BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Acesta este tribul care nu a avut contact cu lumea modernă – GALERIE FOTO

    Chiar şi în prezent mai există locuri ferite de lume şi civilizaţie. Aşa este şi cazul unui trib ce trăieşte pe o insulă mică în Oceanul Indian. Tribul ce trăieşte pe North Sentinel Island este considerat ca fiind un “trib necontactat”. În prezent există foarte puţine poze cu oamenii de acolo, majoritatea fiind realizate de la distanţă.

    Nu şi-au dezvoltat niciodată agricultură şi îşi procură hrana prin vânătoare şi cules, ca în urmă cu 10.000 de ani, scrie Business Insider.

    Spre deosebire de alte triburi, acest trib nu vrea să aibă de aface cu lumea exterioară şi în afara a câtorva antropologi nimeni nu a vizitat insula şi majoritatea vizitatorilor sunt întâmpinaţi cu săgeţi.

    North Sentinel Island se află în aproprierea unui lanţ de insule din mijlocul Oceanului Indian, între India şi Peninsula Malacca (Malay).

    În 1880 o expediţie britanică condusă de M.V Portman, a răpit şaşe oameni de pe insulă, iar cei care nu s-au înbolnăvit au fost aduşi înapoi pe insulă cu cadouri, un obicei  al vremii ce îndemna la pace. Abia în anii 1960 India a încercat să stabilească un contact cu tribul, însă fără prea mult succes.

    În 1981, un vas din Panama a rămas blocat pe recifele din jurul insulei, iar războinici de pe insulă au atacat cu săgeţi echipajul vasului. Echipajul a fost salvat după o săptămână. În 2004 războinici tribului au atacat cu săgeţi şi un elicopter indian care survola zona.

    În 1991 un antropolog indian, Madhumala Chattopadhyay, a reuşit să intre în contact cu câţiva locuitori ai insulei. Dar pentru a-i proteja de boli, guvernul indian a decis să oprească aceste vizite antropologice.

  • Cum a reuşit o femeie care a petrecut 10 ani la închisoare să devină un lider al unei companii

    Ce spuneţi de o haină impermeabilă care se încălzeşte singură şi se poate transforma într-un sac de dormit? Ar putea fi un obiect indispensabil pentru toţi oamenii fără casă.

    De astfel de invenţie este responsabilă Veronika Scott, 21 de ani, şi compania sa “The Empowerment Plan”. După ce a absolvit facultatea ea a fondat “The Empowerment Plan”, o organizaţie nonprofit care angajează părinţii (single parent) din adăposturi locale şi îi antrenează pentru a deveni croitorese/croitori şi care fac produsul menţionat mai sus. Astfel aceşti oameni au un loc de muncă cu un venit stabil, au o locuinţă şi-şi pot recâştiga independenţa.

    Din 2012 până în prezent organizaţia nonprofit a angajat 30 de oameni, a impactat 75 de copii şi a distribuit 15.000 de haine indivizilor fără adăpost de-a lungul a 30 de state din SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În următoarea perioadă vor să ajungă şi în alte oraşe şi vor să lanseze şi un produs pentru retail, astfel The Empowerment Plan se va putea autosusţine.

    Astfel ceea ce a început ca un proiect menit să le ofere celor fără adăpost o metodă de a se încălzi în perioadele reci ale anului s-a transformat într-un model care întrerupe ciclul sărăciei.

    Veronika nu a construit compania de una singură şi a povestit pentru Forbes modul în care femeie care a petrecut 10 ani la închisoare a devenit un lider în cadrul organizaţiei:

    Annis Maxwell avea 58 de ani când am întlnit-o şi tocmai fusese eliberată din închisoare, după 10 ani. A presupus că nu-i voi oferi un job, dar am simţit ceva special la această femeie şi trebuia să-i dau şansa de a avea un nou început.

    Am avut mare noroc că am angajat-o. Nu avea niciun motiv să aibă încredere într-o tânără de 21 de ani fără experienţă de business şi a riscat la fel cum am riscat şi eu. Am construit compania împreună. A devenit un fel de lider, o mamă a echipei. Credea foarte mult în ceea ce făceam. Abia după ce a murit în 2013 mi-am dat seama de amprenta pe care şi-a lăsat-o asupra mea. 

  • Viata în ţara care a rămas fără mâncare. ”Am reuşit să cumpăr doar două tuburi de pastă de dinţi, aşa că o să mănânc pastă de dinţi diseară”

    Trei alimente de bază pe care majoritatea oamenilor din lume le au în bucătăriile lor pot fi cumpărate de venezuelezi doar dacă sunt norocoşi, au conexiuni şi foarte mulţi bani, potrivit informaţiilor prezentate într-un reportaj CNN.

    Laptele proaspăt se găseşte rareori pe rafturile supermarketurilor din Venezuela. La fel şi laptele praf, care poate ajunge să fie vândut pe piaţa neagră cu mai mult de 100 de ori decât preţul oficial, potrivit CNN. Astfel, laptele poate ajunge să coste şi 7.000 de bolivari, echivalentul a mai mult de 700 de dolari. Totuşi, posesorii de dolari americani pot să obţină laptele pe piaţa neagră la preţuri mai bune: probabil 1.000 de bolivari la dolari.

    Făina, un ingredient cheie pentru arepas, pâinea tradiţională venezueleană, ajunge să coste într-un supermarket guvernamental 190 de bolivari/kg, iar pe piaţa neagră poate ajunge să fie de 15 ori mai scumpă. Proviziile sunt atât de limitate, încât corespondenţii CNN au găsit 1 kg de paste uscate vândute la un preţ de 200 de ori mai ridicat decât cel oficial în Caracas.

    Comercializarea alimentelor pe piaţa neagră este ilegală şi poate fi şi periculoasă. Este totodată mult prea scumpă pentru majoritatea venezuelezilor: doar aceste trei produse – făină, paste şi lapte praf îi costă pe piaţa neagră veniturile pe o lună pe cei care au salariul minim, care se situează între 15.000 şi 20.000 de bolivari.

    Acesta este motivul pentru care pentru foarte mulţi oameni singura opţiune este să meargă la supermarketul public pentru raţia de alimente. Există reguli stricte în ce priveşte acordarea acesteia – ei aşteaptă pentru acea zi a săptămânii în care li s-a precizat că pot face cumpărături în baza buletinului de identitate. Încearcă apoi să afle ce magazin ar putea avea alimentele de care au nevoie, apoi stau la coadă ore întregi şi nu e niciodată sigur că pot obţine ceva.

    ”Am aşteptat la coadă de la 3 a.m şi am reuşit să cumpăr doar două tuburi de pastă de dinţi, aşa că mă gândesc că o să mănânc pastă de dinţi diseară”, spune Monica Savaleta, o dansatoare în vârstă de 19 ani, în reportajul CNN.  

    Pentru ea, să cumpere de pe piaţa neagră nu reprezintă o opţiune. ”Câştig între 12.000 şi 15.000 de bolivari lunar. Dacă voi cumpăra de pe piaţa neagră, întregul meu salariu se va duce pe trei kilograme de orez.”

    Wilfredo Cardona, un tânăr de 25 de ani, câştigă circa 40.000 de bolivari/lună ca muncitor în domeniul construcţiilor, dar deseori nici această sumă nu îl ajută prea mult. ”Am venit să cumpăr făină, orez şi zahăr şi nu am găsit nimic. Tot ce am găsit a fost săpun şi nu pot să mănânc săpun”, a declarat el pentru CNN.

     

  • Om de afaceri din Londra: am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • Singurul sat din lume aflat într-o peşteră. Cum e viaţa locuitorilor – GALERIE FOTO

    Despre satul Zhongdong din provincia Guizhou, China se crede că este singura localitate locuită aflată într-o peşteră din lume.

    Satul se află la într-o peşteră din munte la o altitudine de 1800 de metri, iar accesul se face după o drumeţie de o oră pe un drum anevoios. În sat trăiesc în jur de 100 de oameni şi singura şcoală a fost închisă în 2011 de către guvernul chinez. Guvernul le-a făcut oamenilor case în valea de lângă peşteră, dar oamenii nu vor să plece. “Ne-am gândit să plecăm, dar nu dorim. Aici e casa noastră”, a declarat un locuitor în 2007 pentru un reporter Reuters. Şcoala a fost închisă în 2011 deoarece “China nu este o societate a oamenilor cavernelor”. Acum copiii merg acum la cursuri în altă localitate, dar se întorc în weekend pentru a fi alături de familii.

    Potrivit aceluiaşi reportaj Reuters, locuitorii au curent electric, iar patru case au chiar şi televizoare.
     

  • Om de afaceri din Londra:Am jurat că vin în România după oameni harnici, nu englezi puturoşi!

    Jason Harris se chinuie de mai bine de trei luni să găsească o persoană potrivită pentru un loc de muncă în cadrul companiei sale, dar fără succes. Astfel, a anunţat că va veni în România să caute o persoană capabilă. Gestul omului de afaceri este în toatală contradicţie cu mesajele transmise, în special de tabloidele britanice, care anunţau pericolul la care sunt expuşi locuitorii şi firmele din regat de “invazia romănilor”, scrie Dailymail.

    Jason Harris, din Ringwood, oferă un salariu de bază de 16.000 de lire pe an (n.r. – aproximativ 84.000 de lei!) în cadrul companiei sale de comunicare dar, de trei luni, nu a găsit nici un britanic capabil să preia acest job!

        “Am jurat că vin în România să angajez oameni harnici, nu englezi puturoşi”, a afirmat acesta conform libertatea.ro. De altfel, conform statisticilor autorităţilor britanice, un număr uriaş de englezi preferă să stea acasă şi să primească locuinţă socială şi ajutor de câteva sute de lire sterline pe lună, în loc să-şi caute locuri de muncă.

    Cititi mai multe pe wwwvoceatransilvaniei.ro

     

  • Singurul sat din lume aflat într-o peşteră. Cum e viaţa locuitorilor – GALERIE FOTO

    Despre satul Zhongdong din provincia Guizhou, China se crede că este singura localitate locuită aflată într-o peşteră din lume.

    Satul se află la într-o peşteră din munte la o altitudine de 1800 de metri, iar accesul se face după o drumeţie de o oră pe un drum anevoios. În sat trăiesc în jur de 100 de oameni şi singura şcoală a fost închisă în 2011 de către guvernul chinez. Guvernul le-a făcut oamenilor case în valea de lângă peşteră, dar oamenii nu vor să plece. “Ne-am gândit să plecăm, dar nu dorim. Aici e casa noastră”, a declarat un locuitor în 2007 pentru un reporter Reuters. Şcoala a fost închisă în 2011 deoarece “China nu este o societate a oamenilor cavernelor”. Acum copiii merg acum la cursuri în altă localitate, dar se întorc în weekend pentru a fi alături de familii.

    Potrivit aceluiaşi reportaj Reuters, locuitorii au curent electric, iar patru case au chiar şi televizoare.
     

  • Unul dintre cei mai rapizi oameni de pe Pământ este antrenat de o femeie în vârstă de 74 de ani. Tânărul a bătut un record vechi de 17 ani

    Wayde Van Niekerk a câştigat cursa de 400 de metri masculin cu un timp impresionant. Sud-africanul a încheiat cu un nou record mondial, alegând distanţa în doar 43:03 de secunde, doborând un record vechi de 17 ani. În 1999 Michael Johnson a alergat aceeaşi distanţă în 43:18. Pe locurile 2-3 s-au clasat James Kirani (Grenada) – 43.76 şi Lashawn Merritt (SUA) – 43.85.

    Cel mai bun s-a bucurat de victoria lui Niekerk antrenorul său, Ans Botha, o străbunica în vârstă de 74 de ani. Botha antrenează încă din anii 60. “Este o femeie uluitoare. Sunt recunoscător că m-am putut încrede în munca ei şi rezultatul cred că vorbeşte de la sine. Mă bucur să fac parte din istoria creată de ea”, a declarat Van Niekerk.

    Femeia l-a observat pe tânărul atlet în 2010 la competiţia IAAF World Junior Championships din Canada, unde Van Niekerk a terminat pe patru. Doi ani mai târziu, Botha a început să-l antreneze pe tânăr care a reuşit să bată recordul personal cu 4 secunde.
     

  • Ţara din Europa care tânjeşte cu disperare după refugiaţi, dar nimeni nu vrea să vină. Care este motivul?

    Portugalia s-a oferit să găzduiască 10.000 din refugiaţii care au ajuns în Europa din zonele devastate de război ale lumii, dar până acum numai 234 au sosit aici, scrie Bloomberg. „Este dificil să găseşti foarte repede refugiaţi care pot veni în Portugalia”, declara recent preşedintele Marcelo Rebelo de Sousa. În condiţiile în care criza refugiaţilor pune pe jar ţări ca Grecia şi Germania, disponibilitatea Portugaliei de a împărţi povara nu primeşte prea multă atenţie. În timp ce ţara critică lipsa de coordonare din Europa şi obstacolele de ordine administrativă, contrastul dintre performanţele sale economice şi cele ale Germaniei, care a primit peste 1 milion de refugiaţi numai anul trecut, ar putea juca şi el un rol.
     
     
    Deşi economia portugheză şi-a revenit în 2014 şi a accelerat anul trecut după un declin de trei ani până în 2013, rata şomajului din această ţară rămâne ridicată. Aceasta, deşi a scăzut la 12,3% de la vârful de 17,5% din 2013, este în continuare triplul ratei germane de 4,3%, iar acest fapt ar putea continua să erodeze atractivitatea Portugaliei. „Este mai uşor pentru un imigrant să se îndrepte către centrul Europei unde există o piaţă mai concentrată decât în unele ţări de la periferia cum este Portugalia. În centrul Europei venitul pe cap de locuitor este mai ridicat”, arată Rui Serra, economist-şef la Caixa Economica Montepio Geral. Premierul Antonio Costa spune că există problem structurale în zona euro care agravează disparităţile. Cu factorul demografic în minte, guvernul portughez a aşternut covorul de bun venit în faţa refugiaţilor.
     
     
    Populaţia Portugaliei a scăzut şi a îmbătrânit în fiecare an de la sfârşitul anului 2011 până la aproximativ 10,37 milioane la sfârşitul anului 2014 în condiţiile în care performanţele slabe ale economiei i-a determinat pe mulţi cetăţeni de vârstă activă să plece peste hotare. Populaţia Germaniei, deşi la rândul său în curs de îmbătrânire, a crescut totuşi în fiecare an în aceeaşi perioadă. Departe de a atrage migrantţi, Portugalia are probleme în a-şi convinge proprii cetăţeni să nu plece. Începând cu 2011, numărul emigrantţilor l-a depăşit pe cel al imigranţilor în fiecare an până în 2014. Între 2009 şi 2014, proporţia tinerilor a scăzut până la 14,4% de la 15,3%, iar populaţia de vârstă activă s-a redus la 65,3% de la 66,4%. Portugalia a invocat şi alte motive pentru lipsa sa de atractivitate pentru refugiaţi, incluzând o coordonare deficitară în UE şi amploarea crizei.
     
    Relocarea refugiaţilor întâmpină probleme nu numai în Portugalia, ci în întreaga Europă. Pentru premierul Costa, între timp, problema refugiaţilor trebuie pusă în contextul mai larg al disparităţilor economice la nivelul regiunii. Deşi programul de achiziţii de obligaţiuni al BCE a contribuit la reducerea ratelor dobânzii, “în unele ţări mai mult decât în altele”, acest lucru nu înseamnă că divergenţele dintre economiile zonei euro au fost rezolvate, a declarat acesta. „Este ca şi când cineva care este bolnav crede că luând o aspirină care-i va reduce febra se va face bine”, a spus Costa. „Nu: febra scade, însă boala nu dispare. Trebuie să tratăm boala, iar aceasta constă în asimetria enormă care există în economiile noastre”.

  • Nu găseşti loc de parcare? Doi români au dezvoltat o aplicaţie care-ţi arată unde sunt locuri libere

    Cum digitalizarea şi tehnologizarea apar în aproape toate aspectele vieţii omeneşti şi cum maşinile aproape au devenit computere pe patru roţi, era inevitabil ca cineva să nu se gândească la o aplicaţie care ajută la găsirea unui loc de parcare. Şi care spune şi unde ai lăsat autoturismul. Astfel, aventurile prin parcările subterane ar putea lua sfârşit datorită unei aplicaţii precum cea a clujenilor de la Parking+Plus.

    Cristian Ureche şi Bogdan Herea au pornit proiectul în 2014, motivul fiind numărul de locuri de parcare insuficient raportat la creşterea numărului de maşini din zonele urbane supraaglomerate. „Oraşele se confruntă cu probleme de gestiune a resurselor, dar există iniţiative de timp smart city pentru care încep să se aloce bugete. Avansul tehnologic permite gestiunea eficientă a locurilor de parcare incluse în mod tradiţional în circuitul de utilizare publică (hărţi interactive cu disponibilitatea locurilor de parcare în timp real, plăţi fără numerar direct din aplicaţie)“, spune Cristian Ureche, fondator al Parking+Plus.

    Pentru Cristian Ureche aceasta este prima iniţiativă antreprenorială, el activând anterior în industria serviciilor software în calitate de consultant pentru multinaţionale (operatori telecom, agenţii de publicitate). A oferit apoi consultanţă pentru start-up-uri din Europa, iar în prezent se ocupă de activităţile curente ale Parking+Plus. Celălalt fondator, Bogdan Herea, se ocupă de zona de dezvoltare a businessului şi crearea a parteneriatelor în cadrul start-up-ului. Herea are un business în industria serviciilor software, lucru care i-a permis să finanţeze activitatea de la Parking+Plus complementar cu fondurile atrase prin clusterul Cluj IT.

    Cum funcţionează aplicaţia?

    Sistemul clujenilor constă într-o aplicaţie de mobil şi dintr-un aşa‑zis box, dispozitiv ce este montat în parcare şi care contorizează locurile libere şi controlează accesul. Practic, prin intermediul aplicaţiei un şofer este informat câte locuri de parcare sunt libere într-o anumită zonă şi poate rezerva locul respectiv, apoi poate face plata direct din aplicaţie. Iar aici vorbim în special de parcări private, ce aparţin anumitor instituţii. „Am lansat în fază de testare în România în urmă cu câteva luni şi în acest moment operăm parcări care ne permit să testăm mai multe scenarii de utilizare: centru comercial, hotel, campus universitar, clădire de birouri“, spune Ureche.

    Am testat şi noi aplicaţia. Sistemul funcţionează în momentul de faţă doar în Cluj. Atunci când porneşti aplicaţia, stabileşti destinaţia şi verifici dacă sunt locuri libere în parcare. Din ce am putut observa, mai tot timpul locurile de parcare din Cluj par a fi ocupate. „Vorbim despre un sistem modular, flexibil şi universal, pe care ne propunem să îl scalăm rapid la nivel internaţional. Aplicaţiile mobile iOS şi Android sub brand propriu funcţionează ca şi «enableri», demonstratori ai platformei. Am gândit aplicaţia ca o soluţie cu arhitectură deschisă (…) platforma are funcţionalităţi precum: înregistrarea locurilor de parcare pe hartă, rezervare, plată, gestiune locuri de parcare în timp real, acces de pe mobil în parcări cu barieră“, continuă Ureche.

    Conceptul presupune gestiunea flexibilă de lungă şi scurtă durată a accesului în parcările securizate, atât pentru segmentul corporate (gestiune acces angajaţi, colaboratori, vizitatori, participanţi evenimente), cât şi pentru cel rezidenţial.

    Un lucru interesant este închirierea spaţiului de parcare personal. Dacă tot trăim într-o epocă a „sharing economy“ şi „car sharing“, de ce nu am împărţi şi locurile de parcare? „Locurile de parcare disponibile în zone rezidenţiale sau aferente clădirilor de business rămân neutilizate o importantă perioadă de timp, pentru că au acces securizat. Folosind tehnologiile noastre, platformele «event parking» sau marketplace-urile pentru locuri de parcare devin realitate în doar câteva zile“, spune antreprenorul.

    În principal Parking+Plus merge către zona de B2B, pentru companiile care doresc să implementeze soluţii de smart parking. „Poziţionarea noastră este una pur tehnologică. Putem face o comparaţie cu transportul aerian de persoane. Noi suntem echivalentul producătorului de avioane, existând companii care operează curse de pasageri (…) Ne adresăm câtorva categorii de companii: integratori de sisteme de parcare şi de securitate, start-up-uri care activează pe zona smart parking, operatori de clădiri şi parcări, multinaţionale care doresc să îşi extindă portofoliul“, afirmă Ureche.

    O parte din finanţare a venit de la clusterul Cluj IT, în urma unei competiţii interne ce a avut loc în 2013, restul banilor provenind din resurse proprii. Investiţia totală este estimată de antreprenori la 250.000 de euro. De asemenea, start-up-ul a fost acceptat în acceleratorul RICAP (Programul de Asistenţă în Comercializarea Inovării din România) unde vor beneficia de un program intens de consultanţă pe zona de dezvoltare şi atragere de investiţii, iar la finalul acestuia va fi organizat un eveniment în care vor fi invitaţi investitori. Despre RICAP Cristian Ureche spune că „mentorii ne ajută să descoperim cea mai bună cale de urmat, astfel încât efortul pe care oricum l-am fi depus în start-up să fie în direcţiile cele mai plauzibile a ne aduce rezultate pozitive.“

    Mai mult, Parking+Plus a câştigat ediţia locală a competiţiei Business Wall of Fame, organizată de grupul Deutsche Telekom în opt ţări, şi va intra în portofoliul Telekom România. „Procedurile de intrare în portofoliul Telekom România sunt pe ultima sută de metri, se lucrează la partea procedurală şi juridică. Avem un parteneriat cu Deutsche Telekom la nivel european care ne ajută să participăm la evenimente cu stand şi ne facilitează colaborarea cu celelalte companii din grup.“ Produsul clujenilor a fost desemnat ca fiind cea mai bună soluţie Internet of Things din România în acea competiţie.

    Cum îşi monetizează tinerii aplicaţia? „Promovând modelele Access as a Service (AaaS), Software Development Kit (SDK) şi Software as a Service (SaaS)“, despre care Cristian Ureche spune că este o noutate în domeniul parcărilor şi că îşi doresc să valideze acest model pentru abordarea B2B pe care o urmăresc. Modelul AaaS implică achiziţia unor pachete de chei virtuale de către companii, pe care utilizatorii aplicaţiilor mobile le pot consuma (în acest sens au dezvoltat şi un smart box care comunică cu aplicaţia mobilă şi comandă barierele şi porţile) pentru a intra în parcări. Soluţia se pretează pentru zona rezidenţială şi de business, cu acces oferit pe bază de abonament lunar.

    Modelul SDK e folosit de către vcompaniile care îşi doresc să dezvolte soluţii personalizate de tip smart parking, bazându-se pe platforma clujenilor, iar modelul SaaS implică plata unor contribuţii lunare pentru module funcţionale (rezervări, plăţi prin aplicaţie, informaţii în timp real legate de disponibilitatea locurilor de parcare).

    În ultimii doi ani numărul start‑up‑urilor de parking a crescut foarte mult: de la valeţi care caută loc de parcare într-o anumită zonă la un fel de Airbnb pentru spaţiu de parcare (locul din faţa blocului poate fi închiriat de cine are nevoie). Chiar şi producătorii de automobile se uită în această direcţie. Un exemplu este BMW: În 2011 BMW i Ventures, divizie de investiţii a producătorului german, a investit în 13 companii care oferă servicii de mobilitate şi chiar a încorporat softuri pentru parcare în noile automobile. Tehnologia iPark funcţionează utilizând date pentru a prezice dacă sunt locuri libere pe o anumită stradă.

    Pentru anul în curs Cristian Ureche şi Bogdan Herea îşi doresc extinderea în afara ţării, România fiind o zonă de test. „Ne dorim să lansăm soluţia în mai multe ţări europene, să închidem o rundă de finanţare care să ne aducă o primă evaluare continuând dezvoltarea tehnologiei pentru întărirea parteneriatelor“, susţine Ureche.

    Concret este faptul că atâta timp cât vor exista maşini vom avea nevoie să le parcăm, iar aplicaţiile precum Parking+Plus ne-ar putea face viaţa mai uşoară.