc puncte în plus. „În România, cam tot ce înseamnă materiale de construcţii din materiale reciclate e asimilat cu calitatea a doua sau cu deşeurile, nicidecum nu primeşti premium la preţ, ci lumea îţi cere să dai discount pentru că ai material reciclat. Există încă diferenţe fundamentale de mentalitate. Mi-e foarte greu să spun că în trei, cinci sau zece ani vom ajunge să avem mentalitatea celor din vest, pentru că noi, românii, în general nu suntem obişnuiţi să ne gândim la mediul înconjurător, să avem grijă de el pentru zece generaţii de acum încolo.”
Despre o posibilă criză în imobiliare, Stănean spune că în ultimul trimestru al anului trecut şi în prezent „nu prea mai vorbeşte lumea de criză”. Executivul adaugă că, deşi nu ţine de competenţa reprezentanţilor companiei să ofere astfel de pronosticuri, nefiind analişti macroeconomici, potrivit datelor din piaţă pe care le analizează nu anticipează încă o criză pe termen scurt, poate chiar mediu. „În mod evident avem planuri de criză, inclusiv investiţiile pe care le-am făcut în ultimii ani au ca efect colateral o protejare mai bună în faţa crizei. În momentul în care ne întindem în mai multe segmente de piaţă, produsele noastre putând fi folosite la orice tip de construcţie, această diversitate ne conferă o oarecare protecţie în faţa unei contracţii care probabil că va veni mai devreme sau mai târziu.”
O criză este însă, şi în piaţa materialelor de construcţii, la nivelul resursei umane. Forţa de muncă este greu de găsit, spune Stănean, şi nu doar ca număr sau calificare, ci şi ca disponibilitate de lucru. „Noi încercăm să lucrăm 1.020 de schimburi pe an, ceea ce înseamnă că suntem opriţi 15 zile pe an. În rest lucrăm şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24. Oamenii nu mai sunt dispuşi să lucreze noaptea şi în weekenduri. Foarte greu am reuşit să îi aducem la ritmul acesta de lucru industrial.” Pentru a acoperi necesarul de muncitori reprezentanţii companiei au adus aproape 40 de vietnamezi care lucrează jumătate în fabrica din Bistriţa, jumătate la cea din Băicoi. „Suntem relativ mulţumiţi de ei şi în măsura în care nu găsim angajaţi români, vom mai aduce, pentru că noi trebuie să facem producţia pe care ne-am programat-o.” În ceea ce priveşte înlocuirea resursei umane cu inteligenţa artificială, executivul spune că în prezent grupul TeraPlast foloseşte automatizări, roboţi, însă momentan doar la nivelul de birouri, în special în departamentul financiar şi departamentul de credit, pentru a eficientiza planificarea producţiei. Pentru fabrici, în schimb, executivul spune că utilajele companiei sunt oricum foarte performante şi au un consum redus de manoperă. „Tehnologia pe care o avem e foarte performantă, nu necesită foarte multă forţă de muncă.”
Tag: important
-
Sprint spre 1 miliard de lei
-
Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră
Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă.
Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat
4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.
În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă.
Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.
Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.
Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”.
Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.
Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.
Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.
CITIT AICI MATERIALUL INTEGRAL
-
Importanţa colaborării cu o agenţie SEO pentru consolidarea prezenţei online şi creşterea cifrei de afaceri
Dacă afacerile dumneavoastră să desfăşoară predominant în mediul online probabil, v-aţi mai gândit cum ar fi să colaboraţi cu o agenţie SEO. Dar pentru că nu o faceţi deja, înseamnă că încă analizaţi beneficiile unui astfel de contract în comparaţie cu posibilitatea de a vă optimiza website-urile pe cont propriu.
Bineînţeles, compunerea tuturor materialelor SEO necesare business-ului pe care îl conduceţi in-house rămâne întotdeauna o opţiune viabilă. Dar în condiţiile în care nu aveţi angajat măcar un specialist cu experienţă în domeniu, căruia să-i permiteţi să se axeze doar optimizare, scutindu-l de alte responsabilităţi, pentru dumneavoastră, colaborarea cu o agenţie SEO este o abordare mult mai eficientă, dar şi mai profitabilă.
De ce să colaboraţi cu o agenţie SEO pentru rezultate profesionale în mediul online?
#1 Optimizarea vă ajută site-ul să iasă în faţă
Pe internet nu mai este suficient ca site-ul dumneavoastră doar să fie anexat de motoarele de căutare. Dacă nu apare în primele rezultate din SERP la interogările relevante domeniului în care activează, este ca şi cum nu ar exista deloc. De aceea, aveţi nevoie de o agenţie SEO cu ajutorul căruia nu doar să vă remarcaţi în faţa competiţiei, ci şi s-o lăsaţi în urmă.
#2 Experienţa agenţiilor SEO nu o puteţi câştiga peste noapte
Internetul este un mediu extrem de volatil. Tehnicile SEO care dau rezultate astăzi îşi pot pierde complet valoarea până mâine şi de aceea colaborarea cu un expert în domeniul optimizării este extrem de importantă. Datorită experienţei, agenţiile SEO cunosc tendinţele motoarelor de căutare şi ştiu la ce să se aştepte chiar dacă apar schimbări bruşte, deoarece pot să anticipeze direcţia în care se îndreaptă optimizarea datorită familiarizării cu acest mediu. Însă pentru dobândirea unor astfel de abilităţi este necesară multă muncă şi bineînţeles, colaborarea cu un număr impresionant de clienţi, ceea ce dumneavoastră, activând într-un domeniu cu totul şi cu totul diferit, nu puteţi realiza de la o zi la alta.
#3 Rezultatele agenţiilor SEO sunt net superioare celor ale amatorilor
Puteţi să vă documentaţi puţin despre SEO şi să vă apucaţi de scris, sau să rugaţi unul din angajaţi s-o facă. Dar chiar sunteţi dispus să lăsaţi viitorul companiei pe mâinile unui amator? Când vine vorba de website-uri, îmbunătăţiri pe ici pe colo poate face oricine, dar asta nu înseamnă că veţi ajunge de pe pagina 20 pe 1 în Google.
#4 Outsourcing-ul este cheia succesului în afaceri
Nu aveţi timp şi nici nu este recomandat să faceţi totul pe cont propriu. Cei mai mari oameni de afaceri din lume au atins nivelul din prezent deoarece cunosc importanţa unor colaboratori de valoare. Când au un plan de afaceri, Jef Bezzos, Donald Trump, Bernard Arnault sau Warren Buffett nu se apucă să ia taurul de coarne cu mâinile goale, ci îşi construiesc mai întâi o echipă de încredere, înconjurându-se de oameni capabili în diferite domenii şi apoi distribuind sarcinile în funcţie de competenţele fiecăruia pentru obţinerea celor mai bune rezultate.
#5 Agenţiile SEO mai au şi altceva de oferit în afară de optimizare
Dacă optaţi pentru o agenţie SEO cu experienţă, în cadrul şedinţei de consultaţie, experţii în domeniu vă vor recomanda cu siguranţă şi alte servicii adiacente optimizării care vă pot ajuta să vă clădiţi un nume în domeniul în care activaţi. Practic, contractarea unui pachet de servicii ale unei agenţii SEO vă permite să uitaţi cu totul de grijile legate de expunerea în mediul online şi să vă concentraţi în permanenţă doar pe lucrurile la care nu vă întrece nimeni şi pentru care v-aţi înfiinţat compania de la început.
Care sunt cele mai competente agenţii SEO din România la ora actuală?
Dacă doriţi ca firma dumneavoastră să se dezvolte văzând cu ochii şi fiecare bănuţ investit să vă aducă un profit real, atunci este recomandat să colaboraţi din start cu una din cele mai bune agenţii SEO de pe piaţă în anul 2020. Când rezultatele contează şi cursa în care v-aţi angajat devine din ce în ce mai strânsă, una din cele trei agenţii SEO de mai jos se poate transforma în avantajul datorită căruia câştigaţi:
SEO Cupcake: Povestea SEO Cupcake a început în anul 2012 şi se continuă şi astăzi cu o echipă din ce în ce mai mare ce vă poate oferă vizibilitate în mediul online, strategii digitale personalizate, training-uri, sau servicii de content marketing şi native advertising.
DWF: De la înfiinţarea sa în anul 2013 şi până astăzi, agenţia DWF s-a specializat în promovare SEO, Web Design, campanii Pay-per-Click şi alte servicii complementare, personalizate în funcţie de nevoile fiecărui client în parte şi destinate creşterii autorităţii în mediul virtual.
Oblyo Digital Agency: Agenţia Oblyo a luat fiinţă în anul 2016 şi a cunoscut o dezvoltare rapidă datorită experienţei în prestarea de servicii SEO a membrilor echipei. Portofoliul agenţiei Oblyo numără mai mult de 200 de site-uri de publicitate, puse la dispoziţia clienţilor pentru campanii de advertising cu succes garantat, iar o parte din serviciile profesionale de optimizare web cuprind compunerea articolelor SEO cu un limbaj nativ, dar şi podcasting, un serviciu rar întâlnit în România, cu care vă puteţi diferenţia de concurenţă.
-
Povestea Klarei Rotschild, creatoarea de modă evreică care a îmbrăcat elitele maghiare în timpul Cortinei de Fier
Klara Rotschild a devenit un fel de Coco Chanel a Estului. Iar liderii populişti ai Ungariei de azi caută să se folosească de numele ei, scrie Balkan Insight. Mai recent, guvernul premierului Viktor Orban a descoperit moda ca instrument de relaţii cu publicul, înfiinţând Agenţia Naţională de Modă şi Design în 2018 ca subsidiară a Agenţiei pentru Turism din Ungaria. Agenţia încearcă să sporească profilul industriei de modă din Ungaria, iar mulţi dintre cei mai renumiţi designeri cu care lucrează se vor inspira, fără îndoială, de la Rotschild.
„În primul rând, aceasta este povestea de succes a unei femei care a supravieţuit în două regimuri politice şi a dictat moda în spatele Cortinei de Fier”, spune lldikó Simonovics, curatorul unei expoziţii Rotschild la Muzeul Naţional al Ungariei. Simonovics ştie multe despre creatoarea de modă deoarece i-a studiat ani de zile viaţa. Rotschild nu a dus lipsă de clienţi cu nume mari: Jovanka Broz, soţia liderului iugoslav Iosip Broz Tito – personaj care stârneşte nostalgii chiar şi acum în fosta Iugoslavie, împărăteasa egipteană Farah Diba, soţia şahului iranian şi celebritatea hollywoodiană de origine maghiară Zsa Zsa Gábor, cunoscută şi ca prinţesa Sári von Anhalt. Născută într-o familie de evrei în 1903, Rotschild şi-a creat o carieră uimitoare, aparent netulburată de deceniile de agitaţie politică şi război din Ungaria. Ea a dat tonul modei pentru societatea înaltă a regimului conservator-naţionalist al lui Horthy din anii 1930-1940 şi a îmbrăcat elita comunistă după 1956. Deviza ei: „Fiecare femeie vrea să arate bine, iar eu o pot ajuta”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a fost cruţată de deportare şi de camerele de gazare ale Holocaustului. Salonul ei nu a intrat în atenţia infamelor legi ale Ungariei care îi privau pe evrei de proprietăţile lor. Ungaria lui Miklós Horthy a fost aliata Germaniei lui Adolf Hitler. Rotschild a creat rochia de nuntă pentru mireasa lui István Horthy, fiul regentului Ungariei.
Legenda spune că Rotschild era în căutarea unei locaţii pentru o prezentare de modă când trupele germane se pregăteau să invadeze Budapesta în decembrie 1944. Politica nu a deranjat-o pe Rotschild. După război, experienţa ei în materie de modă a fost foarte solicitată de noua elită comunistă. „Ea i-a găsit întotdeauna pe «influencerii» din vremea ei, iar aceştia îi cumpărau rochiile“, povesteşte Simonovics. „Unii ar numi-o oportunistă, dar dacă faci haute couture, trebuie să fii în termeni buni cu elita regimului în care trăieşti, altfel nu vei avea clienţi.”
Crearea unui brand a fost surprinzător de uşor de făcut. Deşi nu avea nicio legătură cu familia Rothschild, binecunoscută în lumea finanţelor internaţionale, numele ei a fost asociat cu luxul şi stilul şi a deschis uşi din afara Ungariei. „Numiţi-mă regina modei”, a spus ea odată, când a fost întrebată despre relaţiile sale cu lumea finanţelor. În regimul comunist, salonul ei, Salon de Rochii Deosebite pentru Femei, a fost naţionalizat în 1949, dar i s-a permis ulterior să-l „conducă”. Spre deosebire de majoritatea ungurilor, ea a putut să călătorească în străinătate, vizitând spectacole de modă la Paris (se spune că Rotschild călătorea la Paris şi de două ori pe an) şi chiar să cumpere câteva modele străine cu bani de la stat, pe care le-a recreat cu o tuşă maghiară. Adora parfumurile şi atât salonul său, cât şi prezentările de modă erau învăluite întotdeauna în cele mai noi arome franţuzeşti. Liderii politici au remarcat rapid valoarea ei de marketing unică. Când soseau demnitari străini, o vizită la salonul lui Klara era adesea inclusă în programul oficial. Jovanka Broz, soţia lui Tito, i-a vizitat salonul împreună cu soţia liderului comunist al Ungariei János Kádár şi s-a îndrăgostit instantaneu de creaţiile Klarei. De atunci a rămas o clientă fidelă. Unii spun că aceasta a fost chiar cel mai frecvent client.„A existat chiar şi un manechin pentru croieli făcut după dimensiunile doamnei Broz”, spune una dintre fostele modele ale lui Rotschild într-un videoclip care însoţeşte expoziţia de la Muzeul Naţional. „Ori de câte ori selecta o rochie, noi o ajustam la dimensiunile ei. Avea în jur de 100 de kilograme, iar când a mai pus ceva greutate pe ea, o pernă a fost ataşată de manechin pentru a-i extinde dimensiunile.“ Jovanka Broz era cunoscută ca „Jackie Kennedy a Estului“. Despre liderii politici din Ungaria cu greu se putea spune că sunt în pas cu moda, dar diplomaţii, avocaţii, medicii, artiştii şi emigranţii au constituit o clientelă suficient de mare pentru a menţine afacerea vie. Unii veneau cu avioanele personale şi comandau rochii pentru un sezon complet. Alţii alegeau doar câteva.
O rochie Klara Rotschild era scumpă. „Costa între 200 şi 800 de dolari şi o rochie de seară în jur de 1.000 de dolari”, a explicat Rotschild într-un documentar TV rar, realizat de televiziunea austriacă ORF. La acea vreme, salariatul mediu din Ungaria câştiga în jur de 80 de dolari pe lună. Asta însemna că rochiile Rotschild erau mult peste mână pentru majoritatea oamenilor dintr-o societate care pretindea că se bazează pe egalitate. „Doar să trec pe lângă salonul ei şi să văd rochiile în vitrina era pentru mine o experienţă artistică”, spune o femeie în vârstă la expoziţie. „Nu ne-am gândit niciodată că putem avea suficienţi bani pentru a cumpăra o rochie de-a ei.” În Ungaria, după ce tancurile sovietice au zdrobit revolta populară antisovietică din 1956, Rotschild a ajuns să simbolizeze socialismul cu faţă umană, în ciuda tiraniilor comunismului. Creaţiile ei evocau o societate în care fetele sunt frumoase şi viaţa este mai colorată decât în restul blocului comunist estic. „Femeile trebuia să fie bine îmbrăcate, feminine şi oarecum distante”, a spus unul dintre modelele sale prezentând imagini rare la expoziţie.
Chiar şi scandalurile i-au făcut mai mult bine decât rău deoarece Rotschild a ştiut să folosească puterea bârfei pentru a-şi face numele celebru. La începutul carierei sale, un tânăr playboy maghiar a insultat-o şi a bătut-o când aceasta s-a dus să strângă bani pentru costume făcute de tatăl ei. Klara a apelat la justiţie pentru despăgubiri şi a câştigat. Cazul a ajutat-o să devină faimoasă. Mai târziu, în 1968, când actriţa de la Hollywood de origine maghiară Zsa Zsa Gábor a refuzat să o plătească, şi-a găsit alţi clienţi şi nu s-a sfiit să mânjească numele acesteia prin intermediul mass-media. „A fost o maestră a croitoriei, dar a fost şi un salesman perfect, care ştia imediat ce model se potriveşte mai bine clientului“, a spus Simonovics.
Chiar şi după ce numele său a devenit o marcă, Rotschild a „vânat” în mod activ clienţi. Când a aflat că legendele de la Hollywood Elizabeth Taylor şi Richard Burton se aflau în oraş, a trimis-o pe vânzătoarea sa la hotelul lor şi le-a invitat pe cele două celebrităţi de film la salonul ei. Faptul că Rotschild însăşi nu ştia un cuvânt în engleză sau germană nu a fost un obstacol. Hainele ei vorbeau de la sine. Viaţa creatoarei de modă s-a încheiat tragic. În vârstă de 73 de ani, temându-se de bătrâneţe şi suferind de probleme dentare, s-a sinucis sărind de la fereastra bucătăriei din apartamentul ei. Salonul Rotschild a primit un nou manager, dar nu a mai ajuns niciodată la faima pe care i-a adus-o doamna Rotschild.
Nu există planuri de reînnoire a brandului Rotschild în Ungaria, însă regimul Orban pare că are un ochi bun pentru modă – cel puţin în termeni politici. „Politica a mers mereu mână în mână cu moda“, spune Simonovics. „Imaginea noastră, hainele pe care le purtăm fac parte din imaginea unei ţări.”
-
Confesiunile unei corporatiste: „Jobul aproape m-a omorât, era atât de intens încât m-a afectat ani de zile. Nu mai suportam”
Ea nu a vrut să renunţe la carieră. Însă ritmul alert aproape a omorât-o.
Meredith Gilmor zbura de-a lungul şi de-a latul globului de la întâlnire la alta pentru job-ul ei. Lucra pentru Cole Haan, o companie de încălţăminte şi accesorii. Tot timpul era pe fugă, gata să raspundă la email-uri şi să dea telefoane. Călătorea trei zile pe săptămână în Europa sau Asia, iar când nu era în avion stătea în trenul care o ducea acasă în Connecticut din New York, scrie BBC
Fiul ei s-a născut cu opt săptămâni mai devreme decât era prevăzut în Maine, ea fiind într-o călătorie de afaceri. După numai trei luni, Gilmor a revenit la programul încărcat, ceea ce însemna că-şi vedea copilul doar în weekend. A ratat momentul când a făcut primii paşi, zile de naştere şi alte momente importante din viaţa familiei.
Totuşi nu a renunţat la slujba ei. „Am muncit din greu să-mi creez o cariera şi voiam o recunoaştere, dar trebuia să sacrific din timpul petrecut alături de copil”, a spus Meredith Gilmor. Totuşi, de fiecare dată când avea timp, mergea şi la şedinţele dintre părinţi şi profesori.
„Jobul meu era atât de intens încât m-a afectat ani de zile. Nu mai suportam”, a mărturisit ea.Într-un final a decis să renunţe la slujba şi a înfiinţat propria firmă de relaţii publice. Momentul a fost cât se poate de inoportun, şi-a dat demisia la mijlocul anului 2008, în plină recesiune. Asta a motivat-o şi mai mult.
Primul client al firmei de relaţii publice a fost Maria Sharapova, a cărei linie de haine a ajutat-o să o lanseze pe vremea când lucra la Cole Haan.Tranziţia către propriul ei business nu a fost uşoară. Exact când lucrurile începuseră să meargă mai bine, Meredith Gilmor a suferit un atac cerebral masiv. Se afla în Berkshire, Connecticut la nunta unei prietene, abia întoarsă dintr-o călătorie de afacere. S-au distrat la nuntă până la 4 dimineaţa şi când s-a întors în cameră totul s-a întunecat. A fostr transportată de urgenţă la spital. Soţul ei a fost devastat şi l-a adus pe fiul lor la spital pentru a-şi lua adio de la mama sa.
Gilmor a supravieţuit. Doctorii i-au avertizat familia că ar fi posibil ca Meredith să rămână oarbă şi paralizată pe partea stângă a corpului sau să rămână într-o stare vegetativă. Sau să se întâmple un miracol.
Timp de săptămâni bune nu a reuşit să vorbească corect, nici să scrie sau să se lege la şireturi. Între timp, afacerea ei a fost ţinută pe linia de plutire de către cei 8 membrii ai companiei, foşti angajaţi Cole Haan.
Treptat a revenit la muncă, însă lucrurile s-au schimbat, se bazează mai mult pe angajaţii săi, călătoreşte mai puţin şi petrece mai mult timp alături de fiul ei. „Când treci printr-o asemenea experienţă te face să realizezi ce este important în viaţă”, a spus ea.
-
Povestea farmacistului care a transformat Coca-Cola într-una dintre cele mai iubite băuturi de pe planetă
Dacă nu ar fi întâlnit omul potrivit la locul potrivit, Poate că Asa Griggs Candler ar fi rămas un simplu farmacist. A avut însă norocul de a-şi fi intersectat destinul cu cel al lui John Stith Pemberton, inventatorul Coca-Cola, de la care a cumpărat cunoscuta reţetă care avea să îl transforme într-unul dintre cei mai importanţi magnaţi din istoria Statelor Unite, după ce a pus bazele imperiului cunoscut astăzi în toată lumea drept The Coca-Cola Company.
Asa Griggs Candler s-a născut pe 30 decembrie 1851 în Villa Rica, Georgia, în familia Marthei şi a lui Samuel Charles Candler, şi a avut zece fraţi. În 1888, pe când lucra ca farmacist, Asa Griggs Candler l-a întâlnit pe John Stith Pemberton (8 iulie 1831 – 16 august 1888), inventatorul Coca-Cola, care crease în mai 1886 o versiune timpurie a celebrei băuturi. Intrigat de băutura dulce, carbonatată a lui Pemberton, antreprenorul i-a oferit acestuia suma vehiculată la 1.750 de dolari (circa 47.000 de dolari la valoarea din prezent a monedei) pentru a cumpăra reţeta.
Unele surse menţionează suma de 2.300 de dolari ca fiind adevărata valoare a tranzacţiei. Grav bolnav şi în pragul falimentului, Pemberton a acceptat, cu toate că anticipase succesul pe care îl va avea băutura şi dorise să lase reţeta moştenire fiului său, care a preferat însă banii.
Patru ani mai târziu Candler a fondat The Coca-Cola Company. În anul următor, brandul a devenit marcă înregistrată şi a început distribuţia primelor dividende către acţionari.Până în 1895 compania distribuia Coca-Cola pe tot teritoriul Statelor Unite, iar în 1899 a început exportul în Cuba, doi ani mai târziu businessul extinzându-se în Europa. Antreprenorul a lansat de asemenea faimosul „contract de un dolar”, prin care vindea dreptul de a îmbutelia Coca-Cola în SUA pentru doar un dolar. La început, compania a promovat băutura drept un remediu pentru durerile de cap, dar şi ca o soluţie pentru ameliorarea oboselii psihice şi fizice.
În 1903 Candler a decis să scoată cocaina din frunzele de coca înainte de a le amesteca cu băutura şi să vândă extractul de cocaină companiilor farmaceutice. În 1911 compania a investit 1 milion de dolari în publicitate. După patru ani, Root Glass Co. a creat sticla iconică a brandului. În 1916, când antreprenorul a fost ales primar al Atlantei, s-a retras din managementul afacerii. În timpul mandatului, el a depus eforturi considerabile pentru a reconstrui peste 1.500 de locuinţe distruse în marele incendiu din Atlanta din anul 1917. De asemenea, a făcut mai multe împrumuturi personale pentru a extinde reţeaua de apă şi canalizare, precum şi infrastructura oraşului. Candler a fost, de asemenea, şi un cunoscut filantrop, dotând numeroase şcoli, universităţi şi spitale cu cele necesare.
În 1917 reprezentanţii businessului au decis să scadă cu 50% cantitatea de cafeină din băutură. Doi ani mai târziu fondatorul a cedat un procent majoritar din acţiunile pe care le deţinea în companie celor cinci copii ai săi (patru fii şi o fiică), care la rândul lor le-au vândut unui grup de investitori condus de omul de afaceri american Ernest Woodruff.
În 1926 antreprenorul a suferit un accident vascular cerebral, iar pe 12 martie 1929 a murit în spitalul Wesley Memorial Hospital din Atlanta, Georgia.În 2018 The Coca-Cola Company a avut venituri de 31,85 de miliarde de dolari şi o echipă de circa 60.000 de angajaţi. În prezent compania deţine în jur de 500 de branduri răspândite în peste 200 de ţări.
-
DPD România: cum vor circula mărfurile şi bunurile între Marea Britanie şi România după Brexit
Mărfurile şi bunurile vor continua să circule liber între ţara noastră şi Marea Britanie, chiar dacă Regatul Unit va fi de mâine, în mod oficial, în afara Uniunii Europene, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii DPD România. Acordul de retragere Brexit, aşa cum a fost ratificat miercuri de Parlamentul European, prevede o perioadă de tranziţie până la sfârşitul anului. În această perioadă, Marea Britanie şi Uniunea Europeană vor negocia detaliile aşa-numitei tranziţii comerciale, care se va aplica începând cu 1 ianuarie 2021.
„O consecinţă importantă este aceea că mărfurile şi bunurile vor continua să circule liber între Marea Britanie şi România, fără declaraţii vamale sau controale suplimentare”, a declarat Karla Codrea, CEO DPD România, care a participat joi, la Berlin, la Reuniunea Managementului DPD Group. Liderii europeni ai DPD Group, unul dintre cei mai importanţi curieri expres din Europa, au discutat despre implicaţiile Brexit-ului asupra serviciului de curierat şi stadiul pregătirilor pentru acest moment.
„DPD România menţine operaţiunile obişnuite cu Marea Britanie, astfel încât tranziţia post-Brexit să fie cât mai lină şi mai lipsită de dificultăţi. Experienţa în livrări internaţionale a echipei noastre ne face să fim încrezători că vom fi pregătiţi pentru provocările care vor urma”, a adăugat Karla Codrea. Marea Britanie este a treia cea mai importantă destinaţie a livrărilor internaţionale a DPD România, după Germania şi Italia, deţinând o pondere de 12,63% din volumul expediţiilor.
Odată cu finalizarea negocierilor tehnice, este de aşteptat ca pentru mărfurile şi bunurile care vor circula între Marii Britanie şi Uniunea Europeană să fie nevoie de informaţii, documente, taxe şi impozite suplimentare. Acest lucru se va întâmpla însă cel mai devreme la 1 ianuarie 2021, după negocieri care se anunţă „dificile”. O eventuală decizie privind prelungirea perioadei de tranziţie va fi comunicată de Comitetul UE-UK cel mai târziu în 30 iunie 2020.
DPD România, parte a DPD Group, unul dintre cei mai importanţi operatori de curierat expres din Europa, este activă pe piaţa locală din 2008, după preluarea Pegasus Courier. În prezent, se află printre primele companii de curierat rapid şi coletărie din România, cu o acoperire de 100% a teritoriului naţional. Are peste 1.200 de angajaţi (inclusiv francizele), 47 depozite şi 10 milioane de colete livrate anual, şi efectuează livrări în toată Europa, SUA, Canada şi Rusia.
-
Unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa floristică locală o extensie omnichannel a florăriilor din offline
Grupul Floria, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa floristică din România, adaugă în portofoliu InstaFlori.ro, o divizie care propune livrarea de flori pentru acasă sau pentru birou, oriunde în ţară, în 24 de ore. InstaFlori.ro reprezintă extensia omnichannel a Florăriilor Floria şi capitalizează experienţa în e-commerce şi în livrare naţională de flori a Grupului Floria şi know-how-ul din domeniul floristic.
Platforma InstaFlori.ro reprezintă o premieră în România, prin modalitatea de livrare şi acoperirea naţională, magazinul online oferind flori de calitate premium pentru acasă sau pentru birou. Spre deosebire de serviciile de livrare de buchete care vizează în principal cadourile, InstaFlori.ro se adresează unui public mai larg, adept al conceptului Do It Yourself, persoane interesate şi implicate în decorarea spaţiilor în care trăiesc sau muncesc. De altfel, un studiu realizat la finalul anului trecut în reţeaua florariilor Floria a arătat că 40% din achiziţiile de flori sunt pentru acasă.
InstaFlori.ro funcţionează ca extensie omnichannel a diviziei de florării fizice a Grupului Floria, care anul trecut a generat o cifră de afaceri de 7,7 milioane lei în 2019, cu 15% mai mult decât în 2018.
Produsele de pe InstaFlori.ro sunt realizate de o echipă de designeri florali. Firele de flori sunt ambalate cu grijă într-o cutie personalizată şi sunt livrate prin curier, oriunde în România, în 24 ore. Expertiza logistică a grupului Floria garantează calitatea şi prospeţimea florilor oferite, iar cutia InstaFlori.ro asigură condiţii optime de transport.
„Trendul ascendent al comerţului cu produse destinate confortului casnic este cel care ne-a inspirat în dezvoltarea acestui nou proiect online. Tendinţa pentru creşterea standardului de confort de acasă este o realitate europeană care începe să-şi facă simţită prezenţa şi la noi. Vânzarea florilor în cutie – letterbox flowers – este un nou trend international, care face produsul simplu de livrat şi oferă clientului libertate totală în ceea ce priveşte modul de aranjare”– declară Adrian Ciucur, CEO Grup Floria.
Florile din portofoliu InstaFlori.ro sunt importate direct din Olanda, Columbia şi Ecuador. Clienţii au la dispozţie mai multe opţiuni de cumpărare: individual sau prin intermediul abonamentelor lunare, trimestriale ori anuale. Ei îşi pot alege data de livrare, tipul de flori, culoarea sau pot lăsa aceste aspecte pe seama designerilor florali.
-
Ne lasă roboţii fără locuri de muncă sau ne ajută să facem anumite lucruri mai uşor?
Atunci când ne gândim la tehnologie şi în special roboţi, mintea fuge fie către miile de clipuri online cu cele mai noi produse lansate de japonezi, fie către inteligenţa artificială şi filme cu o uşoară tentă apocaliptică. Roboţii industriali reprezintă însă un aspect extrem de important în zona de producţiE, iar cei colaborativi au depăşit deja faza de trend.
Alte idei la care ne gândim atunci când vorbim de roboţi sunt cele legate de modul în care roboţii vor „fura” locurile de muncă deţinute de oameni, în special cele repetitive. Universal Robots, companie daneză care domină zona roboţilor colaborativi, explică de ce această idee e departe de realitate.
Compania Universal Robots a fost fondată în 2005 de către Esben Østergaard, actual CTO al companiei, alături de alţi doi parteneri. Viziunea lui Østergaard a fost să facă tehnologia bazată pe roboţi accesibilă tuturor prin dezvoltarea unor roboţi industriali flexibili, de dimensiuni mici, uşor de utilizat, cu un preţ rezonabil şi siguri de utilizat. Încă de la lansarea primului robot colaborativ (cobot), în 2008, compania a înregistrat o creştere considerabilă, produsele fiind vândute acum pe plan mondial.
Compania a fost în 2015 cumpărată de Teradyne şi are sediul în Odense, Danemarca, cu multiple filiale şi birouri regionale în Statele Unite, Germania, Franţa, Spania, Italia, Cehia, Polonia, Turcia, China, India, Singapore, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan şi Mexic. În 2018, Universal Robots a ajuns la venituri de 237 milioane de dolari. Compania este prezentă în 18 ţări, având un număr de peste 650 de angajaţi în cele 27 de birouri existente. În România există o subdivizie a Universal Robots, concentrată mai ales în jurul procesului de vânzare. Având o cotă de piaţă de 50% la nivel global, adusă şi de cele 65 de patente deţinute, Universal Robots este compania care dictează mersul lucrurilor pe segmentul de roboţi colaborativi.
La ce pot fi însă folosiţi coboţii? Pe extrem de multe linii de producţie, explică reprezentanţii companiei, care amintesc zonele de ambalare şi paletizare, lipire, distribuţie şi sudură, analize de laborator, asamblare, verificarea calităţii şi altele. În România, potrivit datelor prezentate de companie, există 11 roboţi la fiecare 10.000 de lucrători, necesitatea fiind însă mult mai mare – de aproximativ 10.000 de roboţi. În comparaţie, Polonia are 28 de roboţi la 10.000 de lucrători, Ungaria 57, iar Republica Cehă 100.În România, proiectele de implementare comunicate de Universal Robots sunt cele de la companiile Ford şi producătorul de sisteme de închidere şi control acces Assa Abloy. În cadrul uzinei de motoare Ford România sunt activi 4 coboţi UR10 care lucrează alături de angajaţii de pe linia de asamblare, preluând activităţi repetitive. Un prim cobot UR efectuează operaţiunea de ungere a tacheţilor, un altul realizează umplerea motorului cu ulei, iar al treilea deja instalat verifică motorul cu ajutorul unei lămpi cu lumină UV şi al unei camere video pentru posibile scurgeri, după ce acesta a fost umplut cu ulei. A patra unitate UR10 din dotarea Ford România este folosită pentru teste şi training, urmând să îşi găsească în curând un rol operaţional în cadrul uzinei. Coboţii sunt integraţi în sistemul care controlează linia de asamblare, astfel că, în cazul de faţă, nu necesită intervenţia operatorului decât atunci când apar schimbări.
Reprezentanţii companiei spun că producătorii aleg soluţiile oferite pentru a depăşi provocări precum lipsa forţei de muncă, reducerea costurilor de producţie sau limitările apărute în creşterea capacităţii de producţie şi eficienţă. Un alt aspect interesant menţionat este cel al accidentelor de la locul de muncă. Mai exact, potrivit studiului „The Impact of Robots on Productivity, Employment and Jobs“, realizat de IFR Report, 3 din 5 producători afirmă că nu găsesc forţă de muncă calificată. Pe de altă parte, doar 10% din locurile de muncă sunt în prezent automatizabile, ceea ce înseamnă că industria roboţilor colaborativi poate doar să crească în viitor.
Reprezentanţii companiei citează un studiu realizat în 2016 de MIT (Masachussettes Institute of Technology) şi Financial Times care notează că o colaborare om-robot este cu 85% mai eficientă decât munca uzuală, realizată doar de oameni sau doar de roboţi.
În prezent, majoritatea coboţilor sunt folosiţi în industriile auto şi electronică, dar reprezentanţii Universal Robots spun că văd un mare potenţial în zona bunurilor de larg consum, precum şi în industriile cosmetică, alimentară sau farmaceutică.
2005 Universal Robots este fondată în Danemarca de 3 parteneri
2008 Se lansează UR5, primul cobot din lume
2012 Se lansează UR10, robot cu o anvergură şi greutate de lucru mai mari
2015 Universal Robots este cumpărată de Teradyne pentru 285 mil. dolari
2019 Există peste 38.000 de coboţi instalaţi la nivel mondial