Tag: concediu

  • Companiile care te lasă să vinzi sau să cumperi zile de concediu

    Unele companii din SUA permit angajaţilor să cumpere şi să vândă din zilele de concediu, potrivit cnbc.com. Un studiu făcut de Societatea pentru managementul resurselor umane au descoperit că 9% dintre companiile americane permiteau angajaţilor să îşi vândă zilele de concediu în timp ce 5% dintre acestea permiteau cumpărarea de zile suplimentare de concediu. 

    Nora Kouba, responsabil de maşinile companiei din construcţii USG Corp. din Chicago, este un exemplu de astfel de angajat: Ea obişnuia să cumpere o săptămână de concediu în plus pe perioada verii, dar acum a ajuns să facă parte din cea de a doua categorie, care îşi vinde zilele de concediu. “Îmi plăcea să am o săptămână liberă în plus, dar acum îmi plac şi banii suplimentari care vin din zilele de concediu la care am renunţat, a declarat Kouba. USG permite celor 9.000 de angajaţi din toată lumea să cumpere sau să vândă până la o săptămână de concediu.

    O companie texană permite vacanţele flexibile ale angajaţilor de 15 ani. Aici, ei pot să îşi ia până la cinci zile de vacanţă suplimentare. “Costurile pentru concediul suplimentar este împărţit în salariile din tot anul şi nici nu se simt”, observă Sandi Winant, un angajat de 24 de ani la compania de servicii financiare USAA. Flexibilitatea acestui program permite angajaţilor să îşi programeze timpul liber cu suficient timp înainte, aspect care este de ajutor pentru companii, pentru care situaţia nefavorabilă este cea în care angajaţii  îşi iau zile libere anunţate cu puţin timp înainte.

  • Topul ţărilor cu cele mai multe zile obligatorii de concediu plătit

    EmploymentLawHQ, o companie care monitorizează piaţa muncii, a alcătuit un infografic care dezvăluie cele 25 de ţări care îşi obligă cetăţenii să ia concediu plătit, scrie Business Insider. În Statele Unite, oamenii muncesc aproape tot anul, foarte rar luându-şi concediu. În 2012, americanii au avut în medie numai 12 zile de vacanţă. Totuşi, unele ţări preţuiesc vacanţele atât de mult încât practic îşi obligă cetăţenii să îşi ia concediu. Austria este în fruntea clasamentului, cu un număr de 42 de zile obligatorii de concediu plătit. La celălalt capăt al topului, SUA ocupă ultimul loc, cu 0 zile obligatorii de vacanţă pe an.

    Mai multe pe zf.ro

  • Povestea româncei dependente de muncă: cum să munceşti 20 de ani fără concediu

    Extrem de discretă în ce priveşte apariţiile în presă, medicul Mihaela Cristescu este părintele MedLife, cel mai mare lanţ de clinci şi spitale private de pe piaţa locală. De profesie pediatru, Cristescu a părăsit sistemul public de sănătate în 1997, când a demarat, pornind de la un cabinet, proiectul care avea să ajungă după aproape două decenii la venituri de 50 mil. euro anual. „În 18 ani, am avut 21 de zile de concediu”, spune Mihaela Cristescu, în prezent membru în consiliul de administraţie. Ea conduce spitalul de pediatrie din nordul Bucureştiului, „unde sunt prezentă zilnic, de luni până sâmbătă”. De fapt, Cristescu a ales să se implice mai mult de partea medicală încă din 2004, când fiul său, Mihail Marcu, a preluat frâiele MedLife.

    “Cred că lider te naşti cumva. Dintre cei şase fraţi, am fost un copil independent, poate asta a contat pentru drumul meu. Am semnat propria declaraţie de libertate încă de mic copil”, mai spune medicul.

    “Workaholicul român lucrează până la 50 de ore pe săptămână. Aproximativ 92% dintre angajaţii care au participat la cercetare s-au încadrat aici. Mai mult, lucrează şi în weekenduri şi îşi verifică cel puţin o dată emailul de serviciu în afara orelor de program”, explică Mădălina Bălan, managing partener în cadrul HART Consulting. 53,8% dintre managerii aflaţi la început de carieră şi 51,2% dintre cei ajunşi deja pe poziţii de middle management susţin de asemenea că depăşesc programul de lucru de opt ore. Iar o bună parte dintre ei întrec acest nivel cu cel puţin două ore.

  • VACANŢA PERFECTĂ se planifică online: Când se găsesc cele mai convenabile oferte şi ce greşeli costisitoare trebuie evitate

     Când este vorba de vacanţă şi de relaxare, tot mai multe persoane preferă şi caută destinaţii unde să nu se împiedice de grupuri de turişti gălăgioşi. În plus, alegerea unor destinaţii mai originale sau mai exotice decât Spania, Egipt, Grecia nu înseamnă nici izolare şi nici preţuri exagerat de mari, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

    Un sondaj realizat de PayPal la mai multe linii aeriene a oferit o imagine a destinaţiilor de vacanţă tot mai preferate de turişti, în top aflându-se Camerun, Malaysia, Santa Lucia şi Maldive, locuri care întrunesc condiţiile de linişte, exotism şi originalitate, dar şi pe cele de preţ impuse de majoritatea turiştilor.

    Pentru planificarea concediului perfect, specialiştii recomandă respectarea unor reguli simple. Prima dintre ele se referă la stabilirea clară a destinaţiei. Partea plăcută când este vorba de planificarea unui concediu online este că este uşor de luat în calcul diverse criterii, stabilind exact de ce este nevoie din doar câteva click-uri. De asemenea, compararea preţurilor este recomandată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • VACANŢA LA ROMÂNI: Unde preferă românii să se cazeze atunci când pleacă în concediu

     “Turiştii români preferă în vacanţe cazarea la părinţi, bunici, rude sau prieteni. Ca şi în anii anteriori, în 2012 s-a menţinut constantă preferinţa turiştilor români privind modalitatea de cazare în cadrul călătoriilor pentru vacanţe, 66,8% dintre aceştia preferând cazarea la părinţi, bunici, rude sau prieteni. Această preferinţă poate fi datorată faptului că unul din scopurile călătoriilor de vacanţă este vizitarea prietenilor şi rudelor”, potrivit INS.

    În ordine, urmează cazarea în hoteluri şi pensiuni, în proporţie de 20,7%, şi cea în locuinţe particulare cu chirie, cu o pondere de 9,1%.

    “Este normal ca la tine în ţară să te duci şi să stai la părinţi sau bunici în weekend-uri sau vacanţe. În Bucureşti, din două milioane de oameni, un milion sunt din provincie. Dacă unul este din Constanţa şi vrea să meargă la mare, n-o să stea la hotel, ci la părinţi”, a afirmat Alin Burcea, prim-vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacia: angajaţii pot opta între a primi 85% din salariu sau concediu de odihnă, în 3 şi 4 ianuarie

    “Pentru a nu acumula stocuri la începutul anului, în zilele de 3 şi 4 ianuarie 2013 nu se vor fabrica vehicule, iar salariaţii din sectoarele aferente activităţii de fabricaţie vehicule vor rămâne la domiciliu. Pentru a proteja veniturile angajatilor, resursele lor şi ale companiei, s-a decis ca salariaţii să aibă posibilitatea de a alege între concediu de odihnă, plătit 100%, şi plata cu 85%. Uzina Mecanică şi Direcţia Logistică au o activitate susţinută, dar persoanele din aceste sectoare care nu vor lucra în datele de 3 şi 4 ianuarie vor intra în acelaşi sistem ca şi la Uzina Vehicule”, a comunicat Direcţia Comunicare Dacia.

    Mai multe pe zf.ro

  • Înapoi în copac cu voi!

    Iniţial locuri pentru cei privilegiaţi, printre care şi actuala regină a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, care s-a cazat într-un copac în timpul unui safari din Kenya în 1952, casele din copaci au devenit din ce în ce mai răspândite, unele ajungând chiar la dimensiuni impresionante, cum se laudă Ariau Amazon Towers in Brazilia, care se prezintă drept cel mai mare spaţiu de cazare arboricol, construit la sugestia lui Jacques Cousteau.

    Pretenţioşii au parte de adevărate opere de artă create de arhitecţi, cum ar fi Treehotel din nordul Suediei, unde căsuţele fie seamană cu un uriaş cuib de pasăre ori cu o farfurie zburătoare, afirmă the Wall Street Journal. Un alt hotel arboricol, din Statele Unite de această dată, Winvian, construit pe două niveluri, îşi aşteaptă oaspeţii cu jacuzzi, cabină de duş cu aburi şi şeminee în care ard încet lemne. Cabane en l’Air din Franţa se bazează pe simplitate: investitorul care deţine compania a construit 250 de căsuţe fără dotări de lux în diverse locuri din ţară. Asemenea spaţii de cazare au apărut şi în alte părţi din Europa, fiind poziţionate pe piaţă drept locuri unde se poate sta cu familia.

    Pentru o căsuţă în copac construită cu respect pentru natură se folosesc numai materiale naturale, iar la fixare nu se recurge la cuie sau şuruburi, ci la un sistem de cabluri ajustat astfel încât să nu stânjenească creşterea copacului-gazdă.

  • Reportaj: Lesbos, o altfel de Grecia

    Aşadar, am plecat cu inima puţin strânsă, ştiind doar că pe insulă s-a născut Sappho, cea mai de seamă poetă a antichităţii greceşti, şi că este considerată diamantul neşlefuit al Insulelor Ciclade. Lesbos, în greceşte Lesvos, se află în nord-estul Mării Egee, fiind a treia cea mai mare insulă din Grecia.Am ajuns pe insulă traversând Bulgaria şi o parte din Turcia, cu totul circa 850 de kilometri. Drumul este spectaculos, mai ales că presupune traversarea Strâmtorii Dardanele, pe unde au trecut şi eroii filmului copilăriei mele, “Toate pânzele sus”.

    După încă 200 de kilometri de mers prin Turcia, am ajuns la Ayvalik, de unde trebuia să trecem cu feribotul în Grecia, pe insula Lesbos. Spre ghinionul nostru, am ajuns cu o jumătate de oră mai târziu faţă de plecarea ultimei curse, programată la 18.30. Aşadar am dormit o noapte în oraşul turcesc, în aşteptarea cursei de dimineaţă, de la 9.30. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine experienţa unei nopţi în Turcia, dar şi drumul până aici, drum care străbătea câteva staţiuni de pe litoralul turcesc, m-au determinat să amân, pentru o perioadă cel puţin, orice plan de a petrece concediul aici.

    După o oră şi jumătate de mers cu feribotul (costul acestuia este de 60 de euro pentru maşină şi 30 de euro de persoană, dus-întors, cu data de întoarcere deschisă) am ajuns în capitala insulei Lesbos, Mitilini.Nu am zăbovit prea mult în oraş, cu toate că acesta este o destinaţie foarte bună pentru cei care caută un loc liniştit şi cochet pentru a-şi petrece vacanţa. Costul unei camere de hotel este de circa 35 de euro pe noapte. Pe lângă plajele cu nisip sau pietre, cu apă de culoarea turcoazului, în oraş poţi vizita o serie de edificii datând din Grecia Antică. Una dintre atracţii o reprezintă fortăreaţa Gateluzzi, unde în zilele noastre a fost amenajat un spaţiu care găzduieşte evenimente culturale. În oraş există şi o serie de muzee, pe care însă, din cauza lipsei de personal determinate de criză, este aproape imposibil să reuşeşti să le vizitezi, unele fiind închise permanent.

    Şi încă un amănunt pentru cei pasionaţi: la Mitilini şi, în general, în Lesbos, se produce cel mai bun uzo din Grecia. Aerul din Mitilini parcă are miros de uzo şi se spune că pentru localnici primul contact cu uzo vine din copilărie, durerile provocate de creşterea dinţilor copiilor fiind calmate prin frecarea gingiilor cu degetul înmuiat în băutură. În anul 1462, Lesbos a fost cucerită de turci, revenind Greciei 400 de ani mai târziu, în 1912. Ocupaţia de aproape o jumătate de secol a turcilor a lăsat urme atât în arhitectura locului, dar şi în limbă, care cuprinde multe cuvinte turceşti.

    INSULA DE SMARALD
    Lesbos iese din tiparul peisajului cu care eram obişnuită după ce am vizitat alte zone din Grecia, singurele elemente comune cu “cealaltă Grecie” fiind plajele nesfârşite şi apa de un albastru ireal.
    Insula este împărţită în două părţi, una verde, mult mai fertilă decât majoritatea Greciei, iar cealaltă aridă.Lesbos este denumită şi Insula de Smarald, 11 milioane de măslini şi alţi pomi – peri, piersici sau nuci, acoperind aproape jumătate din insulă. Uleiul de măsline din Insulă se pare că este unul dintre cele mai bune din întreaga ţară. Agricultura este principala ocupaţie a locuitorilor din insulă, numărul turiştilor fiind cu mult mai redus decât în zonele tradiţionale din Grecia. De altfel nu am întâlnit niciun turist român pe toată perioada în care am stat în Lesbos. Am întâlnit în schimb ruşi şi germani.

    Singurii români din zonă lucrau pe insulă de mai mulţi ani şi au fost extrem de surprinşi când le-am spus că suntem conaţionali. Am întâlnit români care aveau afacerile lor, dar şi unii care erau angajaţi şi voiau să se întoarcă în ţară pentru a începe un business propriu.În ambele cazuri, primul lucru pe care ni l-au spus a fost că le este cumplit de dor de ţară şi că se simt “ca nişte cuci” acolo.

  • Vacanţe de lux: dai un ban, dar stai în faţă

    Dacă în unele oraşe mari ale lumii, cum ar fi Londra sau Parisul, o cameră standard la un hotel de lux de renume a ajuns şi chiar a depăşit pragul de o mie de dolari, alte companii hoteliere din diverse puncte de atracţie turistică de pe glob vin puternic din urmă, scrie The Wall Street Journal. Unele dintre ele au în plan chiar deschiderea de complexuri de cazare noi unde să practice asemenea preţuri, încredinţate că nu vor fi ocolite de clienţi.

    Motivul, aşa cum explică acestea, îl reprezintă faptul că turiştii cu dare de mână preferă să plătească cel puţin o mie de dolari pe cameră, dacă acest lucru le asigură confortul de a sta într-un hotel micuţ şi cochet, unde se pot relaxa fără a se călca pe picioare cu alte sute de turişti aflaţi în vacanţă. Hotelurile din această categorie le garantează, printre altele, celor care le trec pragul o privelişte superbă, personal numeros care să se îngrijească de toate nevoile lor, room service disponibil 24 de ore din 24 şi o diversitate de restaurante care în mod normal se pot găsi doar în complexurile mari, în care beneficiază însă de intimitatea pe care în altă parte nu o pot găsi.

    Printre hotelurile exclusiviste de acest tip se numără, spre exemplu, cele ale Montage din Beverly Hills sau Deer Valley, Utah, iar în Europa Castello di Casole din zona Florenţei ori Hotel du Cap-Eden-Roc pe Riviera Franceză.