Aproape jumătate dintre antreprenorii români nu au absolvit nici măcar liceul, iar pe o treime dintre aceştia un eşec în business îi determină să nu mai aibă alte iniţiative în afaceri, potrivit unui barometru realizat de Ernst&Young (E&Y), scrie Mediafax. “În SUA, 95,1% dintre deţinătorii de întreprinderi mici au cel puţin studii superioare. În România, doar 53,3% dintre antreprenori sunt absolvenţi de liceu sau de facultate. Totuşi, începând cu anul şcolar 2010-2011, educaţia antreprenorială a fost introdusă în licee (clasa a 10-a), fapt ce va creşte gradul de conştientizare a antreprenoriatului în rândul adolescenţilor, ca alternativă de carieră”, se arată în barometrul percepţiei asupra mediului antreprenorial românesc, “Antreprenorii vorbesc”, lansat de Ernst&Young. În opinia consultanţilor E&Y, contextul economic actual, cu locuri de muncă mai puţine şi instabile, a condus la o schimbare a percepţiei tradiţionale asupra carierei ideale, care valorizează stabilitatea, către una favorabilă antreprenoriatului.
Tag: antreprenori
-
Personalitatea anului 2012: EXPANTREPRENORUL
Simplu spus, 2012 a fost poate unul dintre cei mai cenuşii ani ai capitalismului post-revoluţionar. La finele anului trecut ne exprimam credinţa că anul 2012 va fi primul an de capitalism adevărat în România. După atâţia ani de scădere, de ajustări, de reduceri, ar fi fost de aşteptat ca şefii de companii şi antreprenorii să încerce să câştige bani. Să câştige bani din afaceri şi nu din falimentarea companiilor sau din alte artificii apărute în criză. Să regăsească ideile de bază ale unei afaceri, să motiveze echipe, să creeze şi să impună produse. Nu a fost aşa, din păcate.
Dar am descoperit, în 2012, câteva poveşti excepţionale ale unor oameni care au venit în România şi au dezvoltat aici afaceri. Oameni pe care nu i-a descurajat nici mediul social, politic sau economic nu foarte prietenos, nici lipsa de corectitudine, nici jocurile de culise, ca să nu mai vorbim de amănunte cum sunt cunoaşterea limbii sau a cutumelor societăţii. Şi au reuşit.
Este vorba de cei pe care i-am denumit pe copertă “expantreprenori”, antreprenorii de origine străină din România. Am descoperit hotărâre, iniţiativă şi optimism. Au poveşti interesante şi au îmbogăţit vocabularul limbii române. Sunt dovada vie a globalizării şi pionierii unei lumi fără graniţe. Criticii ne vor reproşa că o parte din expantreprenori lucrează în zona gri a economiei sau în interiorul unor enclave, al unor grupuri de interese. Le răspundem că nici procentul românilor care lucrează aşa nu este de neglijat. Şi nu sunt aceştia eroii textului nostru.
Dar ce se poate spune despre Jabbar Kanani, libanez de origine azeră, care a clădit cea mai interesantă formă de companie agricolă pe care am întâlnit-o şi care pune în mişcare o cincime din agricultura românească? Compania sa este un model pentru alţi antreprenori, veriga lipsă care, activată şi multiplicată, ar transforma agricultura dintr-un clişeu, un concept golit de sens, într-o afacere veritabilă. Agricover, compania lui Kanani, face legătura dintre fermieri şi procesatori. Pe de o parte sunt 3.000 de fermieri, cărora le asigură cele necesare activităţii – bani, seminţe, carburant, animale de crescut. În cealaltă parte, avem 110 procesatori care cumpără produsele. Între ei, Kanani şi o cifră de afaceri care a crescut în mod constant chiar în perioada crizei şi care va ajunge în curând la un miliard de lei.
Sau Wargha Enayati, fondatorul reţelei de clinici private Regina Maria, acum acţionar minoritar al businessului evaluat la circa 35 de milioane de euro pe an. Nu a venit în România ca să facă afaceri. Deşi a crescut în Germania, la scurt timp după începerea facultăţii şi-a spus că vrea altceva, că vrea să aibă un drum diferit de al celorlalţi. “Mi-am zis să vin în România pentru că primul cap încoronat care a aceeptat religia Bahá’í a fost Regina Maria.” În primul an a stat în Suceava. Era 1983, iar şocurile au venit unul după altul. “Aveai apă numai de două ori pe săptămână, stăteai pentru o bucată de caşcaval ore în şir la coadă.”Wargha Enayati îşi aminteşte că se înghesuiau patru studenţi într-o garsonieră şi bifau zilnic pe un calendar câte zile mai au de stat în România. A prins schimbarea din 1989 ceva mai optimist. “Dacă nu venea revoluţia, aş fi plecat”, spune Wargha Enayati, menţionând că aşteptările sale au început să scadă după anul 1995. Mijlocul anilor ’90 l-a surprins făcând tranzacţii în domeniul imobiliar, iar ulterior a decis să-şi deschidă un cabinet în piaţa Unirii din Bucureşti. “Cu imobiliarele mergea foarte bine, aşa că primul cabinet a fost mai mult o distracţie. După criza din ’95, am insistat mai mult pe partea medicală”. Între timp, Wargha Enayati a fost medicul ambasadelor Germaniei, SUA, Canadei şi al comunităţii de expaţi. În scurtă vreme, la cabinetul său se arondau firme străine şi mai apoi româneşti. “De la un cabinet de cardiologie şi interne, avem acum peste 20 de policlinici în Bucureşti şi în ţară. Am fost pionierul în dezvoltarea sistemului medical din România”, rezumă Enayati traseul parcurs în cei 17 ani pe care CMU îi împlineşte în acest an.
-
Doi antreprenori români au lansat un site de joburi destinat exclusiv domeniului financiar
Site-ul şi-a început activitatea în luna iunie şi colaborează cu bănci, companii multinaţionale, firme de audit şi consultanţă, dar şi afaceri antreprenoriale mici şi mijlocii. Nadir Ali are o experienţă de peste 14 ani în audit şi consultanţă de management, din care zece ani în cadrul companiei de audit PricewaterhouseCoopers România, iar Radu Văcărelu a activat peste 13 ani în domeniul resurselor umane.
-
Milioane de euro din fructe, legume şi alimente congelate
5 milioane de euro este cifra de plecare a investiţiei pe care o au în plan doi antreprenori, Daniel Nistor (42 de ani) şi Cristian Dărmănescu (38 de ani), parteneri în afacerea Alfredo. Cu aceşti bani, din fonduri europene (40%), credite bancare şi fonduri proprii, cei doi doresc să ridice de la zero o platformă la Afumaţi, Ilfov. După paşi şovăielnici la începuturi, adică în urmă cu 20 de ani, Alfredo a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 50 de milioane de euro, iar pentru 2012 cei doi acţionari se aşteaptă la o creştere de cel puţin 20%.
Fiecare dintre cei doi a pus bazele unei firme proprii de distribuţie – cu alimente congelate şi, respectiv, fructe şi legume proaspete – şi s-au asociat în 1999. Întâmplarea, şansa şi determinarea sunt deopotrivă elemente care le marchează poveştile. Daniel Nistor spune că începuturile nu au fost câtuşi de puţin line şi după ce şi-a dorit să emigreze, dar nu a primit viză, a încercat mai multe variante de a câştiga bani. “Am început afacerea cu fructe pentru că la un moment dat, în Bucureşti, am vrut să cumpăr banane, iar vânzătorul nu a vrut să-mi vândă decât la bax”, spune acum uşor amuzat.
A fost o decizie oarecum hazardată, de vreme ce a cumpărat cele cinci baxuri doar pentru a-i arăta vânzătorului că poate. Surpriza a fost însă că odată ajuns la Brăila, unde avea o firmă prin care distribuia pe atunci cafea, bananele s-au vândut imediat. Aşa i-a venit ideea de a-şi încerca norocul cu distribuţia de fructe şi legume. Câţiva ani mai târziu s-a asociat cu Cristian Dărmănescu, iar acum fiecare dintre cei doi se ocupă de câte una dintre diviziile afacerii, care îşi împart în mod egal cifra de afaceri. “Ne consultăm doar dacă vrem să modificăm bugetele stabilite, în rest, fiecare are libertate deplină cu divizia de care este responsabil”, spune Nistor. El este managing partner al Alfredo Fresh, care distribuie fructe şi legume proaspete, sub mărcile Alfredo şi Alfresh. Vârful de lance al afacerii este importul şi distribuţia de fructe exotice, ce are în acest moment o cotă de piaţă estimată la 10-12%, la fel ca şi firma “soră” în segmentul ei. Principalul canal de desfacere sunt super şi hipermarketurile (80%), urmate de magazinele tradiţionale (20%).
Proporţia este complet inversată în cazul diviziei de alimente congelate: aproape o treime din produse ajung pe rafturile reţelelor moderne, restul fiind vândute prin intermediul a 25.000 de puncte de vânzare la nivel naţional. Cât priveşte valoarea totală a pieţei de fructe şi legume proaspete, nu există estimări, cele mai mari volume fiind nefiscalizate. În zona alimentelor congelate, unde s-a dezvoltat Alfredo Foods, estimările se referă la o valoare anuală de 500 de milioane de euro. În distribuţia de alimente cu temperatură controlată, cei mai importanţi competitori sunt Macromex, controlată de antreprenorul Dan Minulescu, şi Agroalim care a fost preluată în urmă cu câţiva ani de Smithfield.
Alfredo Foods s-a axat, mai cu seamă în ultimii ani, când firma s-a reorganizat şi reaşezat în piaţă, pe distribuţia de peşte şi fructe de mare, care realizează peste 50% din vânzările diviziei, fiind urmate de legume congelate şi carne. “Puţină lume ştie, dar peştele congelat este foarte proaspăt, fiind congelat imediat după ce a fost pescuit. Cel mai adesea, în galantare peştele proaspăt este de fapt decongelat”, susţine Cristian Dărmănescu, care argumentează că preţul logisticii ar fi altminteri foarte mare. El se declară încrezător în evoluţia viitoare a firmei, de vreme ce “consumul de peşte în România este de 4-5 kg pe an per capita, adică mai puţin de jumătate din media europeană”.
-
Magia Kawasaki
Marketingul, aşa cum îl ştiam, graţie proliferării internetului şi-a modificat parametrii. Am pătruns într-o nouă eră, în care leadership-ul trebuie meritat, fie că este vorba despre o organizaţie măruntă sau despre una puternică. Înainte, existau “cei mari”: ziarele, revistele care aveau cea mai mare vizibilitate erau considerate autoritatea supremă. Ele se adresau masei de consumatori spunându-le: “Aveţi încredere în noi, noi ştim cel mai bine ce vi se potriveşte”.
Noul marketing funcţionează altfel: clientul este cel care hotărăşte pentru sine. Ca să hotărască în favoarea mărcii sau firmei dumneavoastră, trebuie să-l vrăjiţi. Să-l determinaţi, prin felurite metode, să vă caute, să renunţe la scepticism, la blazare, la imobilism sau la resemnare şi să intre sub influenţa felului în care dumneavoastră vedeţi lumea. Să devină dependent de produsele dvs. – într-un mod pozitiv, nu amăgindu-l – astfel încât să trăiască încântarea de a vă fi client şi încrderea deplină. Până într-atât încât să treacă cu vederea micile neajunsuri despre care vorbeam în preambulul acestui articol.
Fiecare capitol din “Încântare” este un ghid care vă arată cum să lucraţi asupra punctelor slabe şi cum să le consolidaţi pe cele puternice. Cum surâdeţi? Ştiţi să salutaţi cum se cuvine? Iată nişte detalii aparent minore cărora, dumneavoastră ca antreprenor, aţi uitat să le mai acordaţi importanţă. Până într-atât încât aţi devenit un simulacru al personajului care eraţi cu câţiva ani înainte. Aţi devenit poate arogant, fără să vă daţi seama, şi v-aţi transformat surâsul într-un rictus automat. Reveniţi, prin urmare, la felul dumneavoastră autentic de a fi. Pentru că magia (încântarea) este nu doar o metodă de a acţiona asupra celorlalţi, ci şi asupra propriei persoane.
Iar cel mai nimerit om care să vă vorbească despre aceste acţiuni este însuşi Guy Kawasaki. Nu este profesor de psihologie, ci un practician al artei de a încânta clienţii. Fost “evanghelist” al MacIntosh, a părăsit Apple pentru crea numeroase “start-up”-uri memorabile: Garage Technology Venture sau Alltop, de pildă. El inspiră şi călăuzeşte milioane de de antreprenori care se îmbulzesc la conferinţele sale, iar aici, în acest volum de referinţă, vă livrează cele mai “încântătoare” secrete ale sale.
Guy Kawasaki – “Încântare”, Editura Publica, Bucureşti, 2012
-
Cum arată pensiunea ideală pentru corporatiştii dornici de aer curat
Hotelul a fost inaugurat în august 2011, dar ideea proiectului turistic se conturase ferm în planurile mele şi ale partenerilor mei de business încă din 2008, când am identificat posibilitatea de a accesa fonduri europene pentru o parte din finanţare”, spune Emil Munteanu, managing partner şi unul dintre acţionarii Top Resorts, compania care se ocupă de proiectul turistic Atra. Până în acel moment, Atra nu era decât un plan desenat mai mult în minte, cu potenţial, dar la care cei patru doar visau. Erau, până la urmă, angrenaţi în tot atâtea alte proiecte antreprenoriale, astfel încât timpul pe care îl aveau la dispoziţie pentru a se întâlni şi a da un contur real proiectului era limitat.
I-a motivat însă faptul că o afacere în zona turistică ar fi “potolit” o mare pasiune a tuturor. “Pe lângă asta, suntem antreprenori şi nu puteam să ignorăm că aveam o mină de exploatat – fondurile europene”, completează Munteanu. În egală măsură, Atra a fost şi rezultatul dorinţei lor de a explora şi alte zone de business, de a diversifica, pentru că trei dintre cei patru asociaţi sunt ingineri cu experienţă în domeniul IT şi parteneri fondatori în alte patru firme, printre care se numără şi furnizorul de servicii informatice integrate Power Net Consulting.
Au depus astfel solicitarea pentru aceste fonduri în toamna anului 2008 şi au primit aprobarea de finanţare în februarie 2009. Nu aveau experienţă în domeniul turismului, dar ştiau ce şi-ar dori oamenii de afaceri şi cum anume pot să-i atragă. Ei înşişi fuseseră în locul celor pe care îi vizau drept clienţi. “Ne adresăm în primul rând turiştilor corporate din România sau din străinătate, dar şi familiilor. Pensiunea este construită pentru a găzdui evenimente de business, management meeting, training pe departamente, dar şi pentru cei care vor să vină la o oră şi jumătate distanţă de Bucureşti şi să se rupă de lume”, spune Emil Munteanu.
Vila are o suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi, cea mai mare parte fiind ocupată de spaţiile comune, adică recepţia, restaurantul, zona de luat masa şi cea de utilităţi.Altfel, sunt opt camere, fiecare cu o suprafaţă cuprinsă între 25 şi 28 de metri pătraţi, iar capacitatea totală de cazare este de 20 de locuri. În exterior au fost proiectate o terasă acoperită, un spaţiu de relaxare pe malul lacului Paltinu, un spaţiu de joacă pentru copii şi aproximativ 3.500 de metri pătraţi pentru activităţi în aer liber.În august pensiunea împlineşte un an de când a intrat în funcţionare, iar până acum gradul mediu de ocupare a fost de 50-60%, acţionarii spunând că înregistrează creşteri ale afacerii de 10-20% de la o lună la alta. Lunar găzduiesc şi circa patru evenimente corporate, dar speră că în scurt timp numărul lor se va dubla.
Chiar şi în acest ritm, va mai dura până când cei patru antreprenori vor putea să împartă primele profituri, afacerea fiind încă în stadiul de amortizare a investiţiei, care s-a ridicat la un milion de euro. “Noi am avut o investiţie în teren plus proiectul de peste 100.000 de euro înainte de depunerea proiectului pentru fonduri europene. Fondurile europene au fost de 200.000 de euro. Încă nu ne-am recuperat toţi banii pe cererile de rambursare de la Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Acum suntem la ultima cerere de plată”, precizează Emil Munteanu.
După ce vor începe să facă profit, iar businessul va atinge un nivel de maturitate, cei patru plănuiesc să extindă această idee de afacere prin deschiderea unor noi unităţi fie în ţară, fie în aceeaşi localitate, care are un potenţial turistic uriaş, după cum apreciază Munteanu.Este greu de spus însă dacă vor merge pe acelaşi model de finanţare, care, deşi util, este foarte anevoios. “Cele mai dificile momente au fost cele legate de finanţarea acestui proiect. Există o componentă birocratică ce întârzie foarte mult rambursările către beneficiari, chiar şi şase luni peste termenul legal”, spune Emil Munteanu. Cel mai probabil, vor merge pe reinvestirea profitului, o strategie clasică folosită de mai toţi antreprenorii în serie.
-
Rostul gândirii globale
“Sunt mulţi tineri români care au un potenţial extraordinar şi care nu au şcoala pentru a şti să atragă un investitor.” Peter Barta, directorul executiv al fundaţiei Post-Privatizare, vorbeşte despre unul dintre cele mai mari evenimente destinate tinerilor dornici să devină antreprenori ca despre “o experienţă care îţi schimbă viaţa”. Peste 300 de participanţi au ajuns în 2012 la Istanbul la evenimentul Global Start-up Week, organizat de MIT Enterprise Forum, însă niciunul din România.
În cele trei zile de conferinţe, tineri din toată lumea au participat la o serie de traininguri unde li s-a oferit oportunitatea să cunoască oameni de afaceri care îi pot îndruma sau pot chiar finanţa proiectele lor. “Spre deosebire de România, tinerii de acolo n-au nicio problemă să îi tragă de mânecă şi să ceară ajutorul antreprenorilor recunoscuţi la nivel mondial”, mărturiseşte Barta, facând trimitere la evoluţia celor pe care i-a văzut în urmă cu un an la evenimentul similar organizat în Coreea de Sud – mulţi dintre cei prezenţi au obţinut internshipuri în antreprenoriat de până la şase luni în Statele Unite cu premii de un milion de dolari acordate celor mai performanţi.
Teama de a-şi face publică ideea de afacere în faţa unui investitor, lipsa de curaj şi minusul de informare legat de importanţa trainingurilor i-au ţinut departe pe români de Istanbul. Barta crede că România trebuie să se poziţioneze mai ales ca ţară cu potenţial tehnologic, contrar percepţiilor actuale de furnizor de produse şi servicii existente în gândirea străinilor despre ţara noastră. Exemplul cel mai bun e cel al Spotify, ultima achiziţie antreprenorială a lui Twitter, o iniţiativă românească a unor tineri din Iaşi care acum lucrează în Canada, menită să rezume cele mai relevante informaţii din reţeaua socială: “Văd pentru viitorul apropiat alte câteva afaceri în tehnologie sau servicii IT care vor porni din România şi vor avea acelaşi succes”. Iar ultimii ani au arătat că succesul se leagă de tot mai des de ideea care nu se mai limitează local, ci poate fi cumpărată din orice punct al planetei.
Doar 3% dintre proiectele iniţiate în România trec însă de graniţe, iar cei care gândesc mai întâi local ajung să observe că există proiecte similare în alte ţări abia când se pune problema extinderii. Deşi odată ce serviciul începe să fie promovat online nu mai există limite, sunt puţini cei care ignoră proximitatea spaţială când îşi concep ideea de afacere.
“Nu e nicio diferenţă majoră între ponderea ideilor de succes din România şi cea din alte ţări. Diferenţa apare în abordarea proiectelor serioase”, mai spune Peter Barta. El remarcă faptul că în România iniţiativa vine mai des de la un singur individ, în timp ce pe alte meleaguri echipa e considerată a fi esenţială. Anul 2014 ar putea aduce un eveniment antreprenorial de amploare, similar celui de la Istanbul, chiar la Bucureşti, iar directorul FPP spune că până atunci mult mai mulţi tineri vor vedea tot mai mult în antreprenoriat o alternativă viabilă la carieră.
-
Ideea care i-a imbogatit. Cum transforma doi antreprenori cioturile de copaci in zeci de mii de euro (VIDEO)
Domnul Stefan din Aiud are 15 angajati care creeaza obiecte de moblier si candelabre unicat. Ideea unei astfel de afaceri i-a venit in urma unei probleme de sanatate care l-a adus la sapa de lemn. Asa a transformat o pasiune intr-un business. Aceeasi indeletnicire o are si domnul Doru din Unirea. In urma cu 10 ani, dupa ce o viata a fost electrician, a decis sa isi incerce norocul si acum nu face fata cererilor de pe piata.
Un foisor se vinde cu 3.000 de euro, un candelabru unicat cu 100 de euro, un dulap cu 500 de euro, iar lucrarile mai complexe sar de 20.000 de euro. Lucratorii in lemn personalizeaza fiecare proiect si il adapteaza gustului si cerintelor clientului. Mobilierul din carpen a ajuns si peste hotare, in Germania, Italia sau Ungaria, unde este foarte apreciat.
Mai mult pe www.incont.ro.
-
Ce faci când domeniul în care lucrezi nu mai seamănă cu ce-a fost odată
Pasiunea pentru călătorii a împins-o pe Roxana Bălcescu, director executiv şi co-acţionar al CMB TRAVEL (împreună cu soţul său, Cristian Bălcescu) în aventura de a construi un brand pentru o agenţie de turism la începutul anilor ’90. Creşterea pieţei de la începutul anilor 2000, dorinţa clasei mijlocii (atâta câtă există în România) de a vedea lumea şi salturile de la an la an ale pieţei de ticketing au dus la dezvoltarea agenţiei, care avea în 2005 afaceri de 5,5 milioane de euro. Încă de la început, CMB TRAVEL fusese o agenţie care ţintea clienţii up-market, vânzând vacanţe personalizate şi destinaţii exotice. Astfel, în agenţiile CMB au intrat de-a lungul timpului manageri sau antreprenori care, mulţumiţi fiind de servicii, au solicitat şi oferte pentru companiile în care lucrau. “Divizia de evenimente s-a dezvoltat astfel pe parcurs, din principiul meu de a nu refuza niciun client”, povesteşte Roxana Bălcescu.
Din ofertă în ofertă pentru diverse evenimente, Roxana Bălcescu şi-a dat seama că, deşi ultimii ani au fost dificili, a trecut relativ uşor peste această perioadă, când toţi colegii săi de pe piaţa de turism au dat din colţ în colţ. Familiei Bălcescu nu i-a fost deloc uşor în primul an al crizei, 2008, când şi-a revizuit în scădere cifra de afaceri de la 10 la 9 milioane de euro; anul a fost însă mai prost decât se aşteptau, astfel că l-au închis cu afaceri de 7 milioane de euro. 2009 şi 2010 au adus scăderi mai importante (până la 4,2, respectiv 3,8 milioane de euro), iar 2011 a fost un an de stagnare, perspectivele pentru 2012 fiind de menţinere la aproximativ acelaşi nivel sau de uşoară creştere, în funcţie de noile contracte care ar mai putea intra în firmă.
Ultimii ani au fost slabi pentru domeniu, iar turismul şi piaţa de evenimente au scăzut, singurul care şi-a demonstrat încă o dată stabilitatea fiind turismul corporate. Pot fi evenimentele corporate o zonă mai profitabilă decât turismul? Sau doar mai uşor de gestionat odată cu noile reguli ale pieţei, instalate în ultimii doi-trei ani?
CMB TRAVEL a început să organizeze sporadic evenimente cu mai mulţi ani în urmă. În general, cam toate agenţiile de turism îşi bazează activitatea atât pe leisure, cât şi pe turism de business, proporţia dintre cele două variind în funcţie de specificul agenţiei. Cele mai multe agenţii de turism recunosc însă că cea mai profitabilă activitate a lor este ticketingul (vânzarea de bilete de avion către companii), aceasta fiind cea mai des întâlnită activitate a ceea ce este numit generic turism corporate. Dar cerinţele clienţilor companii merg de multe ori mai departe de atât, aceştia începând să ceară team-buildinguri, organizarea de incentives (vacanţe organizate pentru partenerii de afaceri) şi, cel mai frecvent, evenimente corporate. “Ne-a fost destul de clar încă din perioada 2004 – 2005 că segmentul organizării de evenimente va urma un curs ascendent în anii următori”, spune Roxana Bălcescu, care organizase deja în 2006 câteva evenimente şi nu avea un plan clar dacă şi cum va evolua acest segment al afacerii.
O experienţă neplăcută cu angajaţii săi a făcut-o să se gândească mai bine: în timp ce un eveniment organizat de agenţia sa se desfăşura undeva în zona Sibiului, i s-a adus la cunoştinţă că angajaţii săi nu îşi făceau treaba cum ar trebui. “M-am urcat în maşină şi am plecat pur şi simplu la Sibiu, fără ca angajaţii mei să ştie şi mi-am găsit personalul care trebuia să asigure asistenţa şi derularea evenimentului la restaurant, servind prânzul şi stând relaxat, ca la cafenea. Situaţia aceasta era inacceptabilă şi trebuia să înceteze imediat”, povesteşte Roxana Bălcescu. Acela a fost momentul când a simţit că organizarea de evenimente trebuie să se dezvolte ca o divizie separată, în care lucrează acum 10 persoane. “Am schimbat stafful, am început conceperea de norme şi politici, de implementare a unor soluţii specifice care să vină în întâmpinarea companiilor şi, nu în ultimul rând, am luat decizia de a conduce personal această divizie de evenimente, numită – cum altfel? – CMB EVENTS”, povesteşte Roxana Bălcescu.
-
Echipa de vis care ar pune probleme oricărei multinaţionale (GALERIE FOTO)
În plus, “suntem legaţi de România; n-o să ne luăm niciodată fabrica din România să o ducem în China, aşa cum fac multinaţionalele. Noi suntem mai siguri decât străinii”, declară antreprenorul. Provocat de BUSINESS Magazin, Timiş a nominalizat, pe modelul unei echipe de fotbal, componenţa unei echipe de vis ce s-ar putea lupta cu multinaţionalele.