Tag: castigare

  • Criza coronavirusului îi va lovi cel mai mult şi cel mai dur pe cei cu venituri mari şi medii

    Primele estimări indică faptul că cifra de afaceri a companiilor va scădea cu 40% pe medie, asta însemnând că se poate reduce la zero în cazul HoReCa, al transportatorilor sau poate să scadă cu 10-20% în alte domenii.

    Va exista o revenire în T3 şi T4, comparativ cu T2, dar nici nu se pune problema să se reatingă nivelul din T1.
    După ce situaţia de urgenţă se va ridica, în cea mai bună variantă la începutul lunii mai, companiile vor realiza puţin mai bine care este situaţia din teren, cu ce activitate economică ar putea să rămână, cum vor sta încasările şi cash-flow-ul şi vor trece la măsuri de restructurare, pentru a încerca să echilibreze puţin situaţia.
    Nu toată lumea va putea să-şi ţină angajaţii şi nu toată lumea va putea să menţină acelaşi nivel salarial ca înainte de începutul crizei.
    Cei mai afectaţi vor fi cei cu salariile şi veniturile mari şi cei din middle management.
    Bineînţeles că vor fi tăieri şi la nivelul de jos, dar de acolo nu se pot obţine mari economii.
    Salariul mediu în România este de 3.500 de lei, iar salariul minim este de 1.300 de lei.
    Probabil că peste 40.000-45.000 de angajaţi câştigă peste 10.000 de lei net pe lună (2.500 de euro), între 400.000 şi 450.000 câştigă între 3.000 şi 10.000 net pe lună, iar restul de 4,5 milioane de angajaţi au sub 3.000 de lei pe lună.
    Doi din trei angajaţi în România câştigă mai puţin de 1.700-1.800 de lei pe lună.
    Sorina Faier, de la Elite Searchers, o firmă de recrutare de top şi middle management, estimează că un CEO care negocia înainte un pachet de 10.000 de euro pe lună, va ajunge să negocieze pentru 5.000-6.000 de euro pe lună. Adică salariile de top management se vor reduce chiar şi la jumătate, mai ales pentru noile poziţii.
    Foarte multe bonusuri vor dispărea, mai ales că nu vor fi rezultate.
    Problema este că cei care aveau salarii mari aveau şi un nivel de trai ridicat, la care se adăugau şi credite bancare pentru diferite investiţii şi pentru a susţine un anumit nivel de trai.
    Toate aceste lucruri vor dispărea în primă fază, până când managerii vor realiza mai bine pe ce venituri se pot baza.
    Vacanţele de 5.000-10.000 de euro vor fi o amintire, city-break-urile în fiecare săptămână vor dispărea peste noapte, iar maşinile, dacă nu sunt ale firmei, vor trece de la un nivel de top la un nivel mai mult spre Logan.
    Va fi extrem de greu pentru multe familii care aveau joburi de top să se replieze, pentru că aşteptările sunt foarte mari.
    De asemenea, poziţiile de top disponibile în piaţă se vor reduce, iar pachetele salariale vor fi mult diminuate.
    Sorina Faier, cu o experienţă de 14 ani în recrutare de top management, crede că pentru două poziţii de vârf – CEO, CFO – se vor bate „2.000 de CV-uri”.
    Înainte de 16 martie, când s-a declanşat starea de urgenţă, managerii de top aveau de unde alege, ce poziţii şi ce companie să accepte.
    Din aprilie, lucrurile se schimbă radical şi nu cred că cineva îşi poate permite să refuze un job, dacă i se oferă.
    Sorina Faier spune că şi poziţiile externe încep să se închidă, deci opţiunile pentru a-ţi găsi un job mai bun, pe un salariu mai mare, se reduc. Ţările Europei sunt în aceeaşi situaţie, cu economiile închise, iar revenirea va fi extrem de grea la nivelul din T1.
    Va fi o depresie generală pentru cei care erau obişnuiţi cu pachete salariale mari şi cu o posibilitate de mişcare destul de largă, în sensul că îşi permiteau să pună condiţii.
    Acum nu va mai fi aşa.

  • Dacă falimentează şi „mor” patronii, cine mai readuce businessurile şi companiile la suprafaţă, cine mai face angajări şi plăteşte salarii?

    Până acum, patronii au câştigat sute de mii, zeci şi sute de milioane de euro. Aşa că trebuie să scoată banii din buzunar şi să-şi plătească salariaţii, să-i susţină, nu să-i trimită în şomaj, să-i dea afară imediat etc.
    Deciziile companiilor de a închide fabricile au fost aplaudate fie de angajaţi, care erau speriaţi şi nu mai voiau să vină la muncă, fie de ceilalţi din jur.
    Dar nu toate companiile, nu toţi proprietarii îşi pot plăti angajaţii să stea acasă.
    Ford, Dacia sau marile companii pot să facă acest lucru pentru că sunt puternice, bine capitalizate şi au linii deschise de finanţare externă sau de la bănci.
    Companiile româneşti, patronii români nu au resurse suficiente pentru a-şi ţine businessurile închise şi a-şi plăti angajaţii în timp ce stau acasă.
    Închiderea HoReCa – Hoteluri, Restaurante, Cafenele – prin instituirea situaţiei de urgenţă a atras şi aplauze din partea celor nemulţumiţi, care şi-au amintit de patroni, de chelneri, de preţuri şi de modul cum au fost trataţi când economia duduia.
    Nu cred că au fost mulţi cei care au plâns pe umerii lui George Copos când a fost nevoit să închidă celebrul hotel Athenee Palace Hilton, care nu şi-a închis uşile nici în perioada celor două războaie mondiale. Mulţi au amintit de istoria controversată a lui Copos, sperând chiar să-l vadă falit, după închiderea hotelurilor.
    La fel, nu multă lume plânge pe umerii proprietarilor de malluri care au fost nevoiţi să-şi închidă porţile: a fost o luptă cruntă între proprietari şi chiriaşi, primii dorind să ţină uşile deschise, în timp ce magazinele voiau să fie închise pentru că nu mai existau trafic şi clienţi.
    În business nu există solidaritate, pe care o invoca Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, care a fost nevoit să-şi închidă magazinele şi să trimită acasă 2.400 de angajaţi, ci numai interese, fiecare încercând să câştige cât mai mult sau să piardă cât mai puţin din această criză.
    Băncile s-au lăsat greu convinse când a început criza să reeşaloneze in corpore creditele clienţilor, invocând normele bancare şi regulamentele BNR. Băncile speră ca statul să le plătească o parte din dobânda pe care o pierd în lunile de amânare a plăţii creditelor de către persoanele fizice sau companiile afectate de criza coronavirusului.
    Nu multă lume iubeşte patronii, nu multă lume îşi apreciază jobul, şi de aceea există multă reacţii negative în social media în această perioadă.
    Mulţi vor ca patronii să falimenteze şi să moară economic, iar statul să nu-i finanţeze, aşa cum a salvat băncile în criza precedentă, iar apoi nu a dovedit aceeaşi înţelegere faţă de clienţi.
    Dar dacă „mor” patronii, dacă „mor” companiile, cine redeschide businessurile, cine reface fluxurile de producţie, cine face angajări şi cine mai plăteşte salariile?
    Dacă patronul „moare” economic, unde se mai întorc angajaţii?
    Credeţi că o să preia statul toate businessurile şi o să curgă banii aşa cum curg banii acum la stat?
    Nu am întâlnit foarte mulţi angajaţi care să vrea să preia conducerea unor businessuri sau să ducă crucea unui antreprenor, unui patron care dă de lucru şi plăteşte salarii.
    Mulţi ar vrea să fie patroni ca să numere milioanele, dar nu este mare înghesuială atunci când trebuie să conduci un business, când trebuie să organizezi companiile, când trebuie să umbli după clienţi şi apoi după bani, ca să poţi să plăteşti salariile, taxele şi impozitele la stat.
    Mulţi spun că statul nu ar avea de ce să salveze companiile private acum. Dar aceste firme private au plătit taxe şi impozite ani de zile, fără să primească de multe ori ceva în schimb: autostrăzi nu sunt, birocraţia este şi mai mare, iar sistemul de educaţie şi cel de sănătate sunt la pământ.
    Dacă angajaţii vor să se întoarcă la lucru, prima condiţie este ca patronii să fie „în viaţă” după această criză.
    Apoi vor vedea cum se descurcă cu băncile, de unde obţin finanţare şi cum duc businessurile mai departe. 

  • Cine sunt câştigătorii contractelor de achiziţie de echipamente de protecţie? Pe listă sunt firme înfiinţate în 2019, cu activităţi de comerţ de alimente şi băuturi, companii fără bilanţ sau intermediari cu 2 angajaţi. Lista COMPLETĂ a firmelor

    Compania Viggo Fashion International SRL, producător de costume şi haine made to mesure pentru bărbaţi, un brand lansat de Ionuţ Marin şi Cătălin Botezatu, figurează cu două contracte de 55 mil. lei, respectiv 33 mil. lei, pe lista companiilor care au câştigat contracte de achiziţie pentru produse precum măşti, combinezoane, viziere, mănuşi de protecţie şi ventilatoare, în contextul epidemiei de coronavirus şi a achiziţiilor derulate de stat.

    Viggo Fashion International SRL a câştigat un contract de 54 mil. lei pentru furnizarea a 500.000 de combinezoane şi un altul în valoare de 33 mil. lei pentru 1,75 milioane de viziere de protecţie, livrarea urmând a se face etapizat pe parcursul a 45 de zile calendaristice.

    Viggo, un brand a cărui imagine este creatorul de modă Cătălin Botezatu, a îmbrăcat echipa naţională de fotbal la campionatul european de fotbal din 2016.

    Viggo Fashion International SRL, companie care a câştigat cele 2 contracte pentru echipamente de protecţie, este deţinută de Marin Ionuţ Marius, are un număr mediu de 20 de angajaţi, afaceri de 5,1 mil. lei şi o pierdere de 300.000 de lei în 2018, ultimul an pentru care există date publice disponibile, potrivit platformei confidas.ro, care analizează riscul financiar al firmelor. Compania are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate. Viggo are magazine stradale în Bucureşti, Târgu-Mureş şi Chişinău şi mai multe unităţi în malluri în Bucureşti şi în ţară, potrivit datelor de pe site-ul propriu.

    Un alt contract, de 55 mil. lei, pentru furnizarea a 1,75 milioane de măşti de protecţie, a fost câştigat de o firmă din satul Uzunu, din Giurgiu, Romwine & Cofee S.R.L, firmă înfiinţată în martie 2019, care nu are bilanţ financiar depus şi care are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe. Firma este deţinută de Cristian Maria, 57 de ani, potrivit datelor confidas.ro.

    Mai mulţi producători români au arătat în ultimele zile că pot produce intern, că îşi pot adapta fluxurile de producţie la nevoile actuale ale sistemului de sănătate şi cer doar ca statul să le spună de ce are nevoie pentru a putea produce şi livra echipamente în cel mai scurt timp.

     

    Citiţi AICI Ziarul Financiar de vineri în format e-paper 

     

     

    Cine sunt beneficiarii celor mai mari contracte de achiziţie de echipamente de protecţie

    Vedeţi AICI lista completă a firmelor 

     

    @VIGGO FASHION International srl (Bucureşti)

    Ce va furniza: combinezoane şi viziere de protecţie

    Contracte de 55 mil. lei şi 33 mil. lei

    Acţionar: Marin Ionuţ Marius (100%)

    An înfiinţare: 2015

    Cifră de afaceri 2018: 5,1 mil. lei

    Profit/pierdere 2018: -300 mii lei

    Număr mediu de salariaţi : 20

    Cod Caen: comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate

     

    @ Romwine & Cofee S.R.L.  (Giurgiu)

    Ce va furniza: măşti de protecţie de tip FFP2 sau FFP

    Contracte de 55 mil. lei

    Acţionar: Cristian Maria (100%)

    An înfiinţare: martie 2019

    Cifră de afaceri: nu are depus pe 2019

    Profit/pierdere: nu are depus pe 2019

    Număr mediu de salariaţi : nu are depus pe 2019

    Cod Caen: Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe

     

    @ Nanosystems Mc S.R.L.  Loc. Vârteju, Oraş Măgurele, Str. Galaxiei, Nr. 1 C1, Judeţ Ilfov

    Ce va furniza: Camere de izolare cu presiune negativă

    Contracte de 29 mil. lei

    Acţionar: Codrin Mardare (100%)

    An înfiinţare: 2016

    Cifră de afaceri 2018: 504 mii lei

    Profit/pierdere: 21 de mii de lei

    Număr mediu de salariaţi : 2

    Cod Caen: Intermedieri în comerţul cu maşini, echipamente industriale, nave şi avioane

     

    @ Chronos Trade Medical S.R.L. CUI

    Ce va furniza: Mănuşi de unică folosinţă cu manşetă medie’

    Contract de 11 mil. lei

    Acţionar: Călin Răzvan Mihai (100%)

    An înfiinţare: 2015

    Cifră de afaceri 2018: 5,2 mil. lei

    Profit/pierdere: 1,3 mil. lei

    Număr mediu de salariaţi : 5

    Cod Caen: Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice

     

     

    @ Brains M & A Consulting S.R.L. CUI: 34353490 Bucureşti

    Ce va furniza : ventilatoare medicale

    Contract de 10,8 mil. lei

    Acţionar: Creangă Florin Mircea (55%) şi Mihai Paul Alexandru (45%)

    An înfiinţare: 2015

    Cifră de afaceri 2018: 29,7 mil. lei

    Profit/pierdere: 8,9 mil. lei

    Număr mediu de salariaţi : 4

    Cod Caen: Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice

     

    @ E.m.p. Trade S.R.L. CUI: 6544850 Bucureşti

    Ce va furniza: scanner termice

    Contract de 4,2 mil. lei

    Acţionar: Preda Eugen Mircea (100%)

    An înfiinţare: 1994

    Cifră de afaceri 2018: 21,8 mil. lei

    Profit/pierdere: 6,1 mil. lei

    Număr mediu de salariaţi : 22

    Cod Caen: Comerţ cu ridicata nespecializat

  • Cine este Viggo Fashion International, firma care a câştigat două contracte de 88 mil. lei pentru furnizarea de combinezoane şi viziere de protecţie

    Viggo Fashion International SRL, producător de costume şi haine made to mesure pentru bărbaţi, un brand lansat de Ionuţ Marin şi Cătălin Botezatu, a câştigat un contract de 54 mil. lei pentru furnizarea a 500.000 de combinezoane şi un altul în valoare de 33 mil. lei pentru 1,75 milioane de viziere de protecţie, livrarea urmând a se face etapizat pe parcursul a 45 de zile calendaristice.

    Viggo Fashion International SRL, producător de costume şi haine made to mesure pentru bărbaţi, un brand lansat de Ionuţ Marin şi Cătălin Botezatu, a câştigat un contract de 54 mil. lei pentru furnizarea a 500.000 de combinezoane şi un altul în valoare de 33 mil. lei pentru 1,75 milioane de viziere de protecţie, livrarea urmând a se face etapizat pe parcursul a 45 de zile calendaristice.

    Firma figurează pe lista câştigătorilor pentru echipamente de protecţie care urmează să fie livrate în etape în contextul epidemiei de coronavirus.

    Viggo, un brand a cărui imagine este creatorul de modă Cătălin Botezatu, a îmbrăcat echipa naţională de fotbal la campionatul european de fotbal din 2016.

    Viggo Fashion International SRL, companie care a câştigat cele 2 contracte pentru echipamente de protecţie, este deţinută de Marin Ionuţ Marius, are un număr mediu de 20 de angajaţi, afaceri de 5,1 mil. lei şi o pierdere de 300.000 de lei în 2018, ultimul an pentru care există date publice disponibile, potrivit platformei confidas.ro, care analizează riscul financiar al firmelor. Compania are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate. Viggo are magazine stradale în Bucureşti, Târgu-Mureş şi Chişinău şi mai multe unităţi în malluri în Bucureşti şi în ţară, potrivit datelor de pe site-ul propriu.

    Ionuţ Marin, 35 de ani, care figurează ca unic acţionar al Viggo Fashion International SRL este asociat şi în Crama Orheiul 1946 SRL, unde îi are ca parteneri pe Serghei Turcan, Ştefănescu Sorinel Vasile şi Constantin Gutu, potrivit platformei confidas.ro, dar şi în firme precum Rift Time SRL sau Ego Fashion, firme care figurează cu o cifră de afaceri zero.

    Unul dintre partenerii lui Ionuţ Marin în businessurile pe care le deţine este Ion Gheorghe, unul dintre acţionarii Companiei Industriale Griviţa. Cei doi sunt asociaţi în compania Roli Bina International SRL, cu activităţi de comerţ, dar o cifră de afaceri zero în 2018.

    În 2007, ZF scria că vânzarea unor active şi a terenului de şase hectare din zona Clăbucet deţinut in Bucureşti de Compania Industriala Griviţa îi făcea pe Ion Gheorghe şi Alexandru Haiduc, principalii acţionari ai companiei, mai bogaţi cu câte 20 de milioane de euro fiecare.

    Ionuţ Marin figurează ca acţionar direct sau administrat în opt companii, potrivit datelor de pe platforma confidas.ro.

     

     

  • Când toată lumea poartă un război cu coronavirusul, două ţări sunt într-un război global pentru interese financiare uriaşe

    Ceea ce a început pentru Arabia Saudită ca un război al preţurilor cu Rusia s-ar putea transforma într-o regândire a politicilor de producţie, pe măsură ce regatul din Orientul Mijlociu caută să monetizeze rezervele uriaşe de petrol pe care le deţine.

    Astfel, scriu cei de la Bloomberg, o asemenea mişcare ar schimba logica economică a întregii industrii petroliere. Dacă Arabia Saudită ar decide să vândă în continuare la un preţ redus, ar fi aproape imposibili pentru concurenţi să ţină pasul, având în vedere cantităţile deţinute de fiecare parte. Singurii care pot încerca să reziste pe o astfel de piaţă sunt, desigur, ruşii.

    În regatul Arabiei Saudite, logica este de a lăsa pieţele să funcţioneze libere. Cei din Orientul Mijlociu nu par îngrijoraţi de prăbuşirea preţurilor, luându-şi toate măsurile necesare pentru un an sau chiar doi cu petrol ieftin.

    Privind la estimările care arată că un vârf al cererii pentru produse din petrol se va atinge în 20 de ani, strategia Arabiei Saudite de a monetiza rezervele înainte ca “aurul negru” să se deprecieze e una care aduce avantaje, dar şi multe riscuri.

    Ca un plus, cota de piaţă a Arabiei Saudite ar creşte pe măsură ce producătorii cu preţuri mari ar fi scoşi de pe piaţă. Pe de altă parte, dacă şi alte state din OPEC urmează modelul saudiţilor, preţurile ar putea scădea şi mai mult. Potrivit studiilor FMI, Arabia Saudită trebuie să obţină un preţ de 80 de dolari pe baril pentru a genera profit şi de 50 de dolari pentru a nu înregistra pierderi.

    Prin urmare, e interesant de văzut cât de mult va continua acest război al preţurilor şi câte riscuri sunt dispuşi cei din Arabia Saudită să îşi asume.

  • Schimbarea porneşte de la (sau se opreşte la) vârf

    „«A te îmbunătăţi înseamnă a te schimba, a fi perfect presupune a te schimba des», spunea Winston Churchill. Dacă o companie nu vine cu ceva nou pe piaţă, dacă nu caută permanent sa se diferenţieze, atunci va dispărea sau va rămâne în umbră. De exemplu, folosirea aceluiaşi tipar de management nu poate conduce la evoluţie. O schimbare de viziune la vârf va atrage o schimbare de paradigmă în întreg ecosistemul companiei. Apoi, niciodată nu ar trebui să presupunem că ceea ce a funcţionat ieri pentru noi va funcţiona şi mâine. Este nevoie de îndrăzneală, de idei creative, de inovaţie pentru a progresa atât în interior, cât şi în exterior”, spune Mădălin Mihailovici, CEO-ul Apa Nova şi Veolia România.
    Schimbarea într-o companie ar trebui să înceapă de la vârful acesteia. În România încă se mai vorbeşte de diferenţa dintre un şef şi un lider, mai spune Mădălin Mihailovici, care explică faptul că un lider este cel care are curajul de ar recunoaşte că este vulnerabil, că nu are toate răspunsurile şi care aduce şi menţine oamenii de valoare lângă el.
    „Din păcate însă, vorbim încă în România anului 2020 despre diferenţele dintre un lider şi un şef. A fi lider nu înseamnă să ai statut, titlu şi putere. Un bun lider are curajul de a fi vulnerabil. Un bun lider recunoaşte că nu are toate răspunsurile şi aduce lângă el oameni de valoare. Un bun lider recunoaşte potenţialul angajaţilor şi al ideilor şi asigură cadrul dezvoltării lor. Un lider al secolului XXI nu investeşte pentru un profit imediat, ci investeşte într-o cultură a progresului”, subliniază executivul. Apa Nova Bucureşti este o companie cu afaceri de circa 160 de milioane de euro în 2018 şi profit de aproape 30 de milioane de euro, care ocupă locul 179 în topul celor mai mari companii din România după cifra de afaceri, cu 1.785 de angajaţi, potrivit datelor publice. Compania a trecut printr-un proces de restructurare în ultimii ani, proces care încă mai continuă, porivit reprezentanţilor companiei. Mădălin Mihailovici observă că obstacolele pe care le întâmpină o companie care vrea să treacă printr-un astfel de proces în România, însă şi în alte ţări, sunt constituite din mentalităţile oamenilor, presiunea consumatorului, a pieţei şi autorităţilor.
    „Cultura organizaţională, mentalităţile, presiunea consumatorului, a pieţei sau a autorităţilor, toate sunt obstacole reale. Ele se manifestă, mai mult sau mai puţin, în orice companie sau instituţie, indiferent de ţara în care acţionează.”
    Cristian Matei, fondatorul şi preşedintele Advanced Thinking, companie specializată pe consultanţă pentru companii, spune că toate companiile sunt conştiente că au nevoie de o schimbare, însă uneori lipseşte îndrăzneala pentru a face acest pas. „Toate companiile sunt conştiente de necesitatea schimbării. Ce lipseşte, uneori, este curajul liderului şi al echipei de top management de a porni pe acest drum. Ce se poate face? Ce a făcut Apa Nova, un exemplu de succes din România: să implici cu adevărat oamenii din organizaţie, cât mai mulţi dintre ei, în procesul de schimbare. Până la urmă compania este a lor, atât de bună pe cât se implică să o facă de bună. Şi da, este adevărat că schimbarea porneşte de la sau, atenţie, se opreşte la vârf”, a spus el.
    Adesea procesul de transformare a unei companii poate fi aproape să eşueze sau chiar eşuează din cauza lipsei unei abordări integrate şi lipsei de implicare a oamenilor, mai spune Cristian Matei.
    „De multe ori, eforturile de transformare ajung să eşueze din lipsa unei abordări holistice şi integrate, pe de o parte, şi din neimplicarea reală a oamenilor, pe de altă parte. În plus, dacă organizaţiile şi în mod special liderii lor îşi doresc cu adevărat schimbarea nu există niciun motiv să nu reuşească, deşi există mereu scuze. În situaţia în care transformarea unei organizaţii este aproape de eşec, în primul rând trebuie conştientizat acest lucru, urmat de verificarea şi reafirmarea angajamentului din partea top managementului. Apoi, utilizarea unei metodologii clare şi validate, care să ţină cont de abordarea holistică, integrată şi să implice oamenii”, a mai spus el.
    Întrebarea care se pune este cum menţii un angajat motivat şi implicat în atingerea obiectivelor unei companii, în condiţiile în care studiile companiilor de recrutare arată că o proporţie foarte mare dintre angajaţii români intenţionează să îşi schimbe locul actual de muncă. Mădălin Mihailovici spune că este important să integrezi toţi angajaţii într-un proiect de transformare organizaţională, pentru că toată lumea trebuie să tragă în aceeaşi direcţie.
    „În cazul Apa Nova, la început, am fost doar o mână de oameni, 50 – 60, determinaţi să integrăm acest demers revoluţionar. Dar, uşor, uşor, am reuşit să activăm peste 1.000 de persoane în acest proces de regândire organizaţională. Ne-am dorit să implicăm pe absolut toată lumea în acest proces, pentru că fiecare angajat contează şi toţi trebuie să tragă în aceeaşi direcţie. Într-un astfel de proiect, nu e indicat să îţi concentrezi toată atenţia doar asupra obţinerii proceselor «corecte» şi a rezultatelor. Principalul element este ca salariaţii să-şi înţeleagă rolurile în noua paradigmă. Dacă înainte oamenii din structurile de jos primeau dispoziţii, acum putem spune că sunt «stăpânii» propriilor procese”, spune el.
    Steve Towers, preşedintele Business Process Group şi specialist în transformare organizaţională, spune că este foarte important ca fiecare angajat să înţeleagă propriul impact într-o companie.
    „Răspunsul este o combinaţie între atitudine, comportament şi cultură. În acest proiect, în prim-plan au fost contribuţia fiecărui individ în echipă şi garanţia că fiecare angajat înţelege impactul propriei contribuţii în strategia mare. Asta înseamnă legarea tuturor activităţilor în fiecare proces din companie şi legarea proceselor de obiectivele operaţionale şi strategice ale efortului de transformare. Pe foaie sună simplu, dar în practică e altceva”, a spus Steve Towers, răspunzând la o întrebare legată de modalitatea de a menţine angajaţii uniţi şi motivaţi.
    Liderii companiei Apa Nova împreună cu specialişti în transformarea organizaţională au publicat o carte despre proiectul transformării Apa Nova, proiect care a câştigat o competiţie internaţională de profil. Irina Munteanu, CFO al Apa Nova şi Veolia România, precum şi coautor al cărţii, spune că altă provocare în această transformare este obiceiul liderilor de a lua decizii bazate pe intuiţie şi nu pe informaţii concrete.
    „Formularea unei decizii pe baza datelor este un proces complex, dar foarte precis. Motiv pentru care mulţi manageri ezită. Să nu uităm, datele nu mint şi nu permit nuanţări. Însă e nevoie de curaj pentru a fi cu adevărat transparenţi şi de o doză de maturitate în a accepta ce ne spun. Trebuie să accepţi că, deşi rezultatele pot părea bune privite prin prisma intuiţei, analiza statistică a datelor poate să îţi arate probleme la care nici nu te gândeai. „Expresia «Las-o că merge» nu mai merge!”, spune ea. De asemenea, este importantă o analiză de risc corespunzătoare pentru o companie. Irina Munteanu explică modul în care trebui construită o astfel de analiză:
    „În primul rând ar trebui să nu fie fragmentată. Ne-am dorit să putem evalua riscurile de toate felurile, din toate procesele care se desfăşoară în interiorul companiei Apa Nova, şi, încet-încet, din tot grupul Veolia din România. În al doilea rând, am vrut să putem să le comparăm astfel încât să alocăm inteligent resurse pentru adresarea lor. Din acest motiv, am implementat Failure Modes and Effects Analysis, o metodologie avansată de Risk Management pe care am adaptat-o la realitatea din Apa Nova şi Veolia România.” 
    Mădălin Mihailovici mai explică faptul că o companie este competitivă pe piaţa pe care activează în momentul în care performează din punct de vedere financiar, tehnologic şi din punctul de vedere al forţei de muncă de care dispune.
    „Competitivitatea unei companii ţine de performanţa financiară, tehnologică şi a forţei de muncă de care dispune. Apa Nova şi-a concentrat eforturile pe alocarea de fonduri în echipamente şi tehnologii de ultimă oră. Dar cel mai mult în oameni. Am investit în specializări, în dezvoltarea profesională care să permită construcţia unei culturi digitale. Apa Nova nu ar fi compania de astăzi fără cei peste 1.800 de profesionişti care au grijă de apa potabilă/uzată a oraşului în fiecare zi”, spune el.
    De asemenea, el mai spune că balanţa concentrării pe productivitate sau pe cultura organizaţională trebuie menţinută constant într-un echilibru şi întreaga organizaţie trebuie să funcţioneze unitar. „Balanţa (dintre orientarea către productivitate sau către cultura organizaţională – n. red.) trebuie să fie menţinută permanent cu inteligenţă şi responsabilitate. În primul rand, întreaga organizaţie trebuie să funcţioneze unitar, în aceeaşi direcţie: în orice context, în orice zi, la orice nivel. În plus, integrarea unei culturi sănătoase a productivităţii stă la baza funcţionării oricărei companii pentru a asigura performanţa.
    Steve Towers mai explică faptul că reţeta transformării unei organizaţii poate fi aplicată mai multor companii din diferite industrii, însă trebuie adaptată în funcţie de companie şi piaţă. „Metoda şi abordarea ar trebui să fie robuste şi, în mod ideal, dovedite în mai multe industrii şi contexte geografice. În cadrul acestui proiect, metoda utilizată a avut toate aceste ingrediente. O cunosc de cel puţin 15 ani şi ştiam că va funcţiona când am auzit de acest proiect. Aceasta poate fi comunicată şi înţeleasă de la echipa de top management până în prima linie a organizaţiei. Apoi vorbim de conţinutul specific, diferit de la o organizaţie la alta şi ţinând cont de maturitatea, cultura organizaţională şi de «felul în care se fac lucrurile aici». Cuplat cu o viziune concentrată şi adaptată acestui context, oferită de cei care conduc, organizaţia poate inova şi implementa transformarea în mod unitar la nivelul întregii companii.”

  • Ce vrei să faci mai departe? Să am afacerea mea! Şi de ce ai nevoie? De bani! Şi de o idee!

    Nu este prima dată când aud acest concept: vreau să am afacerea mea şi caut o idee.
    Ce mă frapează este însă ordinea din propoziţie, unde a avea o idee este pe ultimul loc.
    În business, ideea şi determinarea celui care vrea să o pună în practică reprezintă motorul.
    Fără o idee, n-ai cum să strângi bani, iar dacă ai bani şi nu ai o idee, fie ţii banii la bancă, fie cumperi un apartament ca să-l dai apoi în chirie.
    Dar de ce nu ai găsit o idee până acum? Răspunsul noii generaţii: „Nu am stat efectiv să mă gândesc la asta, am avut şcoală, examene şi acum muncă (interlocutorul are un job). Dacă aş sta să mă gândesc, sigur aş avea/găsi o idee”.
    Nu aş putea spune că piaţa din România debordează de idei de business, dar progresele făcute în ultimul deceniu, mai ales după criză, sunt extraordinare, în special într-o ţară care nu încurajează antreprenorii, cel puţin pe cei mici şi mijlocii, unde succesul în afaceri este invidiat (şi eu aş fi reuşit să fac bani dacă aveam relaţii, dacă eram securist, dacă lucram în comerţul exterior – perioada anilor ’90 fiind extrem de prezentă în mintea tuturor!), iar eşecul este evidenţiat, constituind un stigmat.
    Cele mai bune idei de business vin dintr-o necesitate, dintr-o frustrare proprie, dintr-o întâmplare. Gândiţi-vă la Revolut, un serviciu la care au aderat 1 milion de români într-un timp record. Nikolai Storonsky şi Vlad Yatsenko erau total frustraţi de faptul că la plăţile externe, când plăteau produse sau servicii într-o altă monedă, cursurile valutare folosite de bănci erau mult mai mari decât cursurile valutare curente, diferenţele ajungând şi la 2-3%, ceea ce este enorm. Aşa că au creat Revolut, pentru a oferi clienţilor un serviciu de plată mai rapid, mai comod, mai ieftin, prin care cursurile valutare sunt la nivelul pieţei atunci când faci plăţi externe. Revolut a câştigat teren pentru că este un serviciu în favoarea clienţilor, în timp ce băncile oferă un serviciu mai degrabă în favoarea lor decât în favoarea clienţilor.
    Uber a apărut şi este folosit pentru că este mai ieftin decât un taxi obişnuit, mai curat şi mai rapid decât clasicele taxiuri, încremenite în timp.
    Toată lumea are idei de business, chiar eu i-am prezentat interlocutorului o idee de reducere a traficului din Bucureşti, dar în final câştigă doar cei care reuşesc să implementeze ideile respective. Execuţia este baza businessului, spun toţi antreprenorii.
    Businessul din România este extrem de polarizat, primele 1.000 de companii, ca cifră de afaceri, din totalul de 660.000 controlează 40% din piaţă. Multe pieţe sunt acaparate şi prea puţin sunt cei care cred că ar mai fi loc şi de alţi jucători. Dacă ar fi aşa, nici Uber şi nici Revolut nu ar fi apărut.
    Mihaela Ioniţă, directorul de HR al Coca-Cola HBC România, compania care îmbuteliază cunoscutul produs american, spune că în viitor nu se va mai lucra pe un contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, pentru opt ore pe zi.
    În aceste condiţii, când procesele de muncă vor fi din ce în ce mai digitalizate, automatizate, iar inteligenţa artificială va câştiga teren, se va elibera o forţă de muncă care, pentru a supravieţui, va trebui să găsească idei de business, să ofere produse şi servicii fie mai bune decât cele curente, fie altele, total diferite.
    Până una-alta, dacă aveţi idei de business pentru interlocutorul meu, pe care doriţi să le vindeţi sau să le închiriaţi, cred că ar vrea să vă asculte! Că de muncit, poate să muncească!

  • Cât câştigă un poştaş şi de ce sunt angajaţii din acest domeniu indispensabili pentru companiile în care lucrează

    Potrivit reprezentanţilor Pink Post, liderul pieţei de servicii poştale private din România, găsirea angajaţilor în acest domeniu este o provocare uriaşă în prezent. Problema nu este nouă, companiile din mai toate sectoarele se plâng de aceeaşi situaţie, însă, dacă în alte domenii precum HoReCa, construcţii sau producţie angajatorii au varianta de a găsi forţă de muncă peste hotare, în domeniul serviciilor poştale lucrurile stau total diferit. 

    „La noi e complicat să găsim angajaţi străini. Trebuie să cunoască limba română, dar şi geografia oraşului. Suntem captivi la forţa de muncă locală”, spune Cristi Petcu, general manager Pink Post. În plus, adaugă executivul, un poştaş este cu atât mai greu de înlocuit cu cât acesta, după ani de livrări în anumite zone, a ajuns să cunoască oamenii, scurtăturile, adresele. Ori un angajat nou trebuie să o ia de la zero, iar în România acest lucru este complicat deoarece, în foarte multe localităţi, în special în zona rurală, fie casele nu sunt numerotate, fie nu au cutii poştale, existând un mare risc ca oamenii să îşi piardă corespondenţa.

    Acesta este, de altfel, şi unul dintre motivele pentru care oamenii şi-au pierdut încrederea în serviciile poştale şi au început să se îndrepte, în ciuda preţurilor mai mari, către servicii de curierat. „E crucial să le arătăm oamenilor că o trimitere ajunge la destinaţie şi nu altundeva. Am în cap crearea unei asociaţii a furnizorilor de servicii poştale, dar şi o campanie publicitară prin care să reabilităm poşta, să le amintim oamenilor că este o soluţie ieftină şi eficientă de livrare”, spune Octavian Radu, acţionar majoritar Pink Post şi fondator al grupului RTC.

    În ceea ce priveşte forţa de muncă folosită la sortare, Octavian Radu notează că, deşi a luat în calcul achiziţionarea unui sortator, a realizat că, deoarece volumele sunt mici în România, o astfel de investiţie nu s-ar justifica.

    Un poştaş care lucrează în cadrul companiei Pink Post câştigă în medie cu 15-20% în plus peste salariul minim plus bonuri de masă. 

  • Un chelner a ajuns să câştige mai mult decât un bancher

    1.000 de euro pe lună net (adică 4.800 de lei) înseamnă cât câştigă un bancher, pe medie. 2.000 de euro pe lună, adică aproape 9.600 de lei, înseamnă peste 30% faţă de salariul mediu al unui IT-ist.
    La mijlocul lunii februarie am fost la Cluj şi ce mi-a atras atenţia intrând în trei cafenele şi două restaurante a fost tinereţea chelnerilor, fete şi băieţi, mult mai tineri decât în Bucureşti.
    Aproape toţi erau studenţi şi unul era chiar absolvent de facultate. Nu cred că ei ar fi câştigat mai puţin de 1.000 – 1.100 de euro pe lună, adică salariul la minimum plus bacşişul.
    Clujul este cel mai scump oraş din România din punctul de vedere al chiriilor şi al preţului apartamentelor, situându-se cu 10-20% peste Bucureşti, la un salariu mediu de uşor sub cel din Bucureşti de 3.500 de lei pe lună, adică 730 de euro pe lună.
    Ca să-ţi poţi permite să stai în Cluj, trebuie să lucrezi mai degrabă într-un restaurant sau într-o cafenea decât să lucrezi într-o bancă, având în vedere că în bănci salariul de intrare se situează între 2.000 şi 2.500 de lei net pe lună.
    Un chelner, un ospătar îţi vinde o ciorbă, o friptură, o cafea, în timp ce un funcţionar bancar poate să-ţi vândă un credit ipotecar sau produse de economisire mai sofisticate, cum ar fi fondurile mutuale, ceea ce ar implica mai multe cunoştinţe.
    Nu critic salariile care sunt în industria HoReCa sau salariile din sectorul bancar, ci doar constat această anomalie.
    În Silicon Valley, San Francisco, IT-iştii, programatorii, cei care se ocupă cu marketingul digital câştigă mult mai mult decât profesorii lor de la facultate, care îi învaţă tot ce ştiu ei.
    În aceste condiţii, când IT-iştii au ajuns să câştige de patru, cinci ori mai mult decât profesorii lor, piaţa chiriilor şi a locuinţelor a luat-o razna. Facebook, Google au ajuns să investească sute de milioane sau chiar miliarde de euro pentru a construi locuinţe pentru cei care lucrează în învăţământ şi care nu îşi pot permite preţurile locative din San Francisco.
    Conform unor date prezentate în conferinţa „Joburi noi, meserii vechi”, organizată de Business MAGAZIN împreună cu OLX, trei din zece angajaţi din România vor ajunge să lucreze în industria colaborativă în următorii cinci ani. Noile joburi sunt livrator, şofer de ride-sharing, vlogger, freelancer, youtuber. Conform studiilor prezentate, un curier livrator, partener al Glovo, poate ajunge să câştige până la 3.000 de lei pe săptămână, în funcţie de cât lucrează: „Din calculele mele, faci circa 25 de lei pe oră, la care se mai adaugă şi tips de la clienţi”, a declarat Filip, un curier-livrator de la Glovo, în revista OLX Indexul locurilor de muncă – o nouă eră a muncii.
    Piaţa de HoReCa este în creştere, pentru că veniturile românilor, în special ale corporatiştilor, au crescut susţinut în ultimii ani.
    Dar acest lucru va provoca la un moment dat o criză, pentru că prima opţiune a studenţilor şi a absolvenţilor de facultate va fi de a lucra acolo unde câştigă mai bine, pentru a putea să-şi plătească chiria, dacă stau în Cluj sau în Bucureşti.
    La polul opus, companiile vor rămâne fără candidaţi, fără ofertă de muncă, ceea ce le va îngreuna mult situaţia.
    Să vedeţi ce va fi când se vor „albi” câştigurile chelnerilor din restaurante, respectiv dacă va intra în vigoare legea privind declararea şi impozitarea diferenţiată a bacşişului.

  • Fantastic! Bravo Simona! Halep câştigă finala de la Dubai după un meci absolut electrizant. Vedeţi aici cum a obţinut trofeul

    Simona Halep a câştigat turneul de la Dubai

    În ultimul act, jucătoarea noastră a înfruntat-o pe kazaha Elena Rybakina

    portiva Elena Rybakina, în vârstă de 20 de ani, ocupă locul 19 WTA
    UPDATE 19.40 Jucătoarea de tenis din România, Simona Halep, locul 2 WTA, a câştigat, sâmbătă, trofeul turneului de la Dubai, după ce a învins-o în finală pe Elena Ribakina din Kazahstan, locul 19 WTA, scor 3-6, 6-3, 7-6. Este pentru a doua oară când românca este campioană la Dubai.
    UPDATE 18.35 În cel de-al doilea set al partidei, Simona s-a impus cu scorul de 6-3 la game-uri, după ce a pierdut primul set.
    După mai multe game-uri împărţite, la scorul de 2-3, Elena Rybakina a reuşit o minge de break în faţa campioanei noastre. Kazaha a făcut un joc foarte bun şi a câştigat primul set cu Halep după aproximativ 40 de minute.
    În al doilea set al partidei, Simona a revenit. Campioana noastră a reuşit o minge de break la scorul de 2-1 la game-uri. Rybakina a revenit la scorul de 4-2, reuşind o minge de break, dar sportiva din Kazakhstan a mai avut un serviciu pierdut la scorul de 4-3.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro