BusinessMagazin

Tag: apreciere

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • O fetiţă de 8 ani a găsit cheia succesului: câştigă peste 100.000 de euro pe săptămână

    Faptul că Youtube este o sursă aparent inepuizabilă de bani nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni, însă cei care stau în spatele imaginilor au poveşti de-a dreptul fascinante.

    CharlisCraftyKitchen este un canal de Youtube prin care o fetiţă de 8, pe nume Charli, ani prezintă reţete culinare. Conform estimărilor realizate de compania Outrigger, canalul generează venituri de 127.000 de dolari pe săptămână şi este vizitat de aproape 30 de milioane de oameni lunar.

    Charli a început să filmeze clipuri în 2012, când avea doar 6 ani. Sora ei Ashlee, de 5 ani, are rolul de a testa produsele. Cele două fetiţe au realizat tutoriale pentru o sumedenie de produse, de la biscuiţi Oreo până la diverse feluri de îngheţată.

    Succesul canalului CharlisCraftyKitchen este de apreciat mai ales atunci când este comparat cu cele deţinute de bucătari celebri precum Jamie Oliver. Canalul acestuia a avut, în luna martie, “doar” 7 milioane de vizitatori.

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Povestea SINISTRĂ a tatălui lui Jürgen Mossack. După ce a făcut ”treabă bună” în trupele de elită ale lui Hitler a mers la Guvernul SUA
     

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Cine este cea mai tânără miliardară din lume. Are doar 19 ani şi o avere de 1.2 miliarde de dolari – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Locul unde locuitorii trăiesc 140 de ani şi fără să se îmbolnăvescă – GALERIE FOTO

    Cele mai izolate locuri de pe Pământ – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • După 150 de ani au dezvăluit că un sclav a descoperit reţeta whisky-ului care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America

    După 150 de ani, oficialii Jack Daniel’s au dezvăluit în cele din urmă că un sclav a fost cel care a descoperit reţeta whisky-ului cu renume mondial, care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America, scrie Daily Mail.

    Până în prezent, povestea spunea că cel care descoperise reţeta fusese Dan Call, un muncitor dintr-o distilărie. Acesta l-a învăţat, la rândul său, pe tânărul său ucenic, Jasper Newton ,,Jack” Daniel.

    Această poveste se pare că nu este adevărată, iar brandul este în sfârşit gata să îmbrăţişeze istoria sa controversată după oficialii au dezvăluit că nu Dan Call a fost autorul reţetei de whiskey, ci Nearis Green, unul dintre sclavii lui Call.

    Conform unei biografii din 1967, Call i-ar fi spus sclavului său să-l înveţe pe Daniel tot ce ştia despre whiskey. Daniel şi-a deschis propria distilerie un an mai târziu unde a angajat doi dintre fiii lui Green.

    Phil Epps, directorul de brand la nivel mondial pentru Jack Daniel a deţinut distileria timp de 60 de ani. Acesta insistă asupra faptului că nu a fost o decizie bună ca Nearis Green să fie exclus din istoria băuturii. Totuşi la momentul respectiv, Jack Daniels încerca să se extindă spre sudul Statelor Unite, unde cu siguranţă nu ar fi apreciat originea băuturii.

    Unii critici spun că Jack Daniels şi-a îmbrăţişat trecutul abia acum deoarece vor să „vândă” această acţiune tinerilor, în rândul cărora este la modă să susţină cauze sociale.

    La începuturi, foarte mulţi sclavi lucrau în această industrie, iar abilităţile acestora de a face whiskey erau foarte apreciate. Istoricii consideră că anumite metode utilizate în creaţia whisky-urilor americane, nu se găsesc în tradiţiile germane sau britanice, ci şi-ar putea găsi provenienţa pe continentul african.

    Din păcate, s-a scris foarte puţin despre contribuţia sclavilor la crearea whiskey-ului, astfel istoricii au foarte puţine indicii cu privire la modul în care bărbaţii şi femeile înrobite au creat whisky-ul american.

  • După 150 de ani au dezvăluit că un sclav a descoperit reţeta whisky-ului care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America

    După 150 de ani, oficialii Jack Daniel’s au dezvăluit în cele din urmă că un sclav a fost cel care a descoperit reţeta whisky-ului cu renume mondial, care azi este una dintre cele mai populare băuturi din America, scrie Daily Mail.

    Până în prezent, povestea spunea că cel care descoperise reţeta fusese Dan Call, un muncitor dintr-o distilărie. Acesta l-a învăţat, la rândul său, pe tânărul său ucenic, Jasper Newton ,,Jack” Daniel.

    Această poveste se pare că nu este adevărată, iar brandul este în sfârşit gata să îmbrăţişeze istoria sa controversată după oficialii au dezvăluit că nu Dan Call a fost autorul reţetei de whiskey, ci Nearis Green, unul dintre sclavii lui Call.

    Conform unei biografii din 1967, Call i-ar fi spus sclavului său să-l înveţe pe Daniel tot ce ştia despre whiskey. Daniel şi-a deschis propria distilerie un an mai târziu unde a angajat doi dintre fiii lui Green.

    Phil Epps, directorul de brand la nivel mondial pentru Jack Daniel a deţinut distileria timp de 60 de ani. Acesta insistă asupra faptului că nu a fost o decizie bună ca Nearis Green să fie exclus din istoria băuturii. Totuşi la momentul respectiv, Jack Daniels încerca să se extindă spre sudul Statelor Unite, unde cu siguranţă nu ar fi apreciat originea băuturii.

    Unii critici spun că Jack Daniels şi-a îmbrăţişat trecutul abia acum deoarece vor să „vândă” această acţiune tinerilor, în rândul cărora este la modă să susţină cauze sociale.

    La începuturi, foarte mulţi sclavi lucrau în această industrie, iar abilităţile acestora de a face whiskey erau foarte apreciate. Istoricii consideră că anumite metode utilizate în creaţia whisky-urilor americane, nu se găsesc în tradiţiile germane sau britanice, ci şi-ar putea găsi provenienţa pe continentul african.

    Din păcate, s-a scris foarte puţin despre contribuţia sclavilor la crearea whiskey-ului, astfel istoricii au foarte puţine indicii cu privire la modul în care bărbaţii şi femeile înrobite au creat whisky-ul american.

  • A renunţat la o carieră într-o multinaţională pentru a deschide un magazin cu mirodenii

    Ideea i-a venit în 2011, la o discuţie cu un prieten, după ce abia terminase colaborarea cu o multinaţională pentru care lucrase timp de zece ani. Simţea nevoia unei schimbări, de ceva nou, iar pasiunea pentru gătit i-a îndreptat paşii către această nişă: „M-am gândit la un magazin de mirodenii, în care pasionaţii de bucătărie să găsească orice condiment necesar pentru reţetele preferate“. Dincolo de instinctul său antreprenorial şi nişa pe care o ţintea, s-a uitat la piaţă; a observat că piaţa de condimente era slab dezvoltată la acea perioadă. „Pentru că îmi place foarte mult să gătesc şi au fost multe momente în care nu puteam urma o reţetă din cauza că nu găseam ingredientele necesare, am vrut să aduc soluţii şi pentru alţi pasionaţi de gătit prin acest magazin“, adaugă Florea.

    Ideea a avut timp să încolţească o bună perioadă, aproximativ doi ani, în care antreprenorul şi-a exersat pasiunea pe alte căi: a profesat ca bucătar în câteva restaurante. În 2013 şi-a pus în aplicare planurile, deschizând împreună cu o prietenă magazinul de mirodenii, în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu, cu circa 30.000 de euro, bani din surse proprii. „Ne-am dorit ca magazinul să fie într-un loc plăcut, într-o zonă centrală şi bună a oraşului, frumos amenajat, în care toate condimentele să fie vândute vrac, astfel încât fiecare client să-şi aleagă cantitatea dorită“, spune antreprenorul.

    În timp, după circa doi ani de la inaugurare, şi-a dat seama că spaţiul ales nu a fost cea mai potrivită variantă, iar din aprilie 2016 Bazarul cu Mirodenii s-a relocat într-un spaţiu mai mare, la parterul unei case de pe Calea Dorobanţi.

    În acest „bazar“ sunt expuse peste 200 de mirodenii, dar şi produse conexe precum nuci şi seminţe, cafea 100% arabica, ceaiuri, uleiuri de măsline, oţeturi balsamice, măsline sau recipiente pentru condimente; elementele vedetă ale magazinului, mirodeniile şi amestecurile de mirodenii, provin din toate colţurile lumii, de la furnizori din India, Marea Britanie şi Spania. Petru că mirodeniile se cumpără în cantităţi mici, la fel sunt şi preţurile, spune Mihai Florea.

    Tot el adaugă că „în magazin preţurile sunt afişate, în general, la 10 grame şi e greu să fac un preţ mediu pentru 200 de mirodenii, însă ele pornesc de la 40 de bani la 10 grame şi ajung la 58 de lei cutiuţa de două grame, în cazul şofranului“. La fel, numărul clienţilor variază foarte mult, fiind „zile în care în magazin intră cinci oameni, iar a doua zi trec pragul de patru ori mai mulţi“; estimând valori medii, apreciază că aproximativ 10-12 clienţi cumpără de circa 30 de lei pe zi.

    Tot consumatorul este, pentru antreprenor, şi cea mai mare problemă: „Din păcate, consumatorul român nu este încă unul foarte educat şi nu apreciază produsele de calitate“, spune Mihai Florea, iar acest lucru îi îngreunează supravieţuirea într-o astfel de piaţă. „Pentru noi este destul de greu acum, mai ales că în toate pieţele au apărut mici gherete unde se vând mirodenii de slabă calitate, bâzâite de molii şi alte insecte“, spune antreprenorul.

    Cea mai bună perioadă din an coincide cu sărbătorile de iarnă, graţie apetitului mai larg de consum, iar atunci Bazarul cu Mirodenii are şi comenzi speciale: „În perioada sărbătorilor de iarnă pregătim câteva modele de coşuri cadou sau îndrumăm clienţii către magazin, unde concepem cadouri personalizate“. Vara este, însă, o perioadă mai dificilă, deoarece vacanţa aduce o scădere a numărului de clienţi. Cu toate acestea, antreprenorul se arată optimist şi are în plan o extindere a conceptului: şi-a propus să creeze o zonă în care clienţii să se poată bucura de beneficiile unei cafenele-ceainării şi a unui mic bistro. 

    Bazarul cu Mirodenii are ca principali concurenţi pe piaţa bucureşteană alte două magazine specializate pe această nişă, ambele controlate de antreprenori români: Magazinul cu Mirodenii şi Magazinul de Condimente. Cea mai mare valoare de piaţă o deţin însă companii mari, printre care se numără Fuchs Condimente, Dr. Oetker, Ion Moş, Kotanyi Condimente, Podravka sau Unilever Central Europe.

    Una dintre marile tranzacţii înregistrate la nivel local pe această piaţă a avut loc anul trecut în martie, când Fuchs, cel mai mare producător de condimente din Europa, a preluat divizia de condimente de la producătorul român Alex & Comp. La o valoare estimată la aproximativ 50 de milioane de euro anual, se poate spune că românii au un apetit din ce în ce mai crescut pentru acest domeniu, atât la nivel de consumator, cât şi din poziţia de antreprenor pe nişa condimentelor.
     

  • A renunţat la o carieră într-o multinaţională pentru a deschide un magazin cu mirodenii

    Ideea i-a venit în 2011, la o discuţie cu un prieten, după ce abia terminase colaborarea cu o multinaţională pentru care lucrase timp de zece ani. Simţea nevoia unei schimbări, de ceva nou, iar pasiunea pentru gătit i-a îndreptat paşii către această nişă: „M-am gândit la un magazin de mirodenii, în care pasionaţii de bucătărie să găsească orice condiment necesar pentru reţetele preferate“. Dincolo de instinctul său antreprenorial şi nişa pe care o ţintea, s-a uitat la piaţă; a observat că piaţa de condimente era slab dezvoltată la acea perioadă. „Pentru că îmi place foarte mult să gătesc şi au fost multe momente în care nu puteam urma o reţetă din cauza că nu găseam ingredientele necesare, am vrut să aduc soluţii şi pentru alţi pasionaţi de gătit prin acest magazin“, adaugă Florea.

    Ideea a avut timp să încolţească o bună perioadă, aproximativ doi ani, în care antreprenorul şi-a exersat pasiunea pe alte căi: a profesat ca bucătar în câteva restaurante. În 2013 şi-a pus în aplicare planurile, deschizând împreună cu o prietenă magazinul de mirodenii, în centrul Bucureştiului, lângă Cişmigiu, cu circa 30.000 de euro, bani din surse proprii. „Ne-am dorit ca magazinul să fie într-un loc plăcut, într-o zonă centrală şi bună a oraşului, frumos amenajat, în care toate condimentele să fie vândute vrac, astfel încât fiecare client să-şi aleagă cantitatea dorită“, spune antreprenorul.

    În timp, după circa doi ani de la inaugurare, şi-a dat seama că spaţiul ales nu a fost cea mai potrivită variantă, iar din aprilie 2016 Bazarul cu Mirodenii s-a relocat într-un spaţiu mai mare, la parterul unei case de pe Calea Dorobanţi.

    În acest „bazar“ sunt expuse peste 200 de mirodenii, dar şi produse conexe precum nuci şi seminţe, cafea 100% arabica, ceaiuri, uleiuri de măsline, oţeturi balsamice, măsline sau recipiente pentru condimente; elementele vedetă ale magazinului, mirodeniile şi amestecurile de mirodenii, provin din toate colţurile lumii, de la furnizori din India, Marea Britanie şi Spania. Petru că mirodeniile se cumpără în cantităţi mici, la fel sunt şi preţurile, spune Mihai Florea.

    Tot el adaugă că „în magazin preţurile sunt afişate, în general, la 10 grame şi e greu să fac un preţ mediu pentru 200 de mirodenii, însă ele pornesc de la 40 de bani la 10 grame şi ajung la 58 de lei cutiuţa de două grame, în cazul şofranului“. La fel, numărul clienţilor variază foarte mult, fiind „zile în care în magazin intră cinci oameni, iar a doua zi trec pragul de patru ori mai mulţi“; estimând valori medii, apreciază că aproximativ 10-12 clienţi cumpără de circa 30 de lei pe zi.

    Tot consumatorul este, pentru antreprenor, şi cea mai mare problemă: „Din păcate, consumatorul român nu este încă unul foarte educat şi nu apreciază produsele de calitate“, spune Mihai Florea, iar acest lucru îi îngreunează supravieţuirea într-o astfel de piaţă. „Pentru noi este destul de greu acum, mai ales că în toate pieţele au apărut mici gherete unde se vând mirodenii de slabă calitate, bâzâite de molii şi alte insecte“, spune antreprenorul.

    Cea mai bună perioadă din an coincide cu sărbătorile de iarnă, graţie apetitului mai larg de consum, iar atunci Bazarul cu Mirodenii are şi comenzi speciale: „În perioada sărbătorilor de iarnă pregătim câteva modele de coşuri cadou sau îndrumăm clienţii către magazin, unde concepem cadouri personalizate“. Vara este, însă, o perioadă mai dificilă, deoarece vacanţa aduce o scădere a numărului de clienţi. Cu toate acestea, antreprenorul se arată optimist şi are în plan o extindere a conceptului: şi-a propus să creeze o zonă în care clienţii să se poată bucura de beneficiile unei cafenele-ceainării şi a unui mic bistro. 

    Bazarul cu Mirodenii are ca principali concurenţi pe piaţa bucureşteană alte două magazine specializate pe această nişă, ambele controlate de antreprenori români: Magazinul cu Mirodenii şi Magazinul de Condimente. Cea mai mare valoare de piaţă o deţin însă companii mari, printre care se numără Fuchs Condimente, Dr. Oetker, Ion Moş, Kotanyi Condimente, Podravka sau Unilever Central Europe.

    Una dintre marile tranzacţii înregistrate la nivel local pe această piaţă a avut loc anul trecut în martie, când Fuchs, cel mai mare producător de condimente din Europa, a preluat divizia de condimente de la producătorul român Alex & Comp. La o valoare estimată la aproximativ 50 de milioane de euro anual, se poate spune că românii au un apetit din ce în ce mai crescut pentru acest domeniu, atât la nivel de consumator, cât şi din poziţia de antreprenor pe nişa condimentelor.
     

  • Care sunt mărcile cele mai apreciate de români

    Construirea ataşamentului emoţional dintre consumatori şi marcă este una din cele mai importante investiţii pe care le face o companie, declara Marc Gobé, un vizionar al marketingului. „Viziunea strategică trebuie să fie una de lungă durată întrucât legătura emoţională nu se va transfera imediat în vânzări, dar este un pilon solid şi indispensabil pe care se poate dezvolta marca în timp“, spune Manuela Dănilă, new business development & client service director în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    „Oamenii iubesc mărcile, dar uneori mărcile nu iubesc oamenii şi asta este cauza multor oportunităţi pierdute de a crea o legătură între marcă şi om“, spune Marc Gobé, care a dezvoltat de-a lungul carierei sale zece legi esenţiale pentru un branding de succes. Aceste legi sunt pilonul principal care stă la baza studiului Emotional Branding derulat de 360insights, aflat acum la a patra ediţie. Studiul identifică mărcile care au reuşit să construiască legături emoţionale puternice cu consumatorii români, analizând 400 de mărci din 13 categorii de produse şi servicii, iar cele patru ediţii ale studiului au marcat evoluţii spectaculoase şi căderi la fel de impresionante de pe podium.
    Covalact, de pildă, a urcat, din 2011 până la finalul lui 2015, 26 de poziţii în clasament, ajungând pe a treia poziţie în categoria produselor alimentare; tot o marcă de lactate, Delaco, a urcat în acelaşi interval 22 de poziţii, ajungând pe locul cinci în rândul produselor alimentare. Kinder a urcat 24 de trepte în segmentul dulciurilor, ajungând pe treapta a treia a podiumului, iar Aqua Carpatica a ajuns pe poziţia 11, după ce se clasa în 2011 pe locul 27 în categoria băuturilor nealcoolice.

    Abordarea ataşamentului emoţional al consumatorilor este o carte de jucat în toate perioadele, „pentru că noi, oamenii, luăm multe decizii pe baza emoţiilor“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. De fapt, adaugă el, medicii au constatat că în cazurile când, din cauza unor accidente sau alte situaţii nefericite, anumite persoane îşi pierd capacitatea de a simţi emoţii, acestea nu sunt capabile să ia nici cea mai mică decizie. „Este deci neapărat nevoie de un «impuls», iar acesta este dat de ataşamentul emoţional faţă de marcă, dar şi de siguranţa alegerii“, mai spune reprezentantul Ursus.Un exerciţiu util, spune reprezentanta 360insights, este de a compara indexul Emotional Branding cu vânzările sau cota de piaţă. „Atunci când indexul este mai mare decât cota de piaţă, marca este aspiraţională, dorinţa de achiziţie nu s-a concretizat, iar rolul marketingului este de a căuta pârghii prin care să faciliteze accesul consumatorilor la marcă, identificând factorii externi ce blochează consumul sau cumpărarea propriu-zise, oprind ataşamentul la nivel de atitudine“, explică Manuela Dănilă.

    Tot ea mai spune că dacă indexul este mai mic decât cota de piaţă este vorba de mărci care se bucură de factori de piaţă favorabili (ca distribuţie extinsă, preţ accesibil), ce susţin vânzarea, chiar dacă aprecierea mărcii e mai redusă. „Se impune în astfel de cazuri mai degrabă o strategie defensivă. Pentru a-şi proteja cota de piaţă, marca trebuie în primul rând să îşi securizeze grupul de consumatori, căutând să reiniţieze dialogul cu aceştia şi să le recâştige aprecierea“, afirmă Dănilă. Capitalul emoţional al unui brand este extrem de important şi poate deveni un avantaj competitiv esenţial, mai ales într-un context economic precum cel actual. În categoria dulciurilor, top 10 este format dintr-un amalgam ce include tablete, batoane, praline şi cremă tartinabilă, până la prăjituri şi gumă de mestecat, ceea ce, în opinia Manuelei Dănilă confirmă hedonismul românilor şi deschiderea lor către o plajă largă de subcategorii în acest segment.

    La fel ca în fiecare an, Milka este ocupanta detaşată a primei poziţii; ingredientul cheie în povestea sa este inovaţia cu care îşi surprinde consumatorii, arată studiul. Diversitatea şi creativitatea portofoliului fac experienţa mai mult decât un simplu moment de consum. Celelalte două ocupante ale podiumului, Snickers şi Kinder, se apropie mai mult ca în alţi ani de inimile românilor. Snickers atrage mai mult bărbaţii şi persoanele de peste 35 ani, în timp ce Kinder este mai degrabă pe placul tinerilor şi femeilor.

    Categoria snacksurilor sărate este relativ nouă în topul Emotional Branding, fiind monitorizată pe parcursul ultimelor două valuri. Clasamentul este condus de chipsuri, Lay’s şi Chio cresc fiecare câte două poziţii în clasament şi ajung acum ocupantele primelor locuri de pe podium. Lay’s îşi câştigă fanii prin dinamism şi prin reclame memorabile, făcându-i pe consumatori curioşi ce ar putea Lay’s să mai facă sau să mai spună. Chio este apreciat pentru inovaţii şi reuşeşte să îşi creeze un segment de public loial, menţinând astfel destul de strânsă lupta cu rivalii de la Lay’s. Din rândul chipsurilor, în top 10 se află şi marca Pringles, care primeşte în principal susţinerea tinerilor de 16-24 ani, atraşi de personalitatea mărcii. Toortitzi, marcă nou introdusă în clasament, ajunge direct pe pozitia a şasea; „inovaţia îi oferă unicitate şi întâietate în alegere, asociindu-se în principal cu legea preferinţei («Chiar dacă pot să aleg între mai multe mărci, o prefer pe aceasta»)“, spune reprezentanta 360insights.

    Categoria produselor alimentare apare drept cea mai dinamică, cu multe răsturnări de situaţie. Singura evoluţie constantă din top 10 îi aparţine liderului; Hochland menţine prima poziţie pentru cel de-al treilea val consecutiv, susţinută îndeosebi de familiile cu copii. Dr. Oetker este situată pe poziţia secundă, urcând trei trepte în clasament faţă de valul anterior al studiului, iar susţinerea sa provine îndeosebi din rândul femeilor.

     

  • Băsescu: Nu o să iasă Marea Britanie din UE pentru nimic în lume

    ”Îl cunosc bine pe David Cameron. El a jucat o carte care-i va ieşi. Nu o să iasă Marea Britanie din UE pentru nimic în lume, pentru că ar pierde enorm. Dar mesajul lui David Cameron tot timpul în Consiliu (European – n.r.) a fost: ori îmi daţi nişte facilităţi şi se referea în primul rând la facilităţile sociale, dar şi la contribuţii la bugetul UE, că trebuie să organizez un referendum – nu îl pusese nimeni… ori îmi daţi facilităţi, că dacă nu referendumul pe care l-am promis britanicilor o să fie unul prin care vor vota ieşirea. Eu vă dau scris că nu va ieşi nicio Mare Britanie”, a declarat Traian Băsescu într-o emisiune TV.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Uitaţi de Maldive: acesta este uimitorul sat plutitor aflat la doi paşi de România – GALERIE FOTO

    În Ungaria, la nord de Budapesta se află o serie de bungalouri cunoscute sub numele de “satul plutitor”. Satul este extrem de apreciat de către cei din oraşele apropiate, care petrec acolo lunile de vară.

    În apropierea satului se află o centrală electrică care foloseşte apa din lac pentru răcire, acest proces asigurând o temperatură constantă a apei de-a lungul celor 12 luni.

    Bungalourile au fost construite drept case de vacanţe, iar localitatea a devenit cunoscută în urmă cu doi ani, atunci când motorul de căutare Bing a afişat un wallpaper cu “satul plutitor” pe una din paginile cu rezultate.