Tag: romani

  • Simona Halep se menţine pe locul 3 WTA, dar a redus diferenţa de puncte ce o desparte de Şarapova. Topul primelor 10 jucătoare

    În ierarhia precedentă, publicată în urmă cu două săptămâni, înainte de Indian Wells, Maria Şarapova (8.215 puncte) avea un avans de 1.644 de puncte faţă de Halep (6.571).

    Acum, această diferenţă a scăzut la 1.089 de puncte (8.270 – rusoiaca, faţă de 7.181 – românca). Halep se mai poate apropia de Şarapova şi după următoarea competiţie, turneul Miami Open, ce va începe miercuri, o competiţie de aceeaşi categorie ca Indian Wells (Premier Mandatory). În timp ce sportiva română nu are niciun punct de apărat în Florida, pentru că anul trecut s-a retras înaintea turneului, Maria Şarapova are 390 de puncte acumulate în urma semifinalei disputate la ediţia precedentă.

    Irina-Camelia Begu a coborât o poziţie şi se află pe locul 35 WTA, cu 1.383 de puncte. Monica Niculescu a coborât de pe 68 pe 70, cu 794 de puncte, iar Alexandra Dulgheru se menţine pe locul 72, cu 766 de puncte.

    În Top 200 se mai află Cristina-Andreea Mitu – locul 107 cu 546 puncte, în coborâre de pe 104, Sorana Cîrstea – locul 148 cu 380 de puncte, în coborâre de pe 144, Ana Bogdan – locul 174, cu 298 de puncte, în urcare de pe 176 şi Patricia Maria Ţig – locul 193, cea mai bună clasare din carieră, cu 267 de puncte, în urcare de pe 197.

    La dublu, Monica Niculescu este jucătoarea română cel mai bine clasată. Ea a coborât de pe locul 48 pe 49, cu 1.615 de puncte. Irina-Camelia Begu a coborât de pe poziţia 57 pe 59, cu 1.395 de puncte, iar Raluca-Ioana Olaru a urcat de pe locul 63 pe 61, cu 1.380 de puncte. Elena Bogdan a coborât de pe locul 97 pe 98, cu 787 puncte.

    Primele zece locuri în clasamentul WTA de simplu sunt neschimbate faţă de ierarhia din urmă cu două săptămâni şi sunt ocupate de următoarele sportive:

    1. Serena Williams (SUA) 9.982 puncte;

    2. Maria Şarapova (Rusia) 8.270;

    3. Simona Halep (România) 7.181;

    4. Petra Kvitova (Cehia) 6.275;

    5. Caroline Wozniacki (Danemarca) 4.770;

    6. Ana Ivanovici (Serbia) 4.425;

    7. Eugenie Bouchard (Canada) 4.306;

    8. Agnieszka Radwanska (Polonia) 3.480;

    9. Ekaterina Makarova (Rusia) 3.420;

    10. Andrea Petkovici (Germania) 3.190.

     

  • Mai mulţi români din Londra strâng fonduri pentru un documentar intitulat “13 Shades of Romanians”

    “13 Shades of Romanians” va fi un documentar de 45 de minute, care îşi propune să prezinte într-o manieră obiectivă şi cinematografică poveştile a 13 români din Marea Britanie. Firul narativ, construit prin ochii unui jurnalist britanic specializat în turism, Richard Green, va dezvălui pe larg felul în care românii trăiesc, muncesc şi se integrează în societatea şi cultura britanică, se arată pe site-ul www.indiegogo.com, o platformă care permite realizarea unor campanii de strângere de fonduri pentru diferite proiecte.

    Echipa filmului este formată, printre alţii, din Dragoş Teglas (regizorul şi editorul documentarului), Anda Teglas (producătoare şi regizor), Ana Ţurcanu (story editor) şi Cristian Spiridon (line producer).

    Campania de strângere de fonduri a început pe 1 martie şi se va încheia pe 11 aprilie, iar până în momentul transmiterii acestei ştiri suma adunată este de aproape 8.000 de lire sterline (circa 11.000 de euro).

    “13 Shades of Romanians” îşi propune să arate o imagine de ansamblu, obiectivă şi completă a comunităţii româneşti din Marea Britanie, fără a pune accent pe cazuri izolate şi stereotipuri, aşa cum a ales să o prezinte, de cele mai multe ori, presa britanică în ultimii ani.

    Filmul va avea o structură simplă, care va purta audienţa dintr-o poveste în alta prin intermediul naratorului. Acesta va lua parte la multe dintre poveştile prezentate. Fiecare personaj va fi prezentat în aproximativ 3 minute, în mediul în care trăieşte. Scopul principal al documentarului este de a promova o imagine de ansamblu a românilor din Marea Britanie, într-o manieră artistică şi cinematografică.

    Titlul documentarului – “13 Shades of Romanians” – este o trimitere la filmul de succes “50 de umbre ale lui Grey/ 50 Shades of Grey”. Totodată, 13 este un exemplu clasic de superstiţie, iar imaginea românilor din Marea Britanie a fost bazată de cele mai multe ori în ultimii ani pe cazuri izolate şi generalizări nefondate, potrivit prezentării documentarului de pe site-ul www.indiegogo.com.

    Echipa filmului, care este formată din zece specialişti în film, media şi comunicare, va lucra, timp de două luni, la producţia şi postproducţia documentarului.

    Suma de 12.000 de lire sterline, pe care echipa documentarului şi-a propus să o strângă prin intermediul Indiegogo, va acoperi necesităţile imediate de producţie (14 zile de filmare, lumini, locaţii, director de imagine şi transport). Echipa filmului mai are nevoie de o sumă de 9.478 de lire sterline, care urmează să fie strânsă din investiţii private, parteneriate şi colaborări independente.

  • Mai mulţi români din Londra strâng fonduri pentru un documentar intitulat “13 Shades of Romanians”

    “13 Shades of Romanians” va fi un documentar de 45 de minute, care îşi propune să prezinte într-o manieră obiectivă şi cinematografică poveştile a 13 români din Marea Britanie. Firul narativ, construit prin ochii unui jurnalist britanic specializat în turism, Richard Green, va dezvălui pe larg felul în care românii trăiesc, muncesc şi se integrează în societatea şi cultura britanică, se arată pe site-ul www.indiegogo.com, o platformă care permite realizarea unor campanii de strângere de fonduri pentru diferite proiecte.

    Echipa filmului este formată, printre alţii, din Dragoş Teglas (regizorul şi editorul documentarului), Anda Teglas (producătoare şi regizor), Ana Ţurcanu (story editor) şi Cristian Spiridon (line producer).

    Campania de strângere de fonduri a început pe 1 martie şi se va încheia pe 11 aprilie, iar până în momentul transmiterii acestei ştiri suma adunată este de aproape 8.000 de lire sterline (circa 11.000 de euro).

    “13 Shades of Romanians” îşi propune să arate o imagine de ansamblu, obiectivă şi completă a comunităţii româneşti din Marea Britanie, fără a pune accent pe cazuri izolate şi stereotipuri, aşa cum a ales să o prezinte, de cele mai multe ori, presa britanică în ultimii ani.

    Filmul va avea o structură simplă, care va purta audienţa dintr-o poveste în alta prin intermediul naratorului. Acesta va lua parte la multe dintre poveştile prezentate. Fiecare personaj va fi prezentat în aproximativ 3 minute, în mediul în care trăieşte. Scopul principal al documentarului este de a promova o imagine de ansamblu a românilor din Marea Britanie, într-o manieră artistică şi cinematografică.

    Titlul documentarului – “13 Shades of Romanians” – este o trimitere la filmul de succes “50 de umbre ale lui Grey/ 50 Shades of Grey”. Totodată, 13 este un exemplu clasic de superstiţie, iar imaginea românilor din Marea Britanie a fost bazată de cele mai multe ori în ultimii ani pe cazuri izolate şi generalizări nefondate, potrivit prezentării documentarului de pe site-ul www.indiegogo.com.

    Echipa filmului, care este formată din zece specialişti în film, media şi comunicare, va lucra, timp de două luni, la producţia şi postproducţia documentarului.

    Suma de 12.000 de lire sterline, pe care echipa documentarului şi-a propus să o strângă prin intermediul Indiegogo, va acoperi necesităţile imediate de producţie (14 zile de filmare, lumini, locaţii, director de imagine şi transport). Echipa filmului mai are nevoie de o sumă de 9.478 de lire sterline, care urmează să fie strânsă din investiţii private, parteneriate şi colaborări independente.

  • Biroul german de Statistică: Numărul românilor din Germania a crescut cu 32,9%, în 2014

    În Germania trăiau, anul trecut, 8,2 milioane de străini, cel mai mare număr de la introducerea Registrului central al străinilor în 1967, a anunţat, luni, Biroul Federal de Statistică de la Wiesbaden.

    Faţă de 2013 numărul străinilor a crescut cu circa 520.000, adică 6,8%. Aproape 60% dintre noii veniţi provin din statele membre UE, cea mai mare creştere din rândul cetăţenilor europeni fiind cea a numărului de români, cu 32,9% în comparaţie cu anul precedent, în timp ce numărul bulgarilor a crescut cu 24,8%.

    Din afara Uniunii Europene, în Germania au ajuns foarte mulţi imigranţi din Siria: 61.300 de femei, bărbaţi şi copii, ceea ce înseamnă o creştere de 107,7%.

    Cea mai mare comunitate este cea a turcilor, cu 1,53 de milioane, în scădere cu 1,5% faţă de 2013, mai ales ca urmare a faptului că unii au obţinut cetăţenia germană.

    Pe poziţia a doua se află polonezii – aproximativ 674.000, urmaţi de italieni – 575.000, români – 355.000 şi greci – 329.000.

     

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor

    Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.

    “Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.

    Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.

    În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.

    „Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.

    Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.

    Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“

    Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.

    Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.

  • Teoria (şi practica) noului

    Înainte de nou, să vorbim despre vechi: recent am citit un articol extrem de interesant despre un grup de inşi extrem de specializaţi care folosesc, în epoca Skype, WhatsApp sau Slack, o aplicaţie veche de 20 de ani – Yahoo Messenger. Mulţi îşi vor aduce aminte de începuturile mess-ului, care astăzi este practic uitat. Dar există o sumedenie de traderi de petrol, aur şi alte mărfuri care folosesc din plin Messenger, ba chiar refuză alte moduri de a comunica şi, mai mult, au încă ID-ul de Yahoo pe cartea de vizită.

    Ce s-a întâmplat? Yahoo Messenger nu este cel mai bun serviciu de comunicare, dar a fost primul. La începutul anilor 2000 comerţul cu mărfuri se afla în plin avânt, crescând exponenţial datorită cererii din ce în ce mai mari a economiilor în dezvoltare. Era o perioadă în care nu toţi aveau o adresă de e-mail, iar telefonul era baza comunicării.

    În 1998 Yahoo a lansat primul serviciu de chat în timp real şi nici concurenţa AOL, a Microsoft, care a lansat Messenger Service în 1999, a Google cu Google Talk sau chiar a Skype nu l-a afectat. Cel puţin în rândul traderilor, care l-au adoptat şi l-au apreciat; în plus, în timp oamenii au adunat lungi liste de contacte, aşa că şi în prezent un broker spunea că vorbeşte zilnic cu alţi 50 de „ciudaţi“ ca şi el. Dar pentru că în timp companiile au devenit, eufemistic vorbind, mai interesate de modalităţile de comunicare ale angajaţilor şi de canalele de chat folosite, traderii au făcut un pas înapoi şi s-au întors la telefon.

    Este aici un melanj ciudat de nou şi vechi, nu? Noutatea unui program care prinde un grup timp de 20 de ani şi rezistenţa la nou a unui grup de oameni speciali. Sigur că în astfel de cazuri suma elementelor comune cu modul în care politicienii români folosesc „noul“ tinde spre zero; ce fac ei, partide, proiecte sau idei, nu are nimic nou, ci sunt simple modalităţi de a cosmetiza realitatea. De regulă te ascunzi în spatele „noului“ dacă eşti un lider slab, pentru că „noul“ îţi oferă momentul de respiro, câştigi timp până când insul comun uită/trece la alte preocupări. „Noul“ te mai poate oferi, te poate îmbrăca într-o aură a schimbării şi lasă vulgului impresia că îşi poate permite a spera.

    „Noi“ sunt produsele organice, cosmeticele home made, hipsterii, hainele vintage (asta e oarecum o ironie), show-urile TV inspirate din afară, antreprenoriatul, dar nici dezbaterile şi evenimentele despre nu mai ies din spaţiul „noului“, social media şi experţii în social media, aşa cum bloggerii atotcunoscători au avut şi ei partea lor de nou. Americanii recomandă să fii primul în orice, în lansarea de produse, în emfaza cu care te promovezi, în plasarea pe piaţă, în furnizarea de servicii, primul mai ales din punctul de vedere al cantităţii, pentru rezultate (citeşte bani mulţi) satisfăcătoare, şi aici este un alt secret al noului.

    Ilustrez cu Clarviziune, al maestrului Petru Botezatu.

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Majoritatea românilor îşi alocă prea puţin timp pentru prânz, deşi recunosc că este cea mai importantă masă a zilei

    Studiul privind obiceiurile de consum în timpul mesei de prânz dezvăluie faptul că majoritatea românilor îşi alocă prea puţin timp pentru prânz, deşi considera că este cea mai importantă masă a zilei. De asemenea, rezultatele studiului arată că peste jumătate dintre românii intervievaţi ar schimba felul în care îşi petrec pauza de prânz şi ar dori ca masa din mijlocul zilei să fie o experienţă altfel, în care ei să se bucure de mâncare bună şi o companie plăcută.

    Pentru a-i încuraja pe români să savureze masa de prânz, Ciuc 0.0% lansează platforma online www.pranzpenevazute.ro, prin care îndeamnă consumatorii să experimenteze un prânz “altfel”. Cei care se vor înscrie în platforma online vor avea ocazia să participe alături de persoane necunoscute la un “prânz pe nevăzute”, să iasă din monotonia zilnică şi să îşi transforme cea mai importantă masă a zilei într-o experienţă. Astfel, Ciuc 0.0% îşi invită consumatorii să îndrăznească să îşi schimbe obiceiul de “desktop dining” şi să accepte provocarea lansată de brandul care le promite că vor avea ce povesti când se vor întoarce la birou.

    “Platforma de socializare www.pranzpenevazute.ro este o iniţiativă îndrăzneaţă pe care Ciuc 0.0% o propune consumatorilor dornici să descopere şi să experimenteze o “altfel” de băutură în timpul mesei de prânz”, declară Andrea Veress, group brand manager global and premium brands Heineken România.

    În ciuda lipsei de timp şi a pauzelor scurte, pentru aproximativ 40% dintre respondenţi, prânzul reprezintă cea mai importantă masă a zilei. “Sunt mereu pe fugă, dimineaţa mă trezesc târziu, aşa că micul dejun iese din discuţie. Seara ajung târziu acasă, aşa că cel mai important moment al zilei rămâne masa de prânz, când îmi acord o clipă de linişte şi încerc să mănânc cât mai copios.” (Andrei, 29 ani, programator)

    Acelaşi studiu arată că 1 din 2 români intervievaţi îşi ia pauze de masă scurte, de până la 30 de minute. Pentru 20% dintre aceştia însă, pauza de masă este aproape inexistentă, ei rămânând prinşi în faţa calculatorului, cu treabă, alocând mai puţin de 10 minute pe zi pauzei de prânz.

    Când vorbim despre masa de prânz în timpul orelor de lucru, majoritatea românilor intervievaţi recunosc că nu acordă destul timp acestei activităţi, deşi îl consideră un moment important al zilei. Prioritizarea altor activităţi legate de serviciu determină o durată scurtă a acestei mese şi o alegere săracă a alimentelor, ei optând pentru mâncăruri care se prepară rapid pentru a-şi potoli foamea.

    Studiul Ciuc 0.0% a fost realizat de Heineken România şi îşi propune să identifice obiceiurile de consum ale românilor în timpul mesei de prânz. Datele au fost obţinute prin intermediul unui chestionar online, la care au răspuns 405 persoane. Metodologia de studiu a fost aleasă în funcţie de consumatorii salariaţi din mediul urban, care sunt conectaţi la internet şi care folosesc canalele de social media. Marja de eroare a studiului a fost de 4,87%.

    Ciuc 0.0% are 0% conţinut de alcool si este disponibilă în doze de 0.33l, sticlă nereturnabilă de 0.33l şi sticlă returnabilă de 0.5l, în retail şi HORECA.