BusinessMagazin

Tag: criza

  • Cris-Tim si salamul de criza

    Anul 2008 va ramane in istorie ca un an din care industria alimentara nu a inteles nimic”, spunea in noiembrie anul trecut Sorin Minea, presedintele Romalimenta, referindu-se la companiile de mezeluri din Romania, care au avut de-a face anul trecut cu cea mai mare crestere a pretului la materie prima, la care s-a adaugat pretul mai mare la combustibil si fluctuatia monedei euro.

    Cu aceasta “crestere istorica” isi incepe discursul si Gabriel Alexandru, vicepresedintele grupului Cris-Tim, liderul pietei autohtone de procesare a carnii, privind cifrele care vorbesc despre evolutia liniilor de business ale companiei pe care o conduce. “Am evoluat bine, dar se putea si mai bine”, repeta el ori de cate ori isi arunca privirea asupra tabelelor.

    “Bine” inseamna pentru Cris-Tim cresterea cifrei de afaceri pe principalele linii de business: mezeluri (o crestere de 8%, pana la 92 de milioane de euro), reteaua de magazine (o crestere de 12%, pana la 14 milioane de euro) si divizia de “ready meal” – alimente semi si gata preparate (o crestere de 33%, pana la 3,2 milioane de euro), dar si mentinerea cifrei de afaceri a fermelor, la 3,4 milioane de euro, in conditiile unui efectiv de animale redus la jumatate, ajustare impusa de Autoritatea de Mediu.

    Prin “se putea si mai bine”, Gabriel Alexandru se refera la o scadere a cifrei de afaceri din constructii (cu 4%, de la 5,7 la 5,5 milioane de euro), scadere care s-a intamplat chiar daca numarul lucrarilor externe ale companiei a ajuns la o pondere de 60% din cifra totala, fata de 30% in 2007.

    Scaderea constructiilor si incetinirea vanzarilor in ultima parte a anului au facut ca indicatorii de profit sa fie un pic mai slabi fata de cei din 2007: diferentele, la nivel de grup, sunt scaderea EBITDA de la 10,5% la 10,1% si minusul de circa 3 milioane de euro de la sfarsit de an, pe fondul diferentelor de curs valutar.

    Cu toate acestea si cel putin deocamdata, Gabriel Alexandru priveste cifrele multumit, desi accepta ca vanzarile din ultimele luni ale anului au fost sub asteptari – atat din cauza primelor vesti despre criza, dar si din cauza scandalului mediatic cauzat de dioxina. Planurile pentru acest an sunt insa serios schimbate fata de cum se vedea 2009 in urma cu cativa ani.

    Pentru vicepresedintele Cris-Tim, lucrurile sunt destul de clare: oamenii vor face down-trade, adica vor cumpara produse mai ieftine, si, in plus, vor cumpara mai putin, ceea ce va duce la o scadere a consumului de carne si, implicit, de mezeluri.

    Asta desi nici in 2008 consumatorii romani nu au atins media de consum de carne din UE (in Romania s-au consumat anul trecut 55-60 de kilograme de carne per capita, dintre care 15 kilograme de mezeluri, cu 20-25% sub media UE). “Piata va mai scadea cu siguranta, consumul fiind mult influentat de evolutia contextului economic si de nivelul de trai”, spune Gabriel Alexandru.

    Si ca si cum situatia financiara complicata a multor clienti nu ar fi fost de ajuns, vor mai aparea si scumpiri de aproximativ 25% ale produselor, in special pe fondul aprecierii euro. Romania importa in jur de 70% din necesarul de carne, iar Cris-Tim, desi opereaza si ferme de porci in Romania, foloseste pentru productia mezelurilor carne din import in proportie de 95%, preferand sa vanda carnea din productia proprie fara a o procesa.

    In aceste conditii, Gabriel Alexandru crede ca cel mai simplu este sa renunte la dezvoltarea produselor premium – cum ar fi specialitatile sau produsele crud-uscate, care au fost “vedetele” din 2008 – si sa se plieze pe segmentul economic de pret: “Vom asista la cresteri semnificative in volum pentru produse de tipul parizerului, a carnatilor sau a salamurilor fiert-afumate”.

    Aceeasi strategie pare potrivita pentru majoritatea producatorilor din industrie, convinsi ca in 2009 piata va scadea cu siguranta ca valoare, desi este posibil sa scada si ca volum. “Avem in plan sa lansam produse pe segmentul economic de pret daca vrem sa tinem pasul cu piata”, spune si Haluk Akdemir, directorul general al Caroli Foods, companie ale carei afaceri au ajuns anul trecut la aproximativ 65 de milioane de euro.

    “Evident, este visul fiecarui producator sa aiba produse scumpe care sa se vanda foarte bine, insa acest lucru nu mai este acum posibil”, adauga Akdemir. La capitolul volum, marii producatori mai au o speranta: “In Romania exista cel putin 1.000 de producatori de mezeluri, iar multi dintre ei, in special procesatorii mici, nu vor reusi sa reziste pe piata, fiind supusi unui blocaj finaciar prea puternic”, spune vicepresedintele Cris-Tim, aratand ca de aceste falimente sau retrageri de pe piata vor beneficia companiile mari, spre care vor migra volumele celor mici.

    “Sunt multe firme mici, care nu apar in ziare, despre care nu a auzit nimeni, care sunt zilnic preluate de catre altele pentru ca nu mai pot sa-si plateasca datoriile. E vorba de firme cu capacitati de 5-10 tone, care alimentau un oras sau o regiune”, explica Alexandru, convins ca pe tot parcursul anului numarul acestor tranzactii va creste. Vicepresedintele Cris-Tim recunoaste ca au existat “tatonari” atat din partea unor astfel de producatori, cat si din partea companiei pentru o posibila preluare, insa pana acum nu s-a concretizat nimic, neexistand, totodata, planuri specifice in acest sens, ci doar anumite oportunitati.

    “Pana acum ceva timp astfel de companii nici nu isi puneau problema sa iasa din industrie, iar acum se zbat sa fie cumparate”, spune Alexandru, adaugand ca pentru unele situatii de acest gen exista si alte explicatii in afara blocajelor financiare sau a imposibilitatii de a obtine finantare. Cel mai des intalnit caz este cel in care unii producatori de mezeluri au investit in proiecte imobiliare, iar caderea acestei piete i-a prins descoperiti.

    Estimarea vicepresedintelui Cris-Tim arata si o scadere a consumului in locatii horeca (hoteluri, restaurante, catering), care va fi compensata insa de o migrare catre consumul casnic. “In acest moment e greu de estimat in ce masura va scadea horeca, insa din aceasta perspectiva e posibil ca noi sa nu fim afectati”, arata Alexandru.

    In plus, Gabriel Alexandru crede ca mancarea gata sau semi-preparata pe care cumparatorii o pot gasi la supermarket va castiga din scaderea zonei horeca. Cris- Tim are deja o divizie de ready meal, care furnizeaza mancare gata preparata pentru supermarketuri.

    Cum proiectele de dezvoltare a pietei premium vor fi puse in asteptare, cele mai importante raman acum gamele economice care trebuie produse cat mai ieftin: “Proiectele de reducere a costurilor nu sunt decat o continuare a proiectelor incepute cu mai mult timp in urma, insa contextul a facut ca anumite planuri sa fie grabite”, spune Alexandru.

    La mijlocul lunii ianuarie, Cris-Tim a concediat 100 de angajati, aproximativ 5% din total, crescand totodata productivitatea angajatilor cu 15%. Iar intentiile de a creste productivitatea per angajat se deruleaza in continuare, spune Alexandru, fiind luate in calcul inclusiv externalizarea unor procese.

    Din strategia celor de la Cris-Tim pentru acest an face parte si amanarea unor investitii ce fusesera planificate si aprobate. “Nu ni se pare oportun acum sa blocam banii in proiecte de dezvoltare”, spune Alexandru, care era reponsabil de o investitie de 7-8 milioane de euro intr-o noua ferma de porci si un abator si de o alta de 3 milioane de euro pentru echipamente noi in liniile de productie.

    Deocamdata, raman in picioare doar eventualele investitii urgente in tehnologie, pentru ferma Cris-Tim asteptand semnale din partea Ministerului Agriculturii in sensul cofinantarii unor proiecte europene. “Programele FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala) validate sau aflate in curs de depunere se vor demara in masura in care contextul general va fi mai pozitiv, iar sistemul financiar – bancar se va apropia de o functionare normala”, arata Alexandru. Cris-Tim are insa planuri de dezvoltare pe partea de retail, care numara in prezent opt supermarketuri, dintre care sapte in Bucuresti si unul in Ploiesti.

    Alexandru spune ca in martie vor mai deschide inca un supermarket si spera ca mult asteptata scadere a chiriilor la spatiile comerciale aflate in zone de trafic ar putea permite o dezvoltare mai rapida a acestui segment din businessul Cris-Tim. Macar a acestuia, desi nici retailerii nu au asteptari optimiste pentru 2009.

  • FAN Courier, intre criza si oportunitate

    Desi creditele pe care intentionau sa le contracteze au fost amanate si strategia de dezvoltare revizuita, acelasi blocaj financiar de care s-a lovit Fan Courier ar putea lovi si concurenta. “Exista companii de curierat care vor disparea de pe piata, dar si clienti care isi vor schimba furnizorul de servicii de curierat, in conditiile in care multe companii se bazau intr-un procent foarte mare pe imprumuturi si sustinere financiara bancara.

    Cei care au optat pentru o crestere organica vor rezista si in continure”, spune Adrian Mihai, Director de Dezvoltare FAN Courier. In afacerile de curierat, simptomele crizei sunt incetinirea ritmului de dezvoltare si scaderea numarului de expeditii comparativ cu ce era preconizat, lucru care s-a intamplat insa in lunile noiembrie si decembrie.

    “Pentru restul anului, ritmul de crestere s-a situat la nivelul de 40%, insa pe sfarsit de an acesta s-a ridicat doar la 20% comparativ cu perioada similara a lui 2007”, spune Adrian Mihai, intrebat daca blocajul financiar si acumularea de arierate sunt o componenta a crizei.

    In opinia sa, cea mai buna solutie pentru a contrabalansa efectele crizei economice ar putea fi demararea fara intarziere a proiectelor de infrastructura, transformarea Romaniei intr-un santier. “Acest sector, pentru care exista si fondurile europene necesare – mai ramane doar sa fim indeajuns de bine pregatiti sa le accesam, poate crea locuri de munca si poate contribui la dezvoltarea business-urilor colaterale. Culmea, tocmai punctual nostru nevralgic poate fi transformat intr-o barca de salvare.”

    Cititi mai multe aici despre pericolul blocajului financiar si al acumularilor de arierate in economie.

     

  • GMP PR: “Anul acesta se cauta seniorii in relatii publice.”

    “Pana acum piata de relatii publice a fost intr-o zona de confort. Deschideai o agentie de PR si brusc, clientii te si contactau pentru o licitatie”, au declarat Felix Tataru si Ioana Manoiu, actionarii GMP PR, agentia de relatii publice desprinsa din agentia de publicitate GMP Advertising la jumatatea anului 2007.

    Acum insa, criza internationala a lovit si in bugetele alocate promovarii de catre cei mai importanti advertiseri din piata, iar activitatile de PR s-au imputinat. “Se simte ca firmele au redus numarul anual de proiecte. Primim in continuare invitatii la licitatii, dar nu poti fi sigur daca vor mai exista pitch-uri si peste trei luni.”  De aceea, reprezentantii GMP PR spun ca este dificil sa preconizeze un anumit numar de angajati pentru anul acesta, lucru general valabil in piata.

    “Poti primi oricand o invitatie la o licitatie, ca peste doua saptamani sa castigi astfel un cont foarte mare caruia sa trebuiasca sa ii aloci o echipa formata din cel putin doi oameni. Si atunci, daca e nevoie, angajezi. Cert este ca seniorii nu vor fi afectati, insa juniorii si cei care ies de pe bancile facultatilor isi vor gasi cu greu un loc de munca in PR. Pe de alta parte insa, 2009 va fi un an mai bun din punctul de vedere al stabilitatii fortei de munca, fata de trecut, cand in unele agentii se schimbau intr-un an chiar si patru oameni pe acelasi cont.”

    GMP PR a luat nastere in luna iulie din 2007, cand departamentul de PR al GMP Advertising s-a desprins in entitate de sine statatoare, cu doi actionari: Felix Tataru si Ioana Manoiu. Anul trecut, compania a castigat 15 clienti noi, printre care Muller, Alexandrion Group, Bayer Schering, Lufthansa, Romtelecom si Henkel, ceea ce a cauzat si dublarea numarului de angajati (de la 10 in iulie 2007 la 21 in prezent).

    Cifra de afaceri pe 2008 a fost de 1,8 milioane de euro, cu circa 29% mai mult fata de 2007, cand veniturile totale rulate atat in cadrul GMP, cat si independent, s-au ridicat la 1,4 milioane de euro. Pentru 2009 insa, pe fondul incertitudinilor din piata, GMP PR asteapta o scadere a veniturilor cu pana la 10%, desi startul lui 2009 s-a dat cu toate contractele lunare din 2008 resemnate.

    Cititi in Business Magazin cum afecteaza criza bugetele de promovare a companiilor.

  • Mai cumpara cineva masini noi?

    “Va suferi cine are monocultura; daca are multe masini in aceeasi clasa, nu vinde. Clasa mica sufera prima, deoarece piramida de clienti are baza foarte larga, iar daca oamenii nu mai iau credite sau nu mai au bani, nu isi mai cumpara masini.”

    Declaratia facuta in toamna anului trecut de Brent Valmar, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ascundea unul dintre principalele elemente ale strategiei pe care a avut-o seful celui mai mare importator roman de masini, Porsche Romania, pentru a face fata crizei financiare care incepea sa loveasca si Romania.

    Practic, Valmar miza atat pentru marcile de lux Audi sau Porsche, cat si pentru cele de volum Volkswagen sau Skoda pe extinderea cat mai puternica a gamei de produse disponibile pe piata romaneasca, pentru a distribui riscul. La cateva luni distanta, ceea ce intuia Valmar s-a intamplat, afacerile dealerilor dependenti de unul sau doua modele de masini prabusindu-se in ultimul trimestru al anului trecut.

    Dar nici macar Valmar nu isi inchipuia amploarea pe care a avut-o caderea vanzarilor de masini, cand, in ultimele trei luni ale anului trecut, s-au livrat 35.000 de masini de import, fata de 60.000 de unitati in aceeasi perioada a anului 2007. Ba, mai mult, livrarile Dacia (dependenta exclusiv de gama Logan) au cazut la aproximativ 13.000 de unitati, fata de aproape 30.000 in ultimul trimestru al anului 2007.

    In aceste conditii, pentru prima data de la infiintarea importatorului, in urma cu zece ani, Brent Valmar era nevoit saptamana trecuta sa anunte o scadere a vanzarilor la aproape 54.000 de masini livrate in 2008, fata de 58.790 in urma cu un an.

    Managerul roman isi pregatise deja din toamna anului trecut argumentele pentru a contracara eventualele reprosuri ale sefilor sai din Austria, deoarece anul 2008 a marcat pentru companie cea mai mare cota de piata din istorie – de 20% (sau aproape o treime daca se iau in calcul doar brandurile de import).

    In plus, Skoda si Volkswagen, cele mai bine vandute marci ale Porsche Romania, au oprit in 2008 dominatia francezilor de la Renault, liderul incontestabil al pietei auto din ultimii ani, care a cazut pe locul trei in clasamentele de vanzari publicate de Asociatia Producatorilor de Automobile din Romania (APIA).

    Partea cea mai grea abia acum incepe pentru Valmar si ceilalti jucatori din piata auto, avand in vedere ca situatia economica devine pe zi ce trece tot mai dificila, prognozele de crestere economica tot mai reduse si termeni precum recesiune sau stagnare apar tot mai des in propozitiile analistilor care descriu perspectivele pietei romanesti.

    “Piata auto isi revine mai greu decat economia, iar cum nici economia nu a atins pragul de jos, este de asteptat ca piata auto sa isi continue declinul”, crede analistul Marius Carp. El aduce ca argument faptul ca prabusirea vanzarilor de masini din ultimul trimestru al anului, continuata si in prima luna a acestui an, este de departe cea mai dramatica pe care piata auto romaneasca a inregistrat-o pana acum.

    “Nu este vorba numai de amplitudine, (piata auto a cazut cu aproape 12% anul trecut, nivel mai mic decat in 1999 si 2000, cand s-au inregistrat scaderi de 20%-30% pe an – n. red.), ci de faptul ca acum au cazut atat vanzarile de masini romanesti, cat si cele de masini de import”, sustine Carp. Intr-adevar, managerii din industria auto sunt acum in fata celui mai greu moment din cariera lor, dupa cum recunostea recent François Fourmont, seful Dacia, intr-un interviu in Ziarul Financiar.

    El se arata speriat de schimbarea norocului Dacia inca din toamna anului trecut, cand cadeau rand pe rand pietele mari din vestul Europei. Practic, problemele fabricii s-au schimbat in mai putin de un an de la gasirea modalitatilor de crestere a productiei pentru a face fata comenzilor la taieri de costuri, care ar putea presupune, pentru prima data dupa lansarea modelului Logan in 2004, concedieri de personal.

    Chiar si asa, nu ar fi pentru prima data in existenta sa cand Dacia ar avea probleme, mai ales in perioada de dupa achizitia in 1999 a fabricii de la Pitesti de catre grupul francez Renault. “Diferenta este ca in acea perioada Dacia nu mergea bine in Romania, dar Renault mergea bine la nivel mondial, iar investitiile si planurile de dezvoltare au continuat chiar si in conditiile pierderilor foarte mari ale fabricii.

    Acum, nici Renault nu sta pe roze la nivel mondial, ca de altfel intreaga piata auto”, considera Marius Carp. Ce le ramane atunci de facut importatorilor si dealerilor de masini? Raspunsul pare acum unul singur: “securizarea investitiilor facute si asigurarea profitului partenerilor nostri”, dupa cum spune Brent Valmar.

    Cu alte cuvinte, pentru a supravietui, dealerii trebuie sa compenseze scaderea vanzarilor de masini noi prin activitati postservicii, profitand astfel de pe urma cresterii explozive a vanzarilor din ultimii cinci-sase ani, timp in care piata aproape s-a triplat. Pentru ca mai multe masini pe strada ar trebui sa insemne si mai multe ore de lucru in service-uri.

    Cea mai buna dovada in acest sens este chiar liderul pietei de import, service-urile Porsche Romania inregistrand in 2008 mai mult de 566.000 de vizitatori, mai multi cu 12% fata de anul precedent, desi vanzarile de masini au scazut in acelasi interval.

    “Cresterea activitatii de service este singura solutie pentru un dealer de a compensa caderea vanzarilor, numai ca multi dintre dealeri au inregistrat si o reducere a intrarilor in service-uri, deoarece clientii s-au speriat”, constata Carp. Ce pot face atunci?

    Pentru a raspunde la aceasta intrebare, analistul recomanda o analiza atenta a modelului de afaceri al unui dealer de masini. “Exista elemente de cost care independent de nivelul veniturilor trebuie platite. Iar acestea sunt in primul rand obligatiile catre producator si utilitatile.

    Dar veniturile din vanzarile de masini nu mai sunt la fel de mari si in plus pentru multi dealeri si intrarile in service se reduc”, spune Carp. Seful celui mai mare importator completeaza tabloul.

    “Primele elemente unde pot fi taiate costurile sunt la personal si costurile de vanzare. Nu ma refer aici la concedieri, ci la toate costurile implicate de un salariat, de la masina de serviciu pe care o are si pana la biroul sau computerul pe care il foloseste. Apoi tot ceea ce inseamna costuri de vanzare, adica marketing si reclama.”

    Desi fiecare dintre importatori se fereste sa pronunte acest cuvant, pana la concedieri nu mai este decat un pas, mai ales ca nici sustinerea producatorilor nu prea exista, chiar si performerul pietei auto din ultimii ani, Toyota, anuntand pierderi si planuri importante de reduceri de costuri ce ar putea culmina cu concedieri, o premiera pentru grupul nipon.

    Si atunci, se mai poate vorbi de un scenariu optimist in cazul pietei auto din Romania, pana recent una dintre cele mai dinamice din Europa? “Conteaza foarte mult gradul de indatorare la care a ajuns dealerul pentru a-si finanta dezvoltarea din ultimii ani”, crede Carp. “Exista un soc initial, pe care dealerii il traiesc in aceste momente si pe care nu l-au mai trait niciodata. Unii o sa reziste mai bine, iar altii mai greu.”

  • Mai cumpara cineva masini noi?

    “Va suferi cine are monocultura; daca are multe masini in aceeasi clasa, nu vinde. Clasa mica sufera prima, deoarece piramida de clienti are baza foarte larga, iar daca oamenii nu mai iau credite sau nu mai au bani, nu isi mai cumpara masini.”

    Declaratia facuta in toamna anului trecut de Brent Valmar, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ascundea unul dintre principalele elemente ale strategiei pe care a avut-o seful celui mai mare importator roman de masini, Porsche Romania, pentru a face fata crizei financiare care incepea sa loveasca si Romania.

    Practic, Valmar miza atat pentru marcile de lux Audi sau Porsche, cat si pentru cele de volum Volkswagen sau Skoda pe extinderea cat mai puternica a gamei de produse disponibile pe piata romaneasca, pentru a distribui riscul. La cateva luni distanta, ceea ce intuia Valmar s-a intamplat, afacerile dealerilor dependenti de unul sau doua modele de masini prabusindu-se in ultimul trimestru al anului trecut.

    Dar nici macar Valmar nu isi inchipuia amploarea pe care a avut-o caderea vanzarilor de masini, cand, in ultimele trei luni ale anului trecut, s-au livrat 35.000 de masini de import, fata de 60.000 de unitati in aceeasi perioada a anului 2007. Ba, mai mult, livrarile Dacia (dependenta exclusiv de gama Logan) au cazut la aproximativ 13.000 de unitati, fata de aproape 30.000 in ultimul trimestru al anului 2007.

    In aceste conditii, pentru prima data de la infiintarea importatorului, in urma cu zece ani, Brent Valmar era nevoit saptamana trecuta sa anunte o scadere a vanzarilor la aproape 54.000 de masini livrate in 2008, fata de 58.790 in urma cu un an.

    Managerul roman isi pregatise deja din toamna anului trecut argumentele pentru a contracara eventualele reprosuri ale sefilor sai din Austria, deoarece anul 2008 a marcat pentru companie cea mai mare cota de piata din istorie – de 20% (sau aproape o treime daca se iau in calcul doar brandurile de import).

    In plus, Skoda si Volkswagen, cele mai bine vandute marci ale Porsche Romania, au oprit in 2008 dominatia francezilor de la Renault, liderul incontestabil al pietei auto din ultimii ani, care a cazut pe locul trei in clasamentele de vanzari publicate de Asociatia Producatorilor de Automobile din Romania (APIA).

    Partea cea mai grea abia acum incepe pentru Valmar si ceilalti jucatori din piata auto, avand in vedere ca situatia economica devine pe zi ce trece tot mai dificila, prognozele de crestere economica tot mai reduse si termeni precum recesiune sau stagnare apar tot mai des in propozitiile analistilor care descriu perspectivele pietei romanesti.

    “Piata auto isi revine mai greu decat economia, iar cum nici economia nu a atins pragul de jos, este de asteptat ca piata auto sa isi continue declinul”, crede analistul Marius Carp. El aduce ca argument faptul ca prabusirea vanzarilor de masini din ultimul trimestru al anului, continuata si in prima luna a acestui an, este de departe cea mai dramatica pe care piata auto romaneasca a inregistrat-o pana acum.

    “Nu este vorba numai de amplitudine, (piata auto a cazut cu aproape 12% anul trecut, nivel mai mic decat in 1999 si 2000, cand s-au inregistrat scaderi de 20%-30% pe an – n. red.), ci de faptul ca acum au cazut atat vanzarile de masini romanesti, cat si cele de masini de import”, sustine Carp. Intr-adevar, managerii din industria auto sunt acum in fata celui mai greu moment din cariera lor, dupa cum recunostea recent François Fourmont, seful Dacia, intr-un interviu in Ziarul Financiar.

    El se arata speriat de schimbarea norocului Dacia inca din toamna anului trecut, cand cadeau rand pe rand pietele mari din vestul Europei. Practic, problemele fabricii s-au schimbat in mai putin de un an de la gasirea modalitatilor de crestere a productiei pentru a face fata comenzilor la taieri de costuri, care ar putea presupune, pentru prima data dupa lansarea modelului Logan in 2004, concedieri de personal.

    Chiar si asa, nu ar fi pentru prima data in existenta sa cand Dacia ar avea probleme, mai ales in perioada de dupa achizitia in 1999 a fabricii de la Pitesti de catre grupul francez Renault. “Diferenta este ca in acea perioada Dacia nu mergea bine in Romania, dar Renault mergea bine la nivel mondial, iar investitiile si planurile de dezvoltare au continuat chiar si in conditiile pierderilor foarte mari ale fabricii.

    Acum, nici Renault nu sta pe roze la nivel mondial, ca de altfel intreaga piata auto”, considera Marius Carp. Ce le ramane atunci de facut importatorilor si dealerilor de masini? Raspunsul pare acum unul singur: “securizarea investitiilor facute si asigurarea profitului partenerilor nostri”, dupa cum spune Brent Valmar.

    Cu alte cuvinte, pentru a supravietui, dealerii trebuie sa compenseze scaderea vanzarilor de masini noi prin activitati postservicii, profitand astfel de pe urma cresterii explozive a vanzarilor din ultimii cinci-sase ani, timp in care piata aproape s-a triplat. Pentru ca mai multe masini pe strada ar trebui sa insemne si mai multe ore de lucru in service-uri.

    Cea mai buna dovada in acest sens este chiar liderul pietei de import, service-urile Porsche Romania inregistrand in 2008 mai mult de 566.000 de vizitatori, mai multi cu 12% fata de anul precedent, desi vanzarile de masini au scazut in acelasi interval.

    “Cresterea activitatii de service este singura solutie pentru un dealer de a compensa caderea vanzarilor, numai ca multi dintre dealeri au inregistrat si o reducere a intrarilor in service-uri, deoarece clientii s-au speriat”, constata Carp. Ce pot face atunci?

    Pentru a raspunde la aceasta intrebare, analistul recomanda o analiza atenta a modelului de afaceri al unui dealer de masini. “Exista elemente de cost care independent de nivelul veniturilor trebuie platite. Iar acestea sunt in primul rand obligatiile catre producator si utilitatile.

    Dar veniturile din vanzarile de masini nu mai sunt la fel de mari si in plus pentru multi dealeri si intrarile in service se reduc”, spune Carp. Seful celui mai mare importator completeaza tabloul.

    “Primele elemente unde pot fi taiate costurile sunt la personal si costurile de vanzare. Nu ma refer aici la concedieri, ci la toate costurile implicate de un salariat, de la masina de serviciu pe care o are si pana la biroul sau computerul pe care il foloseste. Apoi tot ceea ce inseamna costuri de vanzare, adica marketing si reclama.”

    Desi fiecare dintre importatori se fereste sa pronunte acest cuvant, pana la concedieri nu mai este decat un pas, mai ales ca nici sustinerea producatorilor nu prea exista, chiar si performerul pietei auto din ultimii ani, Toyota, anuntand pierderi si planuri importante de reduceri de costuri ce ar putea culmina cu concedieri, o premiera pentru grupul nipon.

    Si atunci, se mai poate vorbi de un scenariu optimist in cazul pietei auto din Romania, pana recent una dintre cele mai dinamice din Europa? “Conteaza foarte mult gradul de indatorare la care a ajuns dealerul pentru a-si finanta dezvoltarea din ultimii ani”, crede Carp. “Exista un soc initial, pe care dealerii il traiesc in aceste momente si pe care nu l-au mai trait niciodata. Unii o sa reziste mai bine, iar altii mai greu.”

  • Inceput ratat pentru Bursa

    Nimeni nu se astepta la inceputul anului ca situatia de pe Bursa sa se linisteasca dintr-o data, iar criza financiara sa devina o amintire, insa debutul de an a fost chiar mai prost decat cele mai pesimiste asteptari ale analistilor. Pierderile de zeci de miliarde de euro ale bancilor americane si europene si rezultatele slabe ale politicilor guvernamentale anticriza au aruncat din nou pietele financiare ale lumii in haos, iar Bursa de la Bucuresti a fost din nou printre cele mai lovite.

    Stirile interne negative, cum ar fi incapacitatea Guvernului de a prezenta un buget final pentru 2009, care sa cuprinda si un plan anticriza concret si deprecierea monedei nationale au amplificat scaderile bursiere, iar, peste toate acestea, a mai venit si suspendarea activitatii Broker Cluj, una dintre cele mai mari societati de brokeraj, in urma unei fraude la una dintre agentiile firmei.

    In acest context, indicele BET, al celor mai importante zece companii listate, a pierdut circa 22% in ianuarie, fiind tras in jos mai ales de actiunile bancare, in timp ce indicele SIF-urilor, BET-FI, a inregistrat o scadere similara. Pierderile sunt apropiate ca valoare de cele din ianuarie 2008, insa contextul de piata este mai nefavorabil.

    “Probabil ca este cel mai prost inceput de an din istoria moderna a Bursei”, spune Razvan Pasol, presedintele societatii de brokeraj Intercapital Invest. El sustine insa ca situatia de pe Bursa de la Bucuresti nu este cu nimic diferita de cea de pe pietele internationale. “Nu trebuie sa privim situatia de la noi izolata de contextul international.

    Si pe piata americana au fost in ultima perioada scaderi foarte mari, companii financiare cu probleme, fraude, investitori nemultumiti si autoritati care incearca fara succes sa gaseasca solutii. Ceea ce se intampla la noi este similar cu ceea ce se intampla pe alte piete, desigur, la o alta scara”, explica Pasol.

    Majoritatea brokerilor vorbesc in aceasta perioada de lipsa de incredere a investitorilor, in conditiile in care criza financiara s-a transformat intr-o criza economica, iar finalul este inca incert si indepartat. Principalul motiv de ingrijorare pentru brokeri este valoarea tranzactiilor de pe Bursa, care a scazut dramatic in ultimele luni.

    Astfel, daca la jumatatea anului trecut se tranzactionau si peste 10 milioane de euro pe zi, in prezent rulajele mai trec cu greu de 3 milioane de euro. Valorile mai mici sunt justificate in primul rand de scaderea preturilor actiunilor, dar si numarul investitorilor s-a redus drastic.

    Daca in ianuarie 2008 existau circa 14.000 de cumparatori pe Bursa, iar in iunie – circa 8.000, in ultima luna a anului trecut numarul investitorilor a ajuns la 4.000, iar situatia nu pare sa fie mai buna nici in ianuarie. Investitorii isi pun tot mai mult problema oportunitatii investitiilor la Bursa, in conditiile in care companiile listate anunta perspective proaste pentru 2009 si nu mai au bani pentru distribuirea de dividende, iar, pe de alta parte, bancile ii imbie cu dobanzi de 16% pe an.

    Saptamana trecuta, Petrom, cea mai mare companie romaneasca listata la Bursa, a anuntat ca ar putea reduce nivelul dividendelor distribuite actionarilor din profitul pe 2007, in conditiile in care compania are nevoie de lichiditati pentru finantarea planului de investitii de 1,5 miliarde de euro pentru 2009. Petrom a fost in ultimii trei ani cel mai mare platitor de dividende din Romania.

    Actiunile Petrom au scazut cu circa 9% de la inceputul anului. SIF-urile, care au distribuit dividende in crestere in fiecare an de la listarea pe Bursa, ar putea fi nevoite la randul lor sa reduca nivelul dividendelor, in conditiile in care au inregistrat scaderi semnificative ale lichiditatilor.

    Reprezentantii SIF Oltenia (SIF5) au anuntat deja ca iau in calcul reducerea dividendelor, in conditiile in care societatea mai avea in conturi circa 2 milioane de euro la sfarsitul anului trecut. Lichiditatile SIF-urilor depind foarte mult de dividendele pe care le incaseaza in fiecare an de la BCR si BRD, care ar putea scadea, de asemenea, in conditiile in care si bancile fac eforturi disperate sa atraga lichiditati de la populatie si se imprumuta de la Banca Nationala.

    In aceste conditii, rezultatele financiare pe 2008, pe care companiile listate urmeaza sa le publice in urmatoarea luna, sunt mai putin importante, iar profiturile record au o valoare mai mica in ochii investitorilor daca nu sunt dublate si de lichiditati in conturile companiilor. Indicele SIF-urilor, BET-FI, a pierdut peste 22% de la inceputul anului, in timp ce actiunile BRD au scazut cu 28%.

    Putinii investitori care mai rezista in acest moment pe piata pot beneficia de oportunitati bune de investitii, spun brokerii, in conditiile in care exista si companii care vor face fata cu bine crizei. “Activitate economica va exista in continuare si unii vor castiga in urma crizei. Acum sunt oportunitati pentru cei cu nervii tari si pentru cei cu un orizont mai lung de investitii.

    Pe de alta parte, sunt si presiuni din partea bancilor, care ofera dobanzi mari si i-ar putea convinge pe unii investitori sa paraseasca Bursa”, spune Adrian Manaila, presedintele societatii de brokeraj Eldainvest din Galati. El crede insa ca scandalurile in care sunt implicate unele societati de brokeraj au un impact negativ asupra increderii investitorilor in piata de capital.

    “Consecintele acestor scandaluri sunt dramatice, dar asta nu inseamna ca nu erau de asteptat. De prin noiembrie, de cand s-au accentuat scaderile, ne-am gandit ca unele societati de brokeraj vor avea probleme. Asa se intampla in perioade de criza”, spune Manaila, care este si membru in Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti.

    Problemele cu care se confrunta societatile de brokeraj s-au accentuat in ultimele luni din cauza scaderii dramatice a valorii tranzactiilor de pe Bursa. In plus, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care supravegheaza piata de capital, a luat masuri foarte dure impotriva unor societati de brokeraj, carora le-a retras sau suspendat autorizatia de functionare in urma neregulilor constatate.

    Comisia a hotarat la sfarsitul saptamanii trecute suspendarea autorizatiei de functionare a Broker Cluj, una dintre cele mai mari, societati de intermediere de pe Bursa, dupa ce angajatii agentiei din Deva ar fi fraudat mai multi investitori cu peste 200.000 de euro.

    Implicatiile acestui scandal sunt cu atat mai mari, cu cat Broker este o companie listata, cu circa 15.000 de actionari. Actiunile Broker au fost suspendate de la tranzactionare pe termen nedeterminat de catre CNVM, dupa ce au pierdut 13% de la inceputul anului.

    CNVM a mai retras saptamana trecuta si autorizatia de functionare a Orizont Vest din Oradea, in urma descoperirii unor nereguli in activitatea firmei de brokeraj, si i-a interzis presedintelui societatii, Nicolae Rusu, sa mai desfasoare activitati pe piata de capital timp de trei ani. Rusu este si membru in Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti.

    Aceste scandaluri ii afecteaza in primul rand pe clientii societatilor sanctionate, care ar putea decide sa paraseasca piata de capital, mai ales ca putini au castigat pe Bursa in ultimul an. Pe de alta parte, imaginea pietei per ansamblu are de suferit. Nimeni nu mai poate spune acum in cat timp isi va recastiga Bursa stralucirea pierduta.

  • Top 3 victime ale crizei imobiliare

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Distrati-va, maine va fi mai rau

    In luna octombrie, cand la magazinele de lux Selfridges din Marea Britanie s-a lansat ciocolata “Credit Crunch” (cu un joc de cuvinte intre “blocaj financiar” si “a rontai ceva crocant”), consumatorii au primit bine creatia realizata integral din ciocolata franceza Valrhona, purtand semnatura autorului de carti culinare Laura Santini.
     
    Ciocolata n-a facut decat sa dea tonul produselor sau al serviciilor inspirate, mai in gluma, mai in serios de criza financiara. Un exemplu vine de la producatorul american de electrocasnice Whirlpool, care in octombrie anunta ca va disponibiliza 5.000 de angajati din toata lumea din cauza crizei. Plecand de la ideea ca in vremuri de recesiune consumatorii urmaresc cu orice pret reducerea costurilor, compania a introdus doua tehnologii noi, Super Eco si Clean, care reduc costurile. Super Eco face o jumatate de rotatie in timpul spalarii: cand rufele ajung in partea de sus a tamburului, sunt lasate sa cada inapoi in apa, dupa modelul folosit pe vremea cand hainele se spalau la rau. In consecinta, temperatura nu creste inutil, iar timpul de spalare se scurteaza. Clean incalzeste gradat apa, astfel incat substantele din detergenti sa actioneze pe rand. “Cele doua tehnologii se regasesc acum la 75% dintre masinile cu incarcare frontala si la 50% din masinile cu incarcare verticala. Ambele sunt tehnologii menite sa-i ajute pe consumatori sa scada cheltuielile”, spune Mioara Bolozan, marketing director al Whirlpool Romania.
     
    Criza a lasat urme si in bilantul contabil al comerciantilor de haine. La inceputul lui ianuarie, Marks & Spencer a anuntat ca planuieste sa inchida 27 de magazine si ca va reduce 1.230 de locuri de munca pentru a face fata scaderii cererii de pe piata. Anuntul a venit la doar cateva saptamani dupa ce retailerul britanic Woolworth cu o suta de ani de traditie pe piata, a anuntat ca isi va inchide magazinele.
     
    In acest context, exista retaileri de moda ce s-au inspirat, pentru noile lansari de produse, din realitatea crizei pe care o traiesc clientii lor. Spre exemplu, Asda a lansat costumul de dama de 20 de lire sau 22 de euro (cel mai ieftin din istoria magazinelor), special pentru cele care si-au pierdut slujbele ori nu mai au cu ce sa-si achite creditele. Cumparatoarele au de ales intre varianta cu pantalon sau cu fusta, iar Asda a declarat ca este doar primul model dintr-o serie de haine esentiale pentru garderoba feminina ce vor fi vandute la preturi accesibile. “Am investit 30 de milioane de lire (33,5 milioane de euro) in proiectul de haine de calitate la preturi mici. Femeile vor fi nevoite anul acesta sa ia niste decizii radicale in ceea ce priveste achizitiile”, declara la lansare Anthony Thompson, directorul general al George, brandul sub care vor fi realizate costumele. In paralel a fost lansat si costumul “Perfect Fit” pentru barbati, la pretul de 19 lire (21 de euro).
     
    Specialistii in dezvoltare personala, care in vremuri normale imbiau la vacante de gradinarit sau la cursuri de gastronomie, s-au adaptat la randul lor vremurilor si au imaginat pachete de criza. The School of Life din Londra, care s-a pozitionat ca un boutique de creatie ce ofera idei de “good life”, a lansat un set special care include carti pentru a-si ajuta clientii sa supravietuiasca recesiunii. Unele dintre aceste carti contesta sistemul de valori capitalist, iar altele invata cititorul sa faca fata din punct de vedere psihologic schimbarilor in situatia lor financiara. Setul costa 40 de lire (44 de euro) si include printre altele “How to be Free” scrisa de Tom Hodgkinson sau “Food for Free” de Richard Maybe. Si operatorii de restaurante au fost inspirati de criza atunci cand au conceput meniuri ieftine. Pubul Four Crosses din tinutul britanic Staffordshire a afisat oferta “Meniul de o lira”.
     
    “La inceput, meniul era disponibil numai o zi pe saptamana, dar locul a devenit atat de aglomerat, incat am decis sa fie doua zile, apoi cinci, iar acum este disponibil sapte zile pe saptamana. Inainte sa luam aceasta decizie plateam cu greu facturile si ne gandeam chiar sa inchidem, insa am refuzat sa fim invinsi”, comenteaza proprietarul Tony Rabbitts, care spune ca acum afacerea merge mai bine decat in vremuri normale. Rabbitts sustine ca a ajuns de la 30 de pranzuri pe zi la 300 in perioadele de varf. Localul a ajuns destinatia microbuzelor cu pensionari care vin din localitatile apropiate. Proprietarul spune ca o masa de o lira are costuri de productie de 30 de penny. Criza i-a facut chiar si pe proprietarii de restaurante de lux sa se adapteze. Restaurantul Embassy London a anuntat o reducere de pret de 25% la mesele de seara in luna ianuarie. Meniurile, pregatite de bucatarul Garry Hollihead, detinator de trei stele Michelin, includ tagliatelle cu crab, chili si coriandru, iar reducerea se aplica atat in cazul mancarurilor, cat si al bauturilor. In sfarsit, creatorii de cadouri haioase au imaginat produse care fac haz de necaz. Pentru cei care considera ca un depozit bancar nu mai este suficient de sigur si ca mai bine ar fi sa-si puna banii la saltea, exista varianta cutiilor de fasole de la Heinz sau a conservelor de supa. La exterior seamana perfect cu originalul, insa de fapt sunt un fel de capcana pentru hoti. Baza se desurubeaza, astfel incat se pot aseza inauntru bancnote, acoperite apoi cu o conserva.
     
    O alta creatie inspirata de criza este un ATM pentru acasa: recunoaste monedele si poate primi si bancnote, poate face totalul economiilor si i se poate stabili o tinta de economisire pe care o afiseaza pe un ecran LCD. In plus, vine alaturi de un card de economii – un fel de banca la domiciliu. Aceiasi creatori de cadouri haioase au lansat tricouri inscriptionate cu mesaje de sezon, gen “I can’t afford to love NY” sau, cu o varianta mai optimista, “I survived the credit crunch”.

  • Mai poate fi salvata industria auto?

     

    “Pe masura ce avansam in anul 2009, oferta noastra de produse devine mai puternica decat a fost vreodata. In primul rand, calitatea noastra nu a mai fost niciodata la un nivel atat de ridicat si am avut cea mai redusa rata de recall (masini rechemate in service pentru remedierea unor defectiuni din fabricatie – n.red.). Apoi am continuat sa imbunatatim consumul masinilor pe care care le facem, iar acum sunt mai sigure ca niciodata.”
     
    Declaratia nu apartine nici lui Fujio Cho, seful Toyota Motor, care a condus revolutia masinilor cu sistem de propulsie hibrid (energie electrica si carburant) si nici unuia dintre cei mai bine platiti executivi europeni, Wendelin Wiedeking, seful Porsche, care a transformat producatorul german intr-unul dintre cei mai profitabili din lume si in plus a ajuns sa detina mai mult de jumatate din actiunile Volkswagen.
     
    Afirmatia de mai sus apartine lui Jim Press, presedintele lui Chrysler, care tocmai a primit la sfarsitul anului trecut impreuna cu General Motors imprumuturi de peste 17 miliarde de dolari (13 miliarde de euro) din partea statului american pentru a evita intrarea in faliment si spera sa primeasca alte cateva miliarde in luna martie. Cu atat mai greu de crezut ca discursurile de saptamana trecuta de la Detroit ale sefilor celor trei mari producatori americani – General Motors, Ford si Chrysler – pareau trase la indigo. Atat Jim Press de la Chrysler, cat mai ales Rick Wagoner (CEO al General Motors) si Bill Ford Jr. (cel care a refuzat pentru moment ajutorul statului pentru Ford, dar nu exclude apelarea la un imprumut de noua miliarde de dolari sau aproape sapte miliarde de euro in cazul in care criza se agraveaza) stiau exact ceea ce vor clientii si spuneau ca au pregatit deja masinile viitorului. In acelasi timp fiecare dintre ei vorbea despre schimbare sau, dupa cum spunea chiar seful GM, despre faptul ca viitorul este electric.
     
    In paralel, camioneta Ford F-150, cea mai bine vanduta masina din SUA pentru mai bine de 30 de ani, primea, inca o data, premiul pentru masina anului, semn ca schimbarea mai are inca de asteptat.
     
    Cine sa mai inteleaga in aceste conditii America? Sau, mai degraba, cum sa mai inteleaga producatorii americani ceea ce se intampla in lume, cand ei fac de zeci de ani aceleasi masini mari, echipate cu motoare puternice?
     
    “Nu cred ca a fost vorba de o greseala de management. Pur si simplu oamenii au vrut pana acum un an sau doi masini mari si, dintr-o data, nu le-au mai cumparat si au vrut masini mai mici, mai economice. Preturile la benzina au explodat pe parcursul a doar sase luni, iar concurentii nostri au avut astfel de masini economice”, incearca o explicatie Donovan Morris, unul dintre managerii diviziei de furnizori si dezvoltare ai GM, care colaboreaza chiar si cu furnizori din Romania, dupa cum recunoaste chiar el. Alaturi de alti angajati ai GM, Morris tine in brate un carton pe care scrie cu litere de o schioapa “We’re electric” si aplauda si fluiera frenetic in momentul cand la standul producatorului ruleaza un filmulet de prezentare a carui idee de baza este aceea ca despre General Motors exista o perceptie invechita, iar compania este in realitate foarte puternica si va “arunca in aer competitia”, dupa cum spune Michael Benjamin, unul dintre protagonistii fil­mu­lui care lucreaza in departamentul calitate.
     
    Aceasta pare a fi problema producato­rilor americani, cred analistii pietei auto: sunt atat de concentrati pe spulberarea competitiei, incat pierd din vedere faptul ca masinile lor, indiferent cat de bune sunt, trebuie sa aiba cui sa fie vandute.
     
    Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci si, dupa cum recunosc chiar cei care lucreaza in Detroit, nu se dau in laturi de la a cumpara o masina asiatica.
     
    “Am avut o masina americana si ma duceam tot timpul cu ea in service. Acum conduc o Honda si sunt foarte multumit, nu mai stiu de cand nu m-am mai uitat sub capota”, spune Damin, un imigrant de origine algeriana venit in America in anul 1995, care acum lucreaza ca sofer pentru diferite evenimente.
     
    El crede ca s-ar impaca mai bine cu o masina electrica sau un hibrid, pentru ca sunt mai economice, dar nu are bani pentru asa ceva. “Eu am venit aici, in Detroit, in urma cu trei ani dintr-un mic oras din statul New York, unde acum nu mai sunt decat batrani. In acesti trei ani orasul a decazut foarte mult, sunt foarte multi cei care si-au pierdut locurile de munca si apartamentele, au plecat din Detroit, dar oricum eu nu m-as intoarce de unde am plecat. Exista si o parte buna aici, nu au crescut chiriile si acum pot sa ma mut oricand fara a plati chiria inainte pe trei luni sau chiar mai mult, cum era inainte.”

     

  • Cat de rau va fi in 2009

    Actiunile companiilor cotate la burse au scazut in 2008 cu 42%, conform indexului global MSCI, adica au pierdut peste 29 de mii de miliarde de dolari si tot ce au castigat din 2003 incoace. Aproape singurele active care au dus-o mai bine au fost certifi catele de trezorerie ale statelor dezvoltate si aurul, ale caror preturi au crescut pentru ca investitorii le-au cautat incercand sa se protejeze de pierderi.

    Anul a inceput cu un soc, care era insa doar o mica anticipare a dezastrului ce avea sa vina. Cand Société Générale a pierdut 4,9 miliarde de euro (6,8 milioane de dolari) in ianuarie ca urmare a pozitiilor pe piata pe care le asumase un trader fara a fi autorizat, se parea ca se ajunsese deja la cea mai importanta dintre stirile financiare ale anului. Dar pierderea avea sa fie o nimica toata comparativ cu ce a urmat.

    Stirile proaste au parut ca nu se mai opresc: Bear Stearns in primavara, dupa o usoara acalmie in vara falimentul Lehman Brothers la mijlocul lui septembrie, preluarea Merrill Lynch, salvarea de la faliment a American International Group (AIG), prabusirea afacerii lui Bernard Madoff si iminentul faliment al General Motors. Toate aceste nume creioneaza unul dintre cei mai memorabili ani din istoria financiara. Multi economisti isi declarau speranta la inceputul anului ca, datorita cresterii Chinei si a Indiei si consolidarii fortei economice a UE, restul lumii va scapa de efectele crizei ipotecare americane. Aceasta speranta – spulberata in cele din urma – nu s-a reflectat niciodata in piete.

    Chiar daca datele economice de la Bruxelles si Beijing aratau mai bine decat cele de la Washington, actiunile din Europa si Asia cadeau mai accelerat decat cele din Statele Unite, in parte pentru ca investitorii panicati din zona dolarului isi repatriau plasamentele din strainatate. Pana la sfarsitul anului, tabloul economic global era aproape la fel de prost peste tot. Indicele Dow Jones Euro Stoxx 600, care masoara evolutia pietelor bursiere din Europa, a terminat anul cu o scadere de 46%. Indexul MSCI Asia-Pacific a cazut cu 43%. Nici actiunile din SUA nu au dus-o mai bine, indicele Dow Jones scazand cu 33,8%, cea mai proasta performanta din 1931, in vreme ce indicele Standard & Poor’s 500 a pierdut 38,5%.

    Ultimele patru luni ale lui 2008 au fost cu adevarat ingrozitoare. Imprumuturile de la banci aproape ca s-au oprit, iar pietele au intrat intr-un vartej care s-a potolit doar cand guvernele au convenit sa cheltuiasca mii de miliarde de dolari ca sa salveze sistemul financiar global. Daca vestile din tarile dezvoltate au fost rele, in pietele emergente au fost inca si mai rele. Indicele compozit al bursei din Shanghai a scazut cu 65,4%, indicele RTS al bursei rusesti a scazut cu 72%, iar Sensex 30 din Mumbai a pierdut 52,4 procente.

    A existat vreun loc cat de cat sigur? Ar fi trebuit sa aiba cineva clarviziunea de a investi banii in Bangladesh, unde principalul indice al bursei din Dhaka a scazut cu doar 7,4% anul acesta, sau in Venezuela, unde scaderea a fost similara. Evenimentele de anul trecut le-au reamintit investitorilor ca actiunile sunt doar o parte a tabloului general. Importanta lor a fost redusa de alte cateva piete, inclusiv cea a obligatiunilor de risc ipotecar – CDS (credit default swaps – instrumentele prin care riscurile aferente ipotecilor sunt transformate in obligatiuni, iar emitentul scapa astfel de risc si totodata obtine finantare din vanzarea lor), care abia daca ajungeau pe radarele investitorilor inainte de izbucnirea furtunii.

    Ce se intampla in aceste alte piete va fi de ajutor celor ce vor sa prevada incotro vor merge preturile actiunilor. Investitorii care spera ca 2009 va fi mai bun subliniaza ca 2008 a fost marcat de doua fenomene majore cu probabilitate de repetare foarte mica: colapsul iminent al sistemului financiar mondial, impreuna cu preluarea de facto de catre mai multe guverne a controlului asupra unor banci, si impresionanta bula a preturilor la materii prime, care s-a spart in a doua jumatate a anului. Pretul petrolului a atins un maxim la 11 iulie, de peste 147 de dolari pe baril. Azi se tranzactioneaza la mai putin de o treime din acea valoare.

    Prabusirea preturilor la marfuri a perturbat functionarea economiilor din Rusia pana in Australia. Si in vreme ce pietele creditelor contina sa opereze, desi departe de ritmul normal, economiile din lumea intreaga continua sa se deterioreze. Unde vor aparea primele semne de crestere? Unii analisti prevad ca economia SUA, care a intrat in recesiune in decembrie 2007 si se pregateste sa primeasca, in urmatorii doi ani, un pachet de stimulare de la Washington de aproape 1.000 de miliarde de dolari, ar putea sa scoata lumea din criza in a doua jumatate a anului. Dar continua deteriorare a pietei imobiliare din SUA, zbaterile industriei auto si cresterea somajului aproape in toate sectoarele sunt semnale ca perspectivele lui 2009 raman sumbre.

    Fondul Monetar International estimeaza ca economiile dezvoltate se vor contracta usor in 2009, in vreme ce productia globala va creste cu doar 2,2%. FMI defineste drept recesiune globala o crestere economica sub 3%, pentru ca acest ritm este mult prea scazut pentru a face fata cererii de locuri de munca venite de la o populatie in crestere pe pietele emergente. In acelasi timp, restructurarea portofoliului de credite – curatarea balantelor contabile ale bancilor – continua sa impiedice reluarea fluxului normal al creditarii. Increderea consumatorilor din SUA si Europa a ajuns la minime istorice.

    Nouriel Roubini, un economist care a anticipat dezastrul din piete din 2008, sustinea intr-un comentariu recent ca, in 2009 recesiunea globala “se va transforma in stagflatie, combinatia vicioasa intre stagnare economica/recesiune si deflatie”. O economie care se contracta este nefasta pentru actiuni, pentru ca profiturile companiilor tind sa se prabuseasca, facand ca actiunile sa para si mai scumpe. Analistii spun ca estimarile pentru profiturile corporatiilor sunt probabil prea mari ca sa reflecte adecvat perspectivele economice intunecate ale lui 2009.

    Totusi, Julian Chillingworth, director de investitii la Rathbone Unit Trust Management din Londra, spune ca investitorii stau pe rezerve neobisnuit de mari de lichiditati, “asa ca, daca stirile sunt proaste, dar nu devastatoare, s-ar putea sa caute sa profite de oportunitati si sa avem cresteri rapide ale actiunilor”. Din pacate, adauga el, orice asemenea crestere ar putea fi un “fals rasarit” pana cand tabloul economic va incepe sa se clarifice. “Adevarata limita de jos a pietelor aflate in recul este cand trec de la capitulare – adica de la momentul in care investitorii pur si simplu inceteaza sa mai spere – la lipsa de interes”, spune el. “Si nu am ajuns inca acolo.”

    Philippe Gijsels, specialist in piete bursiere la Fortis Global Markets din Bruxelles, a estimat ca 2009 va fi “anul marelui cutremur, anul unui darwinism financiar, cand cei slabi vor deveni si mai slabi, iar cei puternici vor deveni si mai puternici”. Multi comercianti, banci, producatori de marfuri si companii farma ceutice au terminat 2008 la limita de supravietuire, spune Gijsels, ceea ce le tran sforma in posibile tinte de achizitie. “Oamenii cu lichiditati si cu balante contabile solide vor putea sa faca in asemenea conditii tot ce-si doresc”, spune el.

    Pe termen lung, consolidarea va contribui la crearea de conditii pentru urmatoarea faza de expansiune a pietei, considera specialistul de la Fortis, pentru ca va insemna ca banii sunt directionati catre cei care stiu sa-i utilizeze cel mai eficient. Gijsels spune ca e posibil ca piata sa inceapa sa se stabilizeze la sfarsitul lui 2009 daca vor exista semne clare ca s-a ajuns la sfarsitul crizei financiare si aproape de sfarsitul celei ipotecare din SUA. Daca exista vreo speranta de imbunatatire, ea se afla in aproape generala dispozitie pesimista. Chillingworth spune ca e posibil “sa fim cu totii prea deprimati, si de fapt SUA sa inceapa sa se miste mai repede decat se anticipeaza in prezent”. Dar e adevarat ca “nimeni nu ia in calcul acum aceasta posibilitate”.