BusinessMagazin

Tag: autoritati

  • Primăriţa de 25 de ani care a furat 4 milioane de dolari şi îşi conducea satul pe WhatsApp

    Lidiane Leite, fostă primăriţă a unei localităţi din Brazilia, a fost condamnată la 14 ani de inchisoare, scriu cei de la The Independent.

    În urma unei investigaţii care a durat doi ani şi jumătate, Lidiane Leite a fost găsită vinovată de delapirea a peste 5 milioane de euro din fondul dedicat Educaţiei.

    Lidiane Leite, cunoscută drept primarul WhatsApp, a devenit o emblemă a corupţiei din Brazilia. Tânăra de 25 de ani conducea micul sat Turi do Augusto, din municipiul Bom Jarim, ce se află în inima celei mai sărace regiuni a Braziliei, înainte de a fi arestată de autorităţi.

    “Înainte să devin primar eram săracă. Aveam un Land Rover, acum conduc o Toyota SW4. Poate ar trebui să-mi cumpăr o maşină mai luxoasă pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am destui bani să fac asta”, scria ea pe Instagram. “Pot să-mi cumpăr tot ce vreau. O să-mi cheltuiesc banii pe ce vreau şi nu mă interesează ce zic oamenii”, se mai lăuda tânăra.

    Dar nu aceste declaraţii au atras atenţia autorităţilor asupra activităţii sale, ci faptul că şcolarilor nu li se oferea mâncare în timpul petrecut la şcoală, fapt reclamat de părinţii copiilor. Acum autorităţile cred că Leite ar fi furat, în perioada 2012-2014, 4 milioane de dolari din banii publici.

    Lidiane Leite vindea lapte din uşă-n uşă când s-a hotărât să candideze la primărie după ce iubitul acesteia a fost împiedicat să candideze deoarece se afla sub investigaţie de către autorităţi. Leite a câştigat şi l-a numit pe Beto Rocha, iubitul ei, într-o funcţie de conducere. Se pare că în timp ce iubitul ei se ocupa de afaceri, Leite petrecea majoritatea timpului în capitala statului Maranhao, aflat la 4 ore distanţă de Bom Jardim, unde dădea petreceri, mergea la shopping şi trimitea instrucţiuni pe WhatsApp.

    Autorităţile au început să investigheze afacerile primăriţei şi, exact ca într-o telenovelă, când mandatul de arestare a fost emis pe numele ei, Leite a fugit. Chiar şi aşa ea continua să trimită mesaje pe WhatsApp şi îşi avertiza subalternii să nu coopereze cu autorităţile. După 39 de zile, Lidiane Leite s-a predat.

    “Am blocat toate conturile bancare ale acuzaţiilor, dar nu am găsit niciun ban. Totuşi le-am confiscat bunurile”, a spus procurorul Fabio Santos de Oliviera.

  • Măsuri extreme în speranţa de a limita extinderea focarului de pestă porcină: Autorităţile au omorât şi câinii vagabonzi

    Autorităţile şi localnicii din comuna Pomârla, judeţul Botoşani, au trecut la măsuri extreme pentru a limita extinderea focarului de pestă porcină care a apărut la finalul săptămânii trecute.
     
    După ce au aflat că patru porci aflaţi în gospodăriile unor localnici au fost găsiţi cu pestă porcină şi sacrificaţi de autorităţi, sătenii din Pomârla au tăiat, peste noapte, sute de porci pe care îi aveau în gospodării.
     
    Autorităţile locale spun că până acum două treimi din totalul porcilor existenţi în gospodăriile populaţiei au fost sacrificaţi în comuna Pomârla, acţiuni similare având loc şi în localităţile din apropiere, chiar dacă deocamdată nu se pune în discuţie sacrificarea porcilor făcută de către autorităţi.
     
    „În prima seară când s-a depistat virusul au şi început sacrificările. După primele estimări deja 2/3 din efective au fost sacrificate. 220 de porci au fost inventariaţi în decembrie 2018. Noi derulăm o inventariere împreună cu trei echipe de la Direcţia Sanitar Veterinară, din casă în casă, facem şi inventarierea şi mediatizarea măsurilor, le spunem oamenilor că, dacă porcul nu este înregistrat, în caz de sacrificare, porcii vor fi microcipaţi şi oamenii vor fi despăgubiţi. Avem peste 1.200 de gospodării şi mergem în casă cu inventarierea. Sacrificările s-au extins şi în comunele învecinate”, a declarat pentru MEDIAFAX primarul comunei Pomârla, Dumitru Chelariu.
     

  • Taxa bancară din România, principalul subiect de discuţii de la Viena: Problema nu este taxa bancară în sine, care poate fi înţeleasă, pentru că a mai fost şi în alte ţări, ci faptul că s-au închis toate canalele de comunicare cu autorităţile

    Acum, la începutul lui 2019, toată lumea de la Viena nu discută altceva decât despre taxa bancară din România, adică taxa „pe lăcomia” băncilor, cum a fost justificată de liderii PSD şi de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici.
     
    Grupurile austriece Erste, Raiffeisen şi UniCredit/Bank Austria  sunt cei mai mari investitori în sistemul bancar românesc, deţinând peste o treime din active şi au cea mai mare expunere pe economia românească şi pe titlurile de stat.
     
    Board-ul Erste are marţi o discuţie referitoare la taxa din România şi impactul ei asupra BCR, banca pe care o deţin la Bucureşti, şi asupra rezultatului financiar al Erste, având în vederea ponderea pe care o are BCR.
     
    De asemenea, celelalte bănci se pregătesc să iasă public pentru a discuta asupra acestei taxe.
     

  • Cum arată oraşul construit cu 40 de miliarde de dolari care trebuia să fie o minune tehnologică dar în schimb el arată ca Cernobîl – GALERIE FOTO

    La doar 40 de kilometri de Seul, capitala Coreei de Sud, autorităţile şi-au propus, în urmă cu mai bine de 15 ani, dezvoltarea unui oraş care s-a vrut a fi cel mai mare din lume. Cu toate acestea, suma uriaşă investită în proiect nu a adus rezultatele dorite.
     
    Aproximativ 40 de miliarde de dolari au fost investiţi pentru construirea oraşului Songdo dar, cu toate acestea, după mai bine de 15 ani de la lansarea proiectului, oraşul este construit doar pe jumătate, iar oamenii sunt profund dezamăgiţi. 
     
    În ciuda faptului că oraşul oferă apartamente de lux cu tehnologie de ultimă generaţie, educaţie după modelul englezesc şi american şi un stil de viaţă mai curat, cetăţenii din Songdo povestesc că se simt prizonieri într-un deşert, în timp ce alţii îl aseamănă cu un oraş-fantomă, şi se plâng de preţurile exagerate. Unele voci spun chiar că în oraşul cu 70.000 de locuitori se simte aceeaşi atmosferă ca la Cernobîl.                                          
         
    Lansat în 2002, termenul limită pentru finalizarea Songdoului, promis de cei care administrează proiectul, s-au amânat din 2015, în 2018 şi apoi, în 2022. Dezvoltatorii nu se dau bătuţi, şi speră să atragă, în viitor, persoane din Marea Britanie, Australia, Canada, Germania şi Noua Zeelandă. 

  • Carlos Ghosn rămâne încă 10 zile în detenţie, la Tokyo

    Ghosn, în vârstă de 64 de ani, a fost reţinut, în Tokyo, la data 19 noiembrie, fiind acuzat de fraudă, iar autorităţile japoneze au aprobat, vineri, extinderea acestei perioade cu maximul permis, de 10 zile, potrivit presei japoneze.
     
    După această perioadă, pentru a-l putea reţine în continuare, până la 10 decembrie, autorităţile japoneze trebuie să facă acuzaţii oficiale sau să prezinte noi acuzaţii, vizând comiterea unor noi infracţiuni.
     
    În cadrul alianţei începute acum 19 ani, Renault controlează Nissan printr-o participaţie de 43%, în timp ce Nissan deţine un pachet de 15% fără drept de vot din partenerul său.
     

  • Sorina Pintea răspunde autorităţilor din Cluj, după ce acestea au cerut să-şi construiască singure spitalul regional

    Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a declarat, luni, la Bistriţa, că Spitalul regional de la Cluj se va face de către Ministerul Sănătăţii cu fonduri prin Banca Mondială şi că a rămas surprinsă de declaraţiile făcute de conducerea Consiliului Judeţean Cluj, care “ar trebui să se ocupe de Spitalul de Pediatrie”.
     
    “Spitalul regional de la Cluj se va face de Ministerul Sănătăţii, cu fonduri prin Banca Mondială. Consiliul Judeţean Cluj ar trebui să se ocupe de Spitalul de Pediatrie pentru că am nişte referinţe nu tocmai plăcute despre ceea ce se întâmplă acolo din punct de vedere al structurii. Spitalul la Cluj nu este la faza de intenţie, eu am rămas foarte surprinsă de ceea ce au spus cei de la Consiliul Judeţean. În momentul în care am preluat Ministerul Sănătăţii, în luna februarie, nu aveau definit un teren, adică exista o bucată de teren, dar mai era nevoie de încă o bucată de teren şi am întâmpinat foarte mari dificultăţi în relaţia cu Consiliul Judeţean Cluj”, a spus Pintea.
     

  • Următoarea revoluţie: Capitalismul are nevoie să fie salvat de el însuşi

    The Economist are o istorie de 175 de ani, iar temele pe care le aduce în discuţie sunt globale şi privesc trenduri şi evoluţii care ţin ani de zile, dacă nu chiar decenii.
    Alăturarea dintre revoluţie şi capitalism este un paradox. Cum să ceri să fie o revoluţie a capitalismului, având în vedere că aşa ceva era apanajul stângii, al comunismului, al socialismului, al proletariatului?
    The Economist, prin autorii ei anonimi, susţin că în acest moment capitalismul, prin ceea ce a crescut, prin aceste companii gigant, prin consolidarea pieţelor, a creat un monstru.
    Această putere a companiilor mari, profiturile pe care le obţin distrug capitalismul, iar oamenii din jur vor ajunge să urască acest sistem. Pentru a reclădi încrederea în pieţe – un concept care a fost serios zdruncinat în criză, când s-a ajuns la concluzia că pieţele nu rezolvă toate lucrurile – competiţia trebuie reclădită.
    Într-o lume a competiţiei, The Economist propune o nouă revoluţie. Competiţia de acum, prin monopolurile şi rentele pe care le-a creat, a distrus şi începe să distrugă adevărata competiţie. În ciuda faptului că dobânzile şi costul de finanţare sunt la un minim istoric, iar pieţele sunt inundate de bani, marile companii au încetat să mai investească, preferând să folosească banii în răscumpărarea propriilor acţiuni. Pieţele au ajuns să aibă bariere foarte mari de intrare, ceea ce nu mai încurajează deloc apariţia unor noi competitori.
    Deşi Google şi Facebook oferă un produs şi un serviciu gratis pentru clienţii lor, în spate se ascunde un monopol teribil care determină distrugerea altor pieţe. Puterea salariaţilor este la cel mai scăzut nivel, iar The Economist aduce în discuţie reapariţia sindicatelor, care trebuie să-şi reia locul la masa de conducere.
    Organismele de reglementare şi de competiţie ar trebui să se uite la sănătatea pieţelor şi la sănătatea profiturilor obţinute de către companii în detrimentul celorlalţi jucători.
    The Economist, o revistă care a promovat liberalismul, economia de piaţă, competiţia încă de la primul număr, susţine nici mai mult, nici mai puţin că profiturile companiilor americane trebuie aduse la un nivel normal, salariaţii trebuie să-şi reia beneficiile, iar salariile reale trebuie să crească cu 6%.
    Consumatorii au nevoie de mai multe opţiuni, iar autorităţile trebuie să încurajeze prin toate mijloacele apariţia concurenţei şi să protejeze acest lucru. Nu să-i protejeze pe cei mari.
    În ciuda faptului că firmele au devenit mari, că operează restructurări continue, productivitatea nu creşte. Pentru că de fapt s-au creat monopoluri din care se extrag rente.
    Statul şi autorităţile au început să introducă din ce în ce mai mult bariere de intrare în meseriile liberale, începând de la licenţele pentru avocaţi, notari, alte profesii, până la taximetrişti, ceeea ce nu încurajează deloc competiţia şi nici apariţia unor produse şi servicii mai bune, în interesul celor care le plătesc.
    Protecţia patentelor, produsele descoperite de companii trebuie să aibă o viaţă mai scurtă.
    Prea puţină lume, capitalistă, s-ar aştepta ca The Economist să pună pe tapet această necesitate a unei revoluţii capitaliste, care să salveze capitalismul de ceea ce el a creat.
    Dar evoluţia vieţii, a economiilor, a societăţii implică şi acest gen de revoluţii, nu numai revoluţii ale comunismului, socialismului, proletariatului. 

  • Oraşul în care s-ar putea muta Leonard Doroftei, după conflitul cu autorităţile din Ploieşti

    Odată retras din cariera de sportiv profesionist, fostul campion mondial WBA la categoria semi-uşoară şi-a investit banii într-o afacere în centrul oraşului Ploieşti. A deschis pe spaţiul primit de la Primărie “Doroftei Pub”, un bar care s-a bucurat de un mare succes la început, dar lucrurile s-au complicat în urmă cu mai bine de un an, când fostul mare sportiv a fost înştiinţat că trebuie să părăsească spaţiul respectiv pentru că acea clădire prezintă un risc seismic ridicat.
     
    Imediat, “Moşul” s-a adresat instanţei, a recâştigat spaţiul, însă şicanele din partea autorităţilor din Ploieşti au continuat şi barul său nu a mai primit licenţa de funcţionare. Obligat să plece din centrul oraşului, unde afacerea mergea foarte bine, Doroftei s-a mutat lângă stadionul “Ilie Oană”, la periferie, iar cifrele au început să scadă. În zilele de meci, când zona e populată de suporteri, barul său nu are voie să vândă băuturi alcoolice, ceea ce face ca profitul să scadă şi afacerea să nu mai devină rentabilă. În plus, în lipsa banilor, Doroftei e obligat să-şi servească singur puţinii clienţi, iar soţia sa, Monica, se ocupă de bucătărie.
     
    În acest context, “Moşul” nu vrea să mai aibă de-a face cu oraşul natal şi e decis să-şi mute afacerea în Bucureşti, unde e gata să deschidă şi un club de box dedicat copiilor care-şi doresc să-i calce pe urme.
     

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Un avion al Ryanair a fost confiscat de autorităţile franceze din cauza unei datorii

    Autorităţile franceze au confiscat un avion al Ryanair care se pregătea să decoleze de pe aeroportul din Bordeaux. Cei 149 de pasageri au fost transportaţi către destinaţie cu o altă aeronavă a companiei, înregistrând o întârziere de peste 5 ore.
     
    Francezii au declarat că regretă situaţia, dar au considerat-o o “ultimă soluţie” pentru a convinge compania să achite datorii în valoare de 525.000 de euro.
     
    La sfârşitul lunii septembrie, Ryanair a anulat 190 de zboruri, reprezentând 8% din cele 2.400 de zboruri programate pe 28 septembrie, din cauza unei greve a însoţitorilor de zbor din Spania, Belgia, Olanda, Portugalia, Italia şi Germania.
     
    Uniunile Piloţilor din mai multe ţări cer condiţii de lucru mai bune, salarii mai mari, cerinţe pe care compania Ryanair nu le poate îndeplini.
     
    O altă grevă a avut loc în august, când compania aeriană a anulat 6% din cele peste 2.400 de zboruri europene programate, ca urmare a anunţurilor privind greve din Irlanda, Suedia şi Belgia.