BusinessMagazin

Tag: energie

  • Pieţele de energie încep anul 2023 cu cea mai mare cădere săptămânală din ultimii ani

    Contractele futures din energie pentru ţiţei, produse rafinate şi gaze naturale s-au prăbuşit în noul an, în condiţiile în care traderii şi-au reconsiderat îngrijorările pe termen scurt legate de vremea rece şi temerile legate de lipsa de aprovizionare şi au renunţat la contracte, scrie Reuters.

    Preţurile au crescut anul trecut din cauza îngrijorărilor legate de situaţia din Europa în urma pierderii combustibilului rusesc, pe măsură ce OPEC+ a redus obiectivele de producţie şi pe măsură ce stocurile critice de distilate din SUA au ridicat perspectiva reducerii exporturilor de combustibil.

    Aceste temeri s-au dovedit exagerate, determinând scăderea preţurilor. Stocurile europene de gaz sunt mult peste normele sezoniere, Saudi Aramco a redus săptămâna aceasta preţurile pentru petrolul livrat în Asia, iar producţia membrilor OPEC a crescut în mod neaşteptat luna trecută, potrivit unui sondaj Reuters.

    De asemenea, temperaturile mai ridicate decât de obicei în Statele Unite şi Europa au redus nevoia de gaze şi petrol pentru încălzire.

    Gazele naturale din SUA s-au prăbuşit cu aproximativ 18% în prima săptămână din ianuarie, cea mai mare scădere înregistrată la începutul anului, potrivit datelor Refinitiv Eikon. Scăderea de 12% a contractelor futures pentru distilate a fost cea mai mare cădere pentru începutul unui an din 1991. Consumul de distilate creşte de obicei pe fondul cererii din sezonul de iarnă.

    Contractele futures pe piaţa americană West Texas Intermediate, Brent şi benzina americană au înregistrat cel mai mare declin săptămânal de la începutul anului din 2016 încoace, WTI scăzând cu 7,4%, Brent cu 7,3% şi benzina americană cu 7,3%.

    “Unele dintre cele mai mari temeri ale noastre din 2022 nu s-au realizat niciodată”, a declarat John Kilduff, partener la Again Capital LLC din New York. În timp ce capacitatea de rezervă a OPEC este limitată, traaderii văd livrări suplimentare venind din Guyana, Brazilia şi Canada, a spus el.

    Spectrul recesiunii a ridicat noi întrebări cu privire la cerere. Datele dezamăgitoare privind ocuparea forţei de muncă şi producţia din SUA, precum şi creşterea numărului de cazuri de COVID-19 în China au alimentat temerile legate de recesiunea globală, care ar reduce cererea de combustibil.

    Săptămâna trecută, China a ridicat cotele de export de produse rafinate, semnalând o cerere internă mai slabă în viitor.

    În ceea ce priveşte gazele naturale, contractele futures din SUA au scăzut şi mai mult vineri, coborând cu 5% până la 3,52 dolari pe milion de unităţi termice britanice în timpul şedinţei, cel mai scăzut nivel din iulie 2021.

    “Ianuarie 2023 este cel mai cald început de an din ultimii 15”, au declarat într-o notă analiştii de la firma de consultanţă în domeniul energiei EBW Analytics pentru clienţi.

  • Lumea a traversat trei mari crize economice şi geopolitice după cel de-al Doilea Război Mondial. Ce poate aplica din învăţămintele de atunci pentru a depăşi criza actuală?

    ♦ Războiul din Ucraina, pandemia de Covid-19, inflaţia record şi tensiunile geopolitice care au în prim-plan China sunt principalele elemente care conturează criza actuală.

    Lumea a mai trecut de trei ori, în istoria recentă, prin perioade similare cu cea actuală, mai exact a trecut prin trei mari crize economice şi geopolitice. Analiştii spun că trebuie studiate aceste situaţii şi trebuie extrase o serie de învăţăminte care pot fi aplicate astăzi, dat fiind că mapamondul întreg traversează deja de trei ani una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă.

    Războiul din Ucraina, pandemia de Covid-19, inflaţia record şi tensiunile geopolitice care au în prim-plan China sunt principalele elemente care conturează criza actuală. Mai multe voci au spus că este o criză multifaţetată cum economia mondială nu a mai văzut de multe zeci de ani. Unii o compară cu criza petrolului din anii ’70, care şi ea a avut mai multe elemente.

    Atunci, preţul petrolului a crescut puternic şi a provocat o criză economică. În aceeaşi perioadă însă, s-a rupt „legătura” dintre dolarul american şi aur (valoarea monedei nu mai e corelată cu cea a aurului) şi s-a instalat stagflaţia (recesiunea este însoţită de inflaţie şi şomaj ridicat).

    „La momentul acela, criza din energie a fost rezolvată cu ajutorul petrolului din Alaska, Mexic şi Rusia şi datorită gazului din Norvegia. Mai exact, soluţia a venit din rândul statelor non-OPEC. Totuşi, criza a durat un deceniu şi a fost marcată de trei vârfuri de inflaţie”, a spus anterior Sven Smit, preşedinte şi director la McKinsey Global Institute (MGI) în Amsterdam. În ceea ce priveşte criza actuală, el adaugă că trebuie găsită o soluţie la fel de „mare”, de impact, ca şi acum 50 de ani, doar că nu vorbim de această dată despre petrol, ci despre alte surse de energie. Cristina Roşca

    Analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey au studiat situaţia şi au descoperit că după cel de-al Doilea Război Mondial au mai existat trei perioade de criză majoră. Deşi fiecare e specială în felul său, există însă şi similarităţi.

    Prima astfel de criză majoră este cea de imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada 1944-1946 analiştii McKinsey au identificat patru evenimente majore – apariţia Sistemul Bretton Woods (dolarul american devine moneda folosită la nivel global pentru rezervele internaţionale), înfiinţarea instituţiilor globale (ONU şi FMI apar în Occident, pe când în Est apare blocul comunist), folosirea pentru prima dată a armelor nucleare şi intrarea într-o perioadă de pace.

    Nici trei decenii mai târziu apare o nouă criză globală, cea din anii ’70, pe care mulţi o identifică doar cu criza petrolului.

    Ultima dată când lumea a trecut printr-o situaţie marcată de evenimente majore care să provocat adevărate seisme în structura de bază a economiei mondiale a fost în 1989-1992. Atunci s-a destrămat URSS, s-au pus bazele zonei euro, a apărut internetul şi economia Chinei s-a deschis. Deşi nu au existat războaie sau pandemii, şi atunci a avut loc o reaşezare a puterilor economice şi geopolitice.

    De fiecare dată, în fiecare dintre cele patru ocazii, a fost o perioadă de debut a crizei, perioadă identificată de McKinsey cu o durată de trei ani. În realitate, a fost nevoie de până la un deceniu ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal.

    În ceea ce priveşte criza actuală, au trecut cei trei ani de debut. Ce urmează?

    „Energia este cea care pune banii, şi deci pune şi lumea, în mişcare. Trebuie astfel găsită o soluţie pe termen lung la această criză a ofertei. Aceeaşi este situaţia şi pe piaţa de hrană, şi pe cea a materiilor prime. Cele trei sunt esenţiale pentru viitor şi pentru dezvoltare, de aceea trebuie gândit totul pe termen lung”, spune Sven Smit.

    Astfel, trebuie găsite soluţii pe termen lung pentru a nu ne mai întoarce în acest punct. Totodată, trebuie găsite şi soluţii pe termen scurt, pentru că altfel nu vom putea ieşi din criza actuală, explică analistul.

    Sven Smit explica anterior că actuala criză este una a ofertei, total diferită de una a cererii, care e psihologică şi se poate repara mai repde. O criză a ofertei e o problemă „fizică”, nu ai suficiente materii prime sau bunuri finite. Unul dintre cele mai evidente exemple în acest sens este piaţa energiei. Astfel, preţurile urcă accelerat.

    „Dacă ai cu 10% mai puţină energie, ai cu 10% mai puţin orice. Vorbim de redus consumul de energie, dar dacă îl reduci, înseamnă că reduci tot (de la producţie de materii prime la producţie de alimente – n.red.).” E un cerc vicios ce doar poate acutiza criza.

  • Lumea a traversat trei mari crize economice şi geopolitice după cel de-al Doilea Război Mondial. Ce poate aplica din învăţămintele de atunci pentru a depăşi criza actuală?

    ♦ Războiul din Ucraina, pandemia de Covid-19, inflaţia record şi tensiunile geopolitice care au în prim-plan China sunt principalele elemente care conturează criza actuală.

    Lumea a mai trecut de trei ori, în istoria recentă, prin perioade similare cu cea actuală, mai exact a trecut prin trei mari crize economice şi geopolitice. Analiştii spun că trebuie studiate aceste situaţii şi trebuie extrase o serie de învăţăminte care pot fi aplicate astăzi, dat fiind că mapamondul întreg traversează deja de trei ani una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă.

    Războiul din Ucraina, pandemia de Covid-19, inflaţia record şi tensiunile geopolitice care au în prim-plan China sunt principalele elemente care conturează criza actuală. Mai multe voci au spus că este o criză multifaţetată cum economia mondială nu a mai văzut de multe zeci de ani. Unii o compară cu criza petrolului din anii ’70, care şi ea a avut mai multe elemente.

    Atunci, preţul petrolului a crescut puternic şi a provocat o criză economică. În aceeaşi perioadă însă, s-a rupt „legătura” dintre dolarul american şi aur (valoarea monedei nu mai e corelată cu cea a aurului) şi s-a instalat stagflaţia (recesiunea este însoţită de inflaţie şi şomaj ridicat).

    „La momentul acela, criza din energie a fost rezolvată cu ajutorul petrolului din Alaska, Mexic şi Rusia şi datorită gazului din Norvegia. Mai exact, soluţia a venit din rândul statelor non-OPEC. Totuşi, criza a durat un deceniu şi a fost marcată de trei vârfuri de inflaţie”, a spus anterior Sven Smit, preşedinte şi director la McKinsey Global Institute (MGI) în Amsterdam. În ceea ce priveşte criza actuală, el adaugă că trebuie găsită o soluţie la fel de „mare”, de impact, ca şi acum 50 de ani, doar că nu vorbim de această dată despre petrol, ci despre alte surse de energie. Cristina Roşca

    Analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey au studiat situaţia şi au descoperit că după cel de-al Doilea Război Mondial au mai existat trei perioade de criză majoră. Deşi fiecare e specială în felul său, există însă şi similarităţi.

    Prima astfel de criză majoră este cea de imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada 1944-1946 analiştii McKinsey au identificat patru evenimente majore – apariţia Sistemul Bretton Woods (dolarul american devine moneda folosită la nivel global pentru rezervele internaţionale), înfiinţarea instituţiilor globale (ONU şi FMI apar în Occident, pe când în Est apare blocul comunist), folosirea pentru prima dată a armelor nucleare şi intrarea într-o perioadă de pace.

    Nici trei decenii mai târziu apare o nouă criză globală, cea din anii ’70, pe care mulţi o identifică doar cu criza petrolului.

    Ultima dată când lumea a trecut printr-o situaţie marcată de evenimente majore care să provocat adevărate seisme în structura de bază a economiei mondiale a fost în 1989-1992. Atunci s-a destrămat URSS, s-au pus bazele zonei euro, a apărut internetul şi economia Chinei s-a deschis. Deşi nu au existat războaie sau pandemii, şi atunci a avut loc o reaşezare a puterilor economice şi geopolitice.

    De fiecare dată, în fiecare dintre cele patru ocazii, a fost o perioadă de debut a crizei, perioadă identificată de McKinsey cu o durată de trei ani. În realitate, a fost nevoie de până la un deceniu ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal.

    În ceea ce priveşte criza actuală, au trecut cei trei ani de debut. Ce urmează?

    „Energia este cea care pune banii, şi deci pune şi lumea, în mişcare. Trebuie astfel găsită o soluţie pe termen lung la această criză a ofertei. Aceeaşi este situaţia şi pe piaţa de hrană, şi pe cea a materiilor prime. Cele trei sunt esenţiale pentru viitor şi pentru dezvoltare, de aceea trebuie gândit totul pe termen lung”, spune Sven Smit.

    Astfel, trebuie găsite soluţii pe termen lung pentru a nu ne mai întoarce în acest punct. Totodată, trebuie găsite şi soluţii pe termen scurt, pentru că altfel nu vom putea ieşi din criza actuală, explică analistul.

    Sven Smit explica anterior că actuala criză este una a ofertei, total diferită de una a cererii, care e psihologică şi se poate repara mai repde. O criză a ofertei e o problemă „fizică”, nu ai suficiente materii prime sau bunuri finite. Unul dintre cele mai evidente exemple în acest sens este piaţa energiei. Astfel, preţurile urcă accelerat.

    „Dacă ai cu 10% mai puţină energie, ai cu 10% mai puţin orice. Vorbim de redus consumul de energie, dar dacă îl reduci, înseamnă că reduci tot (de la producţie de materii prime la producţie de alimente – n.red.).” E un cerc vicios ce doar poate acutiza criza.

  • Europa îşi trage sufletul: Continentul va trece prin cea mai caldă lună ianuarie din ultimii ani, pe măsură ce criza energetică se atenuează

    Europa va avea cea mai caldă lună ianuarie din ultimii ani, ceea ce va atenua criza de energie care a afectat regiunea timp de mai multe luni, scrie Bloomberg.

    Condiţiile blânde vor persista probabil în întreaga regiune până la sfârşitul lunii, un front atmosferic puternic blocând aerul rece polar, potrivit companiei de prognoză Maxar Technologies Inc. Deşi a stârnit îngrijorări legate de climă, căldura din ultimele două săptămâni a fost un avantaj pentru naţiunile UE, care se luptă cu o criză apăsătoare a costului vieţii, care a dus la creşterea facturilor la energie şi a inflaţiei în gospodării.

    Temperaturile sunt prognozate să se situeze între 2 şi 5 grade celsius peste normal în Franţa şi Germania până la 17 ianuarie, ceea ce va face ca cererea de încălzire în Europa să se situeze sub media pe 10 ani, potrivit Maxar şi Weather Company. În Marea Britanie, care a avut cel mai cald an înregistrat în 2022, este probabil ca temperaturile blânde să persiste în această lună, potrivit Met Office.

    Pentru Europa, „prima jumătate a lunii s-ar putea număra printre cele mai călduroase înregistrate în ultimele decenii, dacă lucrurile se desfăşoară aşa cum se aşteaptă”, a declarat Matthew Dross, meteorolog la Maxar.

    Este o schimbare bruscă faţă de temperaturile scăzute de la începutul lunii decembrie, care au generat îngrijorări cu privire la epuizarea prea rapidă a rezervelor de gaze naturale. Guvernele şi consumatorii au petrecut o mare parte din vară îngrijoraţi că se vor confrunta cu pene de curent după tăierile bruşte ale furnizării de gaze de către Rusia în urma războiului din Ucraina.

    Cu toate acestea, criza energetică este departe de a se fi încheiat. Reducerile profunde ale aprovizionării Rusiei continuă să fie o sursă de îngrijorare, deoarece înlocuirea volumelor uriaşe este dificilă. Fluxurile zilnice către Uniunea Europeană au scăzut cu aproximativ 80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi există un risc real ca livrările rămase să fie oprite, potrivit unui raport al băncii ING.

    Acesta este un motiv pentru care guvernele încă îi îndeamnă pe cetăţeni să continue să economisească energia. De asemenea, vremea s-ar putea schimba rapid. O rafală de frig în următoarele zile ar putea împinge temperaturile din Finlanda, nordul Suediei şi Norvegia, Belarus şi statele baltice cu 3 până la 5 grade celsius sub nivelurile medii, potrivit Oliviei Birch, meteorolog la The Weather Company. Marea Britanie ar putea avea parte, de asemenea, de „câteva intervale mai reci”, a declarat Nicola Maxey, meteorolog la Met Office.

     

  • 2023 va fi “anul energiei” pentru Turcia, marcat de megaproiecte

    Turcia are multiple proiecte majore în domeniul energiei programate pentru 2023, de la livrarea primelor gaze din vasta sa rezervă de la Marea Neagră, la lansarea producţiei de energie la prima sa centrală nucleară, potrivit Daily Sabah.

    Proiectele se încadrează în eforturile accelerate ale Turciei de a scăpa de dependenţa externă şi de diminuare a efectelor crizei energetice mondiale. Ankara caută căi de a se aproviziona cu gaze şi de a-şi diversifica sursele de energie cu regenerabile şi proiecte nucleare.

    Ţara dispune în prezent de şapte gazoducte internaţionale, patru centrale GNL şi două facilităţi subterane de depozitare a gazelor naturale.

    În încercarea de a-şi asigura aprovizionarea cu energie şi a face faţă scumpirii dramatice a energiei, Turcia şi-a crescut capacitatea primei facilităţi subterane de depozitare a gazelor. Facilitatea este aşteptată să acopere 25% din necesarul zilnic de gaze al Turciei în timpul zilelor de iarnă. Se lucrează de asemenea la creşterea capacităţii celei de-a doua unităţi de depozitare a ţării.

    Între timp, în ceea ce va marca cea de-a 100a aniversare a creării Republicii Turcia, ţara intenţionează să înceapă livrările de gaze din câmpul gazeifer Sakarya până la finalul primului trimestru. Volumul total al gazelor descoperite gradual de Turcia în câmpurile offshore din 2020 se ridică acum la 710 miliarde de metri cubi.

    Noul an va aduce o altă realizare majoră, Ankara intenţionând să înceapă operarea primului reactor al primei sale centrale nucleare, de la Akkuyu, până la mijlocul anului 2023.

    Celelalte trei reactoare ar urma să devină funcţionale până la finalul anului 2026, capacitatea totală instalată a acestora ridicându-se la 4.800 MW. Odată finalizată, centrala este aşteptată să producă până la 10% din necesarul intern de electricitate. Ţara are planuri pentru cel puţin alte două centrale nucleare mari.

    Turcia intră în noul an cu discoperirea unor rezerve de 150 milioane de barili de petrol în Muntele Gabar. Rezervele sunt evaluate la 12 miliarde $. Turcia a anunţat de asemenea descoperirea de rezerve petroliere de 1 miliard de dolari în câmpul Cukurova din provincia Adana.

    Consumul de petrol din Turcia se ridică la aproximativ 950.000 de barili pe zi, în timp ce producţia se situează la aproximativ 65.000 de barili. Cu descoperirea, ţara intenţionează să producă 100.000 de barili de ţiţei zilnic în 2023.

    Între timp, prima centrală mareomotrică a Turciei, şi cea mai mare din lume, va fi creată în Ordu. Proiectul ar urma să aibă o capacitate instalată de 77 MW.

    În plus, cel puţin 1.000 MW de capacitate de energie eoliană şi solară este aşteptată a fi adăugată portofoliului de energie regenerabilă al ţării în 2023.

     

     

  • Avertisment: Criza energiei s-ar putea repeta în iarna anului 2023

    Gândurile experţilor încep să se îndrepte către Crăciunul anului 2023, după ce Europa a reuşit să-şi ţină luminile aprinse în timpul perioadei festive din 2022 în pofida unei crize a energiei care ţine continentul în gheare de peste un an, relatează Bloomberg.

    Experţii se tem deja că provocările din 2022 s-ar putea repeta în iarna viitoare, poate la o scară chiar mai mare.

    Iar efectele actualei crize a gazelor ar putea dura şi mai mult. În decembrie, una dintre cele mai respectate companii de consultanţă în domeniul energiei avertiza că preţurile gazelor s-ar putea menţine ridicate până la finalul deceniului.

    Situaţia continentului în iarna viitoare va depinde nu în mică măsură de cât de reci vor fi lunile ianuarie, februarie şi martie, spun experţii.

    Martin Young, analist la Investec, arată că producţia de energie eoliană va creşte înainte de iarna viitoare, însă există în continuare nesiguranţă cu privire la producţia de cărbune şi energie nucleară.

    În 2022, livrările de gaze ruseşti către Europa au continuat, deşi la cote reduse. În vara acestui an, gazoductele care leagă Rusia de Europa ar putea fi închise. Drept urmare, o mare parte din gazele importate pe continent va trebui aduse cu ajutorul navelor din SUA, Qatar şi alte regiuni.

    Totuşi, există un număr limitat de nave transportatoare de GNL în lume, cât şi un număr limitat de locuri unde acestea pot acosta în Europa.

    Marea Britanie şi Spania şi Portugalia dispun de cele mai mari capacităţi de import pentru GNL din Europa. Însă peninsula Iberică nu dispune de multe gazoducte care să o conecteze de restul Europei, astfel că terminalele spaniole sunt mai puţin folositoare pentru ţările vecine.

    Deşi gazele naturale lichefiate pot oferi o soluţie parţială pentru aprovizionarea cu gaze a Europei, acestea nu pot împinge preţurile gazelor înapoi la nivelul la care se situau în trecut.

    Iar pentru că navele transportatoare de GNL pot călători oriunde, pentru a obţine gazele vitale de care are nevoie Europa va trebui să ofere preţuri mai mari decât alţi cumpărători.

    Cornwall Insight, o respectată companie de consultanţă în energie din East Anglia, se aşteaptă că preţurile gazelor să rămână ridicate până la finalul deceniului.

     

     

  • Cinci provocări economice care ne aşteaptă în 2023

    În pofida unor provocări majore, cum ar fi o posibilă recesiune, sosirea noului an nu înseamnă doar veşti rele, scrie Deutsche Welle.

    2022 a fost anul când economia mondială ar fi trebuit să se redreseze de pe urma haosului provocat de pandemie. Însă Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie, generând nesiguranţă. Războiul şi sancţiunile anunţate de Occident au alimentat tensiuni geopolitice, au împins preţurile energiei şi alimentelor la niveluri record şi au perturbat lanţurile de aprovizionare, amânând redresarea economiei mondiale.

    Cu inflaţia urcând la maxime pe mai mulţi ani, băncile centrale au fost forţate să scumpească creditul, sporind perspectivele apariţiei unei recesiuni în 2023. Recesiunea este însă doar una dintre dificultăţile economice ce ne aşteaptă în noul an.

    2023 este aşteptat să fie al treilea cel mai slab an pentru creşterea economiei mondiale din acest secol. Analiştii se aşteaptă ca marile economii ale lumii să alunece în recesiune în acest an. Şefa FMI Kristalina Georgieva avertizează că o treime din economia mondială ar putea fi afectată de recesiune în 2023.

    Consolarea este că orice recesiune va fi probabil de scurtă durată şi nu va fi pe cât de severă o indică aşteptările, provocând doar o creştere modestă a şomajului.

    Scumpirile vor fi probabil mai moderate în 2023, ajutate de slăbirea cererii, scăderea preţurilor energiei, relaxarea blocajelor de la nivelul lanţurilor de aprovizionare şi un declin al preţurilor transportului maritim. Totuşi, inflaţia se va menţine peste ţinta băncilor centrale, determinând noi majorări de dobânzi. Acest lucru înseamnă şi mai multă durere pentru economie, riscând să adâncească o criză mondială a datoriilor.

    Cu puţin timp înainte de începutul noului an, China şi-a anunţat exitul din controversata politică zero Covid. După experienţa altor ţări, înmulţirea dramatică a cazurilor de coronavirus va cauza probleme pe termen scurt pentru a doua mare economie a lumii. Acest lucru ar putea afecta redresarea fragilă a lanţurilor de aprovizionare. Există de asemenea riscul apariţiei unei noi tulpini de coronavirus care să se răspândească în alte părţi ale lumii.

    Deşi perspectivele pe termen scurt par sumbre, analiştii se aşteaptă ca economia chineză să încheie 2023 pe o notă mai optimistă.

    Situaţia precară a sectorului energiei, în special în Europa, va continua să dea dureri de cap guvernelor în 2023. Europa ar putea evita o criză în toată regula a energiei în această iarnă graţiei vremii mai blânde decât în mod normal şi reducerii consumului, însă situaţia ar putea deveni mai dificilă înaintea iernii viitoare.

    Tensiunile militare şi politice vor constitui în continuare riscuri majore pentru economia mondială. În timp ce pentru războiul din Ucraina nu se întrevede un sfârşit, tensiunile dintre SUA şi China privitoare la Taiwan şi cele din Peninsula Coreeană vor ţine investitorii probabil pe jar în acest an.

     

     

  • Cea mai bună veste: Preţul gazului a scăzut brusc şi a ajuns sub nivelul dinaintea războiului din Ucraina

    Preţurile europene la gazele naturale au început noul an în scădere, deoarece vremea blândă a redus cererea, a raportat Bloomberg.

    Contractele futures de referinţă au scăzut cu până la 7,9%, ajungând la cel mai scăzut nivel din 21 februarie, prelungind trei săptămâni de scăderi nete. Prognozele meteorologice indică temperaturi peste normele sezoniere pentru cea mai mare parte a regiunii în următoarele două săptămâni, ceea ce va ajuta Europa să evite epuizarea timpurie a stocurilor, pe măsură ce trece prin iarnă.

    După un an de volatilitate extremă – în care costurile energiei au atins niveluri record pe fondul războiului dintre Rusia şi Ucraina – piaţa începe anul 2023 mai puţin stresată. Preţul gazelor a scăzut cu aproximativ 47% în decembrie, deoarece Europa a reuşit să înlocuiască o mare parte din fluxurile limitate ale Rusiei cu livrări de gaze naturale lichefiate. 

    Temperaturile mai blânde înregistrate pe o perioadă prelungită, împreună cu o încetinire tipică de sfârşit de an a cererii industriale, ar putea ajuta regiunea să menţină stocurile bine aprovizionate până la sfârşitul sezonului. Preţurile mai mici la gaze reprezintă, de asemenea, o uşurare pentru economia europeană, care este presată de ratele ridicate ale inflaţiei. 

    Potrivit cancelarului german Olaf Scholz, criza energetică declanşată de invazia lui Vladimir Putin în Ucraina reprezintă un “test dur” pentru cea mai mare economie a continentului, îndemnând cetăţenii să continue să economisească energie în lunile următoare. Nivelul de stocare a gazelor din Germania a crescut la 90% în ultima săptămână, faţă de o medie de 73% pe cinci ani pentru această perioadă a anului, potrivit Gas Infrastructure Europe. 

    Noile terminale de import de GNL „fac ţara noastră şi Europa independente de gazul rusesc pe termen lung”, a declarat Scholz în discursul său de Anul Nou adresat naţiunii. 

    Contractele futures olandeze de gaze pentru luna viitoare se tranzacţionau mai ieftine cu 2,7%, la 74,28 euro pe megawatt-oră, la ora 10:20 la Amsterdam. Volumul total al tranzacţiilor a fost mai mic din cauza unei sărbători în Marea Britanie. Preţurile la energie au fost, de asemenea, în scădere, iar contractele futures germane pentru luna viitoare au pierdut 4,5%. 

  • Care este ţara europeană se transformă dintr-un stat dependent de importurile de energie în jucător care face regulile pentru piaţa europeană

    În urmă cu doar câţiva ani, mai multe state europene se visau centre ale distribuţiei de energie pentru Europa, jucătorii care fac regulile jocului. Germania a mizat pe o revoluţie a energiei verzi care nu a mai venit şi pe gazele importate ieftin de la Rusia.

    Ungaria s-a poziţionat pentru a primi gaze din toate punctele cardinale şi îşi măreşte capacitatea de producţie de energie nucleară, cu ajutorul Moscovei.Polonia îşi aduce singură gaze naturale tocmai din Norvegia şi a pus primele pietre pentru temelia propriei industrii atomice.

    Dar toate aceste ţări sunt depăşite, chiar rapid, de Turcia, care dintr-o economie dependentă aproape în totalitate de energia din import s-a orientat pentru a deveni una dintre cele mai importante ţări pentru tranzitul energiei către Uniunea Europeană.

    Iar din 2023 va deveni şi producător de gaze. Turcia a descoperit primele sale rezerve mari de gaze naturale din Marea Neagră în 2020 şi deja la primăvară le-ar putea pompa direct în economie. Proiectul iniţial nu a suferit nicio amânare, ci, din contră, a fost accelerat.

    Foarte recent, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a anunţat majorarea cu o treime a estimărilor privind rezervele de gaze din Marea Neagră pe care Turcia le-ar putea exploata. Cine a făcut anunţul arată şi importanţa proiectului  deoarece importurile de energie au o contribuţie majoră la deficitul bugetar şi la inflaţia astronomică din Turcia.

    De asemenea, după cum a observat Bloomberg, trebuie ţinut cont şi de faprul că 2023 este un an electoral pentru turci. Gazele din Marea Neagră se vor adăuga celor pe care această ţară le primeşte direct de la Rusia, din Azerbaidjan şi de mai departe. Mai puţin ştiut este faptul că Turcia este şi mare importator de gaze naturale lichefiate (GNL), primind combustibil inclusiv din SUA.

    Prin urmare, cu aceste porţi deschise şi cu producţie proprie de gaze şi poate şi de energie nucleară în 2023 (o centrală cu reactoare ruseşti), Turcia chiar are şanse reale de a deveni jucătorul care stabileşte regulile pentru piaţa energiei din Europa.

    Guvernul bulgar şi-a trimis deja emisari la Istanbul pentru a discuta un posibil acord pe termen lung cu Turcia pentru accesarea terminalelor de GNL turceşti şi aducerea gazelor până la graniţele bulgăreşti.

    Cu impulsul de optimism dat de descoperirile de gaze din Marea Neagră, acesta ar putea fi doar primul episod în aventura energetică a Turciei. Ankara îşi îndreaptă atenţia asupra Mării Mediterane. 

    În ultimii ani a tatonat apele şi la propriu şi la figurat cu nave de prospecţiuni, uneori însoţite de escortă militară, sau cu acţiuni de intimidare a companiilor străine în perimetre din zone disputate cu vecinii Cipru şi Grecia. Cele două ţări membre ale UE au sprijinul unora din colegele comunitare.

    Când Cipru a anunţat recent că a descoperit cu ajutorul companiei italiene Eni rezerve mari de gaze naturale în ape recunoscute de comunitatea internaţională ca fiind ale sale, Turcia n-a întârziat să-şi anunţe pretenţiile.Vrea să fie inclusă în orice proiect de gaze din regiune.

    Mai nou, guvernul de la Ankara negociază cu SUA construirea de reactoare nucleare modulare de dimensiuni mici, noul trend în Europa de Est.

  • Europenii caută cu disperare căi de a-şi reduce consumul de energie al locuinţelor

    Facturile în creştere dramatică la încălzire şi electricitate îi împing pe europeni să caute metode de a-şi reduce consumul de energie şi costurile, scrie Bloomberg. 
     
    Mats Johansson a instalat 30 de panouri solare cu o capacitate de producţie de 13,5 KW pe locuinţa sa din Halmstad, sud-vestul Suediei la începutul anului. Ţara are unele dintre cele mai ridicate rate de consum de energie pe cap de locuitor din Europa, ceea ce înseamnă că astfel de măsuri sunt cu atât mai importante. 
     
    Panourile solare instalate de Johansson au produs mai multă energie decât foloseşte familia acestuia, şi i-au adus economii de aproximativ 22.000 de coroane (2.098 dolari) până acum în acest an. 
     
    Eforturi similare de reducere a consumului de energie a locuinţelor sunt înregistrate pe tot cuprinsul Europei după ce războiul din Ucraina a declanşat cea mai puternică criză energetică din decenii.
     
    Două treimi din gospodăriile suedeze au raportat îmbunătăţiri aduse locuinţelor în ultimele şase luni, incluzând trecerea la un iluminat mai eficient, cât şi izolarea ferestrelor şi uşilor. 70% dintre nemţi spun că au investit în produse de reducere a consumului de energie în acest an, iar în Marea Britanie aproximativ un sfert spun că analizează modificări legate de creşterea eficienţei energetice în locuinţe.
     
    “Faptul că atât de mulţi şi-au modificat consumul de energie şi plănuiesc noi măsuri este un lucru pozitiv având în vedere circumstanţele actuale”, arată Robert Andren, director general al Agenţiei pentru Energie din Suedia. Schimbările făcute acum pot face o diferenţă “mulţi ani de-acum încolo”.
     
    Marea Britanie a lansat luna trecută o schemă de un miliard de lire sterline pentru îmbunătăţirea izolării locuinţelor ţării. În Germania, un program similar de dinaintea crizei a fost adaptat în acest an pentru a încuraja renovarea clădirilor mai vechi, acesta fiind disponibil pentru mai mulţi locuitori.
     
    Focusul pe optimizarea consumului de energie a generat de asemenea interes faţă de aşa-numitele “case pasive”, locuinţe conceptualizate pentru prima dată după criza petrolieră din anii ’70. Acestea combină diverse tehnici de construcţie, izolare şi ventilaţie pentru captarea şi reutilizarea căldurii corpului, eliminând nevoia de sisteme convenţionale de încălzire.
     
    Pentru mulţi consumatori, însă, criza costurilor de trai ar putea face cheltuielile pe astfel de eforturi de reducere a consumului de energie imposibile pe termen scurt.