BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Inflaţia din Spania rămâne o problemă: Aceasta a atins 2,4% în august, un nou maxim al ultimelor trei luni. Investitorii sunt îngrijoraţi de o nouă creştere a dobânzilor din partea BCE

    Inflaţia din Spania a atins maximul ultimelor trei luni, întărind temerile investitorilor că preţurile mari vor determina BCE să continue majoarea dobânzilor, scrie Financial Times.

    Biroul spaniol de statistică a declarat că preţurile de consum au crescut cu o rată anuală de 2,4% în august, faţă de 2,1% în iunie, datele fiind uşor mai bune decât prognozaseră analiştii.

    Inflaţia în Spania a încetinit mai repede decât în cea mai mare parte a Europei, consumatorii beneficiind de preţuri mai mici la energie decât în alte ţări.

    Inflaţia în întreaga zonă euro este de aşteptat să scadă de la 5,3% în iulie la 5,1%, datele din luna august urmând a fi publicate joi.

  • Nori de furtună asupra premierului britanic Rishi Sunak: Portofoliul de obligaţiuni al Băncii Angliei este la pământ din cauza creşterii dobânzilor. Instituţia a cerut 150 de miliarde de lire de la guvern pentru a putea susţine pierderile

    Pierderile Băncii Angliei generate din obligaţiunile cumpărate în 2008 pentru a susţine economia vor fi „substanţial mai mari decât se anticipa anterior”, potrivit unui raport Deutsche Bank, scrie CNBC.

    La sfârşitul lunii iulie, banca centrală a estimat că va solicita Trezoreriei Marii Britanii să sprijine pierderile de 150 de miliarde de lire sterline realizate în timpul operaţiunilor.

    Programul a fost derulat din 2009 până în 2022 şi a fost conceput pentru a îmbunătăţi condiţiile de finanţare pentru companiile afectate de criza financiară din 2008. BOE a acumulat obligaţiuni în valoare de 895 de miliarde de lire sterline, ratele dobânzilor atingând minime istorice.

    Cu toate acestea, banca centrală a început să lichideze din poziţii anul trecut, iniţial anulând investiţiile suplimentare, urmând să vândă obligaţiuni în valoare de 80 miliarde în fiecare an, începând cu octombrie 2022.

    Ritmul în care BOE a fost nevoită să majoreze ratele dobânzilor în încercarea disperată de a domoli inflaţia a scăzut semnificativ valoarea obligaţiunilor guvernamentale, chiar în timp ce insituţia încerca să le vândă.

    Datele privind finanţele publice din iulie au arătat că Trezoreria a transferat 14,3 miliarde de lire sterline în cursul lunii către Banca Angliei pentru a acoperi pierderile din programul său de relaxare cantitativă, cu 5,4 miliarde de lire sterline peste cifra estimată de Office for Budget Responsibility în martie.

    Sanjay Raja, Senior Economist la Deutsche Bank, a arătat că un total de 30 de miliarde de lire au fost mutate de la Trezorerie la BOE din septembrie anul trecut şi că transferurile vor depăşi prognozele guvernului.

  • Veşti proaste pentru toţi europenii care au credite la bancă

    Există o posibilitate crescută ca ratele dobânzilor să fi atins un nivel maxim în Europa, dar pentru consumatorii, companiile şi guvernele care au făcut împrumuturi masive în perioada în care costurile de împrumut erau foarte scăzute, problemele continuă să se ţină lanţ.

    Potrivit Bloomberg, până la sfârşitul acestui deceniu, europenii care au apelat la diverse împrumuturi vor continua să fie presaţi de povara ratelor în urma creşterilor dobânzilor aplicate de bănci. Deşi ajustarea este dureroasă în multe locuri, inclusiv în SUA, şocul este deosebit de puternic în Europa, unde ratele dobânzilor au fost sub zero timp de opt ani. 

    Mulţi debitori au amânat refinanţarea în speranţa că ratele vor scădea din nou. Dar, având în vedere că economiile au avut în mare parte performanţe care au depăşit estimările analiştilor, acest lucru pare din ce în ce mai puţin probabil.

    Investitorii preconizează că anii următori vor fi marcaţi de neplăţi şi reduceri de cheltuieli, pe măsură ce o parte mai mare din veniturile companiilor, gospodăriilor şi statelor va fi destinată finanţării datoriilor. 

    Un indicator clar al apropierii acestei schimbări majore este diferenţa dintre ceea ce plătesc în prezent guvernele şi companiile la nivel mondial ca dobândă şi suma pe care ar plăti-o dacă s-ar refinanţa la nivelurile actuale. 

    Cu excepţia câtorva luni din perioada crizei financiare mondiale, acest indicator a fost întotdeauna sub zero. În prezent, acesta se situează în jurul unui nivel record de 1,5 puncte procentuale.

    „Dacă mulţi dintre noi am fost de părere că anii 2010 au reprezentat noua normalitate în care ratele au continuat să scadă şi în care cu toţii am putut acela cu uşurinţă la refinanţări, mediul actual a reuşit să răstoarne convingerile tuturor”, a declarat Mark Bathgate, un fost investitor la Goldman Sachs Inc. şi BlueBay Asset Management, care acum conduce propria firmă de consultanţă. „Problemele legate de creditele europene ar putea deveni cu mult mai grave decât în SUA”. 

    Pentru companiile de pe bătrânul continent, multe dintre acestea împrumutându-se masiv în timpul pandemiei, marele zid al refinanţării va începe în 2025 şi va atinge un vârf în 2026. Firmele cu randament ridicat din Europa au datorii de peste 430 de miliarde de dolari scadente în a doua jumătate a deceniului, potrivit datelor compilate de Bloomberg.

    Cercetătorii Băncii Angliei estimează că societăţile cu grad ridicat de îndatorare reprezintă aproximativ 60% din datoriile corporative din Regatul Unit, dar numai 5% din numerar. Acest aspect naşte o probabiliate foarte ridicată ca  firmele din UK să reducă investiţiile sau locurile de muncă pentru a se menţine pe linia de plutire.

    Companiile ar putea fi nevoite să înceapă să strângă fonduri pentru refinanţare cu până la un an înainte ca datoria să ajungă la scadenţă, în cazul în care trebuie să găsească noi creditori, potrivit lui Jochen Schönfelder, partener senior la Boston Consulting Group din Köln. Conform declaraţiilor lui Schönfelder, mai multe firme din Germania şi-au redus costurile, unele dintre ele apelând la fonduri private de îndatorare în condiţiile în care au nevoie rapid de bani. 

    „Mulţi analişti se aşteaptă ca unele dintre cele mai importante sectoare din Germania, cum ar fi construcţiile şi furnizorii de automobile, să sufere o scădere abruptă”, a declarat Schönfelder. „Marea întrebare este dacă problema în cauză se va răsfrânge şi asupra echipamentelor de uzină, maşinilor, furnizorilor de echipamente şi, de asemenea, cum va fi afectat consumul privat”.

    Consumatorii vor simţi impactul fenomenului mai ales prin creşterea costurilor ipotecare. Rata efectivă a dobânzii la creditele imobiliare în curs de rambursare în Marea Britanie era sub 3% la sfârşitul lunii iunie, potrivit Băncii Angliei, comparativ cu aproximativ 6,7% pentru un produs nou mediu fix pe doi ani, potrivit datelor Moneyfacts. Suedia ar putea servi drept barometru al suferinţelor care se preconizează pentru alte ţări din Europa. 

    Costurile de împrumut ca proporţie din veniturile deţinătorilor suedezi de credite ipotecare s-a dublat în ultima perioadă, ajungând la 10% în 2022, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, potrivit Finansinspektionen. Acest lucru a dus la prăbuşirea preţurilor proprietăţilor, declanşând o serie de insolvenţe şi cereri de ştergere a datoriilor în rândul constructorilor.

    Un alt potenţial punct de presiune pentru continent este faptul că economiile de la periferie, cum ar fi Italia şi Portugalia, au o proporţie mai mare de credite ipotecare restante cu rată variabilă. Acest lucru „rămâne unul dintre principalele riscuri pentru o aterizare dură a politicii monetare, unde cele mai slabe economii suferă cel mai mult”, au scris analiştii de la Bank of America, inclusiv Claudio Irigoyen, într-o notă recentă adresată clienţilor.

  • Una dintre cele mai bogate şi civilizate ţări din lume se prăbuşeşte tot mai tare. Oamenii trăiesc tot mai rau din cauza preţurilor foarte mari

    Perspectivele economiei suedeze s-au deteriorat semnificativ în ultima perioadă, cheltuielile gospodăriilor urmând să reprezinte un factor determinant pentru cât de mare va fi contracţia, potrivit celei mai mari bănci din ţară, SEB AB, scrie Bloomberg.

    Produsul intern brut se va contracta cu 1,2% în acest an şi va creşte cu 0,1% anul viitor, a declarat SEB într-un raport publicat marţi. Previziunile băncii din luna mai creionau o scădere de 1% în 2023 şi o creştere de 0,6% în 2024.

    Contracţia aşteptată este cauzată de „gospodăriile slabe şi de un declin puternic al construcţiilor rezidenţiale”, au declarat economistul-şef Jens Magnusson şi şeful departamentului de previziuni economice Daniel Bergvall. „Modul în care gospodăriile suedeze vor reacţiona la creşterea bruscă a costurilor şi la majorarea ratelor dobânzilor va determina profunzimea recesiunii economice”, au adăugat aceştia.

    Inflaţia ridicată persistentă continuă să afecteze economia Suediei încă din 2022, băncile centrale majorând ratele ca răspuns la situaţia economică din ultima perioadă. O creştere a costului bunurilor şi al creditelor a determinat gospodăriile să reducă consumul.

    Scăderile abrupte ale preţurilor locuinţelor până în 2022 au însemnat, de asemenea, faptul că dezvoltatorii imobiliari reevaluează piaţa, iar construcţiile de locuinţe au scăzut cu peste 50% faţă de nivelurile din anul precedent. În această toamnă, preţurile locuinţelor vor relua scăderile, după ce au stagnat în ultimele luni, a precizat SEB, anticipând o scădere totală a preţurilor de 15% până la 20% faţă de vârful acestora.

    O încetinire recentă a inflaţiei oferă un oarecare răgaz pentru Riksbank, care se luptă cu un curs de schimb slab al coroanei, evoluţia preţurilor sugerând că majorarea dobânzii cheie din septembrie „va fi ultima” din lungul şir adoptat de oficiali, potrivit economiştilor SEB.

  • Dacă economia o duce mai prost, de ce băncile din România sunt atât de profitabile în acest moment? Paradoxal, nivelul de profitabilitate a ajuns cel mai ridicat, chiar dacă marja de dobândă între credite şi depozite este la cel mai scăzut nivel. 11 motive

    Sistmul bancar românesc, format din 32 de bănci, a obţinut în primul semestru un profit de 6,9 miliarde de lei, în creştere cu 40% faţă de perioada similară a anului trecut, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor BNR la jumătatea anului.

    Dacă băncile vor continua în acelaşi ritm, anul 2023 va marca un an record pentru bănci, cu un profit de aproape 14 miliarde de lei, faţă de 10 miliarde de lei cât a fost anul trecut. Activele nete la jumătatea anului au atins 737 de miliarde de lei, un nou maxim istoric, cu 37 de miliarde de lei mai mult decât la finalul anului trecut.

    Indicatorul de solvabilitate este de 22,8%, iar rata de rentabilitate, respectiv profitul raportat la capitalul propriu al băncilor a ajuns la jumătatea anului la 21,1%, cel mai ridicat nivel din Europa. Ca o comparaţie, la finalul anului trecut Germania, cea mai puternică economie Europeană, avea o rentabilitate (ROE) de 6%, Polonia de 9%, Franţa de 6,1%, Spania de 10,4%, Austria de 12,8%.

    Rata creditelor neperformante a coborât la jumătatea anului la 2,65%.

    Banca Transilvania, cea mai mare din sistem, a raportat la S1/2023 un profit de 1,27 miliarde de lei, în creştere cu 40% faţă de S1/2022. De altfel, este cel mai bun profit din S1 din ultimii 15 ani. Acum un deceniu Banca Transilvania avea în primul semestrul un profit de 180 de milioane de lei, de şapte ori mai mic. Este adevărat că între timp banca şi-a crescut de patru ori cota de piaţă.

    Grupul BCR, al doilea de pe piaţă, a raportat în S1/2023 un profit de 1,11 miliarde de lei, în creştere cu 6,6% faţă de perioada similară a anului trecut.

    BRD, a treia bancă de pe piaţă, a raportat în S1/2023 un profit de 752 milioane de lei, în creştere cu 22%.

    Primele trei bănci deţin 43% din activele bancare ale întregului sistem şi au făcut 45% din profitul total la jumătatea anului.

    Multă lume se întreabă cum se poate ca băncile să aibă profituri aşa de mari şi o asemenea rentabilitate a capitalului în condiţiile în care economia scade şi o duce prost, după impresia multora, iar guvernul trebuie să majoreze acum taxele pentru a face rost de bani ca să acopere gaura bugetară.

    Foarte mulţi îşi îndreaptă furia către bănci şi spun că au marje mari de profit, adică practică dobânzi foarte mari la credite şi dobânzi mici la depozite, adică trebuie mai degrabă impozitate băncile cu taxe speciale decât alte categorii de contribuabili. În aceste condiţii, cine s-ar opune având în vedere că este greu să ai un contraargument la această retorică. Când ţi se iau din banii proprii, bineînţeles că guvernul şi băncile sunt duşmani.

    Interesant este că marja băncilor din acest moment, adică diferenţa dintre dobânzile la credite şi dobânzile la depozite, este cea mai mică din ultimii 15 ani, conform datelor statistice ale BNR.

    În 2008 când, sistemul bancar avusese un profit de 4 miliarde de lei, însemnând un miliard de euro la cursul valutar de atunci, marja medie în sistem era de 5,52%. În 2010, când economia mergea prost şi se tăiau salariile, marja băncilor era de 5,88%, cea mai mare din ultimii 15 ani, iar băncile raportau o pierdere pe tot sistemul de 500 de milioane de lei. În 2012, când tot sistemul a raportat o pierdere de 2,3 miliarde de lei, cea mai mare din ultimii 15 ani, marja era de 5,83%. În 2020, când ROBOR-ul era la cel mai scăzut nivel, marja băncilor a fost de 4,5%. În decembrie 2022, într-un an când dobânzile au explodat, când ROBOR-ul a ajuns chiar şi la 8,2%, marja băncilor a fost de 2,93%, adică la jumătate faţă de acum un deceniu, şi mai mică decât acum trei ani.

    Deci afirmaţia că băncile fac au un profit aşa mare pentru că au o marjă foarte mare acum nu ştiu dacă se susţine. Sunt bănci care atrag din piaţă bani plătind o dobândă de 7% la lei şi dau credite ipotecare cu o dobândă fixă sub acest nivel.

    În aceste condiţii, de unde vine profitul băncilor?

     

    1. Portofoliul de credite ipotecare/imobiliare, care are un maxim istoric şi care are cea mai mare pondere în creditare, este foarte curat în acest moment: pentru că valoarea apartamentelor/caselor/terenurilor nu a scăzut (ci, dimpotrivă, chiar a crescut), băncile nu trebuie să facă provizioane şi chiar să marcheze pierderi, aşa cum s-a întâmplat în criza anterioară, când piaţa imobiliară s-a prăbuşit iar băncile erau pline de credite care aveau în spate ipoteci a căror valoare a scăzut la jumătate în cazul apartamentelor şi la 80-90% în cazul terenurilor.

     

    2. Veniturile românilor au crescut substanţial, aşa că pot onora ratele bancare: în aceste condiţii, băncile au venituri pentru că ratele se plătesc şi nu trebuie să facă provizioane în cazul în care clienţii nu ar mai plăti. Chiar şi la creşterea ucigătoare a dobânzilor din ultimul an, care a însemnat o creştere a ratelor de 60%, clienţii au putut să facă faţă plăţilor. În criza anterioară, când ratele la creditele care erau în euro şi în franci elveţieni au explodat peste noapte, o bună parte dintre clienţi nu au mai putut să-şi onoreze ratele, aşa că băncile nu au avut venituri, iar în momentul în care au constituit provizioane, cheltuielile le-au explodat. Această situaţie nu se mai întâlneşte acum, aşa că portofoliul de credite de retail – credite ipotecare şi de consum – este foarte curat.

     

    3. Portofoliul de credite pentru IMM-uri este în bună parte garantat de stat prin programele lansate în pandemie – IMM Invest: companiile mici şi mijlocii sunt cele mai riscante, iar în perioadele de criză sunt cele mai afectate. Programul de tip IMM Invest a permis acordarea de credite în continuare pentru aceşti clienţi, iar garanţia acordată de stat acoperă riscul ridicat. Băncile stau pe un portofoliu de credite pentru IMM-uri care este în bună parte garantat de stat, care nu a sărit în aer şi pentru care nu trebuie să facă provizioane. Încă. În criza anterioară, IMM-urile au întâmpinat probleme mari, multe dintre ele nu au mai putut să plătească ratele şi nici principalul, aşa că băncile au trebuit să facă provizioane pe bandă rulantă şi să marcheze pierderi.

     

    4. Creditele de capital de lucru pe care le acordau băncile companiilor mici şi mijlocii au fost înlocuite de credite furnizor, acordate de către furnizori companiilor: în aceste condiţii, riscul a fost transferat companiilor furnizor, ieşind din portofoliul băncilor. Este adevărat însă că aceste companii care dau marfă altor companii au expunere bancară, dar sunt companii mari, care au posibilitatea gestionării proprii a neplăţii mărfurilor. Creditele furnizor au ajuns să fie de trei ori mai mari decât creditele acordate direct de către bănci pe termen scurt companiilor. Economia creşte în acest moment mai puţin pe credit.

     

    5. Companiile mari româneşti sunt mult mai puternice, stau bine cu lichiditatea şi îşi plătesc ratele la creditele acordate: în criza anterioară au fost companii foarte mari care au fost extrem de expuse la creditele în euro, la piaţă, şi care au sărit în aer, iar băncile au suferit pierderi foarte mari.

     

    6. Băncile nu mai au expunere pe euro decât în proporţie de 30%, deci riscul valutar aproape că a dispărut, aşa că nu mai trebuie să facă provizioane sau să aducă capital suplimentar: în criza anterioară, 70% din portofoliul bancar era în euro şi numai 30% în lei, ceea ce a fost un dezastru pentru tot sistemul, iar guvernul a fost nevoit să se împrumute la FMI pentru a acoperi finanţarea în valută şi riscul valutar. În criza anterioară cursul a crescut cu 30% în câteva luni, în timp ce acum, de trei ani, cursul a crescut cu numai 1%, ceea ce înseamnă că riscul valutar este inexistent pentru bănci.

     

    7. Portofoliul de titluri de stat deţinut de bănci a crescut foarte mult, iar creşterea dobânzilor plătite de Ministerul Finanţelor le-a adus o creştere majoră de venituri. Scăderea valorii portofoliului are impact în capital şi mai puţin în venituri.

     

    8. Inflaţia a dus la creşterea dobânzilor, ceea ce înseamnă venituri mai mari pentru bănci în primă fază. Există un decalaj între creşterea dobânzilor la credite, care sunt primele, şi creşterea dobânzilor la depozite, care vine ulterior. Acum, acest decalaj este foarte redus şi aproape că s-a anulat, fiind bănci care plătesc dobânzi mari la depozite pentru a avea lichiditate, şi practică dobânzi mai mici la credite pentru clienţii buni şi foarte buni.

     

    9. Digitalizarea, mai ales după anul 2000, înseamnă o reducere de costuri venită din reducerea personalului, reducerea infrastructurii, respectiv scăderea numărului de sucursale, a chiriilor plătite, a cheltuielilor de funcţionare, o creştere mai lentă a salariilor din sistem ceea ce, în final, înseamnă o îmbunătăţire în raportul venituri/costuri. În 2008 bancherii erau cel mai bine plătiţi angajaţi din sistem, dar acum IT-iştii sunt cel mai bine plătiţi, care au avut o creştere de trei ori a salariilor, în timp ce bancherii nu cred că au avut o creştere mai mare de 50%.

     

    10. Finanţarea băncilor nu mai depinde de împrumuturile de la acţionari, ceea ce schimbă întreg bilanţul unei bănci. În criza anterioară, băncile din România aveau prea puţine depozite locale, bazându-se mai mult pe împrumuturile din afară, ceea ce a fost un dezastru când a venit criza din 2008/2009. Când băncile-mamă şi-au retras liniile de finanţare, băncile locale nu mai aveau bani ca să dea credite. În acest moment, raportul credite/depozite este de sub 70%, în timp ce acum un deceniu era de 120%.

     

    11. Băncile nu mai acordă credite oricui şi în orice condiţii, aşa cum se întâmpla înainte: dacă aveai un buletin puteai să iei un credit de nevoi personale a doua zi indiferent dacă puteai să-l rambursezi sau nu, companiile luau împrumuturi la orice oră din zi şi din noapte, chit că puneau garanţii grajduri, la un moment dat întreaga Pipera avea credite la Volksbank, chiar şi cei care nu voiau să ia împrumuturi etc. Situaţia s-a schimbat foarte mult, aşa că băncile fie nu acordă credite, deci nu-şi iau riscuri, fie atunci când dau credite iau garanţii mai mari.

     

    Dacă ar fi să trag o concluzie, aceasta ar fi că băncile raportează în acest moment un profit mare comparativ cu anii anteriori, pentru că portofoliul de credite este foarte bun, nivelul de credite neperformante fiind de numai 2,56%, în timp ce acum un deceniu NPL-urile pe tot sistemul ajunseseră la 21%.

    Sistemul bancar s-a curăţat enorm după criza anterioară, băncile au devenit mai prudente, activele imobiliare luate în garanţie pentru credite stau în picioare, adică nu înregistrează depreciere, iar creditele către companiile mici şii mijlocii încă sunt bune.

    Vom vedea cum vor arăta după ce vor expira garanţiile acordate de stat. Cred că aici băncile vor fi nevoite să facă provizioane, ceea ce le va afecta profitul. Dar acum nu este cazul.

    În aceste perioade, când costurile fiecăruia sunt mai mari, venite din inflaţie, creşterea dobânzilor – ceea ce înseamnă scăderea puterii de cumpărare -, toată lumea se îndreaptă furioasă către bănci, fiind considerate ţapii ispăşitori ai unor situaţii, la fel cum sunt şi multinaţionalele.

    Cred că este mai bine să ai un sistem bancar profitabil, curat, care să nu creeze probleme în perioade critice economiei şi care să poată susţine, cu riscurile de rigoare, companiile şi clienţii. Cine vrea să ia un credit ipotecar/imobiliar o poate face în acest moment fără probleme, băncile au suficientă lichiditate şi solvabilitate pentru a acorda acest gen de credite. De asemenea, pot acorda credite companiilor (în special celor mici şi mijlocii) în aceste perioade critice, nu cum a fost în criza anterioară, când finanţarea s-a oprit pentru că liniile de finanţare externe au dispărut peste noapte şi nicio bancă-mamă nu mai voia să ia expunere pe România.

  • Sunt noi majorări de dobânzi necesare? După un an, strategii de la BCE şi Fed încă orbecăie în întuneric şi se contrazic reciproc în continuare

    Joachim Nagel, membru al consiliului guvernator al Băncii Centrale Europene, a declarat recent că nu este convins că inflaţia este suficient sub control pentru ca banca să pună pe pauză majorările de dobânzi, decizia sa depinzând de datele suplimentare ce vor fi pu­blicate în săptămânile următoare, scrie Bloomberg.

    „Pentru mine este prea devreme pentru a mă gândi la o pauză“, a declarat şeful Bundesbank. „Nu ar trebui să uităm că inflaţia se situează încă la aproximativ 5%. Deci este prea mare“.

    Deşi activitatea economică înce­tineşte, inflaţia de bază se menţine ridicată, iar piaţa muncii este „destul de solidă“, a declarat Nagel.

    Boris Vujcic, un alt membru al consiliului guvernator al băncii, a declarat la rândul său că oficialii au nevoie de mai multe date privitoare la traiectoria inflaţiei pentru a determina dacă dobânzile au crescut suficient.

    Deşi datele sugerează că activita­tea economică încetineşte, acest lu­cru nu se reflectă prea mult în ratele inflaţiei, a adăugat Vujcic. Întrebarea pentru lunile următoare va fi dacă inflaţia serviciilor se va tempera su­ficient şi dacă „vom simţi consecin­ţele încetinirii pe piaţa muncii“.

    Comentariile celor doi vin înain­tea reuniunii BCE de la mijlocul lunii septembrie când oficialii vor trebui să decidă dacă să pună majorările de dobânzi pe pauză sau să ducă mai departe campania istorică de scum­pi­re a creditului. BCE a majorat do­bân­zile pentru a noua oară luna tre­cută în decurs de aproximativ un an.

    Perspectivele economice ale zonei euro s-au deteriorat în ultimele luni, cu majorările de 425 de puncte bază operate de BCE din iulie 2022, apăsând asupra creşterii.

    J P Morgan a anunţat că se aş­teap­tă ca BCE să-şi pună pe pauză ciclul de înăsprire a politicii mone­ta­re în septembrie, potrivit Reuters. Banca americană anticipează o majorare finală de 25 de puncte bază în octombrie în loc de septembrie.

    Traderii iau în calcul şanse de 40% privind o majorare de 25 de puncte în septembrie, în scădere faţă de şansele de 50% văzute cu doar puţin timp în urmă.

    Aceştia şi-au redus de asemenea pariurile pe noi majorări de dobânzi pentru restul anului, dar încă văd şanse de puţin sub 60% pentru o majorare de 25 de puncte în decembrie.

    În ceea ce-i priveşte pe oficialii băncii centrale americane (Fed), aceştia văd dobânzile apropiindu-se de vârf, dar au poziţii divergente cu privire la cât de aproape sunt acestea de vârful respectiv, notează Bloomberg.

    „Am putea fi aproape, dar am putea avea nevoie să mai creştem dobânzile puţin“, a declarat Susan Collins, şefa Boston Fed.

    Separat, Patrick Harker, preşedinte Philadelphia Fed, şi-a reiterat poziţia potrivit căreia Fed-ul ar trebui să menţină dobânzile la nivelul actual în timp ce evaluează impactul asupra economiei.

     

  • Băncile o duc bine. Profit record de aproape 7 mld. lei în S1/2023 în sistemul bancar, plus 40% faţă de S1/2022, după creşterea dobânzilor. În acest ritm, profitul băncilor va stabili un nou record istoric la finalul anului, de 14 mld. lei

    ♦ Dobânzile mari şi revigorarea creditării pot duce profitul băncilor la un nou record la final de 2023, de 14 mld. lei, dacă se menţine ritmul din S1, după maximul de peste 10 mld. lei din 2022 ♦ În T1/2023 profitul băncilor era de 3,4 mld. lei, iar până la jumătatea anului câştigul s-a dublat ♦ Creditarea a crescut cu un ritm mediu de 9% în S1/2023, sub viteza din S1/2022, de 16%, iar economia a încetinit, la doar 1,7% în S1, după ce în S1/2022 PIB-ul creştea cu circa 6%.

    Profitul net la nivelul sistemului bancar românesc a ajuns la sfârşitul primului semestru din 2023 la un nou record, de 6,9 mld. lei, în creş­tere cu peste 40% faţă de câştigul raportat pentru S1/2022, iar activele au urcat la un vârf de aproape 738 mld. lei, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu încetinit, de circa 9% an/an, după cum reiese din datele preliminare ale BNR. Acesta a fost cel mai bun prim semestru din ultimii ani pentru bănci, după ce în S1/2022 câştigul preliminar a fost de circa 4,8 mld. lei, în S1/2021 ajunsese la 4,2 mld. lei, iar în S1/2020 profitul băncilor era de doar 2,8 mld. lei, apropiat de profitul din S1/2019.

    Analizând evoluţia câştigurilor băncilor pe parcursul primului semestru din acest an, vedem că în T1/2023 profitul era de 3,4 mld. lei, iar până la jumătatea anului băncile au reuşit să-şi dubleze câştigul. Dacă se menţine ritmul din prima jumătate a anului, dobânzile mari şi revigorarea creditării pot duce profitul băncilor la un nou record la final de 2023, de circa 14 mld. lei, după maximul de peste 10 mld. lei din 2022.

  • Citatul săptămânii. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: Ce observ eu, inclusiv în zona euro, este că trebuie să păstrăm ratele de dobândă la un nivel relativ mai înalt până când avem confirmarea că inflaţia vine sub rata dobânzii

    Ce observ eu, inclusiv în zona euro, este că trebuie să păstrăm ratele de dobândă la un nivel relativ mai înalt până când avem confirmarea că inflaţia vine
    sub rata dobânzii. Vom începe să coborâm dobânzile în măsura în care vedem că inflaţia vine în mod clar în jos, sub dobânda de politică monetară. Anul acesta este exclus.

     


     

     

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

  • Kim Fournais, fondator Saxo Bank: Câştiguri oportune pentru cine? Clienţii aşteaptă beneficii pe măsură ce industria se agaţă de dobânzi

    În lumea labirintică a băncilor şi a investiţiilor, în care opacitatea tinde să pretindă că e tradiţie, puţini sunt conştienţi de faptul că, în mijlocul fluxului şi refluxului pieţelor financiare, un număr semnificativ de bănci şi brokeri aleg să-şi păstreze beneficiile majorării dobânzilor băncilor centrale, mai degrabă decât transmiterea acestora către clienţii lor.

    Această practică, deşi nu este vizibilă imediat, are implicaţii semnificative pentru toţi oamenii şi este timpul să aruncăm puţină lumină asupra acestui subiect. Da, industria financiară trebuie să facă bani – la fel şi noi la Saxo – dar echilibrul trebuie să fie corect; trebuie să cultivăm relaţii de win-win cu clienţii noştri.

    Pe măsură ce navigăm pe terenul complex al finanţelor personale, ratele dobânzilor oferite de bănci pot părea un concept ezoteric, îndepărtat de preocupările cotidiene. Cu toate acestea, ceea ce trece adesea neobservat este că nu toate băncile tratează aceste dobânzi în acelaşi mod.

    În timp ce câţiva îmbrăţişează o abordare axată pe client, împărtăşind rapid beneficiile creşterii dobânzilor cu cei care le încredinţează fondurile lor, majoritatea urmează o cale diferită.

    Se pare că jocul bancar – după ani de dobânzi scăzute – este de a culege beneficiile majorărilor, adesea în detrimentul clienţilor lor. Acest lucru este evident în rezultatele trimestriale ale băncilor, unde unii chiar par surprinşi de profiturile raportate – majoritatea ca rezultat direct al luării deciziilor băncilor centrale. Acest lucru a determinat şi autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie să solicite instituţiilor financiare să îmbunătăţească ratele de depozit oferite consumatorilor.

    Cartea de joc pare să fie aceeaşi în toată zona euro, unde rata medie a dobânzii bancare pentru conturile de depozit cu acces instantaneu pentru retail este de doar 0,23% pe o bază anuală. Asta într-un moment în care rata oficială a depozitelor Băncii Centrale Europene (BCE) este de 3,75%!

    Băncile centrale au majorat frecvent dobânzile în ultimul an pentru a reduce inflaţia. În timp ce intenţia din spatele unei astfel de mişcări este de a reduce inflaţia şi cererea agregată, realitatea poate fi cu totul diferită pentru cei care cad victimă a ceea ce pare a fi noua normă.

    Informarea uşor de citit a BCE despre acest subiect descrie impactul negativ asupra creditorilor de la dobânzi mai mari. Dar, după cum recunosc ei, „funcţionează şi invers. Dobânda sunt banii pe care banca ţi-i plăteşte pentru economiile tale, adică atunci când banca împrumută bani de la tine.” Daca chiar aşa a fost…

    Acest lucru ne aduce în miezul problemei. La Saxo, refuzăm să acceptăm status quo-ul. Politica noastră de transmitere imediată a creşterii dobânzilor este un răspuns direct la un peisaj financiar în care interesele clienţilor nu sunt pe deplin servite.

    Recunoaştem că alegerile financiare pe care le fac clienţii noştri nu sunt doar numere pe o foaie de calcul – ele reprezintă vise, aspiraţii şi căutarea unui viitor mai bun. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceste aspiraţii sunt îndeplinite prin acţiuni oportune şi transparente, mai degrabă decât un şir de beneficii întârziate.

    Politica noastră de anunţare imediată a creşterii dobânzilor nu este doar un simplu gest. Este un angajament de a redefini relaţia bancă-client – ratele mai mari ale dobânzilor ne pot aduce beneficii afacerii, dar ar trebui să beneficieze şi clienţii noştri. Credem în win-win.

    Politica arată determinarea Saxo de a pune clienţii – şi succesul acestora – în centrul operaţiunilor noastre. Sper că industria va reflecta asupra priorităţilor ei şi va îmbrăţişa o filozofie bazată pe valorile încrederii, transparenţei şi va pune clientul în centrul ei.

    Luaţi în considerare acest lucru mai mult decât un articol de opinie – este un îndemn la acţiune. Nu doar pentru industrie, ci şi pentru investitori şi cei care economisesc, care ar trebui să ceară mai mult de la băncile lor.

    A îmbrăţişa schimbarea înseamnă a trece peste curentele care sunt la modă. Pe măsură ce luăm această poziţie, invităm întregul ecosistem financiar să ni se alăture în remodelarea normelor de economisire şi investiţie – pentru că fiecare client merită să se bucure de beneficiile pe care le-a câştigat şi fiecare instituţie ar trebui să aspire să pună interesele clienţilor pe primul loc.