BusinessMagazin

Tag: continut

  • Cum a ajuns Kris Jenner de la casnică la conducerea unui imperiu

    La începutul acestui an, Kris Jenner semnat un contract în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a realiza încă patru sezoane ale reality-show-urilor despre familia Kardashian. Familie care a clădit un imperiu de sute de milioane de dolari, iar secretul stă în abilităţile de marketing ale lui Jenner, mama fetelor Kardashian.

    Kourtney (35 de ani), Kim (34 de ani), Khloe (30 de ani), Kendall (19 ani) şi Kylie (17 ani), cele cinci surori Kardashian, câştigau în anul 2011 peste 65 de milioane de dolari din emisiuni de televiziune precum Keeping Up With the Kardashians, din diverse contracte de marketing încheiate de Kris Jenner cu companii interesate să se promoveze prin intermediul vedetelor sau din produse semnate sub numele familiei, cum este parfumul unisex lansat de Khloe şi sotul ei Lamar Odom.

    Kris Jenner (59 de ani), mama a şase copii, este aproape în totalitate responsabilă pentru afacerea de familie. “Mi-ar plăcea ca emisiunea Keeping Up With the Kardashians să ajungă la sezonul 26. Cine ar fi crezut atunci că afacerea va fi atât de profitabilă? Ar fi trebuit să am mai mulţi copii care să contribuie la încasările familiei”, spune Jenner. Şi nu este singura emisiune în care familia este în rolul principal, fetele fiind implicate şi separat în diferite proiecte, precum Kourtney and Kim Take New York sau Kourtney and Khloe Take Miami, în care sunt prezentate detalii intime din viaţa celor trei surori.

    La rotunjirea veniturilor contribuie şi apariţiile în reclame ale fetelor. Spre exemplu, Kim a fost imaginea încălţărilor Skechers într-o reclamă pentru Super Bowl, care a costat compania trei milioane de dolari pentru 30 de secunde de emisie. În vârstă de 34 de ani, Kim este de departe cea mai cunoscută dintre surori, onorariul ei putând ajunge chiar şi la 250.000 de dolari doar ca să participe la un anumit eveniment, în timp ce publicarea unui singur mesaj pe Twitter, unde este citită de zeci de milioane de fani, ajunge la 25.000 de dolari. Khloe si Kourtney au onorarii mai mici, de aproximativ 20.000 de dolari, în timp ce tatăl lor vitreg, Bruce Jenner, încasează 10.000 de dolari pentru prezenţă.

    Povestea familiei Kardashian şi a succesului fulminant de care se bucură astăzi a început cu un clip video pornografic ce îi prezenta pe Kim şi un fost prieten, rapperul Ray J, pe care Kris Jenner l-a vândut distribuitorului Vivid Entertainment. În februarie 2007, fiica ei i-a povestit despre înregistrare şi, cum Jenner încerca încă de atunci să facă viaţa familiei ei subiectul unui reality show, decizia de a vinde conţinutul a fost destul de rapidă. “Iniţial mi-am zis că nu vom mai avea nicio şansă să ajungem vedetele unui reality show”, spune Jenner, care este de altfel şi managerul familiei Kardashian, având un comision de 10% din încasările familiei.

    Totul risca să se transforme într-un scandal de proporţii din care familia ar fi ieşit cu siguranţă cu imaginea şifonată, dar Jenner, care susţine că n-a vazut niciodată conţinutul înregistrării, a angajat un expert în comunicare, în încercarea de a îndulci situaţia. “Rolul meu era să transform acum cele 15 minute de faimă ale fiicei mele în 30”, mai spune managerul familiei Kadashian. Într-un final, înregistrarea a fost cumpărată de Vivid Entertainment pentru 5 milioane de dolari şi a devenit în scurtă vreme cel mai bine vândut DVD al anului.

    Surorile Kardashian, care au lansat şi o autobiografie numită Kardashian Konfidential, au apărut de atunci în nenumărate reclame pentru orice fel de produse, de la încălţari, la hârtie igienică sau pastile pentru slăbit. În plan este şi lansarea unui magazin cu produse imprimate cu imagini cu celebrităţi în cadrul hotelului Mirage din Las Vegas. Fratele lor Robert (27 de ani) a rămas însă mai în umbră în lumea showbiz-ului.

    “Mama a fost dintotdeauna genul de persoană care încearcă să transforme apa în vin”, spune Khloe. Probabil tocmai această reţetă a făcut dintr-o familie relativ necunoscută până în 2007 un subiect al mai multor emisiuni de televiziune, care atrage milioane de telespectatori.

  • Alimentul care rezistă mii de ani fără să se strice. Cercetătorii au descifrat secretul

    Arheologii din vremurile noastre au descoperit numeroase lucruri surprinzătoare în mormintele egiptene. Printre bijuteriile şi celelate comori ascunse în aceste locuri misterioase se numără şi vase conţinând miere ce datează de acum câteva mii de ani şi care continuă să fie bună de mâncat în ciuda trecerii timpului.

    Există alte câteva alimente care se păstrează bune, în stare crudă, pentru o perioadă lungă de timp: sarea, zahărul şi orezul uscat sunt câteva dintre ele. Totuşi, miere este specială: ea rezistă trecerii timpului şi se menţine într-o stare complet comestibilă; poate că nu am dori să gustăm orez crud sau să mâncăm sare, însă putem să desfacem o urnă cu miere de acum câteva mii de ani şi să ne bucurăm de ea, fără a o pregăti în vreun mod special, ca şi cum ar fi veche de o zi. Mai mult, longevitatea mierii îi conferă şi alte proprietăţi (cum ar fi cele medicinale) pe care alte alimente cu o durată lungă de viaţă nu o au. Acest lucru ne face să ne întrebăm – ce anume face mierea să fie un aliment atât de special?

    Răspunsul este unul aproape la fel de complex ca aroma mierii: este vorba de mai mulţi factori ce lucrează într-o armonie perfectă pentru a obţine acest efect.

    Primul motiv se datorează compoziţiei chimice a mierii. Mierea este, în primul rând, un zahăr. Zaharurile sunt higroscopice, termen ce înseamnă că în starea lor naturală conţin foarte puţină apă, dar că o pot absorbi cu uşurinţă din atmosferă dacă nu sunt acoperite. „Mierea, în forma ei naturală, conţine foarte puţină umiditate. Într-un astfel de mediu foarte puţine bacterii sau microorganisme pot supravieţui, astfel că mor”, explică Amina Harris, director executiv în cadrul Honey and Pollination Center de la Institutul Robert Mondavi al Universităţii California. Explicaţia lui Harris dezvăluie un element important al longevităţii mierii: pentru ca mierea să se strice, este nevoie să fie ceva în interiorul său care să se strice. Într-un astfel de mediu neplăcut, organismele nu pot supravieţui suficient de mult în miere pentru a avea oportunitate de a „strica” acest aliment.

    De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găseşte undeva între 3 şi 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice doreşte să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile şi alte organisme care scurtează durata de viaţă a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranţa de viaţă în miere este foarte scăzută.

    Totuşi, mierea nu este singurul aliment higroscopic. Melasa, spre exemplu, un reziduu ce provine din extragerea zahărului din sfeclă, este extrem de higroscopică şi totodată este acidă (însă mai puţin ca mierea, având un pH de 5,5). Totuşi, deşi rezistă mult, melasa se strică în cele din urmă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.

  • De ce acest oraş din Germania a interzis capsulele de cafea

    Capsulele de cafea pentru espressor au fost interzise în clădirile autorităţilor din oraşul Hamburg din Germania. Decizia a fost luată pentru că aceste produse nu îndeplinesc standardele de sustenabilitate. Capsulele de cafea, precum cele vândute de Nestle sau Keurig, au fost interzise deoarece se crează deşeuri inutile şi conţin şi aluminiu, informează CNN. Un reprezentant al autorităţilor din Hamburg a declarat că acele capsule conţin 3 grame de deşeu pentru fiecare 6 grame de cafea.

    Autorităţile nu au luat în vizor doar capsulele ci şi farfuriile din plastic, sticlele de apă de plastic, cutiile de bere sau suc, anumite produse de curăţenie şi chiar anumite tipuri de vopsele. “Obiectivul nostru este să creştem cota de piaţă a produselor prietenoase cu mediul în încercarea de a combate schimbările climatice”, a declarat senatorul Jens Kerstan.

    Capsulele de cafea au câştigat foarte mult în popularitate în rândul populaţiei. Euromonitor a spus că aceste produse au înregistrat “o creştere colosală” şi, de asemenea, rămân un factor de creştere important pe piaţa din SUA. Mai mult de un sfert din gospodăriile din Statele au un espressor care funcţionează cu capsule de cafea.

  • Cum protejezi drepturile de autor când conţinutul e gratis?

    Platforma de distribuţie video YouTube a ajuns, în 2016, la 1 miliard de vizitatori pe lună; cu alte cuvinte, o treime dintre utilizatorii de internet au intrat cel puţin o dată pe site. Creşterea anuală de ore vizionate este de 50% pe desktop şi de 100% pe mobil, în vreme ce rata de urcare a materialelor pe platformă a ajuns la 400 de ore pe minut. YouTube este un canal gratuit de vizionare a conţinutului, iar acest lucru asigură atât succesul său, cât şi numeroase probleme. Cea mai mare dintre acestea e legată de încălcarea drepturilor de autor.

    Pe lângă conţinutul propriu, oamenii includ şi foarte multe elemente care nu le aparţin; pentru a combate acest fenomen, Google a început să dezvolte un instrument numit Content ID. Am fost invitat la Zürich, alături de alţi jurnalişti, pentru a înţelege cum protejează YouTube drepturile de autor ale „adevăraţilor” proprietari, dar şi pe cele ale creatorilor independenţi de conţinut, care generează majoritatea orelor încărcate pe platformă.

    În septembrie, Google şi-a sărbătorit majoratul: au trecut 18 ani de când doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin, puneau bazele companiei ce avea să revoluţioneze internetul. La sfârşitul lui 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari, dar şi după modul de percepţie de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    Nouă ani mai târziu, Google a rămas în top 3 al celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest, au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.

    La biroul din Zürich, cel mai mare din Europa, lucrează peste 2.000 de oameni, majoritatea fiind ingineri şi programatori. O treime dintre aceştia au şi doctorat, după cum a explicat David Erb, directorul de inginerie al YouTube. Biroul de la Zürich este, aşadar, unul dintre cele mai mari ale Google: printre dotările standard pe care te aştepţi să le găseşti, precum sălile de mese cu tematică sau cafenele de pe fiecare etaj, biroul din Zürich mi s-a părut mult mai apropiat de ceea ce îţi imaginezi atunci când te gândeşti la start-up-urile din Silicon Valley. Şi mă refer aici la tobogane prin care angajaţii pot ajunge de la birou direct în sala de mese (o altă variantă, pentru cei mai curajoşi, este un stâlp inspirat de cele din sediile pompierilor), camere de relaxare unde programatorii pot să joace ping-pong, fotbal de masă sau chiar să cânte la tobe şi, desigur, spaţii închise în care să poţi dormi câteva minute dacă e cazul. Powernap, să îi spunem. Nu este primul birou Google pe care îl vizitez, dar este cel mai impresionant.

    După un scurt tur al sediului, am trecut la partea practică a întâlnirii, alături de David Erb, director de inginerie al YouTube, Fabio Magagna, project manager al Content ID, şi Simon Morrison, public policy manager în cadrul Google. Cum se pot proteja drepturile de autor pe o platformă care distribuie gratuit conţinutul?

    Înainte de apariţia sistemului Content ID, partenerii Google (companiile care îşi asumă conţinut prin trimiterea materialelor originale, atestate din punct de vedere legal – n.red.) puteau apela doar la Digital Millennium Copyright Act (DMCA) pentru a cere înlăturarea de pe YouTube a unor materiale ce le încălcau dreptul de proprietate intelectuală. Content ID a fost astfel construit pentru a oferi o alternativă: păstrarea online a materialului respectiv şi monetizarea sa de către cei care deţin drepturile. Astăzi, peste 98% din reclamaţii vin prin Content ID, în vreme ce apelările prin DMCA mai reprezintă doar 2%.

    Digital Millennium Copyright Act (DMCA)
    este o lege valabilă În Statele Unite care implementează, practic, două tratate emise În 1996 de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO). Actul reglementează modul În care conţinutul poate fi preluat şi sancţiunile acordate celor care piratează proprietatea intelectuală; principala schimbare faţă de legile anterioare se referă la limitarea sancţiunilor acordate furnizorilor de internet, aceştia nemaifiind consideraţi responsabili faţă de acţiunile utilizatorilor cărora le asigură accesul la internet. DMCA a fost adoptată de către preşedintele Bill Clinton În 1998.

    Cum funcţionează însă Content ID? Sistemul detecteză similarităţi în secvenţe audio sau video şi anunţă proprietarul de drept că o parte din material a fost folosit de către o terţă parte. Sistemul este extrem de intuitiv, după cum am aflat în timpul unui exerciţiu practic: partenerii Google trebuie să încarce un fişier de referinţă, iar Content ID îl va include în baza de date folosită la scanarea materialelor produse de către creatorii de conţinut. Împreună cu fişierul de referinţă, partenerii pot seta o serie de măsuri ce trebuie luate atunci se detectează un material ce foloseşte parte din proprietatea intelectuală: blocarea acelui material, monetizarea sa sau pur şi simplu monitorizarea materialului pe YouTube – câtă lume îl vizionează, ce reacţii au oamenii la el şi aşa mai departe.

  • “Mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Ea este unul dintre cei mai populari vloggeri de fashion din România

    Laura Muşuroaea, creatoarea canalului cu acelaşi nume, a ajuns să aibă, în cinci ani, în jur de 70.000 de abonaţi: „A evoluat încetişor, dar sigur. Acum cinci ani când am început eu piaţa nu era pregătită pentru un astfel de conţinut, dar nici eu nu mă ocupam serios de canal. După doi ani mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac cu adevărat şi m-am pus serios pe treabă. Am început să postez constant, să învăţ să montez mai bine, să găsesc subiecte cât mai interesante, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Cu timpul, oamenii s-au obişnuit şi acest tip de conţinut a devenit tot mai de interes“, spune tânăra de 25 de ani.

    A descoperit comunitatea vloggerilor din zona de beauty din întâmplare, căutând sfaturi pe internet. A fost fascinată de faptul că există clipuri în care oamenii îţi dau sfaturi şi te ajută împărtăşind experienţa lor cu tine. „Am urmărit cu mare atenţie tutorialele respective. La noi nu se găseau acele produse şi mi-a fost dificil să le realizez. Am căutat astfel de clipuri în limba română, dar am rămas foarte dezamăgită pentru că nu existau. Fiind foarte entuziasmată de ce se întâmplă în afară, am prins curaj să încep eu să fac astfel de clipuri.“ Ca sursă de inspiraţie o aminteşte pe Anna Saccone, o vloggeriţă din Irlanda pe care o urmărea deja de câteva luni. Ea făcea tutoriale de machiaj, arăta cum îşi aranjează părul într-o zi obişnuită sau cum îşi alegea vestimentaţia. Încet-încet a descoperit şi alţi vloggeri şi a fost tot mai fascinată de idee.

    Tânăra defineşte vloggingul ca „un nou tip de televiziune, dar una mai apropiată de public, mai transparentă, cu un mesaj mai cald“; tocmai din acest motiv a investit constant în aparatură, în cursuri şi a învăţat să lucreze în programe de montaj şi de sunet. Tema clipului o decide, de obicei, în funcţie de perioada anului sau în funcţie de cererile abonaţilor săi. „Dacă este Crăciun, am să dau un exemplu de machiaj pentru o petrecere sau câteva idei de ţinute. Dar există şi anumite clipuri stabilite de comunitate care se fac lunar; durata unui clip nu depăşeşte 10 minute, deoarece experienţa mi-a demonstrat că peste acest timp oamenii îşi pierd răbdarea de a viziona. Dar cred că trebuie să îţi simţi comunitatea, să îi asculţi, să înţelegi ce îşi doresc şi ei. Momentan postez de două ori pe săptămână. Frecvenţa se stabileşte şi în funcţie de nişă, public şi cerere. Eu când am început nu aveam un program, postam când îmi aduceam aminte. Dar, în timp, am înţeles importanţa de a posta constant. Cred că nu contează cât de mult postezi într-o săptămână, atât timp cât este constant, oamenii îţi ştiu programul şi ştiu că se pot baza pe tine.“

    Nu a plecat de la început cu ideea de a câştiga bani de pe urma canalului, fiind mai degrabă vorba de un hobby, în ideea de a-şi ocupa timpul cu ceva. Cu timpul, a descoperit că asta îi este vocaţia şi „uşor-uşor a început să fie monetizată. Vă pot spune că mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Şi în cazul Laurei Muşuroaea, parteneriatele cu branduri reprezintă principala sursă de venit: „Am avut diferite campanii cu branduri, pentru care am realizat clipuri. Am refuzat nenumărate campanii pentru firme în care nu cred sau ale căror produse nu le folosesc“. Deşi banii sunt un factor foarte important, spune ea, ideal este ca cei care creează conţinut să nu promoveze produse în care nu cred.

  • Adio, ţigări aromate! Legea privind comercializarea acestora a fost promulgată

    Punerea pe piaţă a ţigărilor şi a tutunului rulat cu aromă caracteristică, cum ar fi aromele de fructe, condimente, ierburi, alcool, dulciuri sau vanilie, va fi interzisă, după ce preşedintele Klaus Iohannis a promulgat joi legea care transpune Directiva 2014/40/UE.

    Legea stabileşte condiţiile pentru fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun şi a celor conexe, în scopul preluării în legislaţia naţională a reglementărilor europene şi internaţionale promovate pentru reducerea consumului de tutun, îndeosebi în rândul tinerilor. În termen de 30 de zile de la de la data intrării în vigoare a legii, Guvernul va pune de acord toate actele sale de punere în aplicare cu dispoziţiile prezentei legi.

    Legea introduce noi condiţii privind ingredientele utilizate în fabricarea produselor din tutun, inscripţionarea şi prezentarea produselor din tutun, trasabilitatea, elementele de securitate şi comerţul transfrontalier la distanţă cu produse din tutun şi conexe.

    De asemenea, sunt reglementate şi nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină şi monoxid de carbon.

    Potrivit noului proiect de lege, va fi interzisă punerea pe piaţă a ţigărilor şi a tutunului rulat care au o aromă caracteristică, respectiv un miros sau gust diferite de cel al tutunului, cum ar fi aromele de fructe, condimente, ierburi, alcool, dulciuri sau vanilie.

    “Produsele cu aromă caracteristică al căror volum al vânzărilor la nivelul întregii UE reprezintă 3% sau mai mult într-o anumită categorie de produse vor fi interzise din 20 mai 2020. De asemenea, va fi interzisă punerea pe piaţă a tuturor produselor din tutun care conţin aditivi speciali, precum vitamine, cafeină, taurină şi creează astfel impresia că un produs din tutun are un efect benefic asupra sănătăţii sau că prezintă riscuri mai mici pentru aceasta, dar şi a celor care conţin arome în capsule, filtru sau în alte caracteristici tehnice”, preciza guvernul, în calitate de iniţiator al proiectului.

  • Paşi spre modelul de business al viitorului

    Tehnologia produce o schimbare profundă în felul în care lucrează angajaţii, modul în care acţionează companiile şi felul în care se comportă clienţii. Era digitală aduce oportunităţi, dar şi provocări suplimentare faţă de cele cu care eram obişnuiţi. În prezent, concurăm cu toate lumea de pe piaţa globală, iar pentru un produs standardizat toată piaţa globală este un concurent. Valeriu Nistor, director enterprise business unit la Vodafone România, povesteşte cum se pot pregăti companiile pentru noile modele de business.

    Tehnologia câştigă tot mai mult teren nu doar în viaţa consumatorilor finali, ci şi a companiilor. Pare greu de imaginat ca în prezent un avocat, de pildă, să nu aibă un device conectat permanent sau ca o firmă de transport să nu aibă intrumente prin care să monitorizeze permanent locul în care se află vehiculele din flota sa şi, implicit, mărfurile transportate. Cum poate o firmă să fie mai pregătită pentru noile modele de business? Cum pot fi companiile mai eficiente? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările de la care a plecat Vodafone România când a realizat platforma Ready Business Score, un instrument prin care companiile pot să-şi evalueze eficienţa afacerilor în comparaţie cu competitorii, precum şi gradul de adaptare la noile tendinţe tehnologice. Companiile pot completa chestionarul online accesibil la ready.vodafone.ro, pentru a obţine o analiză personalizată a afacerii, bazată pe nevoile sale pentru a-şi creşte eficienţa. Analiza personalizată este însoţită de un raport detaliat ce conţine recomandări de soluţii din trei arii importante pentru orice afacere: agilitate operaţională, conectarea angajaţilor şi interacţiunea cu clienţii.

    „Conceptul a fost dezvoltat în ultimul an şi este o continuare a călătoriei anunţate în urmă cu un an, în domeniul Revoluţiei Industriale 4.0“, spune Valeriu Nistor, la prima întâlnire cu presa de la preluare a noului său rol, conducerea departamentului comercial dedicat mediului B2B din cadrul celui de-al doilea jucător de pe piaţa locală de comunicaţii mobile. Pe parcursul carierei sale, a fost şeful IBM România (2013-2014) şi a lucrat timp de zece ani în cadrul Xerox ca director de marketing pentru Europa Centrală şi de Est, apoi ca director general al Xerox România, iar ulterior ca director general al Xerox Austria. Ulterior, el a înfiinţat împreună cu alţi asociaţii Soar Management şi Investiţii, o firmă specializată în restructurarea de companii şi consilierea în fuziuni şi achiziţii, care s-a extins apoi şi pe segmentul de investiţii proprii în firme.

    „Acum trei ani am lansat conceptul Ready Business, pentru a ajuta mediul de afaceri să fie pregătit să-şi servească clienţii şi să se promoveze mai bine“, afirmă Nistor. Şi dă ca exemplu un testimonial al unui client, reţeaua Sensiblu. În fiecare farmacie a lanţului sunt prezente circa 20.000 de produse; managementul stocurilor este critic, iar cererile clienţilor se corelează permanent cu comenzile către furnizori. „Organizarea unei reţele cu peste 400 de farmacii astfel încât să nu lipsească produsele de la raft nu pare simplă, dar cu sistemul implementat este uşor de gestionat“, arată testimonialul care a făcut parte din campania de promovare a serviciului la momentul lansării. În  alte câteva situaţii Vodafone a derulat proiecte similare, iar Valeriu Nistor dă ca exemplu clienţi ca Albalact şi Mega Image. „În 2015 au apărut soluţiile digitale, iar la sfârşitul anului trecut am lansat soluţiile digitale colaborative, cu o abordare similară. În primăvara acestui an am continuat conceptul şi am demarat proiecte de acest fel prin colaborarea cu La Fântâna şi Ursus.“ Valeriu Nistor spune că noua lansare este o continuare a călătoriei anunţate anul trecut de predecesorul său, Markus Lause. Tehnologia machine-to-machine, numită şi M2M, câştigă tot mai mult teren, afirma Markus Lause cu prilejul lansării a patru soluţii prin care companiile pot automatiza diferite activităţi conectând la internet printr-o cartelă SIM de comunicaţii mobile diferite echipamente, de la vitrine frigorifice la vehicule, camere video sau contoare de energie. „În România, piaţa are o valoare anuală de 20-30 de milioane de euro, dar se va dubla în patru ani, conform unei estimări a companiei Analysys Mason. Eu cred că estimarea este conservatoare şi dezvoltarea va fi mai rapidă. Creşterea în valoare a pieţei va fi în strânsă legătură cu numărul de SIM-uri M2M conectate“, spunea Lause, care a ţinut să precizeze că Vodafone în acest segment nu vinde o simplă conexiune, ci un serviciu.

    Iar de-atunci, lucrurile s-au schimbat destul de mult. „În 2016 avem de două ori mai mulţi utilizatori business ai serviciilor 4G decât în 2014. Iar traficul de business a crescut de patru ori. Numai în ultimul an traficul a crescut cu un procent de trei cifre“, afirmă Valeriu Nistor. Tot el completează că explozia în segmentul traficului de date nu reflectă doar un tranzit de la 3G spre 4G, dar şi o nevoie suplimentară semnificativă, schimbarea modului de lucru al companiilor, care se modifică rapid spre mediul digital. „Fenomenul este accelerat şi de platformele 4G pe care le-am pus la dispoziţie“, adaugă reprezentantul companiei. Şi dă ca exemplu faptul că în digital media signage, numărul de clienţi a crescut de ptru ori în 2016 faţă de 2015; „S-a ajuns la nivelul la care proprietarii acestor panouri au conţinut specializat personalizat“. În domeniul supravegherii video, a crescut de zece ori numărul de clienţi în 2016 faţă de 2015, iar Nistor spune că există un motor care a ajutat la producerea acestui salt semnificativ faţă de alte zone, anume faptul că supravegherea video este privită deopotrivă ca un element de securitate, dar şi ca un element de monitorizare în timp real. „Combinaţia dintre ele a făcut ca acest salt să fie important.“

  • Un parlamentar vrea să le ia adolescenţilor una dintre cele mai mari plăceri

    Este vorba despre o iniţiativă care îi vizează pe toţi copiii care nu au împlinit vârsta de 16 ani.

    Aceştia nu vor mai putea să cumpere sucuri care conţin zahăr, dacă un proiect depus în Parlament devine lege. Iniţiatorul mai vrea ca pe ambalaje să existe avertismente, la fel ca pe pachetele de ţigări, cât şi o taxă care să crească preţul acestor produse.

    Un pahar de suc de 250 de mililitri conţine nu mai puţin de zece cuburi de zahăr. Aproape dublu faţă de cât are nevoie un copil într-o zi. De aceea, un deputat vrea ca pe sticlele şi cutiile de suc să existe avertismente, dar şi scumpirea acestor produse, scrie botosaneanul.ro

    Gheorghe Udrişte, iniţiatorul legii – sucurile cu zahăr interzise copiilor: „Aplicarea pe recipienţi care conţin asemenea băuturi a unor anunţuri de avertizare în sensul că, de exemplu, zahărul dăunează grav sănătăţii. În sensul că nu este permis copiilor sub 16 ani.”
    Şerban Damian, nutriţionist: „E bine să se înţeleagă că un consum ocazional nu dăunează. E vorba de cantitate şi de frecvenţa consumului”.