BusinessMagazin

Tag: imobiliare

  • Cu cât părinţii trăiesc mai mult, cu atât copiii şi nepoţii vor fi mai „săraci” din punct de vedere economic

    Acest titlu este revoltător din punct de vedere uman, social etc., dar cum stăm din punct de vedere economic? Occidentul se confruntă acum cu un nou conflict între generaţii, care este de-abia la început. Datorită progreselor înregistrate în ultimele decenii pe piaţa muncii – au apărut joburile la birou, fabricile sunt complet automatizate, munca fizică a pierdut teren -, din punctul de vedere al sănătăţii, al nivelului de trai, al progreselor înregistrate în sănătate, oamenii trăiesc mai mult, speranţa de viaţă a crescut substanţial, cu cel puţin un deceniu, şi va creşte în continuare. Poţi să ajungi la 80 de ani şi să fii într-o formă fizică fără probleme, iar nu peste mult timp din ce în ce mai mulţi oameni vor ajunge şi la 100 de ani.

    Oamenii trăiesc mai mult, sunt într-o formă mai bună, dar asta înseamnă că ajung să consume mai mult din resursele financiare acumulate. Se plimbă mai mult, stau mai mult prin vacanţe, mănâncă mai sănătos, care înseamnă un cost mai ridicat, se îngrijesc mai mult de sănătate, îşi schimbă hainele mai des, cheltuie mai mult pentru starea lor de bine. În SUA, dar cred că şi în Europa, oamenii, adică pensionarii, îşi vând casele deja achitate şi se mută în locuinţe de top unde sunt mai mulţi seniori, unde beneficiază de entertainment, de socializare, de servicii de sănătate, de consiliere psihologică etc. În aceste complexuri speciale îşi trăiesc tinereţea bătrâneţii, mai ales în zonele unde există soare. În acest fel, aceşti oameni cu cât trăiesc mai mult, cu atât le rămân copiilor şi nepoţilor mai puţini bani ca moştenire.

    La polul opus, copiii pensionarilor nu prea au avut timp să acumuleze prea multe resurse financiare şi mai ales imobiliare, mulţi au stat cu chirie, iar cei care şi-au luat casele în rate plătesc şi acum. Ca să nu mai vorbim că educaţia, care îţi permite accesul la un job mai bine plătit, a devenit extrem de scumpă. De asemenea, viaţa s-a scumpit destul de mult, în special pe zona de servicii, multă lume este obişnuită să iasă la restaurant, iar acest lucru costă, dar salariile nu au crescut în acelaşi ritm cu creşterea costului vieţii pentru că a apărut globalizarea. Joburile de mijloc au dispărut, au rămas extremele. Bancherii, brokerii, avocaţii, consultanţii, IT-iştii, medicii au început să câştige mai mult, dar în schimb lucrătorii din servicii – curierii, şoferii, chelnerii – au rămas în urmă cu veniturile.

    Din cauza fluctuaţiilor economice destul de mari, din cauza creşterii costului vieţii, din cauza creşterii preţurilor la imobiliare, generaţia millennials nu prea a putut să pună bani deoparte, ca să nu mai vorbim de generaţia Z, care acum este spre 30 de ani. Aceste generaţii par să trăiască bine în viaţa de zi cu zi, de multe ori cu ajutorul cardurilor de credit, dar pur şi simplu nu pot să pună bani deoparte, nu pot să acumuleze capital propriu, nu prea pot să aibă activele lor imobiliare. În aceste condiţii, mulţi se uită către părinţi, către moştenirea pe care ar putea să o primească şi care le-ar permite să aibă ceva capital. Dar părinţii trăiesc mai mulţi ani şi au început să consume din capitalul acumulat pentru propria lor necesitate, nu pentru necesitatea pe care o au copiii şi nepoţii.

    Creşterea dobânzilor, crizele economice care vin odată la câţiva ani taie foarte mult din speranţele părinţilor şi nepoţilor de a acumula capital. După ce plăteşti chiria sau rata la bancă în cel mai bun caz aproape că nu-ţi rămâne nimic să pui deoparte. Transportul este scump, maşina este scumpă, mesele sunt scumpe, facturile la medic sau la oricine altcineva sunt ridicate etc. Aşa că s-au pus bazele unei nervozităţi, unui conflict care va izbucni cândva. Copiii şi nepoţii s-ar putea să nu mai primească nimic din acumulările financiare şi imobiliare realizate de părinţi. Plus că taxele pe moştenire în Occident sunt extrem de ridicate şi mai bine este să nu laşi nimic. Nu ştiu cum va fi în România, dar şi noi ne vom îndrepta spre acest „model”.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

     

  • Storia.ro & Kiwi Finance: România are primul indice imobiliar real, care arată că avem cele mai accesibile locuinţe din ultimii 17 ani

    Primul indice imobiliar calculat pe baza preţurilor din tranzacţiile cu locuinţe finanţate prin credit ipotecar este lansat de Kiwi Finance, cel mai mare broker de credite din România, parte a grupului OLX. Prima valoare a indexului imobiliar Kiwi Finance la nivel naţional este de 1.289 euro/mp la finalul lunii decembrie, echivalentul unui multiplu de 1,8 ori salariul mediu net, ceea ce indică cel mai bun grad de accesibilitate de după 2004. Contrar aparenţelor, Bucureştiul se află în topul accesibilităţii la nivel naţional şi pe primul loc detaşat între marile oraşe din Uniunea Europeană, în timp ce Constanţa şi Clujul au cele mai puţin accesibile locuinţe la nivel naţional, dar printre cele mai accesibile la nivel european.

    O „bulă”… de locuinţe accesibile

    Dacă în bula din 2007-2008, multiplul dintre preţul pe metru pătrat şi salariul mediu net atinsese 4,5-5, un nivel absolut iraţional, în prezent, indicele de accesibilitate la nivel naţional, calculat pentru apartamente şi case, se situează în jur de 1,8, ceea ce indică un nivel de echilibru extraordinar, fază în care am intrat de câţiva ani (vezi graficul cu indicele de accesibilitate). Mai mult decât atât, concentrarea foarte mare a pieţei imobiliare (Bucureştiul, Ilfovul şi Clujul reprezintă aproximativ 50% din activitatea imobiliară rezidenţială) maschează un grad de accesibilitate şi mai bun la nivel judeţean.

    Potrivit indexului imobiliar Kiwi Finance, în Bucureşti, preţul mediu/mp pentru locuinţe (apartamente şi case) este de 1.486 euro, în timp ce salariul mediu net în capitală este de 4.612 lei (circa 932 euro), ceea ce înseamnă că indicele de accesibilitate este de 1,59, un nivel nemaiîntâlnit în ultimii 15 ani. Practic, în prezent, locuinţele din Bucureşti sunt de circa 3 ori mai accesibile decât în bula din 2007-2008.

    Accesibilitatea locuinţelor din Bucureşti este cea mai bună dintre marile oraşe din Europa, potrivit celor mai multe statistici. Astfel, potrivit Global Property Guide, Bucureştiul se află pe locul 74 din 93 într-un clasament al celor mai scumpe oraşe din punctul de vedere al preţului pe metru pătrat la locuinţe în centrul oraşului, cu 2.110 dolari/mp, devansând toate marile capitale şi oraşe importante din Europa din punctul de vedere al accesibilităţii. De asemenea, potrivit Numbeo.com,  Bucureştiul se află pe locul 137 din 189 de oraşe mai mari sau mai mici din Europa, cu un preţ mediu de 2.300 dolari/mp pentru o locuinţă în centrul oraşului, devansând ca accesibilitate toate oraşele mai mari din Europa.

    Ilfovul, judeţul cu a treia cea mai mare piaţă imobiliară din ţară, are un indice de accesibilitate şi mai bun, de 1,52, în condiţiile în care indexul imobiliar Kiwi Finance arată un preţ mediu/mp pentru locuinţe de 1.101 euro, în timp ce salariul mediu net în judeţ este de 3.581 lei.

    Cele mai scumpe judeţe

    Clujul, judeţul cu a doua cea mai mare piaţă imobiliară după Bucureşti, are cele mai scumpe locuinţe din ţară potrivit indicatorului Kiwi Finance, care arată un preţ mediu de 1.586 euro pe metru pătrat, în timp ce salariul mediu net în judeţ este de 4.291 lei, astfel că indicele de accesibilitate este de 1,83, al doilea cel mai dezavantajos din ţară, dar totodată sustenabil. În clasamentul celor mai mari preţuri la imobile rezidenţiale al Numbeo, Cluj-Napoca este cu câteva trepte mai sus decât Bucureştiul (pe 128 din 188), dar se situează mai bine decât majoritatea oraşelor de o mărime comparabilă.

    Dintre judeţele importante, Constanţa are cel mai dezavantajos indice de accesibilitate din ţară, cu un multiplu de 2,06, în condiţiile în care indicatorul Kiwi Finance arată un preţ mediu/mp de 1.311 euro, iar salariul mediu net în judeţ este de 3.148 lei.

    Preţuri în echilibru cu salariile medii

    Pe baza indexului imobiliar Kiwi Finance, dintre marile judeţe, cel mai bun indice de accesibilitate îl găsim în Iaşi, de 1,41, unde preţul mediu/mp este de circa 1.004 euro potrivit indexului Kiwi, în timp ce salariul mediu este de 3.525 lei. De asemenea, în alte două judeţe cu pieţe imobiliare în expansiune avem indici atractivi de accesibilitate, de 1,53 în Timiş şi de 1,49 în Sibiu, în condiţiile în care preţul mediu/mp este de 1.184 euro în Timiş, respectiv de 1.064 euro în Sibiu, iar salariul mediu net este de 3.835 lei în Timiş, respectiv de 3.526 lei în Sibiu.

    Braşovul, care are una dintre cele mai efervescente pieţe imobiliare din ţară, are un indice de accesibilitate de 1,8, pe baza indexului Kiwi Finance de 1.192 euro/mp şi a nivelului salariului mediu net de 3.278 lei.

    O piaţă imobiliară la maxime, care nu e inflamată

    Deşi preţurile de pe piaţa imobiliară rezidenţială sunt la maximele ultimilor 12-13 ani, acestea au avansat în timp mai încet decât nivelul salariului mediu net, astfel că indicele de accesibilitate s-a îmbunătăţit treptat. Practic, dacă preţul mediu pe metru pătrat la nivel naţional se situează în prezent uşor peste preţurile medii din 2009, salariul mediu net a crescut în această perioadă de aproape 2,2 ori, de la un echivalent de 326 euro în 2009 la un echivalent de 714 euro în 2021 (medie pe primele 11 luni), ceea ce înseamnă că în prezent avem o accesibilitate de două ori mai mare decât în 2009.

    Totodată, creditarea ipotecară este la maximele ultimilor 15 ani, însă creşterea este sustenabilă, fără a inflama preţurile ca în 2007-2008. Potrivit datelor BNR, volumul creditelor ipotecare noi a ajuns la circa 2 miliarde de lei lunar, după cum se poate vedea şi pe grafic. 

    În 2021, nivelul creditelor ipotecare noi a ajuns la maxim istoric, mai exact la 19,3 miliarde lei cumulat pe primele 11 luni, în creştere cu 45% faţă de aceeaşi perioadă din 2020 (13,4 miliarde lei), arată datele BNR.

    Tranzacţii în creştere, ipoteci în scădere

    De asemenea, Kiwi Finance şi Storia.ro vă prezintă în premieră o statistică foarte aproape de realitate privind tranzacţiile imobiliare efectuate de persoane fizice. Astfel, potrivit ANCPI, tranzacţiile imobiliare încheiate de persoane fizice în anul 2021 au totalizat 183.032, în creştere cu 49% faţă de anul anterior, când au totalizat 123.126 (vezi grafic cu evoluţia lunară). În ceea ce priveşte numărul de ipoteci active noi din anul 2021, acesta s-a situat la 86.697, în scădere cu 22% (potrivit datelor agregate de Kiwi Finance şi Storia.ro).

    Se poate remarca faptul că tranzacţiile imobiliare individuale şi creditele ipotecare noi au avut ritmuri foarte ridicate de creştere în anul 2021 faţă de anul anterior: de 49% pe 12 luni la tranzacţii şi de 45% pe 11 luni la credite ipotecare.

    Metrul pătrat la apartamente, cu 26% mai scump, pe medie, decât la case

    Privind pe categorii de locuinţe, preţul mediu pe metru pătrat la apartamente este de 1.363 euro la nivel naţional conform indexului Kiwi Finance, cu 26% mai scump decât în cazul caselor, unde se înregistrează un preţ mediu pe metru pătrat de 1.082 euro. Pe de altă parte, ponderea apartamentelor în total credite ipotecare intermediate în 2021 a fost de 72%, iar casele au avut o cotă de 28%, potrivit datelor Kiwi Finance, ceea ce arată că în prezent se vând cam de 2,5 ori mai multe apartamente decât case.

    În Capitală, preţul mediu la apartamente este de 1.484 euro conform indexului imobiliar Kiwi Finance, ceea ce denotă un indice de accesibilitate extrem de atractiv, de 1,59.

    Constanţa şi Braşovul sunt judeţele cu cel mai puţin accesibile apartamente raportat la salariul mediu net din judeţ, cu multipli de 2,23, respectiv de 2,02, în condiţiile în care preţul mediu/mp este de 1.417 euro în Constanţa şi de 1.340 euro în Braşov, conform indexului imobiliar Kiwi Finance, iar Clujul le urmează îndeaproape, cu un multiplu de 1,92, corespunzător unui preţ mediu/mp de 1.664 euro la apartamente.

    Cu un indice de accesibilitate de circa 1,45-1,6 la apartamente figurează patru judeţe importante: Ilfov (1,60), Iaşi (1,57), Sibiu (1,45) şi Timiş (1,60), corespunzător unor preţuri medii de 1.159 euro, de 1.118 euro, de 1.031 euro, respectiv de 1.240 euro.

    O accesibilitate extrem de ridicată se înregistrează la case, cele mai bune valori dintre marile judeţe fiind consemnate în Iaşi şi Braşov, cu indici de accesibilitate de  circa 1,2-1,3, corespunzătoare unor preţuri medii de 877 euro, respectiv de 888 euro, conform indexului Kiwi Finance, urmate de Timiş (1,39), Ilfov (1,44) şi Cluj (1,51), unde preţurile medii la case sunt de 1.078 euro, de 1.046 euro, respectiv de 1.308 euro.

    În Sibiu şi în Constanţa, casele au un indice de accesibilitate de circa 1,6, corespunzător unui preţ mediu/mp de 1.166 euro, respectiv de 1.012 euro, în timp ce Bucureştiul are cel mai puţin accesibile case, cu un indice de 1,68, corespunzător unui preţ mediu/mp de 1.569 euro.

    Merită remarcat faptul că în Bucureşti şi în Sibiu casele sunt mai scumpe decât apartamentele raportat la metru pătrat, în timp ce în Ilfov ecartul dintre preţul mediu la apartamente şi case este de doar 11%, de 2,5 ori mai redus decât la nivel naţional.

    Cel mai mare ecart între preţurile medii pe metru pătrat al apartamentelor şi caselor se înregistrează în Braşov, de circa 51%, precum şi în Constanţa, de 40%.

    Preţuri confirmate de anunţuri

    În ceea ce priveşte preţurile medii/mp la apartamente şi case conform componentelor indexului imobiliar Kiwi Finance, acestea sunt relativ apropiate de preţurile medii/mp conform anunţurilor de pe Storia.ro, platforma imobiliară cu cele mai multe anunţuri, lansată de OLX. Asta denotă faptul că marja de negociere în piaţa imobiliară este destul de redusă, undeva în intervalul 3%-7%, iar unde ofertele depăşesc cu mult nivelul cererii rămân fără contraparte.

    Astfel, în Bucureşti, preţul mediu/mp pentru apartamentele scoase la vânzare este de 1.339 euro, în timp ce preţul mediu/mp pentru case este de 1.240 euro, ceea ce indică o accesibilitate medie extrem de atractivă, cu un indice de 1,44 la apartamente, respectiv de 1,33 la case.

    Potrivit datelor Storia.ro, Constanţa, Braşov şi Cluj au cele mai „scumpe” apartamente raportat la salariul mediu net din judeţ, figurând cu indici de accesibilitate de 2,05, de 1,90, respectiv de 1,87, corespunzător unui preţ mediu/mp de 1.301 euro (Constanţa), de 1.256 euro (Braşov), respectiv de 1.619 euro (Cluj).

    Ilfovul are cel mai bun indice de accesibilitate pentru apartamente scoase la vânzare în marile judeţe, de 1,42, aproape identic cu Bucureştiul, conform unui preţ mediu/mp de 1.028 euro, potrivit datelor Storia.ro. De asemenea, Sibiu, Timiş şi Iaşi au un grad de accesibilitate de 1,5-1,6, corespunzător unui preţ mediu/mp de 1.054 euro (Sibiu), 1.204 euro (Timiş), respectiv de 1.159 euro (Iaşi).

    Pe partea de case scoase la vânzare, potrivit datelor Storia.ro, cel mai mare preţ mediu/mp se consemnează în Cluj, de 1.430 euro, care prezintă şi cel mai dezavantajos indice de accesibilitate, de 1,65. Preţuri medii de aproximativ 1.000 euro la case se înregistrează şi în Sibiu (1.003 euro), Braşov (990 euro) şi Timiş (988 euro), indicele de accesibilitate fiind de 1,3-1,5.

    În jurul valorii de 900 euro/mp se situează preţurile medii pentru case în Ilfov (909 euro), Constanţa (911 euro) şi Iaşi (880 euro), potrivit datelor Storia.ro, cu indici de accesibilitate de 1,2-1,4.

    Concentrarea mare a pieţei imobiliare este redată atât de ponderea creditelor ipotecare intermediate de Kiwi Finance în Bucureşti, Cluj şi Ilfov, cu o cotă de aproximativ 50% din total, cât şi de volumul apartamentelor scoase la vânzare în cele trei judeţe conform anunţurilor agregate pe platforma Storia.ro, unde ponderea cumulată este de 48%.

    Analiza prezentă este cea mai cuprinzătoare din istoria pieţei imobiliare coroborată cu piaţa financiar-bancară, atât prin prisma premierei unui index exprimat ca preţ mediu/mp pe baza tranzacţiilor, şi nu doar a anunţurilor sau exprimat doar ca dinamică a indicatorului, cât şi prin prisma prezentării în premieră a unei statistici cât mai aproape de realitate în privinţa tranzacţiilor imobiliare încheiate de rezidenţi persoane fizice, coroborat cu prezentarea nivelului creditelor ipotecare noi din fiecare lună, împreună cu salariul mediu net la nivel de judeţ.

  • Semnele unei furtuni imobiliare încep să se adune rapid: Preţul locuinţelor din Marea Britanie s-a prăbuşit la minimul ultimilor 10 ani după ce costurile de împrumut din ce în ce mai mari i-au lăsat pe britanici fără şansa de a avea o casă

    Preţurile locuinţelor din Marea Britanie scad în cel mai rapid ritm din 2011 încoace, a anunţat Halifax, în timp ce piaţa imobiliară cedează în faţa creşterii costurilor de împrumut, scrie Bloomberg.

    Costul mediu al unei locuinţe a scăzut cu 2,6% în iunie faţă de anul precedent, la 285.000 de lire sterline (364.320 dolari), a precizat vineri, într-un comunicat, creditorul Halifax. Preţurile au scăzut cu 0,1% numai luna trecută, al treilea declin consecutiv.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Care este motivul pentru care superbogaţii lumii aleargă cu sacii de bani către un paradis asiatic până acum ignorat

    Lipsa apartamentelor de lux din Tokyo, un oraş viu şi  plin de opţiuni de shopping, a nedumerit mult timp investitorii străini. Acest lucru a început să se schimbe, pe măsură ce noile ansambluri cu privelişti superbe, piscine şi valeţi disponibili 24 de ore din 24 sunt achiziţionate de cumpărătorii locali şi străini care profită de un yen mai slab şi de ratele scăzute ale dobânzilor, scrie Bloomberg.

    La The Kita, un complex proiectat de arhitectul premiat Kengo Kuma, un penthouse cu o piscină uriaşă pe acoperiş a fost vândută săptămâna trecută pentru aproximativ 50 de milioane de dolari, potrivit dezvoltatorului Westbank Corp. din Vancouver. Unitatea de 507 metri pătraţi are vedere la pădurea luxuriantă care înconjoară sanctuarul Meiji din apropiere.

    Această tranzacţie a urmat imediat după episodul vânzărilor celor 1.002 unităţi Mita Garden Hills, realizate de dezvoltatorul de top Mitsui Fudosan Co., unde o unitate cu 3 dormitoare a fost oferită pentru 590 de milioane de yeni (4,1 milioane de dolari) în februarie. Vânzările au fost considerate pe scară largă ca fiind principalul motiv pentru care preţul mediu de vânzare al apartamentelor noi din zona Tokyo s-a dublat în martie, de la an la an. De atunci, creşterile de preţ s-au temperat, dar au crescut totuşi cu 60% în aprilie şi cu 48% în mai, potrivit Institutului Economic Imobiliar.

    Bogaţii Japoniei, care caută intimitate şi sunt asistaţi de bancheri privaţi, apelând adesea la tranzacţii în afara pieţei, unde proprietăţile nu sunt listate. În cazul apartamentelor noi, de lux, dezvoltatorii au tendinţa de a ascunde în secret detaliile legate de preţ. Dar preţurile ameţitoare ale marilor dezvoltări de lux nu rămân secrete pentru mult timp.

    La sfârşitul acestui an, Mori Building Co. va finaliza proiectul Azabudai Hills, în apropiere de cartierul central Roppongi. Dintre cele 1.400 de unităţi de lux, 91 sunt reşedinţe de marcă Aman. Se pare că o unitate penthouse din turnul de 64 de etaje a fost deja vândută pentru aproximativ 20 de miliarde de yeni sau 140 de milioane de dolari, cel mai mare preţ înregistrat vreodată pentru un apartament japonez, potrivit Savills.

    Pentru milionarii cu bugete mai modeste, Toranomon Hills Residential Tower, un alt proiect al lui Mori, are o unitate cu trei dormitoare cu vedere la Tokyo Tower pentru revânzare la 890 de milioane de yeni (6,2 milioane de dolari), potrivit unui agent imobiliar.

    O schimbare, spun experţii din industrie şi executivii, a fost creşterea numărului de tineri antreprenori din domeniul tehnologiei, care şi-au scos companiile la bursă în ultimii ani. Cumpărătorii japonezi tipici ai reşedinţelor Mori’s Azabudai sunt fondatori de companii cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, potrivit lui Kosei Ajima, şeful de promovare a afacerilor rezidenţiale al companiei.

    Brokerii menţionează, de asemenea, o cerere în creştere din partea cumpărătorilor din străinătate care văd Japonia ca pe un loc stabil şi atractiv pentru o a doua casă. Jack Ma, cofondatorul Alibaba Group Holding Ltd. din China, care petrece mai mult timp în Japonia după ce a criticat autorităţile de reglementare chineze în 2020, nu este singurul.

    Firma imobiliară cu sediul în Tokyo Post Lintel Investment Management, care lucrează cu fonduri şi birouri de familie, a înregistrat o creştere de aproximativ 40% a tranzacţiilor sale cu locuinţe de lux în ultimii doi ani. Clienţii cu averi mari din Hong Kong, Singapore şi Taiwan ai companiei caută să îşi diversifice activele şi să se pună la adăpost de tensiunile geopolitice crescânde din jurul Chinei, potrivit directorului executiv Joey Yang.

    Mulţi dintre aceşti cumpărători asiatici înstăriţi plătesc în numerar sau obţin împrumuturi cu dobândă redusă de la bănci străine cu sucursale locale. Există puţine restricţii privind proprietatea imobiliară străină în Japonia, iar yenul slab asigură, de asemenea, o reducere mare, au spus brokerii.

    În timp ce definiţia proprietăţilor imobiliare de lux este diferită în fiecare ţară, în Japonia, termenul se aplică de obicei apartamentelor de peste 100 de metri pătraţi, deşi unităţile mai mici care costă câteva milioane de dolari pot fi considerate de lux dacă clădirile lor vin cu facilităţi precum săli de sport şi servicii de concierge. Proprietăţile super-prime se referă la reşedinţe şi mai exclusiviste care se adresează celor ultra-bogaţi şi se vând de obicei cu peste 10 milioane de dolari.

  • Vine furtuna imobiliară. Una dintre cele mai importante pieţe de real estate din lume se prăbuşeşte, ajungând la minimul ultimilor 10 ani

    Preţurile locuinţelor din Marea Britanie scad în cel mai rapid ritm din 2011 încoace, a anunţat Halifax, în timp ce piaţa imobiliară cedează în faţa creşterii costurilor de împrumut, scrie Bloomberg.

    Costul mediu al unei locuinţe a scăzut cu 2,6% în iunie faţă de anul precedent, la 285.000 de lire sterline (364.320 dolari), a precizat vineri, într-un comunicat, creditorul Halifax. Preţurile au scăzut cu 0,1% numai luna trecută, al treilea declin consecutiv.

    Speculaţiile conform cărora Banca Angliei va trebui să continue să majoreze ratele dobânzilor pentru a domoli inflaţia au dus la creşterea costului creditelor ipotecare, cele mai comune împrumuturi cu rată fixă depăşind acum 6%, un nivel considerat ca fiind un prag problematic pentru consumatori.

    „Presiunea rezultată asupra accesibilităţii va acţiona în mod inevitabil ca o frână asupra cererii, pe măsură ce cumpărătorii se gândesc la ceea ce îşi pot permite în mod realist”, a declarat Kim Kinnaird, director la Halifax Mortgages.

    Ca o nouă lovitură pentru proprietarii de locuinţe, comercianţii estimează în prezent că BOE va majora ratele dobânzilor la 6,5% până în decembrie, cel mai ridicat nivel din 1998 încoace.

    Pentru mulţi dintre ei, creşterea costurilor de împrumut încă nu a ajuns în casă. Organismul industrial UK Finance estimează că 800.000 de credite cu dobândă fixă vor trebui refinanţate în a doua jumătate a acestui an, iar alte 1,6 milioane în 2024.

    O imagine a răcirii pieţelor imobiliare a apărut săptămâna trecută şi în datele furnizate de Nationwide Building Society, al cărui indice propriu al preţurilor locuinţelor a arătat o scădere de 3,5% pe an – cea mai mare din 2009 încoace.

  • Romina Gingasu, soţia omului de afaceri Piero Ferrari, investiţii de zeci de milioane de euro în domeniul imobiliar

    De mai mulţi ani, Romina Gingasu, soţia omului de afaceri Piero Ferrari, – deţinătorul a 10% din acţiunile Ferrari, estimate la nu mai puţin de 6,5 miliarde de dolari – investeşte în proprietăţi imobiliare de lux, atât în străinătate, cât şi în România.

    În vârstă de 31 de ani, Romina Gingasu s-a decis să pătrundă în forţă pe pieţele imobiliare în anul 2016, fiind, totuşi, o prezenţă discretă, însă constantă în acest domeniu al proprietăţilor de lux.

    Din anul 2016 şi până în 2023, românca că a investit 10 milioane de euro în proiecte rezidenţiale, iar zonele vizate au fost, în special, cartierul Floreasca din Bucureşti şi zona de Nord a Capitalei.

    Portofoliul de investiţii din România al Rominei Gingasu a început – în anul 2016 – cu Belvedere Residence, situat pe Fabrica de Glucoză, dar şi cu ansamblul de vile ZenVille din Voluntari. De-a lungul anilor, valoarea acestor proprietăţi a beneficiat, de la momentul achiziţiei, “de o creştere considerabilă”.

    Ultima tranzacţie majoră pe care a făcut-o Romina Gingasu valorează două milioane de euro pentru 20% din proiectul Saphire Herăstrău. În ansamblul rezidenţial din zona cartierului Francez, românca a cumpărat ultimele două etaje ale unui penthouse de 420 de mp cu terasă de 80 de mp.

    O cercetare atentă a pieţei şi proiectul Saphire Herăstrău

    Romina Gingaşu spune, potrivit Forbes, că face acesta achiziţii în nume propriu, dar orice investiţie este transpusă în realitate doar după o cercetare constantă de piaţă, esenţiale fiind proiectele care îi atrag atenţia în urma unor evaluări atente.

    În ceea ce priveşte proiectul Saphire Herăstrău, Romina Gingasu afirmă că – din punctul său de vedere – această clădire este, de departe, cea mai practică, existând ”terasă pentru fiecare cameră de oaspeţi şi laundry room de 15 mp, separat, lângă zona de lift”.

    Imobilul tip boutique este realizat de dezvoltatorul Alexander Regenbogen împreună cu un grup de investitori străini. Clădirea a fost finalizată în 2021 şi are cinci etaje şi 13 apartamente în total. 

    Romina Gingasu: ”Pentru piaţa din Bucureşti, apartamentele de tip penthouse cu terasă largă reprezintă o investiţie bună”

    Romina Gingasu beneficiază deja de experienţa acumulată în ultimii 7 ani, iar strategia sa de business mizează pe achiziţii cu scop investiţional pe termen lung, nu pentru a obţine profituri rapide din închiriere.

    Acesta este şi motivul pentru care spune că – în ceea ce priveşte piaţa imobiliară din Bucureşti – o investiţie foarte bună o reprezintă ” apartamentele de tip penthouse cu terasă largă”. Din păcate, la momentul actual sunt foarte puţine astfel de apartamente, punctează românca.

    La capitolul ”investiţii în derulare”, Romina Gingasu vizează proiectul Bellemonde Residence, din vecinătatea Şcolii Americane din Pipera. Din punctul său de vedere, aceste proprietăţi ar putea avea un randament de cel puţin 30-35% până la finalizarea proiectului, iar în acest moment se află discuţii avansate cu dezvoltatorul, subiectul principal fiind construcţia a mai multe ”vile individuale”.

    “Mă raportez la randamentul pe termen lung şi întotdeauna achiziţionez din faza de proiect. Nu închiriez proprietăţile deoarece toate au o particularitate pe care doresc să o păstrez sau să o dezvolt.

    A fost încă de la început prima alegere, fiind cetăţean român, consider că am o datorie morală faţă de ţara mea şi aceeaşi datorie faţă de plata TVA, de aceea achiziţionez proprietăţi în nume propriu. Nu urmăresc să intru în piaţă ca dezvoltator”, a ţinut să precizeze Romina Gingasu.

    “Negociez intens preţurile şi achiziţionez în momente strategice ale pieţii”

    Proiectele rezidenţiale din zona Floreasca şi Nord i se par Rominei Gingasu cele mai interesante din punct de vedere al investiţiilor. Cel mai important criteriu, pe lângă locaţia, este layout-ul şi conceptul modern al dezvoltatorilor. 

    “Negociez intens preţurile şi achiziţionez în momente strategice ale pieţii. Acelaşi lucru l-am făcut în 2016, apoi în timpul pandemiei de Covid şi o voi face în continuare, în funcţie de mişcările pieţei”, mai spune Romina Gingasu.

    Referindu-se la investiţiile pe care le-a făcut şi le face în în alte oraşe din Europa, Romina Gingaşu afirmă că este foarte interesată de ”proprietăţi unice în clădiri importante” din diferite oraşe, dând ca exemplu achiziţia recentă a 45% din Palazzo Marsigli din Bologna, care a aparţinut familiei de nobili Ferdinando Marsigli.

    Palazzo Marsigli este situată lângă Tribunalul din Bologna, iar clădirea păstrează caracteristici originale – lemnul, uşile şi structura din 1730 -,  toate fiind prezervate în condiţii speciale.

    Romina Gingasu mai deţine, totodată, şi alte două apartamente la Monte Carlo.

     

  • Super-bogaţii aleargă cu sacii de bani către un paradis asiatic până acum ignorat: Miliardarii au intrat într-o cursă contra-cronometru pentru a pune mâna pe cele mai luxoase penthouseuri. Cel mai recent deal s-a ridicat la 50 de milioane de dolari

    Lipsa apartamentelor de lux din Tokyo, un oraş viu şi  plin de opţiuni de shopping, a nedumerit mult timp investitorii străini. Acest lucru a început să se schimbe, pe măsură ce noile ansambluri cu privelişti superbe, piscine şi valeţi disponibili 24 de ore din 24 sunt achiziţionate de cumpărătorii locali şi străini care profită de un yen mai slab şi de ratele scăzute ale dobânzilor, scrie Bloomberg.

    La The Kita, un complex proiectat de arhitectul premiat Kengo Kuma, un penthouse cu o piscină uriaşă pe acoperiş a fost vândută săptămâna trecută pentru aproximativ 50 de milioane de dolari, potrivit dezvoltatorului Westbank Corp. din Vancouver. Unitatea de 507 metri pătraţi are vedere la pădurea luxuriantă care înconjoară sanctuarul Meiji din apropiere.

    Această tranzacţie a urmat imediat după episodul vânzărilor celor 1.002 unităţi Mita Garden Hills, realizate de dezvoltatorul de top Mitsui Fudosan Co., unde o unitate cu 3 dormitoare a fost oferită pentru 590 de milioane de yeni (4,1 milioane de dolari) în februarie. Vânzările au fost considerate pe scară largă ca fiind principalul motiv pentru care preţul mediu de vânzare al apartamentelor noi din zona Tokyo s-a dublat în martie, de la an la an. De atunci, creşterile de preţ s-au temperat, dar au crescut totuşi cu 60% în aprilie şi cu 48% în mai, potrivit Institutului Economic Imobiliar.

    Bogaţii Japoniei, care caută intimitate şi sunt asistaţi de bancheri privaţi, apelând adesea la tranzacţii în afara pieţei, unde proprietăţile nu sunt listate. În cazul apartamentelor noi, de lux, dezvoltatorii au tendinţa de a ascunde în secret detaliile legate de preţ. Dar preţurile ameţitoare ale marilor dezvoltări de lux nu rămân secrete pentru mult timp.

    La sfârşitul acestui an, Mori Building Co. va finaliza proiectul Azabudai Hills, în apropiere de cartierul central Roppongi. Dintre cele 1.400 de unităţi de lux, 91 sunt reşedinţe de marcă Aman. Se pare că o unitate penthouse din turnul de 64 de etaje a fost deja vândută pentru aproximativ 20 de miliarde de yeni sau 140 de milioane de dolari, cel mai mare preţ înregistrat vreodată pentru un apartament japonez, potrivit Savills.

    Pentru milionarii cu bugete mai modeste, Toranomon Hills Residential Tower, un alt proiect al lui Mori, are o unitate cu trei dormitoare cu vedere la Tokyo Tower pentru revânzare la 890 de milioane de yeni (6,2 milioane de dolari), potrivit unui agent imobiliar.

    O schimbare, spun experţii din industrie şi executivii, a fost creşterea numărului de tineri antreprenori din domeniul tehnologiei, care şi-au scos companiile la bursă în ultimii ani. Cumpărătorii japonezi tipici ai reşedinţelor Mori’s Azabudai sunt fondatori de companii cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, potrivit lui Kosei Ajima, şeful de promovare a afacerilor rezidenţiale al companiei.

    Brokerii menţionează, de asemenea, o cerere în creştere din partea cumpărătorilor din străinătate care văd Japonia ca pe un loc stabil şi atractiv pentru o a doua casă. Jack Ma, cofondatorul Alibaba Group Holding Ltd. din China, care petrece mai mult timp în Japonia după ce a criticat autorităţile de reglementare chineze în 2020, nu este singurul.

    Firma imobiliară cu sediul în Tokyo Post Lintel Investment Management, care lucrează cu fonduri şi birouri de familie, a înregistrat o creştere de aproximativ 40% a tranzacţiilor sale cu locuinţe de lux în ultimii doi ani. Clienţii cu averi mari din Hong Kong, Singapore şi Taiwan ai companiei caută să îşi diversifice activele şi să se pună la adăpost de tensiunile geopolitice crescânde din jurul Chinei, potrivit directorului executiv Joey Yang.

    Mulţi dintre aceşti cumpărători asiatici înstăriţi plătesc în numerar sau obţin împrumuturi cu dobândă redusă de la bănci străine cu sucursale locale. Există puţine restricţii privind proprietatea imobiliară străină în Japonia, iar yenul slab asigură, de asemenea, o reducere mare, au spus brokerii.

    În timp ce definiţia proprietăţilor imobiliare de lux este diferită în fiecare ţară, în Japonia, termenul se aplică de obicei apartamentelor de peste 100 de metri pătraţi, deşi unităţile mai mici care costă câteva milioane de dolari pot fi considerate de lux dacă clădirile lor vin cu facilităţi precum săli de sport şi servicii de concierge. Proprietăţile super-prime se referă la reşedinţe şi mai exclusiviste care se adresează celor ultra-bogaţi şi se vând de obicei cu peste 10 milioane de dolari.

  • Semnele unei furtuni imobiliare încep să se adune rapid: Preţul locuinţelor din Marea Britanie s-a prăbuşit la minimul ultimilor 10 ani după ce costurile de împrumut din ce în ce mai mari i-au lăsat pe britanici fără şansa de a avea o casă

    Preţurile locuinţelor din Marea Britanie scad în cel mai rapid ritm din 2011 încoace, a anunţat Halifax, în timp ce piaţa imobiliară cedează în faţa creşterii costurilor de împrumut, scrie Bloomberg.

    Costul mediu al unei locuinţe a scăzut cu 2,6% în iunie faţă de anul precedent, la 285.000 de lire sterline (364.320 dolari), a precizat vineri, într-un comunicat, creditorul Halifax. Preţurile au scăzut cu 0,1% numai luna trecută, al treilea declin consecutiv.

    Speculaţiile conform cărora Banca Angliei va trebui să continue să majoreze ratele dobânzilor pentru a domoli inflaţia au dus la creşterea costului creditelor ipotecare, cele mai comune împrumuturi cu rată fixă depăşind acum 6%, un nivel considerat ca fiind un prag problematic pentru consumatori.

    „Presiunea rezultată asupra accesibilităţii va acţiona în mod inevitabil ca o frână asupra cererii, pe măsură ce cumpărătorii se gândesc la ceea ce îşi pot permite în mod realist”, a declarat Kim Kinnaird, director la Halifax Mortgages.

    Ca o nouă lovitură pentru proprietarii de locuinţe, comercianţii estimează în prezent că BOE va majora ratele dobânzilor la 6,5% până în decembrie, cel mai ridicat nivel din 1998 încoace.

    Pentru mulţi dintre ei, creşterea costurilor de împrumut încă nu a ajuns în casă. Organismul industrial UK Finance estimează că 800.000 de credite cu dobândă fixă vor trebui refinanţate în a doua jumătate a acestui an, iar alte 1,6 milioane în 2024.

    O imagine a răcirii pieţelor imobiliare a apărut săptămâna trecută şi în datele furnizate de Nationwide Building Society, al cărui indice propriu al preţurilor locuinţelor a arătat o scădere de 3,5% pe an – cea mai mare din 2009 încoace.

  • Cea mai mare economie a Europei este lovită de o criză imobiliară gravă după ce preţurile proprietăţilor comerciale s-au prăbuşit la minimul ultimilor cinci ani. Germania se mai luptă şi cu recesiunea tehnică, încetinirea activităţii industriale şi contractarea sectorului serviciilor

    Piaţa imobiliară comercială din Germania s-a prăbuşit la cel mai scăzut nivel din 2017 încoace, cel mai recent semn al turbulenţelor provocate de creşterea ratelor dobânzilor, scrie Bloomberg.

    Volumul tranzacţiilor din prima jumătate a anului 2023 a scăzut cu 50% faţă de cele şase luni precedente, până la 14,9 miliarde de euro (16,2 miliarde de dolari), potrivit cifrelor furnizate de compania imobiliară JLL. Cifra a fost cu aproximativ două treimi sub media din ultimii cinci ani.

    Stagnarea din Germania reflectă evoluţiile din alte ţări europene, precum Suedia, Irlanda şi Regatul Unit. Pieţele de proprietăţi comerciale au intrat în blocaj, deoarece cumpărătorii şi vânzătorii se luptă să ajungă la un acord asupra preţurilor.

    Creşterea ratelor dobânzilor a dus la creşterea costurilor de împrumut, ceea ce i-a determinat pe potenţialii investitori imobiliari să ceară randamente mai mari. Acest lucru are ca rezultat preţuri de ofertă mai mici, iar proprietarii se împotrivesc acordării unor reduceri serioase faţă de valorile contabile după un deceniu de câştiguri.

    Există semne că ritmul de contracţie al pieţei încetineşte, iar scăderile de la an la an devin mai puţin severe, potrivit datelor JLL. Oprirea scăderilor de preţ ar fi primul pas spre o eventuală revenire.

    Certitudinea cu privire la viitoarea traiectorie a ratelor dobânzilor ar putea contribui la relansarea pieţei, facilitând găsirea unui teren comun pentru cumpărători şi vânzători. În prezent, pieţele se aşteaptă ca Banca Centrală Europeană să pună capăt seriei istorice de majorări ale ratelor dobânzilor în cursul acestui an.

  • Ţara măcinată de o criză imobiliară care face ravagii de la începutul anului mai are o problemă: Cei mai mari proprietari sunt forţaţi să vândă pe bandă rulantă active ca să-şi plătească datoriile de zeci de miliarde către bănci. Banca Suediei avertizează că vânzările sunt un atentat la stabilitatea financiară a ţării

    Proprietarii suedezi din imobiliare se confruntă cu o problemă uriaşă. Scadenţa pentru datoriile care totalizează aproape 20 de miliarde de dolari se aproprie, iar aceştia sunt forţaţi să vândă active pentru a-şi putea plăti creditele, scrie Bloomberg.

    Graba şi haosul care gravitează în jurul nevoii de bani riscă să ducă la reduceri mari pe una dintre cele mai afectate pieţe imobiliare din lume. Acest lucru ar putea declanşa o reacţie în lanţ care să reseteze evaluările în întreaga industrie şi să intensifice deficitul de finanţare. Banca centrală a Suediei a avertizat că proprietarii care vând rapid volume mari de locuinţe ar putea ameninţa stabilitatea financiară a ţării.

    În timp ce companiile imobiliare au rezistat vânzărilor forţate, timpul pentru a acţiona este tot mai scurt. În condiţiile în care pieţele de obligaţiuni şi de acţiuni sunt aproape închise, vânzările devin una dintre ultimele opţiuni rămase.

    Unii investitori au strâns bani pentru a profita de această situaţie, dar vor reduceri pe care proprietarii nu sunt dispuşi să le acorde. Conform scenariului de bază al Moody’s, până la sfârşitul anului viitor, evaluările imobiliarelor comerciale europene scad într-un interval de 5% până la 15% faţă de nivelurile din 2022. Cele din Suedia ar putea scădea şi mai mult într-un “scenariu negativ”.

    Totuşi, proprietarii nu se mişcă deocamdată, spunând că nu există niciun motiv pentru a reduce preţurile, mai ales când se bucură de rate de ocupare ridicate şi fluxuri de numerar stabile.

    Chiar şi SBB, care trebuie să rostogolească obligaţiuni scadente în valoare de 1,6 miliarde de dolari în următorii trei ani, spune că nu va oferi reduceri pentru proprietăţile sale, potrivit noului CEO Leiv Synnes. Compania a vândut săptămâna trecută proprietăţile din oraşul Linkoping, situat în sudul ţării, unei entităţi deţinute de municipalitate, dar veniturile de 37 de milioane de dolari reprezintă doar o mică parte din nevoile sale globale de finanţare.