BusinessMagazin

Tag: eveniment

  • Un englez care a câştigat la loterie 163 de milioane de euro a găzduit în propria grădină un festival de muzică rămas fără spaţiu

    Englezul, care are doi copii, a câştigat circa 163 de milioane de euro la loterie în 2012. La mai puţin de un an şi jumătate de la momentul câştigului, englezul a divorţat de soţia sa Gillian, iar el s-a mutat într-un conac georgian, care are un domeniu de 36 de hectare.

    La festivalul care era în pericol să se anuleze, din pricină că locaţia în care ar fi trebuit să se desfăşoare nu mai este disponibilă, s-au vândut 1000 de bilete. La festival participă 80 de formaţii.

    “Când am aflat că festivalul rămâne fără spaţiu m-am gândit că trebuie să dau o mână de ajutor. Vreau ca oamenii să se simtă bine. Şi eu mă simt bine când văd atâţia oameni cum se distrează. Aveam terenul necesar, aşa că sunt un norocos. Cred că dacă am câştigat la loterie trebuie să mă şi bucur de asta.”

    Organizatorul festivalului, Dava Roberts, spune că speră că “un nou capitol” al poveştii festivalului va fi scrisă în noua locaţie, pe care o consideră “uimitoare.”

  • Smart Everything Everywhere şi Johnson&Johnson România organizează în toamnă un hackathon pe teme de sănătate

    Misiunea „Hacking Health” este de a reuni profesionişti şi mentori din domeniul sănătăţii, dezvoltatori şi arhitecţi de software, studenţi, tineri antreprenori din domeniul IT, precum şi experţi din industria şi managementul serviciilor medicale cu scopul de a genera idei inovatoare şi soluţii practice de software şi tehnologie cu impact pozitiv şi imediat asupra stării de sănătate a pacienţilor din România şi cu un efect pozitiv sistemic. Pe parcursul celor două zile, 28-29 octombrie 2017, participanţi din toată ţara vor lucra împreună pentru a crea platforme digitale şi educative care să faciliteze accesul la servicii medicale, tratamente şi soluţii inovatoare.

    Iniţiativa „Hacking Health” a apărut în contextul în care România este unul dintre cele mai importante hub-uri de IT din regiune, iar utilizarea dispozitivelor mobile este în continuă creştere: la nivel naţional, 87% dintre români deţin un smartphone şi admit că principalele beneficii oferite sunt mobilitatea şi accesibilitatea informaţiilor. Cu toate acestea, România ocupă ultimul loc din Europa în ceea ce priveşte procesul de digitalizare a economiei, în ciuda recomandărilor venite din partea instituţiilor internaţionale acreditate, atât din zona medicală, cât şi cea economică. Iniţiativa vine şi în sprijinul obiectivului de creştere a accesului la tehnologia IT setat în Agenda pentru Dezvoltare Sustenabilă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

    „Hacking Health e menit să susţină sectorul de sănătate şi va facilita schimbul de idei dintre mediul IT din România şi piaţa de healthcare. În primul rând, ne dorim să găsim în cadrul acestui eveniment idei cu potenţial real, cele mai noi tehnologii care să poată susţine ulterior platforme şi aplicaţii de interes naţional. Acestea se vor adresa tuturor cetăţenilor, dar vor fi utile şi pentru autorităţi sau pentru asociaţiile de pacienţi”, a punctat Dan Nechita, Preşedinte al Smart Everything Everywhere.

     

  • Smart Business: O afacere imposibil de realizat în Vest. Cum să renunţi la Bucureşti pentru un business izolat de restul lumii? – VIDEO

    “Cea mai mare împlinire este că un vis ce părea aproape imposibil de realizat este acum realitate şi sunt din ce în ce mai mulţi oameni care se bucură de facilităţile şi serviciile centrului nostru de echitaţie“, îşi descrie Ionuţ Popescu proiectul pe care s-a concentrat în ultimii ani, rezultatul unei investiţii de 500.000 de euro. Acesta se află pe coama unui deal, la trei kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, în Runcu (judeţul Dâmboviţa). În prezent, Centrul de Echitaţie Potcoava este format dintr-o unitate de cazare cu 13 camere (în care se află şi un restaurant, o sală de conferinţe, spa) şi unde vin mai ales pasionaţii de turism ecvestru. Ei pot pot practica ”sportul aristocraţiei“ pe cei 13 cai din rasa Hafflinger aflaţi aici; opţiuni există însă şi pentru cei care nu se încumetă să se urce pe cal: pot opta între spa, tir cu arcul, trasee montane pe bicicletă. Originar din Bucureşti, Ionuţ Popescu s-a mutat în Runcu împreună cu familia sa odată cu dezvoltarea businessului. ”Ne place foarte mult, copiii sunt foarte fericiţi, agitaţia şi traficul aglomerat nu-mi lipsesc; în schimb teatrul, filmul, evenimentele culturale din Capitală, da.“

    În 2016, primul an de funcţionare a Centrului de Echitaţie Potcoava, acesta a ajuns la un grad de ocupare de 41,5%, generând o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 de euro. Previziunile lui Popescu sunt optimiste şi pentru anul în curs: antreprenorul se aşteaptă ca în 2017 centrul să ajungă la un grad de ocupare cuprins între 70 şi 85% şi o cifră de afaceri dublă faţă de anul anterior. 14 angajaţi permanenţi lucrează în prezent la Potcoava, iar peste vară antreprenorul mai angajează încă patru-cinci persoane.

    Anterior descoperirii pasiunii sale pentru cai, Ionuţ Popescu a studiat la Facultatea de Jurnalism şi a urmat apoi mai multe module de afaceri din cadrul Open University. Şi-a început parcursul profesional devreme, la 18 ani, ca asistent de marketing într-o companie din grupul RTC. ”Apoi, am fost pe rând: «tipul de la IT», manager IT, agent de vânzări, director de vânzări (papetărie), director vânzări IT (hardware şi software)“, îşi descrie el parcursul profesional. A decis că sosise momentul să înceapă un proiect antreprenorial în 2011, când a dezvoltat împreună cu fratele său o companie de servicii fiscale şi juridice.

    Ideea dezvoltării centrului de echitaţie îi venise însă în 2008, după ce, într-un weekend, a participat la Cross Country Farm, lângă Sighişoara. De atunci, nu i-a mai ieşit din cap ideea de a avea ”un loc cu cai la poalele muntelui“, iar un an mai târziu a cumpărat terenul pe care se află astăzi Potcoava. În 2010, a scris un proiect pentru accesarea de finanţare europeană, iar între 2013 şi 2015 a urmat construcţia propriu-zisă a proiectului. Valoarea totală a proiectului este de aproape 500.000 de euro, jumătate din sumă provine din finanţarea europeană, iar restul de 50%, din credite bancare. Recuperarea acesteia se va face, potrivit previziunilor lui Popescu, în maximum 10 ani.

    Din 2015 şi până azi, s-a axat pe promovarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care le oferă la Potcoava. Acum, la final de săptămână, toate cele 13 camere ale centrului sunt ocupate, iar pe perioada verii se ocupă integral şi nopţile din timpul săptămânii. Majoritatea celor care vin aici sunt din Bucureşti – locul fiind la 115 km de Capitală -, iar accesul se face prin Bucureşti – Târgovişte – Fieni – Runcu, pe o rută departe de aglomeratul DN1 sau de autostradă. Cei mai mulţi dintre oaspeţii de la Potcoava sunt familii cu copii; de asemenea, un segment important îl reprezintă şi companiile care vin pentru diferite activităţi de team building sau instruire (aici este inclusă şi o componentă de educaţie asistată prin cai). Astfel, veniturile sunt generate de turismul de retail, de taberele organizate acolo (care, potrivit lui Popescu, se repetă anul acesta), team buildinguri corporate. Oaspeţii care vin aici plătesc 220 de lei cazare/noapte pentru o cameră dublă şi 115 lei/zi pentru masă. În ceea ce priveşte echitaţia, o sesiune de o zi pe traseele din împrejurimi pentru persoanele experimentate costă 240 de lei, iar lecţiile de echitaţie de o oră pentru începători costă 80 de lei. Există opţiuni şi pentru cei mai puţin pasionaţi de echitaţie: închirierea unei biciclete costă 80 lei/zi şi poate fi folosită pe traseele din împrejurimi. Centrul de Echitaţie Potcoava este dotat şi cu tir cu arcul, spa, o sală de conferinţe – servicii pe care Popescu le descrie necesare ”pentru completarea timpilor dintre orele de călărie“.

    Ionuţ Popescu nu indică un singur aspect dificil în dezvoltarea proiectului, ci spune că de amestecul de probleme diverse, de la finanţare europeană, credite bancare la construcţia propriu-zisă, avize şi autorizaţii, s-au legat principalele provocări. Însă şi aspectele specifice acestui business au reprezentat probe de trecut. Spre exemplu, caii de la centrul său de echitaţie sunt din rasa Hafflinger, ”calul de munte din Tirol“, despre care spune că i-a luat un an de zile să-i aleagă. ”Aveam nevoie de o rasă de cal de munte, care să fie obişnuit cu drumurile înclinate, să nu fie un cal înalt fiindcă în România sunt mulţi începători –, iar acesta are o înălţime medie de 1,5 m, să fie un cal blând şi totuşi să nu fie adormit, are şi un strop de sânge de cal arab.“ Popescu spune că aceştia au costat câte 2.500 de euro, iar în ceea ce priveşte întreţinerea lor, aceasta generează costuri de 1.000 lei/lună.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii, Popescu spune că în acestea intră, pe lângă îmbunătăţirea facilităţilor şi serviciilor prezente (în principal în zona de agrement ecvestru şi mâncare naturală), promovarea Centrului de Echitaţie către turiştii din vestul Europei. ”Îmi place România, este o ţară frumoasă şi plină de oportunităţi. Proiecte precum cel pe care l-am dezvoltat eu sunt aproape imposibil de realizat în ţările din vestul Europei, unde nu mai sunt terenuri virgine disponibile. Viaţa sălbatică este încă prezentă în munţii şi pădurile României şi acest fapt reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului“, descrie Ionuţ Popescu motivele pentru care a mizat pe acest proiect în ciuda obstacolelor întâlnite pe parcurs.

    Iar când vine vorba despre a da un sfat antreprenorilor care ar vrea să dezvolte un proiect similar, trasează câteva dintre lecţiile pe care le-a învăţat el însuşi: ”Să îşi aloce timp pentru analiza pieţei, să caute să îşi cunoască foarte bine potenţialii clienţi şi nevoile acestora. Şi poate cel mai potrivit ar fi să găsească un mentor, o persoană care a trecut deja printr-un astfel de proiect şi care poate oferi soluţii valoroase la multiplele probleme ce pot apărea pe parcurs.“

  • Smart Business: O afacere imposibil de realizat în Vest. Cum să renunţi la Bucureşti pentru un business izolat de restul lumii? – VIDEO

    “Cea mai mare împlinire este că un vis ce părea aproape imposibil de realizat este acum realitate şi sunt din ce în ce mai mulţi oameni care se bucură de facilităţile şi serviciile centrului nostru de echitaţie“, îşi descrie Ionuţ Popescu proiectul pe care s-a concentrat în ultimii ani, rezultatul unei investiţii de 500.000 de euro. Acesta se află pe coama unui deal, la trei kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, în Runcu (judeţul Dâmboviţa). În prezent, Centrul de Echitaţie Potcoava este format dintr-o unitate de cazare cu 13 camere (în care se află şi un restaurant, o sală de conferinţe, spa) şi unde vin mai ales pasionaţii de turism ecvestru. Ei pot pot practica ”sportul aristocraţiei“ pe cei 13 cai din rasa Hafflinger aflaţi aici; opţiuni există însă şi pentru cei care nu se încumetă să se urce pe cal: pot opta între spa, tir cu arcul, trasee montane pe bicicletă. Originar din Bucureşti, Ionuţ Popescu s-a mutat în Runcu împreună cu familia sa odată cu dezvoltarea businessului. ”Ne place foarte mult, copiii sunt foarte fericiţi, agitaţia şi traficul aglomerat nu-mi lipsesc; în schimb teatrul, filmul, evenimentele culturale din Capitală, da.“

    În 2016, primul an de funcţionare a Centrului de Echitaţie Potcoava, acesta a ajuns la un grad de ocupare de 41,5%, generând o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 de euro. Previziunile lui Popescu sunt optimiste şi pentru anul în curs: antreprenorul se aşteaptă ca în 2017 centrul să ajungă la un grad de ocupare cuprins între 70 şi 85% şi o cifră de afaceri dublă faţă de anul anterior. 14 angajaţi permanenţi lucrează în prezent la Potcoava, iar peste vară antreprenorul mai angajează încă patru-cinci persoane.

    Anterior descoperirii pasiunii sale pentru cai, Ionuţ Popescu a studiat la Facultatea de Jurnalism şi a urmat apoi mai multe module de afaceri din cadrul Open University. Şi-a început parcursul profesional devreme, la 18 ani, ca asistent de marketing într-o companie din grupul RTC. ”Apoi, am fost pe rând: «tipul de la IT», manager IT, agent de vânzări, director de vânzări (papetărie), director vânzări IT (hardware şi software)“, îşi descrie el parcursul profesional. A decis că sosise momentul să înceapă un proiect antreprenorial în 2011, când a dezvoltat împreună cu fratele său o companie de servicii fiscale şi juridice.

    Ideea dezvoltării centrului de echitaţie îi venise însă în 2008, după ce, într-un weekend, a participat la Cross Country Farm, lângă Sighişoara. De atunci, nu i-a mai ieşit din cap ideea de a avea ”un loc cu cai la poalele muntelui“, iar un an mai târziu a cumpărat terenul pe care se află astăzi Potcoava. În 2010, a scris un proiect pentru accesarea de finanţare europeană, iar între 2013 şi 2015 a urmat construcţia propriu-zisă a proiectului. Valoarea totală a proiectului este de aproape 500.000 de euro, jumătate din sumă provine din finanţarea europeană, iar restul de 50%, din credite bancare. Recuperarea acesteia se va face, potrivit previziunilor lui Popescu, în maximum 10 ani.

    Din 2015 şi până azi, s-a axat pe promovarea şi îmbunătăţirea serviciilor pe care le oferă la Potcoava. Acum, la final de săptămână, toate cele 13 camere ale centrului sunt ocupate, iar pe perioada verii se ocupă integral şi nopţile din timpul săptămânii. Majoritatea celor care vin aici sunt din Bucureşti – locul fiind la 115 km de Capitală -, iar accesul se face prin Bucureşti – Târgovişte – Fieni – Runcu, pe o rută departe de aglomeratul DN1 sau de autostradă. Cei mai mulţi dintre oaspeţii de la Potcoava sunt familii cu copii; de asemenea, un segment important îl reprezintă şi companiile care vin pentru diferite activităţi de team building sau instruire (aici este inclusă şi o componentă de educaţie asistată prin cai). Astfel, veniturile sunt generate de turismul de retail, de taberele organizate acolo (care, potrivit lui Popescu, se repetă anul acesta), team buildinguri corporate. Oaspeţii care vin aici plătesc 220 de lei cazare/noapte pentru o cameră dublă şi 115 lei/zi pentru masă. În ceea ce priveşte echitaţia, o sesiune de o zi pe traseele din împrejurimi pentru persoanele experimentate costă 240 de lei, iar lecţiile de echitaţie de o oră pentru începători costă 80 de lei. Există opţiuni şi pentru cei mai puţin pasionaţi de echitaţie: închirierea unei biciclete costă 80 lei/zi şi poate fi folosită pe traseele din împrejurimi. Centrul de Echitaţie Potcoava este dotat şi cu tir cu arcul, spa, o sală de conferinţe – servicii pe care Popescu le descrie necesare ”pentru completarea timpilor dintre orele de călărie“.

    Ionuţ Popescu nu indică un singur aspect dificil în dezvoltarea proiectului, ci spune că de amestecul de probleme diverse, de la finanţare europeană, credite bancare la construcţia propriu-zisă, avize şi autorizaţii, s-au legat principalele provocări. Însă şi aspectele specifice acestui business au reprezentat probe de trecut. Spre exemplu, caii de la centrul său de echitaţie sunt din rasa Hafflinger, ”calul de munte din Tirol“, despre care spune că i-a luat un an de zile să-i aleagă. ”Aveam nevoie de o rasă de cal de munte, care să fie obişnuit cu drumurile înclinate, să nu fie un cal înalt fiindcă în România sunt mulţi începători –, iar acesta are o înălţime medie de 1,5 m, să fie un cal blând şi totuşi să nu fie adormit, are şi un strop de sânge de cal arab.“ Popescu spune că aceştia au costat câte 2.500 de euro, iar în ceea ce priveşte întreţinerea lor, aceasta generează costuri de 1.000 lei/lună.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii, Popescu spune că în acestea intră, pe lângă îmbunătăţirea facilităţilor şi serviciilor prezente (în principal în zona de agrement ecvestru şi mâncare naturală), promovarea Centrului de Echitaţie către turiştii din vestul Europei. ”Îmi place România, este o ţară frumoasă şi plină de oportunităţi. Proiecte precum cel pe care l-am dezvoltat eu sunt aproape imposibil de realizat în ţările din vestul Europei, unde nu mai sunt terenuri virgine disponibile. Viaţa sălbatică este încă prezentă în munţii şi pădurile României şi acest fapt reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului“, descrie Ionuţ Popescu motivele pentru care a mizat pe acest proiect în ciuda obstacolelor întâlnite pe parcurs.

    Iar când vine vorba despre a da un sfat antreprenorilor care ar vrea să dezvolte un proiect similar, trasează câteva dintre lecţiile pe care le-a învăţat el însuşi: ”Să îşi aloce timp pentru analiza pieţei, să caute să îşi cunoască foarte bine potenţialii clienţi şi nevoile acestora. Şi poate cel mai potrivit ar fi să găsească un mentor, o persoană care a trecut deja printr-un astfel de proiect şi care poate oferi soluţii valoroase la multiplele probleme ce pot apărea pe parcurs.“

  • Primarul unui oraş din Alaska a murit după 20 de ani. Acesta era o pisică

    Stubbs, o felină căreia îi plăcea să bea apă dintr-un pahar de Margarita, a fost aleasă primar al oraşului Talkeetna din Alaska în 1998. Pisica ocupa această funcţie doar onorific, iar zilele trecute a murit, la vârsta de 20 de ani.

    Proprietarii animalului au anunţat moartea acestuia sâmbătă, printr-o declaraţie de presă. „Stubbs a trăit timp de 20 de ani şi trei luni”, au scris membrii familiei.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Despre jurnalişti, demnitari şi lucrurile care trebuie învăţate

    Prima parte, aţi anticipat corect, este cea reală. Din păcate, interesul nostru nu a fost recompensat cu unul pe măsură din partea celeilalte părţi. Şi spun ”din păcate“ pentru că trăiesc cu convingerea că oameni care vizitează în mod constant târguri, expoziţii sau diverse alte manifestări de amploare pot oferi un feedback cel puţin util. Doru Mihail Dediu, şeful delegaţiei române la Expo 2017 nu a fost însă de aceeaşi părere; deşi jurnaliştii i-au solicitat să răspundă la câteva întrebări, el a preferat să stea deoparte.

    Cel care a binevoit să dea curs invitaţiei noastre a fost ambasadorul României la Kazahstan, Cezar Manole Armeanu, care a putut să-şi rupă mai mult de câteva minute din program pentru a explica, cu subiect şi predicat, ce caută România la cel mai mare eveniment de profil din lume.

    Dincolo de frustrările (uneori) aferente meseriei, principala problema este însă modul în care România şi-a planificat prezenţa la acest eveniment.

    Sunt alte state care nu investesc neapărat mai mult în astfel de evenimente, dar o fac într-un mod mai inteligent. Sigur, expoziţia de la Astana nu va aduce mari beneficii de imagine sau brand awareness de ţară, fiind acceptabilă din acest punct de vedere strategia de a ”dedica“ standul specialiştilor. Şi chiar dacă organizatorii vor să folosească scuza asta pentru modul general de organizare, greşelile de execuţie nu pot fi trecute cu vederea. Cum se poate ca macheta laserului de la Măgurele să nu funcţioneze? Cum este posibil ca ea să ajungă stricată la Astana şi, cel mai important, cine este responsabil pentru toate aceste stângăcii?

    Sunt întrebări care vor rămâne, cel mai probabil, fără răspuns. Mai mult, sunt întrebări care vor fi puse şi la următorul eveniment de anvergură la care România va lua parte – e o posibilitate ce s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o certitudine.

    Aş vrea să fiu cât se poate de clar, pentru că nu acuz pe nimeni de rea-voinţă, ci pur şi simplu de incompetenţă: standul României, având o suprafaţă de 370 de metri pătraţi, a fost realizat în jurul laserului de la Măgurele. Macheta laserului, care trona în mijlocul încăperii, nu funcţiona; pe ecranul din camera alăturată rulau imagini la o calitate sub orice critică, preluate probabil din arhiva TVR, câteva din celebrele spoturi de promovare a României sub motto-ul Vizitaţi Grădina Carpaţilor – şi acestea la o calitate mult prea mică – şi spoturile uneia dintre companiile partenere, care a înţeles că propria imagine nu e un lucru de care să-ţi baţi joc. Aceste din urmă spoturi erau filmate la calitate bună, aşa cum trebuie să fie un clip de promovare – indiferent de subiectul promovat. Tot la intrarea în stand, pe nişte rafturi de lemn, organizatorii aşezaseră vreo 10 sticle de vin; principala atracţie a pavilionului, singurul loc la care lumea chiar stătea la coadă era consola de VR pregătită de aceeaşi companie parteneră. Nu o să vorbesc despre celelalte standuri, pentru că nu are rost, dar o să spun doar că lumea nu prea se înghesuia la noi.

    E o imagine pe care am tot văzut-o, chit că vorbim de târguri de tehnologie sau de turism. E o imagine pe care România încearcă să o acopere cu scuze sau cu tot felul de explicaţii. Realitatea e însă că statul – aşa cum companiile au făcut-o deja – trebuie să înţeleagă că imaginea e de multe ori mai importantă decât conţinutul. Luaţi, dacă vreţi, un exemplu din turism: în vreme ce la noi cascada Bigăr, cunoscută pentru frumuseţea ei, a stat ani de-a rândul ascunsă, fără vreun semn care să direcţioneze vizitatorii, alţii transformă un morman de pietre într-o atracţie turistică care aduce zeci sau sute de mii de euro în fiecare an. Nu mă credeţi pe cuvânt! Petreceţi o săptămână în Creta şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

  • Evenimentul care se concentrează pe crearea relaţiilor de business între antreprenoare

    Printre cele care vor împărtăşi din experienţa lor se numără Doina Cepalis (proprietar Te-Rox Prod), Ruxandra Hurezeanu (fondator Ivatherm), Mihaela Stroe (coach), Lorena Buhnici (antreprenor online, Cavaleria.ro), Loredana Preda (fondator Noblesse Group), Raluca Radu (country manager ANSWEAR), Maria Nadolu (instructor hatha yoga), Andreea şi Silvia Stefanuca (proprietari Conac Polizu), Alina Dumitru (PR manager ZEPTER). În cadrul evenimentului cei prezenţi vor participa atât la workshop-uri informaţionale construite în jurul expertizei profesorilor, cât şi activitati recreative. 

    „4 din 7 zile sunt plecată din ţara. Am parteneri de business în peste 50 de ţări. Pare plăcut din afară, dar nu a fost uşor să construiesc relaţii şi să le câştig încrederea. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc, şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro. E necesar să fii o prezenţă agreabilă, să vorbeşti fluent limbi străine, să fii diplomat şi să ţi se simtă personalitatea. Nu m-am dus niciodată umilă să cuceresc pieţe externe”, spune Doina Cepalis, proprietar Te-Rox Prod. 

     

  • „Revoluţia energiei curate se întâmplă deja în Europa, însă nu suficient de rapid” – Diego Pavia, CEO InnoEnergy

    The Business Booster (TBB), va avea loc anul acesta la RAI Amsterdam, în 25 şi 26 octombrie . Găzduit de InnoEnergy, TBB aduce laolaltă toate părţile interesate pentru a crea astăzi viitorul energiei sustenabile. Evenimentul adună peste 160 de start-up-uri şi IMM-uri inovatoare, companii  care caută produse noi, o serie de investitori şi oficialităţi din sectorul public. Evenimentul din acest an se axează pe accelerarea tranziţiei către energie curată.

    TBB oferă jucătorilor din acest segment industrial, investitorilor şi instituţiilor din sectorul public acces direct la tehnologii de ultimă oră şi noi modele de afaceri. În cadrul evenimentului se încheie tranzacţii şi parteneriate, astfel încât inovaţiile energetice iau avânt, pentru a avea un impact real în cel mai scurt timp posibil. Participanţii la TBB au acces la toate conferinţele şi sesiunile, la expoziţia principală şi beneficiază de oportunităţi excelente de networking.

     „Când am solicitat feedback participanţilor de anul trecut, am fost încântaţi să aflăm că 98% ar recomanda TBB contactelor lor. Dar avem încredere că valoarea acestui eveniment îi depăşeşte anvergura”, adaugă Elena Bou, Director de Inovaţie la InnoEnergy.

    La ediţia din 2016 care a avut loc la Barcelona, 690 de participanţi şi 149 de expozanţi din 32 de ţări s-au angajat în 720 de minute de networking şi 420 de minute de pitching. Anul acesta evenimentul va include o zonă de demonstraţii în care participanţii vor putea vedea inovaţiile live.

  • Smart Business: Cum a reuşit o antreprenoare care lucra în imobiliare să facă 800.000 de dolari din dulciuri premium? – VIDEO, GALERIE FOTO

    “Lucrez în prezent şase zile pe săptămână şi am ziua de luni liberă; în weekenduri se lucrează intens, astfel că trebuie să fiu prezentă mereu alături de echipă, fie în punctul de vânzare, fie în laborator, lângă care am şi biroul. Timp de doi-trei ani de la lansarea afacerii am lucrat însă şapte zile din şapte“, îşi descrie Alina Sudriu agenda pe care o presupune gestionarea businessului Grace Couture Cakes, într-un domeniu la care aspiră din ce în ce mai mulţi doritori de o activitate antreprenorială.

    Lansat în noiembrie 2012, acesta este primul atelier couture de cofetãrie din Bucureşti – businessul a crescut în acelaşi timp cu fiica antreprenoarei, Ana Grace, care a inspirat de altfel şi numele brandului. În prezent, afacerea este formată dintr-un magazin în centrul comercial Băneasa Shopping City şi dintr-un atelier de producţie, care au generat anul trecut afaceri de 800.000 de euro. Pentru 2017, Sudriu previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro; un pas care va stimula acest lucru ar fi deschiderea celei de a doua unităţi Grace Couture Cakes, în zona Dorobanţi a Capitalei.

    Alina Sudriu a absolvit Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE.

    în 2006, imediat după terminarea facultăţii, a lucrat pentru o companie de produse electronice, ca office asistant. ”Mi-a plãcut foarte mult echipa din care fãceam parte şi m-am obişnuit rapid cu taskurile zilnice. Am decis să nu mai continuu atunci când mi-am dat seama cã nu aveam posibilitatea de a avansa, de a fi creativã, jobul fiind mai degrabã unul de rutinã“, descrie ea munca de început.

    După câţiva ani în domeniul consultanţei imobiliare, a vrut să dea o şansã impulsului antreprenorial, pe care spune că îl avea de ceva timp. ”Am ales o nişă unde am simţit că puteam inova şi aduce valoare, oferind produse şi servicii superioare celor care existau deja pe piaţă: dulciurile de lux, realizate la comandă, personalizate pentru evenimente speciale. Am gãsit nişa, aşa cum se întâmplă de multe ori, în urma unei nevoi pe care am resimţit-o, din perspectivă de consumator, atunci când mi-am organizat nunta.“

    Ce înseamnă, mai exact, atelier couture? ”În momentul în care am pornit la drum, mi-am imaginat un loc unde să poţi să îţi faci dulciurile pentru evenimente exact aşa cum ţi le imaginezi, exact în tema evenimentului şi potrivit personalităţii clientului; astfel conceptul acesta de couture ne-a diferenţiat puţin faţă de cofetăriile care existau pe piaţă în momentul în care am lansat afacerea“, explică Alina Sudriu conceptul pe care s-au axat încă de la început. După idee, au urmat paşii concreţi prin care să alinieze viziunea lor cu produsele pe care doreau să le creeze. Au început cu un singur angajat, care lucra în regim part-time, au selectat câteva reţete, pe care le-au îmbunătăţit pe măsura răspunsurilor primite din partea clienţilor. ”La început am încercat să dezvoltăm cât mai multe reţete, să vedem ce ne place, ce păstrăm în gamă, ce nu ne place, am trimis mostre cu torturile pe care le realizam în acel moment către toţi cunoscuţii mei sau persoanelor cu care lucrasem anterior.“

    În prima lună de activitate s-a creat un prim val de comenzi, iar ulterior numărul acestora a crescut suficient de mult încât să coopteze încă doi angajaţi. ”Vindeam foarte puţin la început raportat la cifrele de acum, dar pentru noi era o bucurie mare chiar şi atunci când o cunoştinţă de-a noastră sau cineva drag comanda un tort. Ne dădeam peste cap să-i placă, ştiam că dintr-un tort poate gustă 6-10-15 persoane.“ Numărul de clienţi a crescut constant, în acelaşi timp au lucrat la îmbunătăţirea reţetelor. Astfel, după doi ani de la lansare, au decis să grupeze cele mai solicitate torturi şi combinaţiile care se vindeau cel mai bine într-o colecţie signature pe care o adaptează an de an. ”Vedem, din 12 reţete pe care le avem anual, care sunt cele mai cerute, ce nu merge se înlocuieşte; restul, chiar dacă merg, poate le îmbunătăţim, clienţii noştri decid practic ce rămâne şi ce nu.“

    În prezent, au ajuns la 6-700 de comenzi pe zona de evenimente, fie ele nunţi, botezuri, petreceri corporate, aniversări, iar în punctul de vânzare din centrul comercial Băneasa numărul bonurilor ajunge la 4-5.000 în fiecare lună. Alina Sudriu spune că investeşte în afacere constant: investiţia iniţială, direcţionată spre achiziţia de utilaje, s-a ridicat la circa 30.000 de lei; iar după doar un an şi jumătate, Grace Couture Cakes a trecut pe profit. Investiţia din punctul de lucru din Băneasa, care s-a ridicat la 60.000 de euro şi a fost direcţionată spre standul achiziţionat, echipamente frigorifice, cât şi în extinderea laboratorului.
    în ceea ce îi priveşte pe clienţi, a observat o segmentare a acestora între partea de evenimente şi cake shop: dacă la comenzile pentru evenimente clienţii sunt mai ales femei, cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, cu venituri medii spre mari, dispuse să plătească un preţ uşor peste media pieţei, produsele din Băneasa sunt populare şi pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

     

  • Un supravieţuitor al celui de-al doilea Război Mondial, în vârstă de 97 de ani, este proaspăt ABSOLVENT de liceu

    “Mă simt foarte bine … a trebuit să aştept mult timp pentru asta, dar am reuşit”, a declarat Charles Leuzzi pentru WPVI.

    După ce a fost forţat să renunţe la liceu pentru a-şi susţine familia în timpul adolescenţei, Leuzzi a spus că a fost împins de circumstanţe să intre în luptă în cadrul celui de-al doilea război mondial.
    Charles Leuzzi, un veteran decorat cu două inimi purpurii şi patru medalii de bronz, a adăugat la colecţia sa o diplomă de liceu.

    Districtul şcolar din Philadelphia i-a dat duminică diploma de onoare în timpul unui eveniment special, unde a fost înconjurat de familie şi prieteni.
    Când a fost întrebat dacă merge la facultate, bâtrânul a spus pentru WPVI: “Da, aş merge, nu am altceva de făcut”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro