BusinessMagazin

Tag: banci

  • Cine este astăzi în boardul ASF: economişti fără experienţă directă în asigurări, piaţă de capital sau pensii private, un electrotehnician, un inginer politehnist, un contabil, un licenţiat în Ştiinţele Comunicării la o facultate privată. Unul singur este profesor de finanţe la Facultatea de Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul ASE Bucureşti

    ♦ Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), instituţia care este responsabilă de funcţionarea în condiţii optime a pieţei asigurărilor, a pieţei de capital şi a fondurilor de pensii din România, este condusă de un consiliu format din nouă membri, dintre care cinci sunt executivi – preşedintele, prim-vicepreşedintele şi trei vicepreşedinţi –, iar patru sunt membri neexecutivi ♦ Aceştia au fost numiţi pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 14 noiembrie 2018, în timp ce Nicu Marcu a fost numit preşedinte în vara anului 2020 ♦ Nicu Marcu, preşedintele ASF, este licenţiat în economie la Universitatea din Craiova şi a lucrat în instituţii pu­blice precum ANAF, Romsilva, Loteria Română, Consiliul Naţional de Inte­gritate şi Curtea de Conturi.

     

    Nicu Marcu, preşedinte, 54 de ani

    ► În funcţie din iunie 2020;

    ► Licenţiat în economie, Universitatea din Craiova, în 1997, adică la vârsta de 28 de ani, ceea ce înseamnă că nu a reuşit să ia la facultate imediat după terminarea liceului, în 1987;

    ► Vicepreşedinte, Curtea de Conturi, 2017 – 2020;

    ► Preşedinte, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Camera Deputaţilor, 2014 – 2015;

    ► Preşedinte, Consiliul Naţional de Integritate, 2007 – 2011;

    ► Director economic, Romsilva Bucureşti, 2003 – 2004;

    ► Consilier Tehnico-Economic, Compania Naţională Loteria Română, 2006 – 2007;

    ► Director şi secretar general, ANAF, mai 2007 – aprilie 2009.

     

    Elena Doina Dascălu, prim-vicepreşedinte

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiată în ştiinţe economice, ASE Bucureşti;

    ► Consilier de stat, Aparatul de lucru al prim-ministrului, 2017 – 2018;

    ► Preşedinte, consiliul de administraţie, Electrica, 2018.

    ► Vicepreşedinte, Curtea de Conturi, 2008 – 2017;

    ► Secretar de stat, Ministerul Finanţelor, 2005 – 2008;

    ► A deţinut diverse poziţii în Ministerul Finanţelor, 1980 – 1993, 1997 – 1998, 1999 – 2001.

     

    Gabriel Grădinescu, vicepreşedinte, 55 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiat în ştiinţe economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi;

    ►  Director, Bancpost, sucursala Vrancea, 2006 – 2018;

    ► Diverse funcţii în Raiffeisen Bank, 2001 – 2006;

    ► Diverse funcţii în Banca Agricolă, 1992 – 2001.

     

    Cristian Roşu, vicepreşedinte, 59 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiat în electrotehnică, Politehnica Bucureşti;

    ► Director general, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, 2016 – 2018.

    ► Preşedinte CA, Fondul de Garantare a Drepturilor din Sistemul Pensiilor Private, 2016 – 2018;

    ► Şef, departament Sector Pensii Private, ASF, 2013 – 2014;

    ► Director general, Comisia de supraveghere a Sistemului de Pensii Private, 2007 – 2013

     

    Ştefan Daniel Armeanu, vicepreşedinte, 48 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Responsabil cu sistemul de pensii private;

    ► Licenţiat în matematică, Universitatea Bucureşti, şi în finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori, ASE;

    ► Profesor universitar, ASE Bucureşti, 1998 – prezent;

    ► Membru neexecutiv în consiliul ASF, 2014 – 2018;

    ► Profesor universitar, Universitatea din Bucureşti,

    ► Actuar, Generali, 2011 – 2013;

    ► Actuar, ARDAF, 2007 – 2011.

     

    Jozsef Birtalan, membru neexecutiv, 59 de ani, UDMR

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiat în inginerie, specializarea tehnologia construcţiilor de maşini, Institutul Politehnic Cluj-Napoca;

    ► Preşedinte, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, 2005 -2009, 2014 – 2016;

    ► Vicepreşedinte, Consiliul Judeţean Harghita, 2012 – 2014;

    ► Membru, Consiliul de supraveghere, Fondul Proprietatea, 2007 – 2009;

    ► Membru, Consiliul de supraveghere, Banca Comercială Română, 2004 – 2006;

    ► Secretar de stat, Ministerul Transporturilor, 1998 – 1999;

    ► Secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor, 1998.

     

    Ioan Gheorghe Ţara, membru neexecutiv, 65 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiat în finanţe – contabilitate, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca;

    ► Cadru didactic asociat, lector universitar, conferenţiar universitar profesor universitar, Universitatea din Oradea, 1994 – prezent;

    ► Director, Curtea de Conturi a României, judeţul Bihor, 1993 – 2012.

     

     

     

    Aura Gabriela Socol, membru neexecutiv, 43 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiată în economie, ASE Bucureşti;

    ► Profesor universitar, ASE Bucureşti, 2004 – prezent;

    ► Membru, Comisia Naţională pentru trecerea la moneda euro, 2018 – 2019;

    ► Expert, reprezentanţa Comisiei Europene în România, 2018-prezent;

    ► Cercetător, Institutul European din România, 2016.

     

    Ovidiu Răzvan Wlassopol, membru neexecutiv, 45 de ani

    ► În funcţie din 2018;

    ► Licenţiat în ştiinţele comunicării şi în drept;

    ► Prim-vicepreşedinte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, 2017 – 2018;

    ► Consilier, cabinet vicepreşedinte SIIF, ASF, 2013 – 2017;

    ► Consilier, cabinet comisar, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, 2007 – 2013;

    ► Corespondent, ProTV, 2000 – 2002;

    ► Redactor, Libertatea, 1998 – 2000;

    ► Redactor, Jurnalul Naţional, ‘97-’98.

     

  • Cum se va termina succesul capitalismului?

    Lumea occidentală, capitalismul la care ne-am raportat şi ne raportăm cu toţii (vrem o lume ca afară), începe să fie din ce în ce mai lovită de propriul succes.

    Marile companii, marile bănci au devenit ţinte în mişcare pentru publicul larg şi în special pentru noua generaţie, din cauza profiturilor mari pe care le înregistrează. Ironic este că marii giganţi din tehnologie, care se bazează pe un model de servicii free – Facebook, Google, Instagram, Twitter –, au devenit atât de mari încât lumea nu îşi mai aduce aminte că nu trebuie să platească nimic, ei au contribuit la această situaţie. Fiecare smartphone, de care nu ne mai dezlipim nicio secundă, înseamnă un profit pentru Apple, Samsung sau alt brand global.

    Lumea crede că acest succes imens al marilor giganţi este obţinut prin exploatarea celorlalţi.

    Globalizarea, care înseamnă extinderea peste tot în lume a marilor companii, a modelelor de business care pot fi exportate, a scos din sărăcie anumite ţări, dar a sărăcit propria clasă de mijloc din ţara de origine. Clasa de mijloc şi-a pierdut puterea, iar societăţile capitaliste au devenit din ce în ce mai divizate din punct de vedere politic, economic şi social.

    Oraşele americane care sunt sediul marilor companii din tehologie  au devenit prohibitive pentru propriii locuitori. Cel mai adesea se dă exemplul profesorilor din San Francisco care nu îşi mai pot permite să stea în oraş din cauza exploziei preţurilor caselor şi a chiriilor.

    Industria financiară, piaţa de capital, bursa au creat atât de mulţi milionari, într-un termen atît de scurt, încât societatea capitalistă a fost dată peste cap. Aceşti milionari, aceste modele de business au fost motoarele exploziei preţurilor de pe piaţa imobiliară din lumea occidentală. Prin darea de banii de către băncile centrale pentru a salva economiile capitaliste de crizele care au apărut, nu a adus o îmbunătăţire a situaţiei economice pentru toată lumea, ci dimpotrivă. Câştigurile obţinute din creşterea preţurilor acţiunilor de pe Bursă a produs bani cu care s-au cumpărat case şi apartamente.

    Dar salariile, cu excepţia anumitor industrii, nu au crescut şi nu au putut să ţină pasul cu explozia burselor şi a pieţei imobiliare.

    Aşa se face că acum piaţa imobiliară din lumea capitalistă a devenit prohibitivă pentru propriii locuitori. Înainte lumea se mai descurca cu creşteri de preţuri la case şi apartamente pentru că dobânzile la credite erau foarte mici. Acum, dobânzile au crescut la ceruri, spre exemplu în SUA dobânzile la creditele ipotecare au ajuns la 7,6 %, cel mai ridicat nivel din ultimele 3-4 decenii.

    Mai mult decât atât, chiriile au explodat pentru că cei care au făcut bani, cei care au bani – fonduri de investiţii, bănci, miliardari – au văzut în achiziţia caselor/apartamentelor o bună oportunitate de plasare a banilor şi de a trăi din chirii şi randamentul acestora.

    În Europa, apariţia Airbnb şi Booking, a schimbat radical situaţia imobiliară din oraşele turistice. Toată lumea vrea să îşi dea apartamentele în chirie pe Airbnb pentru că câstigă mai multi bani decât dacă ar da în chirie celor care lucrează acolo, celor care trăiesc acolo zi de zi, în acele oraşe. Acest model „hotelier” a susţinut creşterea preţurilor şi creşterea chiriilor în oraşele turistice. Uitaţi-vă ce se întâmplă la Viena, la Roma, la Milano, la Paris, la Londra, la Florenţa etc. Uitaţi-vă ce se întâmplă şi în Bucureşti şi în Cluj.

    În acest fel, piaţa imobiliară a fost acaparată şi din ce în ce mai mulţi, în special din tânăra generaţie, constată că le este imposibil să îşi cumpere o casă cu credit sau să stea în chirie. Multe state, în special în Europa, încearcă să vină cu soluţia plafonării chiriilor. Dacă nu ai un job care să îţi aducă un salariu peste medie, îţi este foarte greu să acomodezi cu chiriile actuale din lumea occidentală. De achiziţia unui apartament nici nu poate fi vorba.

    În America, pentru că preţurile la case şi imobile au crescut accelerat în ultimii ani, pentru că dobânzile au crescut de la 1% la peste 7% pentru creditele imobiliare, piaţa de real estate este extrem de tensionată. În aceste condiţii, pentru că nu îşi pot permite nici un apartament, nici să stea în chirii, tinerii rămân la părinţi mai mult timp (asta dacă părinţii îi ţin), având în vedere cultura americană ca la 18 ani copiii să plece de acasă), fie se cuplează mai mulţi, de la 2 acum s-a ajuns la 4 în acelaşi apartament de 2 camere. Confruntaţi cu această situaţie de criză, dezvoltatorii americani încep să facă case mai mici, pentru a reduce preţul acestora. Camerele au o suprafaţă mai mică, dispar spaţiile de depozitare, fiecare cameră nu mai are baia ei.

    The Wall Street Jurnal, cel mai important ziar de business din America, dar şi din lume, are un articol pe această temă care anunţă un anumit trend pe piaţă, titlul articolului este „Bye living rooms, bathtubs: homes get noticeably smaller“.

    Asta îmi aminteşte că după criza din 2008-2009, când preţurile de pe piaţa imobiliară s-au prăbuşit la noi, dezvoltatorii au început să reducă suprafaţa camerelor, apartamentelor şi caselor pentru a se încadra în bugetul pe care îl aveau oamenii/clienţii.

    Având în vedere aceste situaţii, întrebarea este: cum se va termina acest succes al capitalismului?  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum se văd ideile de taxare suplimentară a băncilor dinspre consultanţii fiscali?

    ♦ Ajustorul fiscal este un concept nou care nu a mai fost aplicat vreodată în România, însă concepte similare (nu neapărat 100% identice, reprezentând suprataxe pe zona bancară) există în alte ţări din Europa, care se confruntă cu deficit. Calculele sunt de regulă complexe şi diferite de la ţară la ţară ♦ În prezent, nu există reglementări în legislaţia fiscală cu privire la modalitatea de calcul al cifrei de afaceri în cazul băncilor. Prin urmare, ar trebui introduse definiţii clare în acest sens în Codul fiscal dacă se va merge pe varianta de procent din cifra de afaceri. De asemenea, pentru evitarea interpretărilor ar trebui să se explice dacă cifra de afaceri va include venituri nete care vor ţine cont şi de cheltuieli sau doar veniturile brute înregistrate de bănci (cu explicitarea categoriilor de venituri în mod specific), spune Andra Caşu, şefa departamentului de taxe directe de la EY.

    Taxarea suplimentară a băncilor prin introducerea ajustorului fiscal sau taxarea cu 1% a cifrei de afaceri s-au regăsit printre variantele discutate de autorităţi în ultima perioadă. Rămâne de văzut pentru care dintre măsuri va opta în cele din urmă guvernul.

    Cert este că noile idei de taxare au stârnit diverse reacţii încă de la stadiul de proiect.

    „Ajustorul fiscal reprezintă un concept nou care nu a mai fost aplicat vreodată în România, însă concepte similare (nu neapărat 100% identice, reprezentând suprataxe pe zona bancară) există în alte ţări din Europa, care se confruntă cu deficit. Calculele sunt de regulă complexe şi diferite de la ţară la ţară, fiind în continuare aplicabile din punct de vedere legislativ“, a explicat Andra Caşu, liderul departamentului de taxe directe al EY România, la solicitarea ZF.

    Conform propunerii de modificare a Codului Fiscal, ajustorul fiscal va avea drept scop instituirea unui nivel minim de impozit pe profit datorat de contribuabili. Acesta va avea la bază o modalitate complexă de calcul pentru toate companiile, care va ţine cont atât de venituri cu anumite excepţii, cât şi de anumite cheltuieli înregistrate, fapt ce va creşte povara fiscală a companiilor, efortul de conformare prin identificarea tuturor elementelor care ar trebui incluse în calculul ajustorului, cât şi adaptarea resurselor interne pentru efectuarea calculului, explică Andra Caşu.

    Ce este de remarcat este că nivelul ajustorului fiscal ar putea fi mai mare în cazul băncilor şi companiilor de asigurări-reasigurări, având în vedere că procentul aplicat va fi mare.

    „Pentru moment nu considerăm că sunt şanse prea mari să se renunţe la introducerea ajustorului fiscal (cel puţin având în vedere că acesta a rămas constant în propunerile de modificări la Codul fiscal, doar cu mici ajustări la modalitatea de calcul în diversele variante de propuneri legislative)“, consideră şefa departamentului de taxe directe de la firma de consultanţă şi  audit EY.

    În ceea ce priveşte cea de-a doua variantă de taxare suplimentară a băncilor, respectiv varianta cu 1% din cifra de afaceri, reprezentanta EY aminteşte că în prezent nu există reglementări în legislaţia fiscală cu privire la modalitatea de calcul al cifrei de afaceri în cazul băncilor.

    Prin urmare, ar trebui introduse definiţii clare în acest sens în Codul Fiscal dacă se va merge pe varianta de procent din cifra de afaceri. De asemenea, pentru evitarea interpretărilor ar trebui să se explice dacă cifra de afaceri va include venituri nete care vor ţine cont şi de cheltuieli sau doar veniturile brute înregistrate de bănci (cu explicitarea categoriilor de venituri în mod specific), susţine liderul departamentului de Taxe Directe al EY România.

    „Taxarea băncilor pe varianta ajustorului ar putea aduce o povară fiscală mai mare băncilor ca urmare a complexităţii modului de calcul, a introducerii mai multor elemente în calcul şi a procentelor mai mari aplicabile. Varianta procentului de 1% din cifra de afaceri ar putea aduce probleme de conformare în lipsa prevederilor clare privind modul de calcul al cifrei de afaceri“, a concluzionat Andra Caşu vorbind despre implicaţiile taxării suplimentare a băncilor pe cele două variante de taxare.

    Din ideile vehiculate în ultima perioadă taxarea băncilor ar putea presupune aplicarea impozitului de 16% pe profit ca şi până acum, dar nu mai puţin de 1% din cifra de afaceri, indiferent dacă înregistrează pierderi, urmând să se aleagă cea mai mare valoare dintre cele două. O altă variantă a taxării băncilor ar presupune combinarea celor două, respectiv 1% din cifra de afaceri Ă16% impozit pe profit.

    Guvernul urmăreşte să obţină peste 2 mld. de lei din taxarea suplimentară a băncilor, după cum a declarat Marcel Boloş, ministrul Finanţelor. Însă, calculele estimative indică încasări suplimentare de sute de milioane de lei din taxarea suplimentară a băncilor, nu de peste 2 mld. lei cum speră autorităţile.

    Înainte de aplicarea acestei taxări suplimentare a băncilor, din impozitul pe profit al băncilor au ajuns la buget în tot anul 2022 peste 1,8 mld. lei, după ce în 2021 suma virată de bănci a fost de 1,65 mld. lei, potrivit datelor de la BNR.

    În primul semestru (S1) din 2023 suma virată de instituţiile de credit în contul impozitului pe profit depăşise deja 1,3 mld. lei, în condiţiile în care câştigul instituţiilor de credit a ajuns la finalul primelor şase luni din acest an la un record de circa 6,8 mld. lei. Dacă se menţine şi în a doua parte a anului ritmul de creştere al profitului băncilor până la un record de 14 mld. lei, ipotetic statul ar putea încasa pe tot anul din impozitarea profiturilor instituţiilor de credit o sumă dublă faţă de cea din S1, adică 2,6 mld. lei.

  • Unele guverne europene recurg la metode inteligente pentru a presa mai mult băncile să mărească dobânzile la depozite

    Când dobânzile oficiale cresc, după cum au făcut-o fără încetare în ultimul an, debitorii sunt în mod tipic penalizaţi mult mai rapid decât sunt răsplătiţi cei care economisesc, acest lucru ducând la acuzaţii de urmărire a profitului la adresa băncilor. În mod excepţional, guvernele se folo­sesc de forţe ale pieţei mai degrabă decât de reglementare pentru a forţa instituţiile financiare să-şi crească dobânzile la depozite, scrie Marcus Ashworth, editorialist la Bloomberg.

    În Marea Britanie, National Sa­vings & Investments, banca de eco­no­mii deţinută de stat, oferă instru­mente de economisire de retail pe un an cu dobândă de 6,2%, cea mai ridicată de când instituţia a preluat programele de economisire garanta­te de guvern în 2008. Dobânda este peste cea de 6% oferită de unele bănci comerciale mai mici, iar obli­gaţiunile sunt garantate de guvern.

    Belgia a vândut la rândul său titluri similare dar pe termen mai lung în acest an, premierul ţării Ale­xander De Cross declarând că băn­cile ţării vor fi forţate să „lupte din nou“ pentru deponenţi. Italia oferă de asemenea de multă vreme o gamă largă de obligaţiuni guvernamentale atractive investitorilor individuali.

    Acest tip de strategie a guver­nu­lui ar putea prinde, în opinia edito­rialistului Bloomberg.

    Mesajul este: investiţi la stat şi veţi primi dobânzi preferenţiale pen­tru mai mult. Astfel de mişcări din partea guvernelor vor provoca fără îndoială nemulţumire în industria financiară.

    Cum pot fi băncile încurajate să acţioneze corect când consumatorii se confruntă cu preţuri mult mai mari este o problemă la nivel euro­pean. Nu există o soluţie simplă, însă puţină concurenţă sănătoasă poate face mult bine, crede Marcus Ashworth.

    Băncile din întreaga lume resimt presiuni în creştere să-şi transfere mai departe către clienţi dobânzile mai mari, însă băncile de pe pieţele mai puţin competitive s-au dovedit a fi mai puţin generoase decât altele, relevă o analiză S&P citată de Financial Times.

    Comparând pieţele după procentul din majorările de dobânzi oficiale pe care băncile îl trec mai departe la depozite reiese că clienţii din ţările care au început să crească dobânzile mai devreme au avut cel mai mult de câştigat până acum.

    În topul S&P pe primele poziţii după această măsurătoare se află UK, Luxemburg, Franţa, Austria, Olanda.

    Băncile din Franţa sunt printre cele mai dispuse să împartă creşterile de dobânzi cu clienţii. Un factor cheie are legătură cu popularitatea Livret A, un cont de economii cu o vechime de 200 de ani menit să ajute la refacerea finanţelor publice ale ţării după războaiele lui Napoleon Bonaparte.

    Ţările cele mai afectate de criza din zona euro şi unde sectorul a fost forţat să se consolideze, ca Irlanda, Spania, Grecia şi Italia, se dovedesc mult mai puţin dispuse să transfere creşterile de dobânzi către clienţi.

     

  • Un pericol major planează asupra economiilor europene: În timp ce băncile se pregătesc să înceteze cu majorarea dobânzilor, coşmarul stagflaţiei, unde preţurile rămân sus, iar creşterea economică e aproape nulă, dă târcoale Europei

    Pe măsură ce factorii de decizie politică se pregătesc să încheie cu rundele de înăsprire a politicii monetare, apar tot mai multe dovezi care subliniază o creştere economică în declin şi o inflaţie foarte greu de doborât, care vor continua să persiste scrie Bloomberg.

    După cum ştiu prea bine bancherii centrali, chiar dacă se feresc să o spună cu voce tare, această etichetă pentru durerea de cap a expansiunii slabe şi a inflaţiei necruţătoare care a afectat anii 1970 reprezintă o serie de probleme – chiar şi în forma sa cea mai uşoară.

    „Zona euro este blocată în stagflaţie şi nu vom ieşi din ea prea curând. În Marea Britanie, totul merge prost” a declarat Karsten Junius, economist şef la Bank J Safra Sarasin din Zurich.

    Răspunsul pieţei de până acum sugerează preocupări persistente pentru faptul că băncile centrale îşi pierd apetitul de a continua să crească costurile de împrumut, indiferent de situaţie. Datele de joi, care indicau o creştere a preţurilor cimentată peste 5% în regiunea euro, au fost întâmpinate cu puţin optimism, în contextul în care se fac tot mai multe pariuri privind o nouă rundă de majorare a dobânzii care va avea loc peste două săptămâni.

    Această problem a fost accentuată de comentariile oficialului Băncii Centrale Europene, Isabel Schnabel – responsabilul cu pieţele din această instituţie – care a recunoscut că perspectivele economice se înrăutăţesc, insistând în acelaşi timp asupra faptului că inflaţia este „încăpăţânat de ridicată”.

    Economistul-şef al Băncii Angliei, Huw Pill, a folosit aceleaşi cuvinte pentru a descrie nivelul de creştere a preţurilor de consum de bază în Marea Britanie, avertizându-şi totodată colegii să nu provoace „daune inutile” economiei.

    Factorii de decizie politică din zona euro vor fi primii care vor judeca unde se află ameninţările, decizia din 14 septembrie fiind descrisă de oficialul finlandez Tuomas Valimaki ca fiind „total deschisă” în ceea ce priveşte necesitatea unei noi majorări a dobânzii. BOE se va reuni o săptămână mai târziu, la o zi după Fed.

    Actuala conjunctură readuce în actualitate preocupările care au tulburat regiunea atunci când s-a confruntat pentru prima dată cu spectrul creşterii preţurilor la gaze în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

    Atunci când şefii de finanţe din G-7 s-au întâlnit în mai 2022, au discutat despre ce trebuie făcut pentru a „evita scenariile de stagflaţie”, după cum a spus gazda reuniunii, ministrul german de finanţe Christian Lindner.

    Această alarmă a răsunat din nou după şedinţa din iulie a  BCE, unde se aplauda reducerea inflaţiei, dar se sublinia faptul că încă se află la un nivel ridicat şi că persistă toxic de mult pentru economie.

    „S-a exprimat de asemenea îngrijorarea că economia ar putea intra într-o fază de stagflaţie, în contrast cu un scenariu mai benign”, potrivit notelor băncii.

    Astfel de îngrijorări umbresc pieţele financiare, după o serie de rapoarte care indică slăbirea creşterii economice în Marea Britanie şi în zona euro – cum ar fi scăderea indicilor managerilor de achiziţii – şi o inflaţie mai puternică decât se aştepta în cele mai mari două economii ale Europei continentale, Germania şi Franţa.

    „Ştim că politica monetară funcţionează şi că are efecte în economie, dar în acest moment nu avem niciun impact asupra inflaţiei. Asta e cea mai mare problemă pe care o aavem. Ne confruntăm cu o încetinire economică mai puternică ca în SUA şi o inflaţie mult mai greu de învins” a declarant Gilles Moe, economist-şef la AXA Investment Manager.

     

  • „Vor doar profituri“. Nemulţumiţi de dobânzile mici şi de presiunile prea slabe din partea politicienilor, europenii îşi retrag banii din bănci

    O majoritate de bănci euro­pene mari au raportat o scădere a depozitelor în ultimul an în condiţiile în care clienţii caută alternative mai bune de a-şi economisi banii, relevă o analiză a agenţiei de rating S&P.

    Spania a suferit cel mai puternic declin, cu 9%. Scăderile au reflectat faptul că clienţii aleg produse cu ran­damente mai mari şi plătesc datorii scumpe.

    „Vor doar profituri, nu se gân­desc la oameni“. Cuvintele lui Marco Oliveira, un designer graphic de 50 de ani din Portugalia, evidenţiază ne­mulţumirea profundă a europenilor cu privire la faptul că în pofida scum­pirii agresive a creditului de către BCE, băncile din regiune plătesc în continuare dobânzi mici la depozite.

    „Nu primim dobânzi bune“, confirmă la rândul său Carlos Stilianopoulos, un spaniol în vârstă de 56 de ani, pentru CNBC.

    Deponenţii europeni se plâng că băncile lor s-au grăbit să majoreze dobânzile la creditele ipotecare în ur­ma acţiunilor BCE, dar cresc dobân­zile la depozite într-un ritm extrem de lent. Deşi ţările zonei euro au aceeaşi monedă şi sunt sub efectul aceloraşi decizii de politică monetară, depo­nenţii din regiune nu se bucură de aceleaşi dobânzi la depozite.

    „Aceasta se datorează diferenţe­lor de structură a industriei bancare, de natură a depozitelor şi oportuni­tăţilor alternative de investiţii“, arată Marta Ferro Teixeira, analist la ABN Amro.

    Stilianopoulos crede că guver­nele şi autorităţile nu intervin, deo­camdată, în forţă pentru că sunt mai îngrijorate în legătură cu băncile decât cu deponenţii.

    Totuşi, politicienii şi autorităţile din mai multe ţări europene, inclu­zând Marea Britanie, au început să lanseze critici şi să pună presiune asupra băncilor.

    În Marea Britanie, Financial Conduct Authority a anunţat un plan de acţiune la sfârşitul lunii iunie pen­tru a se asigura că băncile transferă „în mod adecvat“ majorările de dobânzi către deponenţi.

    În Germania, băncile sunt acuza­te că-şi exploatează puterea de pe piaţă pentru a obţine în mod nedrept zeci de miliarde de euro prin faptul că nu trec mai departe dobânzile mai mari către deponenţii individuali.

    În Spania, ministrul economiei Navia Calvino a îndemnat recent băncile să înceapă să le plătească clienţilor mai mult pentru economii şi să împartă ce câştigă de pe urma dobânzilor mai mari, scrie Bloomberg.

    În Belgia, premierul Alexander De Croo a anunţat că guvernul va interveni dacă băncile ţării vor refuza în contiuare să majoreze dobânzile la conturile de economii ale clienţilor, notează brusselstimes.com.

    Banca Irlandei a cedat presiunilor şi a crescut dobânzile la depozite.

    Iar în Elveţia, Fundaţia pentru Protecţia Consumatorului (SKS) s-a declarat nemulţumită de ratele scăzute ale dobânzilor şi a cerut băncilor să le majoreze în mod semnificativ, relatează zentralplus.ch.

     

  • Problemele abia acum încep pentru europeni: Deşi rundele înăsprire a politicii monetare se apropie de sfârşit, din spate vine un munte de oameni, companii şi guverne care au împrumutat sute de miliarde de la bănci şi pentru care nota de plată bate la uşă

    Deşi pare că majorările ratelor dobânzii au ajuns la final în Europa, europenii n-au niciun motiv de sărbătoare. Timp de opt ani, atât cetăţenii simpli, cât şi companiile şi guvernele Europei s-au împrumutat masiv de la bănci, profitând de dobânzile aproape inexistente. Nota de plată a venit, iar acum toată lumea trebuie să se caute prin buzunare dupa miliardele care s-au transformat în trilioane de rambursat către bănci, scrie Bloomberg.

    Mulţi debitori au amânat refinanţarea în speranţa că ratele vor scădea din nou. Dar, având în vedere că economiile au avut în mare parte performanţe mai bune decât se aşteptau, acest lucru pare din ce în ce mai puţin probabil.

    Investitorii preconizează că anii următori vor fi marcaţi de multe defaulturi şi de reduceri de cheltuieli, deoarece o parte mai mare din veniturile companiilor, gospodăriilor şi statelor va fi destinată finanţării datoriilor. Un indicator clar al apropierii acestei schimbări este diferenţa dintre dobânzile pe care le plătesc în prezent guvernele şi companiile la nivel mondial şi suma pe care ar trebui să o plătească dacă s-ar refinanţa la nivelurile actuale. Cu excepţia câtorva luni din perioada crizei financiare mondiale, acest indicator a fost întotdeauna sub zero. În prezent, acesta se situează în jurul unui nivel record de 1,5 puncte procentuale.

    Milton Friedman a inventat pentru prima dată ideea decalajelor lungi şi variabile în politica monetară în anii 1960. Mai simplu spus, este vorba de intervalul de timp incert până când schimbările în politica monetară încep să aibă un impact asupra economiei. În timp ce preţul activelor, cum ar fi obligaţiunile de stat, se mişcă adesea în anticiparea sau imediat după o decizie a băncii centrale, este nevoie de timp pentru ca modificările de rată să se reflecte în contractele pe termen mai lung şi, astfel, în stabilirea preţurilor, pe pieţele forţei de muncă şi, în cele din urmă, în inflaţie.

    Firmele cu randament ridicat din Europa au datorii de peste 430 de miliarde de dolari scadente în a doua jumătate a deceniului, potrivit datelor de Bloomberg.

    Pentru majoritatea firmelor, este mai probabil ca ratele mai mari să ducă la o scădere a cheltuielilor de capital, ceea ce, la rândul său, va pune presiune asupra creşterii economice. În primele cinci luni ale anului, companiile din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa au răscumpărat obligaţiuni în cel mai rapid ritm din 2009 încoace, pentru a reduce gradul de îndatorare. Altele au căutat să prelungească scadenţa datoriilor lor existente.

    Cercetătorii Băncii Angliei estimează că societăţile cu grad ridicat de îndatorare reprezintă aproximativ 60% din datoriile corporative din Regatul Unit, dar numai 5% din numerar. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca aceste firme să reducă investiţiile sau locurile de muncă pentru a se menţine pe linia de plutire.

    Pentru consumatori, problema datoriilor se va resimţi mai ales prin creşterea costurilor ipotecare, iar în multe ţări creşterea ratelor dobânzilor nu s-a reflectat încă în plăţile lunare. Rata efectivă a dobânzii la creditele imobiliare în curs de rambursare în Marea Britanie era sub 3% la sfârşitul lunii iunie, potrivit Băncii Angliei, comparativ cu aproximativ 6,7% pentru un produs nou mediu fix pe doi ani, potrivit datelor Moneyfacts.

    Suedia ar putea servi drept barometru al problemelor care se anunţă pentru alte ţări. Deţinătorii suedezi de noi credite ipotecare şi-au văzut costurile de împrumut ca proporţie din venit dublându-se, ajungând la 10% în 2022, cel mai ridicat nivel din cel puţin un deceniu, potrivit Finansinspektionen din această ţară. Acest lucru a dus la prăbuşirea preţurilor proprietăţilor, declanşând o serie de insolvenţe şi cereri de ştergere a datoriilor în rândul constructorilor.

    Un alt potenţial punct de presiune pentru continent este faptul că economiile de la periferie, cum ar fi Italia şi Portugalia, au o proporţie mai mare de credite ipotecare restante cu rată variabilă. Acest lucru “rămâne unul dintre principalele riscuri pentru o aterizare dură a politicii monetare, unde cele mai slabe economii suferă cel mai mult”, au scris analiştii de la Bank of America, inclusiv Claudio Irigoyen, într-o notă recentă adresată clienţilor.

  • Ţara din inima Europei care declară război băncilor şi introduce o taxă surpriză care ia prin surprindere tot sectorul bancar din ţară

    Cabinetul premierului italian Giorgia Meloni a aprobat o taxă surpriză pe „profiturile suplimentare” ale băncilor în acest an, scrie Bloomberg.

    Taxa a fost strecurată într-un pachet uriaş de măsuri care afectează totul de la licenţe de taxi la investiţii străine. Taxa ar putea aduce peste 2 miliarde de euro în visteria statului, potrivit Ansa newswire.

    Italia a convenit să taxeze „40% din profiturile suplimentare de miliarde de euro ale băncilor” pentru 2023, care urmează să finanţeze reduceri de taxe şi sprijin pentru creditele ipotecare pentru primii proprietari conform vicepremierului Matteo Salvini la o conferinţă de presă la Roma, unde a apărut fără Meloni.

    Mişcarea neaşteptată a avut loc în timpul ultimei şedinţe de cabinet a lui Meloni înainte ca Parlamentul să intre in vacanţă. Anunţul a fost lăsat pe seama lui Salvini, liderul partidului Liga şi cel mai vocal membru al coaliţiei de guvernare pe probleme populiste.

    Marţi, guvernul lui Meloni s-a grăbit să arate cu degetul spre Banca Centrală Europeană, pe care a criticat-o în mod constant în legătură cu deciziile privind dobânzile.

     „Spunem de luni de zile că BCE a greşit când a crescut ratele şi aceasta este o consecinţă inevitabilă”, a declarat Antonio Tajani, de asemenea vicepremier, pentru Corriere della Sera.

    Acţiunile băncilor italiene vor fi în centrul atenţiei în urma acestei măsuri venite peste noapte. Contractele futures pentru indicele de referinţă FTSE MIB au scăzut cu 1,3%, în timp ce acţiunile creditorului UniCredit SpA au scăzut cu 3,6% pe Tradegate faţă de închiderea de luni.

    Profitul băncilor italiene a urcat în primul semestru, deoarece creşterea ratelor dobânzilor a stimulat veniturile din creditare. Luna trecută, Intesa Sanpaolo SpA şi UniCredit şi-au majorat ţintele de business pentru întregul an pentru al doilea trimestru consecutiv, pe fondul înăspririi rapide a politicii Băncii Centrale Europene.

    Meloni a folosit ultima şedinţă a cabinetului pentru a ratifica diverse puncte de lucru neterminate.

    O parte a legislaţiei se referă la transferul de tehnologie în străinătate. Aceasta oferă guvernului puteri suplimentare pentru a controla ce poate fi mutat în domeniul inteligenţei artificiale, al semiconductorilor, al securităţii cibernetice, al aerospaţialului şi al energiei.

  • Ce trebuie să ştie toţi românii care-şi ţin banii la bancă: Vedeţi aici toate detaliile

    Conform legii privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, depozitele bancare de la băncile din România sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), la care în acest an sunt înscrise 24 de instituţii de credit persoane juridice române.

    FGDB garanteză, în present, depozitele bancare cu o valoare de până la 100.000 de euro, în cazul în care o bancă intră în insolvenţă şi nu mai are posibilitatea de a restitui sumele deponenţilor. În acest caz suma depusă va fi compensată prin restituire de către FGDB.

    Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare reglementează acest aspect.

    Legea defineşte următroarele aspecte:

    “Depozit – orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen şi conturile de economii, care nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (5);”.

    Toate băncile au obligaţia legală de a participa la o schemă de garantare a depozitelor, conform informaţiilor de pe site-ul FGDB.

    Băncile care au statut de persoană juridică română participă la FGDB.

    Actualmente, participă la FGDB 24 de instituţii de credit persoane juridice române, din care 22 de bănci şi Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP (Banca Centrală şi băncile cooperatiste afiliate), conform informaţiilor de pe site-ul FGDB.

    Lista celor 24 de instituţii financiare din România (23 de bănci şi o cooperativă bancară) care participă la Fond:

    Pe lângă cele 24 de instituţii financiare din România, FGDB garantează şi  depozitele deschide la instituţiile de credit din România ale instituţiilor de credit din alte state membre UE:

    • Depozitele deschise la sucursalele băncilor din state membre ale Uniunii Europene sunt garantate în ţările de origine. În România îşi desfăşoară activitatea opt astfel de sucursale, conform Registrului Instituţiilor de Credit al BNR, la data 31.07.2020.
    • ING BANK N.V. AMSTERDAM – Sucursala Bucureşti
    • BANQUE BANORIENT FRANCE S.A. – Sucursala România
    • CITIBANK EUROPE PLC, DUBLIN – Sucursala România
    • TBI Bank EAD Sofia – Sucursala Bucureşti
    • ALIOR BANK SA VARŞOVIA – Sucursala Bucureşti
    • BNP PARIBAS PERSONAL FRANCE S.A. PARIS – Sucursala Bucureşti
    • BNP Paribas S.A. PARIS – Sucursala Bucureşti
    • BANK OF CHINA (Central and Eastern Europe) Limited, Sucursala Bucureşti *
    • PKO Bank Polski S.A. Varşovia, Sucursala Bucureşti**
    • REVOLUT BANK UAB, Sucursala România***

    * până la data de 20.05.2020 a fost înscrisă sub denumirea Bank of China (Hungary) Budapesta Sucursala Bucureşti; deschiderea operaţională a sucursalei cel mai târziu la data de 01.09.2020.

    ** Sucursala intenţionează să înceapă activitatea la data de 01 ianuarie 2023

    *** Sucursala intenţionează să înceapă activitatea la data de 06 iunie 2023

     

     

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.