BusinessMagazin

Tag: contract

  • Primarul Capitalei, Gabriela Firea ameninţă: Dacă firmele de salubritate nu vor deszăpezi, întrerupem contractul; Ne vedem la Tribunal!

    Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, a declara, vineri, că firmele de salubritate care trebuie să se ocupe de deszăpezire în Bucureşti dau în această perioadă un test prin care vor dovedi dacă sunt eficiente sau nu, iar companiile care îl pică vor rămâne fără contract cu primăria.

    ,,Toată noaptea s-a lucrat la centrul de comandament- al Poliţiei Locale a municipiului Bucureşti. În Capitală, în toate intersecţiile principale, dar nu numai, se circulă normal, în condiţii de iarnă. Am dispus operatorilor de salubritate să intervină pe tot parcursul zilei, pentru că altfel ne-am trezi cu toată Capitala blocată. Am insistat asupra intervenţiilor pe străzile adicente, secundare. La numărul de telefon, telverde, am primit în jur de 90 de apeluri. Câteva semnalau avarii la Enel, câteva au semnalat semafoare nefuncţionale şi câteva ne semalau semafoare defecte. Am anumite nemulţumiri în ceea ce priveşte Sectorul 5, nu ştiu exact care sunt motivele, ei spun că s-a acţionat, dar nu se vede aşa de bine. Cele mai multe sesizări la telverde au făcut referire la Sectorul 5.” a declarat Gabriela Firea.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Tânărul căruia i-a plăcut atât de mult popcornul de la cinema, încât a avut o idee de milioane de dolari prin care a revoluţionat acest produs

    Bric Simpson era un cineast înrăit: obişnuia să meargă la cinematograf de aproximativ cinci ori pe lună. Acest lucru l-a făcut să fie mai atent şi la gustările consumate în timpul filmului, la care a identificat câteva probleme. ”Plăteşti un preţ ridicat pentru popcornul pe care îl consumi la cinematograf, dar găseşti unt doar în primul strat. Sub acest strat, ai doar o grămadă de popcorn care are gust de carton”, îşi descrie el nemulţumirea într-un interviu publicat de entrepreneur.com.

    În 2009, Simpson şi soţia sa scuturau o găleată cu popcorn pentru a distribui uniform untul de pe acesta, când le-a venit o idee de milioane: ”Ştii de ce avem nevoie? De un capac.”

    A făcut un capac – dar şi o companie prin care să îl vândă, Kernel King. În prezent, aceasta vinde circa 100.000 de capace pentru recipientele cu popcorn în întrega SUA. Procesul nu a fost uşor, potrivit entrepreneur.com. Şi-a creat businessul în paralel cu lucru în  Garda Naţională şi a trebuit să descopere cum să fie acceptat cu invenţia sa în industria cinematografelor.

    Acum că a atins acest obiectiv îşi doreşte şi mai mult: vrea ca invenţia sa să fie prezentă în sălile de cinema din toată lumea, la fel ca popcornul.

    Primul pas pe care l-a făcut în lansarea afacerii a fost patentarea ideii ”Eram îngrijoraţi că altcineva ar putea avea această idee, astfel că am contactat un avocat care să ne ajute să o patentăm.”

    La finalul anului 2011, Simpson a început să testeze mai multe variante de capace la un atelier local. A adăugat găuri de ventilaţie, astfel încât popcornul să nu se umezească din cauza căldurii. A adăugat şi un mâner, util atât pentru cei care cumpără popcornul, cât şi pentru cei care îl vând.

    În vara lui 2012, a reuşit să finalizeze un contract cu un cinematograf local, care comandase 50.000 de capace.

    Apoi, a avut succes datorită contractului cu un lanţ de cinematografe cu 50 de unităţi, majoritatea aflate pe Coasta de Est a SUA. În cele din urmă, capacele lui Simpson au început să se răspândească în întreaga ţară; recent a vândut şi către National Amusements, al zecelea cel mai mare lanţ de cinematografe din SUA şi pentru Regal Entertainment Group, cel mai mare lanţ, potrivit Entrepreneur. 

    Astfel, capacele Kernel Kings sunt răspândite în 160 de unităţi, iar Simpson aşteaptă ca anul viitor să fie în mai mult de 300. ”Nu vrem să ne oprim până când fiecare găleată de popcorn are un capac Kernel King deasupra acesteia. Aşa cum oamenii se aşteaptă ca un capac şi un pai să însoţească băutura răcoritoare pe care şi-o cumpără, aşa se vor aştepta să primească un capac Kernel King pe popcornul lor.”

  • Noul document pe care toţi şoferii vor trebui să îl aibă asupra lor începând de vineri

    Noul cadru legal al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto (RCA) prevede înlocuirea documentului cu care se poate face dovada încheierii acesteia. Astfel, modelul actului ce atestă existenţa asigurării RCA va fi schimbat efectiv începând cu data de 23 decembrie.

    Asigurarea RCA este reglementată, începând din data de 19 septembrie, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016. Acest act normativ prevede, printre altele, înlocuirea poliţei de asigurare RCA cu contractul RCA.
    Concret, modelul noului document cu care se va face dovada încheierii asigurării RCA este inclus în Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) nr. 39/2016, ce va intra în vigoare vinery. Asta înseamnă că poliţa RCA mai poate fi emisă până joi, iar apoi va trebui folosit, la încheierea asigurării obligatorii, contractul RCA.

    în principiu, contractul RCA va conţine cam aceleaşi informaţii ce se regăsesc în prezent în poliţa RCA, doar că diferă formatul în care sunt prezentate acestea. Mai exact, contractul RCA, al cărui model este anexat articolului de faţă, va conţine:

    • numărul şi data încheierii;
    • părţile contractului;
    • perioada de valabilitate;
    • limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA;
    • prima de asigurare;
    • numărul ratelor şi scadenţa acestora;
    • intermediarul, dacă este cazul;
    • clasa bonus-malus;
    • numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului;
    • numărul de identificare al vehiculului;
    • statele în care acest document are valabilitate.

    Bine de ştiut este că poliţele RCA emise până la data de 22 decembrie îşi vor păstra valabilitatea, chiar dacă din 23 decembrie va fi folosit contractul RCA. Cu alte cuvinte, persoanele care deţin acum o poliţă RCA nu vor fi nevoite să o preschimbe în contract RCA. 

  • Milionarul care trăieşte în dubă şi se bărbiereşte cu toporul

    Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

    Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. “Prefer să trăiesc sărac”, povesteşte Norris. “Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

    Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi “tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

    A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. “Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie”, spune tânărul atlet, citat de ESPN. “E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine”. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

    Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.

  • Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: Democraţia în ghilimele şi noul contract social

    Ani de zile, editorii publicaţiei au fost convinşi că regimul comunist din fosta Republică Democrată Germană va cădea, şi de aceea au pus inţialele RDG în ghilimele. La un moment dat, în vara anului 1989, editorii Die Welt au renunţat la ghilimele, obosiţi să tot aştepte o cădere de regim care nu mai venea; comuniştii fuseseră mult prea mult timp la putere în RDG şi păreau încă şi mai bine ancoraţi.

    La 2 august 1989, reporterii Die Welt au fost înştiinţaţi că publicaţia renunţă la ghilimelele infame.

    Trei luni mai târziu, Zidul Berlinului cădea, iar pe 3 octombrie 1990 RDG îşi înceta existenţa.

    Am luat această istorie dintr-un articol al sociologului Roberto Foa şi al profesorului universitar Yascha Mounk de la Harvard, care sunt preocupaţi de ceea ce ei numesc deconectarea de la democraţie. Ei spun că editorii de la Die Welt au refuzat să interpreteze corect semnalele primite şi că au abandonat exact în momentul în care ar fi trebuit să fie convinşi că ideea care i-a condus atâta vreme va izbândi. Şi că, de fapt, colective întregi de specialişti în ştiinţe sociale şi în politică sau de jurnalişti ar trebui să renunţe la ideea că trecutul apropiat prezice viitorul şi că anumite evenimente nu se pot petrece.

    În prezent, democraţia trece printr-un proces asemănător cu comunismul din RDG, spun Foa şi Mounk, şi, pentru a-şi susţine ideea, cei doi invocă o serie de studii făcute pe plan mondial. Astfel, pentru mai mult de 70% dintre americanii şi pentru mai mult de 50% dintre europenii născuţi în anii ʼ30 era esenţial să trăiască într-o ţară democratică. Tendinţa a fost, de-a lungul decilelor, de scădere abruptă, astfel încât pentru generaţia născută în anii ʼ80 trăitul într-o ţară democratică mai este important pentru doar trei americani şi patru europeni din zece.

    Mai mult, un american din patru şi doi europeni din zece cred că un sistem politic bazat pe democraţie este rău sau foarte rău pentru a conduce o ţară. De aici puteţi continua ideile şi singuri – negarea valorilor democratice, ascensiunea ideologiilor populiste sau extremiste, impunerea unor anume lideri, nu insist.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De azi românii nu vor mai fi obligaţi să stea la cozi la ghişee pentru a-şi plăti taxele şi impozitele

    Persoanele fizice îşi pot plăti din 14 decembrie 2016 obligaţiile fiscale şi prin intermediul site-ului www.ghiseul.ro. ANAF a finalizat procedura de achiziţie publică a serviciilor de acceptare a plăţilor online de impozite, taxe şi contribuţii cu ajutorul cardului bancar, prin Sistemul Naţional Electronic de Plăţi, şi a încheiat cu trei bănci un Acord cadru valabil 32 de luni.

    În prezent, există şi posibilitatea achitării obligaţiilor fiscale în numerar sau prin card bancar la casieriile unităţilor Trezoreriei Statului, prin virament (ordin de plata, internet banking etc) sau prin mandat poştal. Ultimele două zile au fost dedicate asigurării funcţionării optime şi compatibilizării sistemelor informatice ale AADR şi MFP – ANAF.
    Categoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi plătite online (prin internet) de către persoanele fizice, prin intermediul cardurilor bancare sunt prevăzute în OMFP nr. 1.376/2016

    “Pentru maximizarea eficienţei economice a achiziţiei şi păstrarea posibilităţii adaptării comisioanelor la volumul plăţilor, BCR, Banca Transilvania şi Garanti Bank au semnat cu ANAF Acordul cadru conform căruia, periodic, este aleasă oferta cu preţul cel mai mic şi este semnat un contract subsecvent pentru maxim 12 luni. Primul contract subsecvent va fi semnat cu Garanti Bank, care va percepe ANAF un comision de 0,24%, dar nu mai mult de 14,40 lei, din valoarea fiecărei plăţi efectuate electronic de contribuabil”, se arată într-un comunicat ANAF.

  • Concelex îşi neutralizează emisiile de CO2

    Prin semnarea unui contract cu grupul de firme elveţian Allcot Group, specializat în promovarea conceptului de „green business”, Concelex, companie ce proiectează şi execută lucrări de construcţii civile şi industriale la cheie, a devenit prima companie de construcţii din România care îşi neutralizează emisiile de CO2. Concelex şi-a măsurat amprenta de carbon, compensându-şi în acelaşi timp emisiile de CO2 realizate anul trecut, lucru pe care-l va face şi în următorii ani.

    În 2015, Concelex a fost responsabilă pentru generarea emisiilor de CO2, în principal prin consumul de energie si transportul angajatilor. Compania a ales să-şi compenseze  emisiile de CO2 prin investirea într-un proiect de energie verde, certificat de Verified Carbon Standard, care produce energie verde din captarea şi arderea biogazului.  

    “Ne-am decis să investim în sustenabilitate şi să ne aducem aportul la protejarea mediului în lupta împotriva schimbărilor climatice. Activăm într-un domeniu în care este important să folosim cele mai sofisticate tehnologii pentru a economisi energie, iar clădirile verzi sunt un concept pe care ne dorim sa îl implementam cât mai des în Romania. Prin acest contract, Concelex îşi demonstrează angajamentul său pentru conservarea planetei noastre, sprijinind proiecte verzi prin neutralizarea emisiilor de CO2 pe care le produce”, a declarat Daniel Piturlea, director general Concelex. 

    Măsurarea amprentei sale şi compensarea emisiilor inevitabile de gaze cu efect de seră este o componentă cheie a strategiei de sustenabilitate îmbraţişată de Concelex. Strategia „zero emisii de CO2” a fost implementată în România cu ajutorul firmelor Blue Planet şi Carbon Expert, partenerii grupului elveţian Allcot.

    Concelex este una dintre cele mai mari firme de construcţii din România, cu o vechime în piaţă de 22 ani. La nivelul anului 2015, cifra de afaceri a companiei a fost  de 27,8 milioane de euro, în creştere cu 260% faţa de anul precedent. Pentru 2016, compania estimează un rulaj de 16 milioane de euro. 

     

     

  • Proiectul care va schimba profund relaţia dintre proprietar şi chiriaş

    După 10 ani de experienţă în real estate, Alexandru Boff şi-a propus să schimbe procesul de închiriere pe segmentul rezidenţial premium în Bucureşti. El a lansat The Middleman, un proiect care are ca scop revoluţionarea relaţiei dintre proprietari şi chiriaşi.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    The Middleman reprezintă primul serviciu din România care combină brokerajul cu property managementul şi care transformă comisionul într-o taxă de property management, potrivit reprezentanţilor start-up-ului. Potrivit informaţiilor lor, un astfel de proiect nu există până în acest moment nici pe plan internaţional. Inovaţia The Middleman este reprezentată şi de implicarea unui soft CRM sincronizat cu o aplicaţie mobilă care permite proprietarului să aibă acces permanent la informaţii despre proprietatea sa, indiferent că vorbim situaţia plăţii utilităţilor, intervenţii tehnice, cele legate de profitabilitatea proprietăţii.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Produsul aduce o situaţie de ”win-win” deopotrivă proprietarilor şi chiriaşilor, relaţia dintre ei fiind eficientizată: spre exemplu, comisionul la închiriere se plăteşte în 12 tranşe lunare care includ servicii de property management; se reduc semnificativ costurile cu monitorizarea contractelor de închiriere; utilizatorii beneficiază de servicii profesioniste din partea unei echipe cu experienţă în facility management. De asemenea, companiile multinaţionale au costuri scăzute cu relocarea angajaţilor prin eliminarea comisionului la închiriere, iar chiriaşii beneficiază de servicii de suport 24/7 (plata utilităţilor, intervenţii tehnice etc.).

    DESCRIEREA INOVAŢIEI:

    Experienţa acumulată în ultimii ani în gestionarea situaţiilor limită apărute în derularea contractului de închiriere l-a determinat pe Alexandru Boff sa conceapă un serviciu care să asigure proprietarii de o mai bună gestionare a contractelor de închiriere. Prin intermediul acestei aplicaţii, proprietarului sau dezvoltatorului imobiliar i se oferă oportunitatea de a plăti comisionul la închiriere, cu valoare între 50% şi 100% din valoarea chiriei pe o lună, în 12 rate lunare egale. În această sumă este inclus, fără costuri suplimentare, un contract de property management care presupune plata impozitelor aferente imobilului, asistenţă tehnică 24/7, inspecţia trimestrială a apartamentului. De asemenea, The Middleman preia toate facturile de utilităţi şi le plăteşte în numele chiriaşului, cu opţiune şi pentru plata chiriei, pentru a preîntâmpina situaţii conflictuale între chiriaşi şi proprietari. De asemenea, nici chiriaşul nu plăteşte comision la închiriere.

    The Middleman funcţionând ca un servici de suport complex, în special pentru companiile multinaţionale, în procesul de relocare a angajaţilor săi. Acesta presupune, pe lângă eliminarea comisionului de închiriere, servicii de property management şi asistenţă tehnică 24/7 pe toată durata contractului. Resursele alocate de companii în acest proces se reduc considerabil, în special pentru că The Middleman negociază tarife preferenţiale cu furnizorii de servicii tehnice. Concret, două persoane alocate pe teren preiau ofertele din piaţă (de la dezvoltatori, proprietari persoane fizice şi juridice, etc.) în baza unui formular pe care îl completează la faţa locului împreună cu un set de poze profesionale. Acestea sunt introduse în baza de date sincronizată cu softul de administrare (CRM intern) şi cu site-urile de profil (imobiliare.ro, site propriu etc).

    După ce se închiriază proprietatea, începe contractul de property management. Un property manager coordonează serviciul externalizat de facility management cu proprietăţile în administrare. Totul este sintetizat într-un soft intern la care proprietarul va avea acces pentru a vedea statusul proprietăţii. La sfârşitul fiecărei luni, proprietarul va primi un raport de activitate ce va conţine toate acţiunile întreprinse, dar şi ce apartamente sunt disponibile în acelaşi imobil, pentru eventuale noi investiţii. Pe aplicaţia mobilă, disponibilă pentru platformele Android şi iOS. părţile implicate vor putea să consulte, în timp real, situaţia proprietăţii.
     

  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea unui imperiu

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Cum a reuşit o fetiţă de 11 ani să facă 11 milioane de dolari: ideea i-a venit la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină

    O fetiţă de 11 ani din Texas, Statele Unite, a încheiat un contract în valoare de 11 milioane de dolari cu lanţul Whole Foods, care prevede că 55 de magazine îi vor pune la vânzare brandul său de limonadă.

    BeeSweet, limonada produsă de Mikaila Ulmer, a fost dezvoltată cu cei 60.000 de dolari pe care fetiţa i-a primit în urma apariţiei la emisiunea americană “Shark Tank”.

    După apariţia în emisiune, ea a servit limonadă mai multor personalităţi printre care şi preşedintele american Barack Obama; ea a fost invitată şi să facă parte din proiectul celor de la Google Dare to be digital.

    Ideea i-a venit tinerei la vârsta de 4 ani, când a fost înţepată de o albină. A început apoi să le studieze şi a decis să folosească reţeta de limonadă a bunicii pentru a strânge bani. Destinaţia banilor? Organizaţii ce ajută albinele.

    Citeşte şi povestea lui Povestea lui Mark Cuban, creatorul emisiunii “Shark Tank”, care are o avere de peste 3 miliarde de dolari