BusinessMagazin

Tag: droguri

  • Închisoarea unde deţinuţii sunt atât de înfricoşători încât nici gardienii nu intră. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti – GALERIE FOTO

    Penas Ciudad Barrios este o închisoare în care sunt închişi doar membrii ai Mara Salvatrucha, bandă de criminali foarte cunoscută în El Salvador. Închisoarea a fost creată pentru a ţine închişi 800 de oameni, dar acum are 2,500 de deţinuţi care şi-au creat propria societate, dotată cu o brutărie şi un spital, relatează Daily Mail.

    VEZI CUM ARATA DETINUTI SI INCHISOAREA – FOTO

    Membrii Mara Salvatrucha sunt atât de înfricoşători încât au fost lăsaţi de capul lor să conducă închisoarea. Instituţia este păzită doar la exterior de poliţişti pentru a-i impiedica să scape. Corpurile deţinuţilor sunt împânzite de tatuaje care spun povestea crimelor săvârşite şi în onoarea cui le-au făcut. Aceştia sunt ucigaşi, traficanţi de arme şi de droguri şi foarte violenţi.

    Violenţele din El Salvador sunt în creştere, doar în august au avut loc 911 crime, dintre care 52 pe 23 august. Iar din ianuare până în augustu s-au înregistrat 4,246 de cazuri de omucidere, o creştere de 67% faţă de 2014.

  • Sfârşitul unui miliardar – a murit după 30 de ani în care a stat paralizat, orb, fără o ureche şi renegat de familie

    John Paul Getty al III-lea, unul dintre moştenitorii magnatului John Paul Getty, considerat în urmă cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei “banii nu aduc fericirea”. Destinul familiei Getty a fost presărat cu numeroase drame şi conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai şocantă este povestea lui John Paul Getty al III-lea. Acesta a trăit 30 de ani într-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil să vorbească, să se hrănească sau să se mişte în orice fel. Suferind şi înstrăinat, Getty a murit în 2011, în reşedinţa sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.
     
    Dramele prin care a trecut de-a lungul vieţii ar putea oricând sta la baza unui scenariu de film holywoodian. John Paul Getty al III-lea s-a născut într-o familie cu o avere fabuloasă, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a făcut bani din petrol, dar care a fost în permanenţă extrem de cumpătat cu cheltuielile. Nu de puţine ori a dat dovadă de zgârcenie, chiar a instalat un telefon cu plată în interiorul casei, astfel încât orice musafir care voia să vorbească la telefon trebuia să-şi plătească singur convorbirea.

    John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci când a fost răpit, iar motivula fost clar . Răpitorii au cerut 17 milioane de dolari pentru eliberarea moştenitorului, însă bătrânul Getty nu s-a lăsat atins de ameninţările acestora şi a refuzat să plătească. El a motivat decizia zicând “am alţi 14 nepoţi, dacă aş plăti un penny acum, în curând vor fi alte 14 răpiri”.

    După cinci luni, în noiembrie 1973, un plic ce conţinea o suviţă de par şi o ureche a ajuns la ziarul “Il Messagero”. Răpitorii au scris ca dacă nu primesc 3,2 milioane de dolari în 10 zile, tânărul va ajunge acasă bucată cu bucată.  Într-un final, suma negociată pe care magnatul s-a înduplecat să o plătească a fost de 2,9 milioane de dolari.

    Tânărul a fost eliberat pe 15 decembrie 1973. Se spune că John Paul Getty a fost atât de supărat că a fost nevoit să plătească, încât a refuzat să vorbească la telefon cu nepotul său. După investigaţia declanşată nouă oameni au fost arestaţi, însă doar doi au fost condamnaţi, iar restul eliberaţi datorită lipsei de probe.

    La 18 ani s-a căsătorit cu Gisele Martine Zacher, un fotomodel german, cu şase ani mai în vârstă.  La data ceremoniei, Gisele era însărcinată în cinci luni. Împreuna au dus un stil de viata non-conformist, în care drogurile, alcoolul şi petrecerile sălbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatăl şi bunicul său, care l-au renegat. Abuzurile frecvente şi-au spus cuvântul şi la doar 25 de ani, John Paul Getty al III-lea a suferit un atac cerebral care l-a lăsat paralizat pe viaţă şi aproape orb, în urma unei supradoze de valium, metadona şi alcool.

    Nici măcar atunci familia nu s-a arătat mai îngăduitoare, iar tatăl său a refuzat să-i plătească tratamentul, considerând că tânărul trebuie să suporte singur consecinţele faptelor sale. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost străin de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile şi petrecerile la care participa alături de nume precum Rolling Stones, dar şi pentru dependenţa sa de droguri şi alcool. Apropiaţii spun că a avut chiar perioade în care din meniul său zilnic nu lipsea o sticlă cu rom şi un gram de heroină.

    John Paul al II-lea a fost înnobilat în 1998, însă în ciuda acestei învestiri şi a averii sale, a fost urmărit în permanenţă de evenimente tragice. Cea de-a doua soţie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroină, fiica sa, Aileen, este seropozitivă, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul său, este cea mai cumplită dintre toate.

  • Motivul economic din spatele tatuajelor pe care le au membri cartelurilor de droguri – GALERIE FOTO

    V-aţi întrebat vreodată de ce membri unor carteluri de droguri sunt tatuaţi din cap până în picioare? Un răspuns surprinzător vine de la Tom Wainwright, autorul volumului “Narconomics”, carte ce analizează economia subterană din America de Sud.

    Vezi aici fotografii cu membri cartelurilor din America de Sud

    Wainwright explică faptul că în spatele acestor tatuaje stă de fapt un motiv de ordin economic: “Gândiţi-vă astfel: cât de greu ar fi să găsiţi un loc de muncă dacă aţi avea astfel de tatuaje? Este logica pe care se bazează şi cartelurile – este un branding al angajaţilor”, explică autorul. “Asta asigură două lucruri: în primul rând, că membrul nu va putea să plece în altă parte; în al doilea rând, ca o consecinţă a primei idei, un angajat fără alte opţiuni de angajare este un angajat mai ieftin, pe care poţi să în controlezi mai uşor.”

    Practica tatuării acestor membri nu se regăseşte doar în America de Sud; şi Yakuza, mafia japoneză, recurge la astfel de gesturi pentru a-şi asigura fidelitatea membrilor găştii.

  • Cum fac cartelurile mexicane miliarde de dolari din vânzarea drogurilor

     Procesul este în general simplu: organizaţiile cumpără cocaină procesată din America de Sud şi o introduc în mod ilegal în Statele Unite pentru a o vinde la sume mult mai mari, scrie Business Insider.

    Aşa cum recunoştea, însă, Hillary Clinton în urmă cu câţiva ani, „pofta insăţiabilă a americanilor pentru droguri ilegale” reprezintă cea mai clară explicaţie pentru succesul acestui business. Totodată, nici faptul că cel mai mare furnizor de narcotice din lume este vecin cu cel mai mare consumator de narcotice de la nivel global, nu poate fi ceva întâmplător, scriu într-un material The New York Times.

    Cât de profitabilă este această afacere pentru o astfel de organizaţie?

    Cartelul Sinaloa, cel mai mare şi cel mai cunoscut din Mexic, poate cumpăra un kilogram de cocaină din zonele deluroase ale Columbiei şi Peru cu doar 2000 de dolari. Odată ajuns pe piaţă, preţul aceluiaşi kilogram creşte spectaculos. În Mexic, o „cărămidă” de cocaină ajunge până la 10.000 de dolari. Doar trecând graniţa, aceeaşi cantitate ajunge să valoreze în Statele Unite aproximativ 30.000 de dolari.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Alimentul care crează dependenţă pe care majoritatea românilor îl mănâncă în fiecare zi – VIDEO

    Una dintre cele mai comune dependenţe întâlnite în rândul oamenilor este dependeţa de zahăr. Potrivit unui număr de experţi în zahăr, cu această dependenţă nu este de glumit, scrie Daily Mail.

    Studiile realizate pe cobai arată că zahărul dă dependeţă. Cercetătorii au manipulat dieta şoriceilor (fie conţinea mai mult sau mai puţin zahăr) pentru a vedea concret dacă zahărul le schimbă comportamentul. Se pare că zahărul induce acelaşi comportament ca dependenţa de droguri. Mai mult, un studiu realizat de cercetători din Franţa, arată că mai mulţi cobai au ales zahărul în dauna cocainei, deşi erau dependenţi de cocaină.

    Încă nu s-au realizat studii complexe pentru a vedea în ce fel dependenţa de zahăr afectează omul. Totuşi, reiese faptul că zahărul din milkshake-uri, de exemplu, declanşează centrul de plăcere din creier. Şi ca în cazul oricărei substanţe ce dă dependeţă, cu cât oamenii consumă mai mult zahăr, cu atât mai mult receptorii din centrul de plăcere amorţesc. Deci un individ ar căuta mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Datorită faptului că zahărul contribuie la secreţia de dopamină în creier, în cantităţi mai mari decât orice aliment, mulţe persoane devin dependente. De aceea „poftă de ceva dulce”. apare tot mai des.

    Problema este că multe dintre produsele din comerţ conţin zahăr şi astfel consumul de zahăr este greu de evitat. Potrivit Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate un individ trebuie să consume cel mult şase linguriţe de zahăr pe zi. O cutie de suc sau un pahar de suc de portocale pot conţine şi nouă linguriţe de zahăr.

    Dacă nu era îndeajuns, consumul excesiv de zahăr este considerat la fel de dăunător precum alcoolul sau tutunul, contribuie la rata de creştere a obezităţii, apariţia diabetului de tip 2, problemelor cardio-vasculare şi unor tipuri noi de cancer.

    Ce s-ar întâmpla dacă nu am bea altceva în afară de suc? Ei bine, cei de la AsapScience s-au gândit la asta şi ne-au explicat cum reactionează corpul nostru în momentul în care bem suc şi cum se formează dependenţa de zahar.

  • Motivul incredibil pentru care o fostă lideră a unui cartel de droguri şi o detectivă care o investiga au pozat dezbrăcate pentru o revistă

    O fostă lideră a unui cartel de droguri şi o fostă detectivă care a investigat cartelul au pozat dezbracăte într-o încercare bizară de a promova pacea.

    Perechea a fost de acord să pozeze pentru numărul controversat al revistei Soho: este vorba de fosta lideră de guerilla al cartelului FARC, Ana Pacheco şi de fosta poliţistă, Isabel Londono.

    Cele două femei au renunţat la carierele lor, însă în articolul Daily Mail nu se specifică de ce.

    “La început am fost surprinsă că m-au întrebat dacă vreau să pozez nud cu un membru guerilla, dar mi-a plăcut mesajul campaniei. Noi în Columbia suntem obişnuiţi cu imagini puternice şi trebuia să facem ceva şocant pentru a face mesajul campaniei înţeles”, a spus ea.

    Şi Ana Pacheco a ezitat la început, dar a decis să accepte propunerea revistei. “Este timpul să cer iertare celor care le-am făcut rău”, a declarat Pacheco.

    În acelaşi timp, ea a adăugat că “de când eram mică visul meu a fost să fiu un model sau să fiu actriţă, iar acum visul meu s-a împlinit”.

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Povestea doctorului care s-a luptat cu cartelurile de droguri. “Am ajuns la porţile iadului. Este timpul să ne apărăm”

    Filmul Cartel Land, ce a fost nominalizat la Oscar şi la Bafta la cel mai bun documentar, spune povestea lui Mireles, un doctor într-un oraş mic din vestul Mexicului, care s-a săturat de cartelurile ce terorizează comunitatea din oraşul său. Nu a vrut să accepte realitatea sau să emigreze în altă ţară, el a decis să-şi facă singur dreptate şi a pornit o organizaţie (Autodefensas) care să lupte cu cartelul local, Cavalerii Templieri, oricare ar fi consecinţele. “Am ajuns la porţile iadului. Este timpul să ne apărăm”, a declarant el în piaţa centrală a oraşului său natal, Tepalcatepec.

    Mireles i-a permis lui Matthew Heineman, regizorul, acces nelimitat. Astfel documentarul începe cu imagini şocante : groapa unde au fost aruncaţi copii care erau legaţi de mini şi de picioare si  aveau capetele sparte deoarece tatăl lor, un fermier, nu a putut să plătească taxa de protecţie săptămanala pe care o cere cartelul.

    Vanzările de droguri în Statele Unite se ridică la suma de 30 de miliarde de dolari pe an, o piaţa pe care cartelurile mexicane o vor cu orice preţ.

    Miereles a animat oamenii nu doar din oraşul său natal, ci şi din reşedinţele vecine din municipiu. Astfel s-au format consilii de cetăţeni şi Autodefensas au început să apară în mai multe localităţi. Raidurile asupra laboratoarelor unde se produc drogurile si împuşcăturile pe stradă cu membrii ai cartelului sunt elemente ce se repetă în filmul Cartel Land. Echipa formată de Mireles, compusă din oameni obişnuiţi (tăietori de lemne, fermieri etc) au confiscat armele celor prinşi şi le folosesc cu îndemanare.

    Mireles a captat atenţia presei mexicane şi a aparut pe copertile mai multor publicatii, iar în curand şi în alte localităţi au început să apară oameni care s-au săturat de violenţele cartelului. Poate David îl poate învinge din nou pe Goliath.

    „Dr. Mireles este un tip grozav. S-a plimbat din oraş în oraş şi a vorbit cu oamenii , i-a convins că lucrurile nu trebuie să stea aşa . Că nu trebuie să accepte crimele, răpirile, că pot să-şi recupereze oraşul. Şi asta au făcut”, a declarat Javier Livas, avocatul lui Mireles.

    Potrivit lui Livas, la început guvernul nu avea nicio problemă cu ceea ce făcea Mireles, însă au început să apară tot mai multe „Autodefensas” şi atunci guvernul şi-a dat seama că toată ţara ar putea fi curand plină de oamenii care-şi fac legea cu propriile maini. Ceea ce nu ar fi fost bine.

    Preşedintele mexican, Enrique Pena Neto, l-a trimis pe Alfredo Castillo la Michoacan şi i-a cerut lui Mireles şi Autodefensas să se alăture unei organizaţii federale numite „Rural Defence Corps”. Mireles a refuzat, însă alţi membrii ai Autodefensas au făcut pacturi cu guvernul în timp ce Mireles era condamnat la pat datorită unor leziuni.

    Mireles a fost arestat în iunie 2014 pentru posesie de arme de foc. Nu a putut fi eliberat pe cauţiune şi a fost mutat într-o închisoare la 1.000 de mile de oraşul natal. Între timp, mai multe grupuri de cetăţeni au început să se lupte între ele şi nu cu membrii cartelului. Cam ceea ce s-a întamplat cu paramilitarii în Columbia în anii 80-90.

    „Mireles a demonstrat ce poate face un singur om. Este o insipiraţie pentru noi toti. Capitularea nu este singura soluţie”, încheie avocatul lui Mireles.

     

  • Poşete pentru “iarbă”: legalizarea marijuanei duce la apariţia unei noi pieţe de consum

    Odată cu legalizarea consumului şi comercializării de marijuana în anumite părţi ale lumii, apar şi oferte nu numai de produse pe bază de canabis, dar şi de produse menite păstrării şi transportului acestora.

    O asemenea idee au avut două americance, Jeanine Moss şi Ann Shuch, care, scrie Washington Post, au creat accesorii pentru doamnele care vor să-şi ia preparatele recreative cu ele fără a renunţa la eleganţă.

    Accesoriile create de cele două sunt genţi şi poşete în care purtătoarele pot ţine ”iarba“ fără a le da de gol mirosul, datorită unui strat special de căptuşeală cu care sunt prevăzute acestea.

    Genţile şi poşetele fac parte din gama AnnaBis şi pot fi achiziţionate pentru câteva sute de dolari bucata, iar creatoarele sunt în căutare de investitori.

  • Cum arată casa în care s-a ascuns El Chapo, cel mai căutat traficant de droguri din lume – FOTO

    La intersecţia străzilor Rio Quelite şi Jiquilpan din oraşul Los Michos, Mexic, se află o casă misterioasă, despre care nu se cunoştea până de curând nimic. Respectivul imobil a devenit recent locul de desfăşurare al operaţiunii “Lebăda neagră”, care s-a soldat cu raidul în urma căruia celebrul traficant de droguri Joaquin “El Chapo” Guzman a fost capturat.

    Iată cum arăta ascunzătoarea unuia dintre cei mai căutaţi oameni din lume.

    Joaquin Guzman, supranumit “El Chapo”, a evadat in iulie 2015 din Penitenciarul de maxima securitate Altiplano.

    El a fost capturat vineri dupa ce fortele mexicane au luat cu asalt o casa din orasul de coasta Los Mochis, situat in statul sau natal Sinaloa. Casa era supravegheata de o luna, a declarat procurorul general Arely Gomez.

    Nu a fost, insa, prima oara cand Guzman a evadat din inchisoare. A mai evadat si in 2001, intr-un cos de rufe, fiind prins apoi in 2014.