BusinessMagazin

Tag: consultanta

  • Doi tineri din Bucureşti încuie corporatiştii într-o cameră şi fac bani din asta

    Vlad Istrate(23 de ani) şi Denise Ionescu(25 de ani) sunt freelanceri: Vlad în domeniul financiar iar Denise în zona traducerilor. În prezent ambii urmează un master de consultanţă în afaceri la Universitatea Bucureşti, dar timpul liber şi-l petrec punând bazele Bolthaus, un business de tip escape the room.

    “Ideea ne-a venit imediat după ce am auzit de acest concept de la nişte prieteni, iar după ce am jucat prima cameră deja am decis să pornim la drum cu propriul escape room. Conceptul ni s-a părut inedit şi datorită faptului că pe vremea aceea nu se găseau atât de multe escape-uri în Bucureşti; ni s-a părut o oportunitate bună de afacere. Am luat-o ca pe o provocare, dacă în alte ţări se poate, la noi de ce nu?”, povesteşte Denise Ionescu.

    Au pornit businessul în vara anului 2015, însă “începutul a fost destul de lent, având o singură cameră pe vremea aceea (Tutankhamun’s Curse) iar publicitatea rezumându-se la <word of mouth> adică recomandarea prietenilor, aceştia fiind de altfel clienţii noştri din acea vară.” În toamnă au terminat şi a doua cameră, Mayan Maze, şi au început să investească în publicitate pe canalele populare de socializare precum Facebook, Google+, Instagram şi chiar pe motorul de căutare Google.

    “Datorită faptului că Bolthaus operează în locaţie proprie, am avut posibilitatea de a construi totul pe placul nostru şi pe stilul imaginat de către noi. Renovarea şi amenajarea locului au costat în jur de 10.000 de euro, deoarece a necesitat un <facelift> considerabil, fiind un imobil vechi. Decorul, aparatura de logistică, site-ul, camerele de joc şi tot ce se mai poate adăuga până la produsul finit au mai costat încă 7.000 de euro”, spun cei doi.

    Elementele de diferenţiere faţă de alte afaceri similare, crede Denise Ionescu, sunt cele fizice şi dinamice pe care le-au încorporat în camera Mayan Maze. “Camera nu este una clasică unde jocurile sunt rezolvate stând pe scaun sau pe jos – ci există posibilităţi de a te simţi în întregime într-o junglă veritabilă. Mai multe nu putem spune pentru a nu strica surpriza celor care nu au apucat să joace încă. De asemenea, considerăm ca locaţia este un avantaj, totul fiind nou cu un aspect modern.”

  • Urmaţi-vă propriul stil de management

    Nu şi-a plănuit cu minuţiozitate cariera şi a mers mai degreabă pe instinct. „Nu m-am dus la şcoală cu ideea de a deveni un manager, de a lucra în zona de consultanţă. Am învăţat pe parcurs ceea ce îmi place şi la ce sunt mai bună sau mai puţin bună“, spune Sorina Mardare, şefa departamentului Business Process Outsourcing a Deloitte (contabilitate, salarizare, fiscalitate si externalizare de personal).

    A lucrat timp de 13 ani în departamentul de audit, unde a evoluat pe diferite poziţii, până la conducerea acestuia. În 2008 a decis să facă o schimbare şi s-a mutat în cadrul departamentului Tax & Legal, unde a dezvoltat zona de servicii externalizate. „Am luat o echipă micuţă, tânără, cu rezultate pe măsura echipei şi am dezvoltat împreună un business de peste 2 milioane de euro.“ La început, în 2008, acest departament avea o cifră de afaceri de 500-600.000 de euro, apoi afacerea a crescut „organic, prin dezvoltarea oamenilor de aici“ către un milion de euro, apoi a ajuns la 2 milioane, unde s-a menţinut în ultimii 2-3 ani.

    Despre serviciul pe care-l conduce spune că este un „one stop shop“, adică un loc unde un client poate angaja serviciile de care are nevoie de la înfiinţarea companiei, pe partea juridică, la partea fiscală (taxe şi impozite) şi raportare financiară. „Ideea este că antreprenorii, companiile care vin în România vor să se concentreze pe business, nu să angajeze fiscalist, avocat şi contabil şi credem noi că este în folosul lor să vină la un furnizor de servicii de unde pot obţine tot pachetul.“

    Sorina Mardare spune că la Deloitte „vindem oameni şi calitatea omului şi cunoştinţele pe care le are. Nu vindem nici pantofi, nici gogoşi, nici Coca-Cola, ci oameni“, iar lucrul cu oameni nu este foarte uşor, este necesară o doză de energie, atenţie sau empatie, „nu le poţi spune oamenilor din echipă: „Ştiţi ce, eu am o zi proastă astăzi. Vă rog să mă lăsaţi în pace“.
    Piaţa de servicii şi consultanţă s-a schimbat mult în ultimii ani, iar clientul din această zonă este „mult mai sofisticat, un client care foloseşte şi apreciază mult tehnologia care poate să-l ajute în operaţiuni, un client care pune accent pe timpul de răspuns“, spune Mardare.

    Impactul tehnologic şi-a lăsat amprenta şi în acest domeniu, iar aşteptările au crescut şi timpul de răspuns s-a redus din ce în ce mai mult „Toată lumea vrea soluţii şi răspunsuri în timp real. Se pune preţ pe accesul online la raportările financiare şi fiscale“. Sorina Mardare mai punctează faptul că trebuie ca „înţelegerea nevoilor clientului să aibă loc la primul contact“.
    „La fel ca un medic, un consultant trebuie să ştie să-ţi pună un diagnostic corect. Ca şi cum te-ai duce la doctor şi-i spui că te doare în dreapta, iar el te consultă şi te pune să vii şi următoarea zi şi tot aşa pentru că nu ştie unde e problema. Piaţa se va educa din ce în ce mai mult în ceea ce se vrea să ofere un consultant, cum se vrea şi cât de repede. Suntem o ţară în care există din ce în ce mai multe SSC-uri (centre de livrare servicii), care şi-au pus amprenta pe zona serviciilor profesionale. Trebuie să te adaptezi ca să nu pierzi“, adaugă ea.

    Vorbind de tehnologie şi influenţa acesteia asupra afacerilor, Mardare îşi aduce aminte despre cum era munca de auditor în urmă cu 10-15 ani, când un top de hârtie de pe masa din sala de conferinţă îi atrage atenţia „Luam hârtiile astea, nici n-am ştiut că se mai fac în firmă, un pix albastru şi unul roşu şi mergeam să audităm“, spune zâmbind partenerul de la Deloitte. „Acestea erau uneltele. Noi cu cunoştinţele şi entuziasmul nostru. În câţiva ani caietul a fost înlocuit cu un laptop, apoi a fost creat un program care între timp a devenit din ce în ce mai sofisticat, indiferent că vorbim de fiscalitate sau auditare.“
    Spre deosebire de cele mai multe companii, unde cele mai multe poziţii de conducere sunt ocupate de către bărbaţi, în cazul Deloitte, din aproximativ 600 de angajaţi, 425 sunt femei.

    În departamentul Sorinei Mardare sunt doar patru bărbaţi. Ea crede că femeile capabile şi nu întâmpină dificultăţi în a urca în carieră; mai crede că fiecare ar trebui să-şi urmeze propriul stil de management şi că femeile nu ar trebui să copieze stilul bărbătesc. „Femeia aduce mai multă emoţie şi empatie în discuţii, pe când bărbaţii sunt mai reci, mai calculaţi. Asta nu inseamnă că un stil de management este mai bun decât celalălalt. Multe femei fac o greşeală încercând să copieze stilul masculin, dar nu recomand aşa ceva. Trebuie să fii tu însăţi.“

    Sorina Mardare povesteşte şi cum îşi îndeamnă colegii să înveţe sau să „fure“ de la cei care îi impresionează într-un fel sau altul. „Învăţaţi de la mine şi luaţi exact lucrurile care vă plac şi care vă folosesc să vă dezvoltaţi. Nu copiaţi lucruri care simţiţi că nu vi se potrivesc şi nu vă ajută în dezvoltare“.

    Întreabată dacă nu cumva femeile resimt o presiune din afară (societate sau companie) să-şi dezvolte o carieră şi în acelaşi timp o viaţă de familie, Sorina Mardare spune că „întotdeauna doamnele au fost nevoite să jongleze cu mai multe roluri în societatea noastră. Provocarea este să aibă atât o viaţă de famile cât şi o carieră. Femeile, prin natura lor, au foarte multe aşteptări de la ele şi pun mai multă presiune asupra lor. Un bărbat cu copii poate, la ora 7 seara, spune că trebuie să se ducă acasă să facă baie copilului şi să-l culce. Altul poate spune că trebuie să termine un raport pentru ca dimineaţa să facă altceva, altul poate spune:  «Mă duc la bere cu băieţii jumătate de oră apoi mă duc acasă». O femeie în aceeaşi situaţie nu are aceste alternative, o femeie la ora de plecare ştie că trebuie să se ducă să ia copilul de la mama sau de la grădiniţă, să-i fac baie, să gătească. Punct. Raportul îl amână pentru după ora 10, după ce adoarme copilul“.

  • Lars Wiechen preia rolul de partener coordonator în departamentul de Consultanţă Financiară al Deloitte România

    Începând cu 1 iunie 2016, Lars Wiechen va prelua rolul de Partener coordonator în departamentul de Consultanţă Financiară al Deloitte România. El şi-a început activitatea la Deloitte în noiembrie 2014 ca Partener în departamentul de  Evaluare şi Modelare a afacerilor companiei, contribuind la creşterea cu 25% a activităţii departamentului de Consultanţă Financiară.

    Alături de Lars, Radu Dumitrescu a fost promovat pe poziţia de Partener şi va coordona ramura dedicată Serviciilor în fuziuni şi achiziţii şi Serviciilor de Reorganizare din cadrul departamentului de Consultanţă Financiară. Radu s-a alăturat Deloitte ca Senior Manager în urmă cu cinci ani, contribuind la dezvoltarea continuă a business-ului şi a membrilor echipei.

    Tot de la 1 iunie, noua echipă de Consultanţă Financiară a Deloitte îşi va extinde portofoliul de servicii prin alăturarea echipei de Investigarea fraudelor (Forensic), ca parte integrantă a schimbărilor din departament. Paula Lavric, Director, va continua să coordoneze echipa de Investigarea fraudelor a Deloitte, pe care o conduce de cinci ani. Rezultatele remarcabile obţinute de Paula au plasat echipa sa în rândul celor mai importante din Europa Centrală, alături de echipele Deloitte din Praga, Budapesta şi Varşovia.

    Cu o echipă de 40 de profesionişti dedicaţi, departamentul de Consultanţă Financiară al Deloitte România se numără printre cele mai puternice de pe piaţa din România, oferind soluţii integrate de consultanţă în domeniul finanţelor corporative şi suport în tranzacţii unui portofoliu select de clienţi naţionali şi internaţionali, atât în domeniul privat, cât şi guvernamental.

  • Proprietatea intelectuală, un bun din ce în ce mai valoros

    Termenul de proprietate intelectuală, explică Lars Wiechen, se referă următoarele categorii: mărci, brevete, drepturi de autor şi secrete comerciale. „Cel mai valoros secret comercial este formula Coca-Cola; nu este protejată de niciun drept, este ţinută secret într-un seif din Atlanta şi există zvonuri cum că ar fi doar două persoane care au acces la formulă, iar acestea nu au voie să intre în contact, nu au voie nici să călătorească în acelaşi tren sau avion.“

    În România, asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale se realizează, în principal, prin Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), în domeniul proprietăţii industriale, şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe.

    În ziua de azi, brandul este una din cele mai importante active pe care le poate deţine o companie, explică Wiechen. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. „Dacă ne gândim la anii ’80, de exemplu, dacă facem o analiză a bilanţurilor, putem vedea că valoarea companiilor era dată, în proporţie de 70%, de activele corporale, adică terenuri, clădiri, echipamente, stocuri şi aşa mai departe. Între timp, lucrurile s-au schimbat: dacă am face acum o analiză financiară a bilanţurilor companiilor listate, vom vedea că cel puţin 70% din valoare reprezintă active necorporale (activele necorporale reprezintă acele active care nu se regăsesc sub o formă materială – n.red). Un exemplu: gândiţi-vă la Apple, este cea mai valoroasă marcă la nivel mondial, având o valoare de aproximativ 250 de miliarde de dolari din care numai marca reprezintă 40% din valoarea companiei. E un raport impresionant“, spune Lars Wiechen.

    În România sunt înregistrate anual între 10 şi 12.000 de mărci la OSIM, mai mult decât în urmă cu zece ani, dar foarte puţin comparativ cu situaţia din alte ţări europene. În Franţa, de exemplu, sunt înregistrate sute de mii de mărci pe an, oricine are o idee asigurându-se mai întâi că are brandul protejat şi abia apoi ocupându-se de dezvoltarea afacerii.

    O problemă este faptul că nu avem o piaţă pentru activele necorporale, explică Wiechen. Există câţiva brokeri în Marea Britanie şi Statele Unite, dar nu putem vorbi de o piaţă activă. „Trebuie creată şi o piaţă, pentru că mărcile nu pot fi tranzacţionate pe bursă. Trebuie să înţelegem că economia, în momentul de faţă, este bazată pe conceptele de cunoaştere şi pe cel de digital. Cel mai mare retailer din lume, Alibaba, nu are niciun magazin fizic; la fel în cazul iTunes, este vorba doar de conţinut digital. Un alt exemplu foarte bun e Uber, nu deţine flotă, nu deţine nici măcar un taxi şi este totuşi cea mai mare companie de transport.“

    Un prim pas, spune Lars Wiechen, este creşterea notorietăţii capitalului intelectual: „Trebuie să începem cu antreprenorii, cu IMM-urile care încă nu ştiu foarte bine ce înseamnă un drept de proprietate intelectuală sau faptul că tot ceea ce creeză poate fi protejat printr-un brevet sau prin drepturi de autor. Iar apoi trebuie să creştem notorietatea şi la finanţator, adică la bănci.“

    În ce situaţii poate fi însă folosită proprietatea intelectuală pentru a garanta un împrumut bancar?

    „Banca este în primul rând interesată de o garanţie pe care să o poată executa în cazul în care compania nu mai poate respecta plăţile. Băncile ezită să accepte activele necorporale ca garanţii fiindcă nu există piaţă pentru acest tip de active, nu există companii de asigurări care să preia riscul asociat acestora, iar acceptarea capitalului intelectual ca garanţie în oferirea de finanţare are un impact negativ asupra indicatorilor de performanţă a băncii, spre exemplu asupra ratei de adecvare a capitalului. Am avut anul trecut două cazuri în care am evaluat active necorporale, mai exact mărci şi software, pentru garantarea împrumutului la anumite bănci din România; şi am observat o deschidere mai mare şi din partea băncilor în a accepta această valoare rezultată din proprietatea intelectuală“, spune partenerul de la Deloitte România. „Nu este încă o practică obişnuită în România, pentru că aici suntem obişnuiţi cu garanţiile imobiliare. Un teren, o clădire de birouri sau rezidenţială, băncile angajează un evaluator, fac anumite ajustări şi decid asupra valorii împrumutului. Suntem obişnuiţi cu acest sistem, dar nu vedem că şi un teren sau o clădire reprezintă tot un drept, şi anume dreptul de a folosi bunul în cauză. La fel, brevetul este tot un drept asupra unui bun care nu este tangibil – aceasta este singura diferenţă.“

    Există în România mărci extrem de valoroase, iar această valoare este de multe ori reprezentată de puterea de a recunoaşte brandul în cauză. Un exemplu în acest sens este BCR, după cum explică Lars Wiechen: „M-am ocupat de alocarea preţului de achiziţie pentru mai multe companii, printre care şi BCR la momentul vânzării către Erste“, povesteşte partenerul Deloitte. „Atunci ne-am uitat la toate activele din bilanţ, care erau la valoarea contabilă, şi le-am reevaluat; la fel şi cu datoriile. Ce am făcut în plus, pentru că nu existau în bilanţul BCR, a fost să identificăm activele necorporale. În cazul BCR, brandul a fost extrem de important: în majoritatea ţărilor numele este Erste, la noi a rămas BCR tocmai pentru că era o marcă extrem de valoroasă.“

    Din totalul lucrărilor Deloitte, evaluarea activelor necorporale reprezintă între 5 şi 10%, atât la nivelul României cât şi la nivelul Europei Centrale şi de Est. „Deschiderea antreprenorilor din România este una medie, aş spune că ne situăm după Polonia şi Cehia din acest punct de vedere“, notează Lars Wiechen. El mai spune că marile companii din România nu se folosesc, în majoritatea cazurilor, de puterea brandului.

    Wiechen s-a stabilit în România de 10 ani, a învăţat limba şi s-a integrat în mediul de afaceri local, devenind un specialist de referinţă în evaluarea activelor şi a afacerilor. De la sfârşitul anului 2014, Wiechen este partener pentru consultanţă financiară la Deloitte România şi coordonator al echipei specializate în proiecte de evaluare şi modelare. De-a lungul carierei sale de 14 ani în companii de consultanţă, atât în Germania cât şi în România, a construit o expertiză amplă în evaluări de active şi afaceri, studii de fezabilitate financiară, precum şi contabilitate internaţională, evaluarea litigiilor, due diligence financiar, fuziuni şi achiziţii, restructurări şi consultanţă financiară în gestionarea creditelor.

  • Salariul minim creşte de astăzi la 1.250 lei. Ce înseamnă pentru angajatori şi pentru salariaţi. Prima veste proastă: cresc amenzile de circulaţie

    Creşterea salariului minim pe economie de luna viitoare nu va genera o majorare a veniturilor angajaţilor cu salarii mai mari decât minimul pe economie, este de părere Mădălina Racoviţan, partener Consultanţă Fiscală în cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală KPMG.

    Salariul minim pe economie va creşte de la 1.050 lei brut în prezent la 1.250 lei brut începând cu data de 1 mai 2016, o măsură de care se vor bucura în jur de 1,1  milioane de români care sunt plătiţi cu salariul minim pe economie.

    „Mă aştept ca angajatorii care au angajaţi cu salarii mari să nu majoreze salariile la toată lumea. În mod evident angajatorii trebuie să se conformeze cu această lege. Istoria a arătat că odată cu creşterea salariului minim printr-o lege, vor creşte şi numărul de angajaţi cu salarii minime, ceea ce înseamnă că cei care au salariul în jur de 1.250 lei să nu beneficieze neapărat de o creştere salarială“, a declarat Mădălina Racoviţan în cadrul emisiunii online de business ZF Live.

    KMPG a lansat un studiu asupra salariilor minime din 31 de ţări din Europa, care arată că în doar 22 dintre aceste ţări există un salariu minim obligatoriu, iar în anumite ţări, precum Marea Britanie acesta se stabileşte în funcţie de mai multe criterii precum vârstă sau sectorul de activitate.
    Dintre cele 22 de ţări în care există un salariu minim, cel mai mic salariu este în Bulgaria, de doar 214 euro, iar cel mai mare este în Luxemburg unde salariul minim este de 1.923 euro. România surclasează Bulgaria cu un salariu minim de aproximativ 280 euro, de la 1 mai.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum convingi tinerii să gătească acasă? Le oferi pachete pentru gătit

    Cum se tot vorbeşte de ceva vreme că e bine să-ţi găteşti, măcar din când în când, mâncarea acasă, au apărut companii care încearcă să convingă oamenii că gătitul nu e ceva dificil. Acestea, scrie New York Times, livrează clienţilor la domiciliu nişte pachete pentru gătit, aşa-numitele ”mealkits„, care conţin ingredientele necesare şi instrucţiuni ilustrate pentru preparatul unei mese.

    Cei care apelează la mealkits sunt persoane tinere sau mai puţin tinere care doresc să gătească, dar nu au timp sau chef să meargă la cumpărături, iar pentru a le atrage companiile nu se sfiesc să apeleze la maeştri bucătari cu experienţă pentru consultanţă. Printre companiile cunoscute în SUA în acest domeniu se numără Blue Apron, Purple Carrot, PeachDish, Just AddCooking, Sun Basket sau Chef’d.

  • Cât de bogat este noul ministru al Muncii

    Economist de pofesie, noul ministru al Muncii Dragoş Pîslaru are 9 conturi de economii, în diverse valute, cel mai mare fiind de peste 320.000 ron şi cel mai mic de 41 de lire sterline, dispunând astfel, în total, de aproape 500.000 ron, peste 9000 euro şi aproximativ 10.000 de dolari.

    Potrivit declaraţiei de avere, noul ministru deţine o casă de locuit de peste 180 metri pătraţi şi un apartament de 74 metri pătraţi în Bucureşti şi nu are maşină, tractor sau iaht.

    Dragoş Pîslaru a fost manager general al unei companii de consultanţă în afaceri, Gea Strategy&Consulting, fiind şi acţionar al companiei (cu 29,97% din acţiuni în valoare de 339.600 ron).

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Peste 3000 de locuinţe sunt în construcţie în nordul Bucureştiului

    Cea mai mare pondere a acestor locuinţe, 66% (aproximativ 2200 de unităţi), este reprezentată de locuinţe destinate clasei medii, amplasate în zone precum Aviaţiei şi Băneasa în timp ce aproximativ 25%, adica peste 700 de unităţi, sunt locuinţe premium şi de lux, amplasate în zone precum Dorobanţi, Herăstrău sau Barbu Văcărescu.

    În total, aproximativ 4200 de noi locuinţe destinate clasei medii vor fi livrate în acest an în zonele semicentrale, centrale şi de nord din Bucureşti, potrivit datelor Coldwell Banker Affiliates of Romania, reprezentând 70% din totalul celor peste 6000 de unităţi aflate în construcţie în zonele menţionate.

    „Bucureştiul va trece printr-o schimbare socială şi demografică semnificativă în următorii ani. În clădirile de birouri din nordul Capitalei lucrează deja peste 70.000 de persoane, numărul acestora urmând să crească, iar dezvoltatorii vor construi tot mai multe proiecte destinate clasei medii, cu un amplasament foarte bun şi suprafeţe mai generoase comparativ cu cele ale locuinţelor din zonele mărginaşe. Tot mai mulţi cumpărători care au achiziţionat o locuinţă prin Prima Casă în perioada 2009-2012 vor face un upgrade în următorii ani către zone mai bune, semicentrale sau de nord, mai aproape de clădirile de birouri în care îşi desfăşoară activitatea”, afirmă Alexandru Pricop, managing partner în cadrul Coldwell Banker Affiliates of Romania.

    Segmentul locuinţelor premium înregistrează de asemenea o creştere semnificativă a dezvoltării, peste 1000 de locuinţe urmând a fi predate în acest an, cea mai mare parte a acestora, aproximativ 750 de unităţi, în zonele ultracentrale, Dorobanţi şi Floreasca – Barbu Văcărescu.

    „Zona de nord a Bucureştiului este foarte ofertantă din punct de vedere al dezvoltării rezidenţiale, ţinând cont de suprafeţele mari de teren disponibile în zone precum Barbu Văcărescu, Expoziţiei, Băneasa sau Siseşti iar investitorii îşi îndreaptă tot mai mult atenţia şi spre sectorul rezidenţial după ce cel al spaţiilor de birouri şi comerciale a ţinut capul de afiş în ultimii ani”, mai afirmă Alexandru Pricop.

    Coldwell Banker Affiliates of Romania este liderul pieţei de consultanţă imobiliară din România după ultimele rezultate financiare oficiale şi compania cu cea mai extinsă activitate pe segmentul rezidenţial, fiind manager şi agent exclusiv pentru peste zece proiecte rezidenţiale din Bucuresti, printre care Cosmopolis, cel mai mare proiect rezidenţial din zona de nord a Bucureştiului, Felicity Residentials, MetroCity Academiei, Onix Residence şi Politehnica Park Residence. Compania a vândut în 2015, direct de la dezvoltator, peste 1400 de locuinţe noi doar în Bucureşti.

    Coldwell Banker Affiliates of Romania este liderul pieţei de consultanţă imobiliară din România după ultimele rezultate financiare oficiale şi compania cu cea mai extinsă activitate pe segmentul rezidenţial, fiind reprezentantul local a uneia dintre cele mai cunoscute companii imobiliare la nivel mondial.

    Coldwell Banker Affiliates of Romania oferă servicii de consultanţă, brokeraj şi management al proprietăţilor imobiliare pe toate segmentele pieţei: rezidenţial, birouri, industrial, terenuri şi investiţii.

    Cu o istorie de peste 100 de ani, compania de origine americană este detinuţă în prezent de Realogy Corporation, unul din cei mai mari francizori din domeniul imobiliar la nivel mondial. Prin reţeaua sa, Coldwell Banker acoperă 43 de ţări cu peste 3.000 de birouri şi are peste 86.000 de consultanţi şi brokeri.

  • Revoluţia în servicii

    Colecţie de artă, bazine cu peşti exotici, o grădină cu sute de specii de fluturi vii, o piscină în aer liber, un tobogan cu patru niveluri, dormitoare, cinematografe, săli pentru jocuri video – sunt câteva dintre dotările care fac din aeroportul Changi al statului Singapore cel mai premiat aeroport din lume la capitolul servicii. Aeroportul se află de asemenea în topul aeroporturilor cu cel mai mare trafic la nivel mondial, fiind vizitat de peste 55 de milioane de călători anual, adică de peste zece ori mai mult decât populaţia oraşului Singapore, şi este un exemplu reprezentativ pentru serviciile din întreaga lume.

    Păstrând analogia şi gândindu-ne la propriile aeroporturi, am putea spune că acestea sunt relevante pentru calitatea serviciilor, per total, de pe piaţa locală. Potrivit unei cercetări realizate de EY în parteneriat cu compania de consultanţă Customer Focus la finalul anului 2014, 10% dintre locuitorii Capitalei spuneau că au avut parte de un serviciu excepţional în ultimele şase luni şi chiar mai puţini, doar 7%, în Iaşi. Stau mai bine la capitolul servicii locuitorii Timişului (27%) şi ai Braşovului (23%), însă niciun judeţ nu depăşeşte pragul de 30%. În ceea ce priveşte industriile care stau cel mai prost la capitolul servicii, printre acestea se află industria telecom (105 din cei 567 de respondenţi), turismul (93 de respondenţi) şi comerţul (48 de respondenţi). Ce caracterizează un serviciu excepţional? Potrivit respondenţilor studiului, rapiditatea, politeţea, beneficii adiţionale serviciului principal, adaptarea la nevoile clienţilor, calitatea.

    Elena Călin, consultant şi fondator al companiei Customer Focus, axată pe îmbunătăţirea calităţii serviciilor din companii, lucrează de circa 15 ani în direcţia atingerii acestor deziderate în firmele din România. „De când eram elevă mi-am dorit să fiu profesoară şi pentru că viaţa m-a dus în direcţia lucrului cu clienţii, am ales mai târziu să devin trainer. Când am fondat firma, am ştiut doar trei lucruri: că vreau să fac training, că vreau să contribui la îmbunătăţirea serviciilor companiilor din România şi că vreau să fiu recomandată de clienţi“, îşi aminteşte Elena Călin ideile ce au ghidat-o la înfiinţarea firmei de consultanţă axată pe îmbunătăţirea serviciilor, în 2002.

    Povesteşte cum a făcut atunci un plan de afaceri, pe care îl avea şi ca temă la finalizarea studiilor masterale, şi că a intrat în antreprenoriat fără foarte multe cunoştinţe în administrarea unei afaceri. Prima experienţă în domeniul în care avea mai târziu să îşi construiască o carieră a avut-o însă în 1988, înainte de începerea facultăţii. „Prima mea experienţă în relaţiile cu clienţii nu a fost într-o mare corporaţie, ci când aveam 18 ani, în 1988, şi a trebuit să mă angajez vânzătoare la Alimentară pentru că nu am avut norocul să ocup un loc din prima încercare la facultate.“ Acolo a pus în aplicare primele lecţii de customer service pe care le ştia de la profesorul de merceologie din liceul economic: „Atunci când ai clientul în faţă, nu contează nimic altceva, trebuie să fii acolo doar pentru el. Nu interesează pe nimeni că ai avut o zi proastă sau că te doare ceva. Eşti acolo doar pentru el şi trebuie să zâmbeşti.“ Acesta nu era un sfat uşor de urmat, în condiţiile în care clientul din acea vreme nu era deloc prietenos şi binevoitor; mai mult decât atât, pentru că nu găsea niciodată ce căuta, era suspicios şi agresiv. A rezistat totuşi doi ani în această slujbă, apoi şi-a continut studiile la Facultatea de Ştiinţe Economice. A început să lucreze încă din facultate, în marketing, exporturi, vânzări, relaţiile cu clienţii şi trainingul, iar majoritatea experienţelor de carieră au condus-o spre serviciile pentru clienţi şi educaţie. Fire autodidactă, Elena Călin a urmat cursuri de formare şi certificare de lungă durată în consultanţă, leadership, project management, cultura serviciilor, coaching systemic, inovarea serviciilor, resurse umane, iar prima formare ca antreprenor a realizat-o prin intermediul unui master în consultanţă organizat de ASE şi Washington University. A calculat că investiţia totală în pregătirea de consultant orientat pe servicii a ajuns, în cei 15 ani de formare, la aproximativ 200.000 de euro.

    A fondat firma Customer Focus în mai 2002, în baza unei investiţii iniţiale de 3.000 de euro, bani obţinuţi printr-un microcredit şi necesari pentru achiziţionarea unui retroproiector şi a unui computer. De atunci, Călin a evoluat trecând prin toate stadiile unei afaceri: freelancer (2002-2004), firmă de training şi consultanţă (2005-2009), freelancer din nou (2009-2011), firmă de consultanţă (începând cu 2011). Primul său client, în 2002, a fost IMC Consulting, o firmă de consultanţă din Marea Britanie care lucra la vremea respectivă la un proiect de eficientizare pentru Ministerul Industriilor. „Acesta a reprezentat şi o oportunitate foarte mare de învăţare pentru că am lucrat în echipă cu consultanţi internaţionali, care m-au recomandat şi în alte proiecte similare.“

    În consecinţă, doi ani mai târziu a lucrat cu o companie din Irlanda, într-un proiect care pregătea mai multe ţări pentru aderarea la Uniunea Europeană, printre care se afla la vremea respectivă şi România. Proiectul a durat 11 luni, iar activitatea principală a Elenei Călin consta în intervievarea a 60 de angajaţi ai Ministerului Integrării Europene şi elaborarea unui plan de dezvoltare care să îi pregătească pentru schimbările ce vor urma. Chiar dacă şi-a propus de la început să lucreze cu clienţi din mediul privat care aveau nevoie de îmbunătăţirea serviciilor, abia în 2005 a avut un astfel de client – hotelul de cinci stele Howard Johnson, care tocmai se deschisese şi care avea nevoie de pregătirea întregii companii. În acelaşi an a început primele proiecte de transformare şi a fost primul consultant acreditat de Human Synergistics în România care a reuşit o transformare cu rezultate pentru o companie privată, într-un proiect ce s-a derulat pe parcursul a 18 luni.

  • Compania de servicii financiare Mazars recrutează peste 60 de tineri absolvenţi şi profesionişti cu experienţă

    Mazars anunţă derularea unei campanii de recrutare în care vor fi angajaţi peste 60 de tineri, atât proaspăt absolvenţi, cât şi profesionişti cu experienţă. Procesul de recrutare are loc în contextul dezvoltării tuturor liniilor de business şi a serviciilor companiei, de audit, consultanţă fiscală, consultanţă financiară, contabilitate şi servicii de salarizare.

    “Vrem să găsim tinerii talentaţi şi extrem de motivaţi care vor să ni se alăture şi să aducă o schimbare, tineri care doresc să aibă un start de succes în carieră sau să-şi dezvolte cariera mai departe. Atunci când sunt pregătiţi să facă trecerea de la studiile economice urmate la facultate către viaţa profesională, vrem să fim prima opţiune pe care tinerii o iau în considerare”, spune René Schöb, Country Managing Partner Mazars.

    Procesul de recrutare vizează tineri absolvenţi de studii economice si profesionişti cu cel puţin 3 ani de experienţă în domenii relevante pentru poziţiile anunţate. Selecţia include mai mulţi paşi, începând cu o serie de teste profesionale şi psihometrice, urmate de un interviu cu un reprezentant de resurse umane şi interviul cu managerul echipei pentru care se face recrutarea. Candidaţii trebuie să vorbească fluent limba engleză, iar cunoaşterea limbii germane sau a limbii franceze reprezintă un avantaj.