BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Nu găseşti loc de parcare? Doi români au dezvoltat o aplicaţie care-ţi arată unde sunt locuri libere

    Cum digitalizarea şi tehnologizarea apar în aproape toate aspectele vieţii omeneşti şi cum maşinile aproape au devenit computere pe patru roţi, era inevitabil ca cineva să nu se gândească la o aplicaţie care ajută la găsirea unui loc de parcare. Şi care spune şi unde ai lăsat autoturismul. Astfel, aventurile prin parcările subterane ar putea lua sfârşit datorită unei aplicaţii precum cea a clujenilor de la Parking+Plus.

    Cristian Ureche şi Bogdan Herea au pornit proiectul în 2014, motivul fiind numărul de locuri de parcare insuficient raportat la creşterea numărului de maşini din zonele urbane supraaglomerate. „Oraşele se confruntă cu probleme de gestiune a resurselor, dar există iniţiative de timp smart city pentru care încep să se aloce bugete. Avansul tehnologic permite gestiunea eficientă a locurilor de parcare incluse în mod tradiţional în circuitul de utilizare publică (hărţi interactive cu disponibilitatea locurilor de parcare în timp real, plăţi fără numerar direct din aplicaţie)“, spune Cristian Ureche, fondator al Parking+Plus.

    Pentru Cristian Ureche aceasta este prima iniţiativă antreprenorială, el activând anterior în industria serviciilor software în calitate de consultant pentru multinaţionale (operatori telecom, agenţii de publicitate). A oferit apoi consultanţă pentru start-up-uri din Europa, iar în prezent se ocupă de activităţile curente ale Parking+Plus. Celălalt fondator, Bogdan Herea, se ocupă de zona de dezvoltare a businessului şi crearea a parteneriatelor în cadrul start-up-ului. Herea are un business în industria serviciilor software, lucru care i-a permis să finanţeze activitatea de la Parking+Plus complementar cu fondurile atrase prin clusterul Cluj IT.

    Cum funcţionează aplicaţia?

    Sistemul clujenilor constă într-o aplicaţie de mobil şi dintr-un aşa‑zis box, dispozitiv ce este montat în parcare şi care contorizează locurile libere şi controlează accesul. Practic, prin intermediul aplicaţiei un şofer este informat câte locuri de parcare sunt libere într-o anumită zonă şi poate rezerva locul respectiv, apoi poate face plata direct din aplicaţie. Iar aici vorbim în special de parcări private, ce aparţin anumitor instituţii. „Am lansat în fază de testare în România în urmă cu câteva luni şi în acest moment operăm parcări care ne permit să testăm mai multe scenarii de utilizare: centru comercial, hotel, campus universitar, clădire de birouri“, spune Ureche.

    Am testat şi noi aplicaţia. Sistemul funcţionează în momentul de faţă doar în Cluj. Atunci când porneşti aplicaţia, stabileşti destinaţia şi verifici dacă sunt locuri libere în parcare. Din ce am putut observa, mai tot timpul locurile de parcare din Cluj par a fi ocupate. „Vorbim despre un sistem modular, flexibil şi universal, pe care ne propunem să îl scalăm rapid la nivel internaţional. Aplicaţiile mobile iOS şi Android sub brand propriu funcţionează ca şi «enableri», demonstratori ai platformei. Am gândit aplicaţia ca o soluţie cu arhitectură deschisă (…) platforma are funcţionalităţi precum: înregistrarea locurilor de parcare pe hartă, rezervare, plată, gestiune locuri de parcare în timp real, acces de pe mobil în parcări cu barieră“, continuă Ureche.

    Conceptul presupune gestiunea flexibilă de lungă şi scurtă durată a accesului în parcările securizate, atât pentru segmentul corporate (gestiune acces angajaţi, colaboratori, vizitatori, participanţi evenimente), cât şi pentru cel rezidenţial.

    Un lucru interesant este închirierea spaţiului de parcare personal. Dacă tot trăim într-o epocă a „sharing economy“ şi „car sharing“, de ce nu am împărţi şi locurile de parcare? „Locurile de parcare disponibile în zone rezidenţiale sau aferente clădirilor de business rămân neutilizate o importantă perioadă de timp, pentru că au acces securizat. Folosind tehnologiile noastre, platformele «event parking» sau marketplace-urile pentru locuri de parcare devin realitate în doar câteva zile“, spune antreprenorul.

    În principal Parking+Plus merge către zona de B2B, pentru companiile care doresc să implementeze soluţii de smart parking. „Poziţionarea noastră este una pur tehnologică. Putem face o comparaţie cu transportul aerian de persoane. Noi suntem echivalentul producătorului de avioane, existând companii care operează curse de pasageri (…) Ne adresăm câtorva categorii de companii: integratori de sisteme de parcare şi de securitate, start-up-uri care activează pe zona smart parking, operatori de clădiri şi parcări, multinaţionale care doresc să îşi extindă portofoliul“, afirmă Ureche.

    O parte din finanţare a venit de la clusterul Cluj IT, în urma unei competiţii interne ce a avut loc în 2013, restul banilor provenind din resurse proprii. Investiţia totală este estimată de antreprenori la 250.000 de euro. De asemenea, start-up-ul a fost acceptat în acceleratorul RICAP (Programul de Asistenţă în Comercializarea Inovării din România) unde vor beneficia de un program intens de consultanţă pe zona de dezvoltare şi atragere de investiţii, iar la finalul acestuia va fi organizat un eveniment în care vor fi invitaţi investitori. Despre RICAP Cristian Ureche spune că „mentorii ne ajută să descoperim cea mai bună cale de urmat, astfel încât efortul pe care oricum l-am fi depus în start-up să fie în direcţiile cele mai plauzibile a ne aduce rezultate pozitive.“

    Mai mult, Parking+Plus a câştigat ediţia locală a competiţiei Business Wall of Fame, organizată de grupul Deutsche Telekom în opt ţări, şi va intra în portofoliul Telekom România. „Procedurile de intrare în portofoliul Telekom România sunt pe ultima sută de metri, se lucrează la partea procedurală şi juridică. Avem un parteneriat cu Deutsche Telekom la nivel european care ne ajută să participăm la evenimente cu stand şi ne facilitează colaborarea cu celelalte companii din grup.“ Produsul clujenilor a fost desemnat ca fiind cea mai bună soluţie Internet of Things din România în acea competiţie.

    Cum îşi monetizează tinerii aplicaţia? „Promovând modelele Access as a Service (AaaS), Software Development Kit (SDK) şi Software as a Service (SaaS)“, despre care Cristian Ureche spune că este o noutate în domeniul parcărilor şi că îşi doresc să valideze acest model pentru abordarea B2B pe care o urmăresc. Modelul AaaS implică achiziţia unor pachete de chei virtuale de către companii, pe care utilizatorii aplicaţiilor mobile le pot consuma (în acest sens au dezvoltat şi un smart box care comunică cu aplicaţia mobilă şi comandă barierele şi porţile) pentru a intra în parcări. Soluţia se pretează pentru zona rezidenţială şi de business, cu acces oferit pe bază de abonament lunar.

    Modelul SDK e folosit de către vcompaniile care îşi doresc să dezvolte soluţii personalizate de tip smart parking, bazându-se pe platforma clujenilor, iar modelul SaaS implică plata unor contribuţii lunare pentru module funcţionale (rezervări, plăţi prin aplicaţie, informaţii în timp real legate de disponibilitatea locurilor de parcare).

    În ultimii doi ani numărul start‑up‑urilor de parking a crescut foarte mult: de la valeţi care caută loc de parcare într-o anumită zonă la un fel de Airbnb pentru spaţiu de parcare (locul din faţa blocului poate fi închiriat de cine are nevoie). Chiar şi producătorii de automobile se uită în această direcţie. Un exemplu este BMW: În 2011 BMW i Ventures, divizie de investiţii a producătorului german, a investit în 13 companii care oferă servicii de mobilitate şi chiar a încorporat softuri pentru parcare în noile automobile. Tehnologia iPark funcţionează utilizând date pentru a prezice dacă sunt locuri libere pe o anumită stradă.

    Pentru anul în curs Cristian Ureche şi Bogdan Herea îşi doresc extinderea în afara ţării, România fiind o zonă de test. „Ne dorim să lansăm soluţia în mai multe ţări europene, să închidem o rundă de finanţare care să ne aducă o primă evaluare continuând dezvoltarea tehnologiei pentru întărirea parteneriatelor“, susţine Ureche.

    Concret este faptul că atâta timp cât vor exista maşini vom avea nevoie să le parcăm, iar aplicaţiile precum Parking+Plus ne-ar putea face viaţa mai uşoară.

  • Tânăra de 30 de ani care ar putea avea o soluţie împotriva bolilor Parkinson sau Alzheimer

    Leen Kawas are 30 de ani, este imigrant de primă generaţie în SUA şi conduce o companie care luptă pentru a combate o boală incurabilă ce costă societatea miliarde de dolari în fiecare an, informează Forbes.

    Compania ei, M3, caută un remediu pentru bolile neurodegenerative (Alzheimer şi Parkinson), care afectează milioane de oameni pe tot globul. M3 a fost înfiinţată în 2011 de către Kawas şi tocmai a primit o finanţare de 9 milioane de dolari. Banii vor ajuta compania să desfăşoare teste ale medicamentelor produse de M3, medicamente care ar putea declanşa regenerarea celulelor creierului pe care pacienţii le pierd atunci când suferă de aceste boli. “Dacă testele sunt un succes, atunci întreaga industrie s-ar putea schimba, deoarece majoritatea competitorilor M3 lucrează la încetinirea progresului bolii, nu la vindecarea ei”, spune ea.

    Aproximativ 70.000 de persoane sunt diagnosticate în România cu boala Parkinson şi este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă la noi în ţară.

    Kawas visa să vindece bolile terminale încă din copilărie. Ea şi-a privit bunica pierzând lupta cu cancerul, apoi mama ei a murit înainte ca Kawas să împlinească 21 de ani.

    A obţinut doctoratul farmacologie moleculară la Universitatea Washington State. În primul an, după înfiinţarea companiei, şi-a stabilit să vorbească cu cel puţin 740 de oameni despre vindecarea bolilor neurodegenative.

    A întâmpinat dificultăţi în carieră din cauza faptului că este femeie şi atât de tânără. “De multe ori am fost confundată cu fata de la garderobă. Dar de multe ori oamenii care au făcut asta au fost convinşi să investească în compania mea la finalul întâlnirilor”, a spus ea.

    Dacă planului Leenei Kawas este dus la capăt cu succes, M3 va fi prima companie din lume care să creeze o pastilă ce combate aceste boli extrem de grave precum Parkinson sau Alzheimer.

    Costurile luptei împotriva bolii Alzheimer în Statele Unite ajung la peste 300 miliarde de dolari. Aşadar, companiile şi guvernele au o mulţime de motive să-i acorde atenţie acestei tinere.

  • Locul unde locuitorii trăiesc140 de ani şi fără să se îmbolnăvesc-GALERIE FOTO

    Valea râului Hunza, aflat la graniţa dintre India şi Pakistan, este de multe ori numită şi “oaza tinereţii”. Oamenii din această regiune aproape nu se îmbolnăvesc niciodată şi arată mereu tineri, iar durata de viaţa ajunge până la 140 de ani.

    Mulţi dintre locuitori trăiesc peste 100 de ani şi este considerat ceva normal. Oamenii din Hunza au fost descoperiţi de europeni în anii 20 de către un doctor scoţian numit MakKarrison care a trăit o perioadă îndelungată alături de ei. Acesta le-a documentat viaţa şi a descoperit că secretul pentru longevitatea acestora este dieta lor. Scoţianul a descoperit că mănâncă puţină carne, şi iau masa doar de două ori pe zi. În plus, înnoată în apa îngheţată, iar o plimbare de 15-20 km este cât se poate de normală.

    R. Bircher detaliază felul în care trăieşte poporul din Hunza în cartea sa “Hunza-people who do not know disease”:

    – dieta e dominată de fructe şi legume
    – mănâncă multă hrană neprepărată, crudă
    – consumă foarte puţină sare
    – alcoolul şi dulciurile sunt consumate foarte rar

    În 1963, o echipă medicală franceză a mers într-o expediţie în Hunza şi au stabilit că speranţa medie de viaţă este de 120 de ani. Mai mult, în 1977, în cadrul unui congres despre cancer, potrivit mai multor oameni de ştiinţă, în Huzna s-a constatat absenţa cancerului în orice formă.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

     

  • Topul celor 40 cei mai inteligenţi oameni din istorie. Einstein este pe locul doi

    Un grup format din cei mai inteligenţi oameni din lume au ajutat omenirea de-a lungul timpului Recent, inginerul din Chicago Libb Thima a realizat o listă a persoanelor care au schimbat lumea.

    Din listă lipsesc, însă, Charles Darwin şi Stephen Hawking. Alte persoane consideră că inteligenţa lui Shakespeare nu poate fi comparată cu cea a lui Marie Curie. În listă sunt incluse personalităţile cu o rată a IQ-ului peste 200.

    Deoarece în timpul lui Nicolaus Copernicus nu existau testele pentru măsurarea IQ-ului, Thims a utilizat metodologia COX pentru a prezice IQ-ul personalităţilor istorice.

    Potrivit lui Thima, Johann Goethe este cel mai deştept om din istorie, cu un IQ între 210-225. Acesta a creat prima teorie a evoluţiei, de asemenea a pus bazele chimiei şi a fost un geniu literar, abilitate reflectată în opera ,,Faust”.

    Recunoscutul fizician şi creatorul teoriei relativităţii Albert Einstein este al doilea cel mai inteligent om din istorie, cu un IQ între 160-225.

    Pe locul trei se clasează Leonardo da Vinci, pictorul renascentist, arhitect, muzician, matematician, care a realizat portretul Mona Lisei şi şi-a imaginat elicoptere înainte ca acestea să fie inventate.

    În acest top se află şi un striper, dar şi omul care a realizat crima perfectă

     

  • Primul oraş care ar putea dispărea din cauza încălzirii globale

    Barrow, Alaska este cel mai nordic oraş al Statelor Unite, iar această mică comunitate se află pe frontul luptei cu schimbările climatice, scrie BBC.

    Barrow se află la 530 km de cercul arctic şi la 1600 de km la sud de Polul Nord, iar rezidenţii localităţii sunt înconjuraţi de ocean şi tundră, iar singura modalitate de a ajunge la ei este cu avionul sau cu snowmobilul.

    Din noiembrie până în ianuarie soarele nu răsare în Barrow, iar în restul anului oraşul se află într-o stare de amurg perpetuu deoarece soarele nu apune niciodată. Totuşi îngrijorarea oamenilor de acolo nu constă în faptul că soarele nu răsare mai multe luni la rând, ci că mari cantităţi de chimicale poluante sunt conservate în gheaţă, gheaţă care se topeşte mai repede ca niciodată din cauza încălzii globale. Cantitatea de gheaţa pe timpul verii a scăzut cu 10% în fiecare deceniu începând cu 1979 până în prezent. Asta înseamnă că chimicalele prinse în gheaţă sunt eliberate şi infectează animale ca focile, animalele preferate pentru vânat de urşii polari, dar şi de oameni.

    Multe dintre chimicalele conservate în gheaţă au fost interzise de decenii, dar acum gheaţa se topeşte şi focile se infectează, iar acest lucru este problematic deoarece oamenii din Alaska consumă multă carne de focă şi nici nu prea au cum să-şi schimbe obieceiurile deoarece nimic nu creşte acolo, iar cumpărăturile sunt foarte scumpe: 3,7 litri de lapte costă 10 dolari ( 10,8 lei pe un litru de lapte), ketchup-ul sau maioneza se vînd cu 7 dolari.

    Potrivit BBC, focile sunt în abundenţă în Alaska, chiar sunt atât de multe foci, încât de multe ori găseşti una moartă în curtea cuiva. Aşadar, ce se întâmplă cu oamenii care mănâncă carne contaminată.

    Încă nu se ştie sigur. Problema este lipsa dovezilor, încă nu s-au făcut cercetări complexe despre efectele consumului de carne contaminată, dar un studiu din 2015 realizat asupra urşilor polari arată o legătură între consumul ridicat de carne contaminată şi alteraţii pe creierul animalului. Astfel, putem presupune că acelaşi efect ar putea avea loc şi pe creierul uman, spune reporterul BBC.

    Totuşi, chiar dacă se găseşte o dovadă concretă că oamenii din Alaska sunt în pericol este greu de crezut că cei de acolo îşi vor schimba obiceiurile de consum. De fapt, un om din Alaska consumă în jur de 170 de kg de carne de focă pe an.

    Cea mai mare problemă pentru rezidenţii Barrow rămâne încălzirea globală, care pentru ei reprezintă eroziunea de-a lungul coastei, câteva furtuni puternice pe an şi valuri puternice. O serie de factori care ar putea fi fatală pentru localitate. În unele locuri se pierde cam 20m de sol în fiecare an

     

  • Genocidul uitat din Africa. Regele Leopold al Belgiei, omul care este vinovat de moartea a peste zece milioane de oameni

    Dacă studiem din simplă curiozitate lista dictatorilor şi liderilor vinovaţi de cele mai multe victime umane din istoria omenirii, descoperim cu surprindere un personaj relativ necunoscut, dar care ocupă nonşalant poziţia a patra din listă. Dacă pe locul întâi se află Mao Zedong cu cei aproximativ 60 de milioane de oameni ucişi în timpul „Revoluţiei Culturale”, iar locurile doi, respectiv trei sunt ocupate de Stalin şi Hitler, pe locul următor tronează un rege european get-beget, trăitor acum circa o sută de ani, dar capabil de atrocităţi la scară planetară. Este vorba despre regele Leopold Louis Philippe Marie Victor. Mai pe scurt, Leopold al doilea, rege al Belgiei şi vinovat de moartea a peste zece milioane de oameni.

    În anul 1492, exploratorul portughez Diogo Cao descoperea gurile de vărsare în Atlantic ale uriaşului fluviu Congo (al doilea din lume ca volum de apă după Amazon). Imediat coroana portugheză a reventicat bazinul fluviatil al acestuia, cum avea să o facă şi cea britanică faţă de fluviul Victoria din acelaşi continent. Istoria s-a oprit în loc parcă, în această imensitate de mlaştini, râuri şi păduri umede care este Africa Ecuatorială.
     
    Însă, totul avea să se schimbe odată cu colonizarea şi exploatarea barbară a regiunii de către omul alb. La scurt timp după ce regatul belgian a devenit îndependent (adică după anul 1830) pe tronul acestuia avea să ajungă un rege care a reuşit să supună cu forţa uriaşele teritorii încă neexplorate din centrul şi estul Continentului Negru. Născut în Bruxelles, al doilea fiu al regelui Leopold întâiul, acesta i-a succedat tatălui său la tron în data de 17 decembrie 1865, unde a rămas timp de 44 de ani, fiind astfel cel mai longeviv monarh din istoria acestei ţări.
     
    Fire materialistă şi lipsită de scrupule, Leopold al doilea a dorit cucerirea şi exploatarea în scop personal a suprafeţei uriaşe acoperită de bazinul fluviului Congo. Însă mijloacele folosite şi situaţia la care avea să se ajungă, s-au dovedit incredibil de crude. Mai ales că totul a fost opera unui rege european din perioada modernă. Aventura sa nu poate fi numită nici măcar una imperialistă, darmite colonialistă. Cel puţin modelele coloniale ale vremii, reprezentate de Anglia, Germania, Olanda şi Franţa aveau ca scop „doar” exploatarea băştinaşilor pentru beneficiile statelor respective.
     

  • Este mai avantajos ca oamenii, atunci când pornesc o afacere, să-şi păstreze joburile curente sau să renunţe la ele?

    Doi cercetători în domeniul managementului, Joseph Raffiee şi Jie Feng, şi-au pus această întrebare şi între 1994 şi 2008 au urmărit un de peste 5000 de americani (20-50+ de ani) care au devenit antreprenori.

    Poate vă gândiţi că antreprenorii atunci când pornesc o afacere trebuie să o facă cu o convingere deplină, foarte încrezători în afacere şi să-şi asume toate riscurile pentru ca aceasta să fie un succes. Studiul celor doi a arătat că cei care şi-au păstrat serviciul au avut şanse de eşec cu 33% mai mici decât aceia care au demisionat.

    Câteva exemple de antreprenori care după ce şi-au lansat afacerea au continuat cu jobul (studiile) curent susţine teoria studiului celor doi cercetători. După ce a inventat primul computer Apple I, Steve Wozniak a continuat să lucreze cu normă întreagă ca inginer la Hewlett-Packard. Nici Larry Page şi Sergey Brin nu au renunţat la doctoratele pe care le făceau la Stanford. Ba, mai mult, în 1997 cei doi, îngrijoraţi că motorul de căutare le ocupă prea mult timp, au încercat să vândă Google pentru mai puţin de 2 milioane de dolari. Din fericire pentru ei, potenţialul cumpărător le-a refuzat oferta. Alte exemple sunt şi Brian May, chitaristul Queen, care-şi făcea doctoratul în astrofizică când a început să cânte la chitară, dar nu a renunţat decât peste câţiva ani la studii. Stephen King a lucrat ca profesor, om de serviciu şi a fost angajat la o benzinărie timp de şapte ani după ce a scris prima sa nuvelă, renunţând la slujbă abia la un an după ce i s-a publicat primul roman, Carrie.

    De ce toţi întreprinzători nu au renunţat la slujbele lor încă de la început? Adam Grant răspunde prin cartea sa “Originalii. Nonconformiştii care fac lumea să progreseze”, făcând analogie cu investiţiile la bursă. Dacă intenţionezi să faci o investiţie riscantă, te protejezi făcând alte investiţii sigure. Aşadar oamenii de succes aplică acest principiu şi în viaţa de zi cu zi, acest lucru oferindu-le un sentiment de siguranţă într-un domeniu şi le dăruieşte libertatea de a risca, de a fi originali în alt domniu (afacerea).

    Când Pierre Omidyar a lansat eBay, a fost doar un hobby. A continuat să lucreze ca programator în următoarele nouă luni, renunţând la slujbă numai când magazinul său online a început să-i aducă mai mulţi bani decât salariul. Sara Blakely, creatoarea Spanx, a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Ca să-şi echilibreze portofoliul de risc, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul. După ce a lansat Spanx, a devenit cea mai tânără miliardară din lume care şi-a făcut averea prin forţe proprii.

    Henry Ford a lucrat pentru Thomas Edison în timp ce dezvolta invenţia sa, Bill Gates şi-a suspendat studiile (nu le-a întrerupt) şi şi-a convins părinţii să-l susţină financiar pentru a porni Microsoft.

    Aşadar, potrivit mai multor studii, antreprenorii de succes îşi i-au riscuri calculate, minore şi nu se aruncă cu capul înainte în viitoare lor afacere. “Însă originalii de cel mai remarcabil succes nu sunt cutezătorii care sar de pe o stâncă fără să se uite. Ei sunt aceea care se apropie cu prudenţă, mergând pe vârfuri, de buza prăpastiei, îţi verifică de trei ori paraşuta şi îşi şi montează o plasă de siguranţă, pentru orice eventualitate”, spune Adam Grant în cartea sa.

    O să închei acest articol cu un alt citat, de data aceasta Malcom Gladwell în New Yorker care spune “mulţi întreprinzători îşi asumă o mulţime de riscuri-dar aceia sunt întreprinzătorii care dau greş, nu cei din poveştile de succes”

  • Implicaţiile unei lipse acute de încredere

    Niciun antreprenor american nu are o problemă să-şi împărtăşească ideea de business cu alţii, şi nu-şi pune problema că ar putea să-i fie furată, ci dimpotrivă, caută păreri, caută investitorii, caută finanţare, caută pe cineva care să-l susţină. Pentru acest lucru, este dispus să dea procente din afacere. La început, dacă nu are bani să-şi plătească angajaţii, le dă acţiuni.

    La polul opus, noi, românii, nu share-uim nimic, ţinem totul între cei patru pereţi şi în mintea noastră, crezând că avem cea mai mare idee din lume cu care vom da lovitura şi vom deveni milionari. Verificăm tot timpul dacă portofelul este la locul lui şi nu ni l-a furat cineva. Aşa este şi în business şi probabil că mulţi au dreptatea lor să facă acest lucru.

    Din lipsa unei interacţiuni cu ceilalţi, ţinem ideile pentru noi, nu le punem pe hârtie într-un concept, ideea de afacere nu are nici început şi nici sfârşit, dar suntem revoltaţi că băncile nu le finanţează, că nu avem o „pilă” care să ne dea un credit, care să ne ajute. Peste toate acestea, vine statul, care nici el nu ne ajută cu bani, iar frustrarea este şi mai mare. 
    În economiile care se aşază, se consolidează, ideile tradiţionale au mai puţin succes, iar cele care răzbat trebuie să fie creative, să fie altceva, să fie contra trendului etc.

    Nici societatea românească şi nici noi nu ne ajutăm să fim antreprenoriali, să ducem ideea în viaţa reală, să o punem în aplicare.

    Ideile care au succes ţin mai mult de determinarea antreprenorului decât de altceva. Până a fi puse în aplicare, ele trebuie testate în discuţii, la o bere, pentru a vedea reacţia prietenilor şi a pieţei înainte de a cheltui un ban. Aceste păreri nu costă şi sunt cea mai bună consultanţă pe care o poate obţine cineva fără să scoată măcar un leu din buzunar.

    Mulţi urăsc ideea de concept, de a explica într-o propoziţie ceea ce vrea să facă şi unde vrea să ajungă, pentru că este un lucru foarte greu. Bill Gates a spus că vrea să pună Windows pe fiecare calculator şi pe fiecare birou din această lume. Unul dintre directorii executivi ai Coca-Cola, Roberto Goizueta, a spus în anii ’80 că vrea ca celebra băutură să ajungă în fiecare colţ din această lume. Mark Zuckerberg a vrut să facă un produs prin care studenţii să interacţioneze într-un campus şi uite unde a ajuns.

    Vlad Craioveanu, unul dintre cofondatorii Impact Hub, un loc unde start-up-urile se pot aşeza la un birou, pot interacţiona cu ceilalţi, pot „cumpăra” consultanţă de vânzări, de marketing aproape free, spune că românii au ajuns la concluzia că noua generaţie de antreprenori înţelege că trebuie să se deschidă, că trebuie să împărtăşească ideile cu alţii înainte de a merge mai departe, cu toate că este un proces greu care ţine de istoria noastră de a ne „apăra” în faţa duşmanilor, concurenţei. Este şi acesta un progres, este un lucru pe care viaţa îi va determina pe viitorii antreprenori să-l facă pentru a ajunge la finanţare, pentru a pune ideea în practică.

    O altă problemă a companiilor româneşti, a antreprenorilor români care deja au un business pe piaţă este că nu caută diversificarea de opinii, nu caută opinia laterală, nu sunt dispuşi să plătească pe consultanţă decât dacă îi aduce o creştere a vânzărilor şi a profitului, nu vrea să îşi facă auditul propriei afaceri pentru a vedea dacă produsele mai merg sau sunt deja depăşite pentru că au venit altele mai noi. Când realizează acest lucru este prea târziu.

    Americanii au un cult al boardului unei companii din două motive: nepotism, respectiv de a aduce oameni care pot să le aducă business, care pot să vină cu relaţiile lor, care îi pot introduce în anumite cercuri, unde nu au cum să intre; al doilea motiv este de a avea diversitate de opinii, de a vedea ce se întâmplă în alte domenii de activitate, care la prima vedere nu au nicio legătură cu businessul companiei.

    A-ţi crea un board cu oameni din mai multe domenii reprezentă cel mai uşor lucru şi poate cel mai ieftin.
    Din păcate, antreprenorii români cu afaceri mijlocii şi mari nu fac acest lucru. Boardul companiilor lor este format din neamuri, din oameni din acelaşi sector, care din păcate nu au şi o privire din alte industrii.

    Dacă vrem să progresăm ca antreprenori (nu eu, ci voi) trebuie să vă deschideţi, să acceptaţi provocarea discuţiilor şi a altor păreri pentru a testa piaţa. Bineînţeles că 99% vor spune că ideea voastră nu va merge şi unii vor aduce argumente. Dar poate acel 1% vă va determina să mergeţi mai departe şi să „furaţi” din părerile altora când construiţi produsul şi-l puneţi pe piaţă.
     

  • Asa sunt trataţi oameni care vor dreptate în România. Acest om a avut „tupeul“ să o denunţe la DNA pe primăriţa Lia Olguţa Vasilescu. „Am fost insultat şi ameninţat cu moartea“

    Procurorii anticorupţie au solicitat Tribunalului Bucureşti instituirea controlului judiciar în cazul Liei Olguţa Vasilescu, primarul municipiului Craiova, în dosarul în care a fost trimisă în judecată pentru de luare de mită, folosirea autorităţii sau influenţei şi spălare de bani.

    Procurorii au solicitat instanţei ca edilul să nu se apropie de anumite persoane desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

    “În intervalul de timp consecutiv înregistrării cauzei pe rolul instanţei şi după primirea actului de sesizare, inculpata Vasilescu Lia Olguţa a postat selectiv, pe pagina sa dintr-o reţea de socializare, acte din dosarul de urmărire penală, apoi i-a invitat pe simpatizanţii săi să facă aprecieri asupra probelor. Această acţiune a inculpatei a generat în mass-media, în perioada 30.07.2016 – 31.07.2016, ample reacţii în legătură cu postările efectuate. În concret, inculpata a încercat discreditarea martorului denunţător, publicând o fotografie a acestuia şi formulând comentarii în legătură cu credibilitatea afirmaţiilor acestuia. Ca urmare, martorul a fost jignit sau ameninţat cu moartea de sute de persoane care au postat pe pagina de socializare a inculpatei Vasilescu Lia Olguţa. În aparenţă aceasta a intervenit în discuţii cerând decenţă, dar tot inculpata i-a incitat pe cei care comentau”, susţin procurorii anticorupţie într-un comunicat de presă.

    Lia Olguţa Vasilescu ar fi sugerat că va face publice date despre oamenii de afaceri care ar fi denunţat-o, susţine DNA, explicând că “începând cu 30.07.2016, inculpata s-a plasat în spaţiul public virtual şi, în acest cadru, diferit de cel legal processal, într-un mod agresiv ca limbaj, şi-a făcut apărări, a invocat excepţii şi cereri”.

    Solicitarea privind măsura preventivă vine după ce Lia Olguţa Vasilescu a postat pe pagina sa de Facebook transcriptul unei înregistrări de la dosarul în care este judecată, în care apare denunţătorul Petru Becheru.

    Petre Becheru a mers vineri la DNA, susţinând că i s-ar fi oferit mită pentru a îşi retrage denunţul.

    “Am venit astăzi la DNA deoarece un subordonat al doamnei Lia Olguţa Vasilescu a încercat să mă mituiască, pentru a îmi retrage declaraţia din dosar, pentru a retrage probele, scopul fiind ca doamna primar să scape de acuzaţiile care i se aduc. În opinia mea, este inadmisibil ca un primar de municipiu să folosească instituţiile din subordine pentru a face presiuni asupra denunţătorilor şi promisiuni de a fi recompensaţi, în condiţiile în care dânsa pe Facebook îi atacă. Din acest motiv, eu, preşedintele Asociaţiei Romarta solicit demisia doamnei Lia Olguţa Vasilescu din funcţia de primar pentru a nu mai influenţa ancheta”, a declarat Petru Becheru.

    UPDATE Reacţia primarului Craiovei despre cererea DNA: Mi se spune că am dreptul să tac, în apărarea mea

    Primarul municipiului Craiova, Lia Olguţa Vasilescu, susţine despre solicitarea procurorilor anticorupţie legată de instituirea controlului judiciar în cazul său că i se spune, practic: “În apărarea ta, ai dreptul să taci!”. “Am fost informată de avocat că DNA a cerut măsura controlului judiciar faţă de mine, cel mai probabil pentru că am <îndrăznit> să nu tac în apărarea mea. Să nu tac la zecile de informaţii pe surse despre mine şi dosarul meu şi la ieşirile publice ale denunţătorului meu”, scrie, pe pagina sa de Facebook, Lia Olguţa Vasilescu.

    În opinia acesteia, i s-a transmis, practic, că are dreptul să tacă.

    “Cu alte cuvinte, mi se spune: <În apărarea ta, ai dreptul să taci!>”, scrie primarul , adăugând că era pregătită de “represalii”.

    “Şi suntem pregătiţi şi de proces. Ne vedem marţi, la Tribunal”, scrie Vasilescu.

    Lia Olguţa Vasilescu, primarul municipiului Craiova, a fost trimisă la data de 19 iulie în judecată de procurorii anticorupţie sub acuzaţiile de luare de mită, folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi spălare de bani. Alături de edilul din Craiova au fost trimişi în în judecată Radu Cosmin Preda, la data faptelor administratorul public al Craiovei, fiind acuzat de complicitate la luare de mită şi spălare de bani, şi Elena Daniela Popescu, reprezentant al unei asociaţii non profit, sub acuzaţia de complicitate la luare de mită şi spălare de bani.

    “În cursul anului 2012, cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului municipiului Craiova, mai mulţi oameni de afaceri au fost determinaţi de candidatul Vasilescu Lia Olguţa, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, să efectueze diverse sponsorizări. În scopul obţinerii acestor foloase, inculpata s-a folosit de influenţa pe care o avea asupra oamenilor de afaceri, în calitatea sa de vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic”, susţin procurorii.

    DNA precizează că în anul 2014 Lia Olguţa Vasilescu ar fi cerut şi primit de la mai mulţi oameni de afaceri care avea în derulare contracte cu Primăria Craiova suma de 568.291,37, respectivii afacerişti acceptând “solicitările formulate de inculpata Vasilescu Lia Olguţa în considerarea atribuţiilor pe care aceasta le avea în calitate de primar, pentru a nu întâmpina din partea edilului dificultăţi în buna desfăşurare a contractelor, în efectuarea plăţilor şi în recepţionarea lucrărilor”, arată parchetul.

  • Ţara unde poţi fura mâncare dacă îţi este foame iar poliţia nu-ţi va face nimic

    Alimentele irostite în prezent în Europa ar hrăni 200 de milioane de oameni, potrivit Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU.

    Guvernul italian a adoptat o lege care ar trebui să reducă numărul alimentelor irosite şi care încurajează supermarketurile şi fermierii să doneze alimentele nevândute, scrie The independent.

    De asemenea, legea încurajează oamenii să ia mâncarea la pachet atunci când mănâncă în oraş.

    Obiectivul legii este acela de a reduce numărul de alimente irosite cu cel puţin un milion de done din cele 5 milioane de tone care sunt irosite în prezent. Pentru a realiza acest lucru, procesul donării alimentelor va fi unul mai puţin anevoios şi lipsit de taxe.

    Irosirea alimentelor costă guvernul italian peste 12 miliarde de euro în fiecare an, aproape 1% din PIB. Toate acestea în contextul în care ţara are o datorii uriaşe, iar rata somajului a ajuns la 11,5% (mai 2016).

    Mai mult de atât, cea mai înaltă instanţă din Italia a decis în urmă cu trei luni că furtul de cantităţi mici de alimente (împins de foame) nu este o crimă.