BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Ţara unde preşedintele îşi îndemnă cetăţenii să ucidă traficanţii de droguri. Aproape 2000 de oameni au murit în doar şapte săptămâni

    Update (25.08.2016): Numărul victimelor creşte de la săptămână la săptămână, iar ultima numărătoare indică faptul că numărul victimelor a ajuns la 1800, potrivit Time. Ronald dela Rosa, şeful poliţiei din Filipine, a declarat că 712 au murit de când preşedintele a declarat război traficanţilor de droguri, iar alţii 1,067 au fost ucişi de justiţiari. 
     
    Preşedintele Republicii Filipinelor, Rodrigo Duterte, a declarat război drogurilor, însă spre deosebire de alţi preşedinţi care au făcut asta, Duterte şi-a îndemnat cetăţenii să ucidă traficanţii şi dependenţii de droguri suspectaţi, scrie publicaţia britanică Daily Mail.
     
    De la începutul lunii iulie aproape 300 de oameni au murit, iar bilanţul este în continuă creştere. Poreclit Răzbunătorul, după personajul din benzile desenate care şi-a luat justiţia în propriile mâini, preşedintele ignoră numărul crescând de victime, spunând că drogurile afectează grav ţara lui şi că trebuie cu orice preţ să fie oprite.
     
    “Dublaţi-vă, triplaţi-vă eforturile, dacă este nevoe”, le-a spus Duterte poliţiştilor. “Aceste scursuri ale societăţii ne distrug copii. Vă avertizez, nu încercaţi droguri, nu contează dacă eşti poliţist, chiar o să te ucid”, a spus preşedintele într-un din discursurile sale din cadrul campaniei prezidenţiale.
     
    diferite grupuri care apără drepturile omului i-au arătat lui Rodrigo Duterte că acest război a costat vieţele a 294 de oameni de la 1 iulie până pe 24 iulie, asta fără să pună la socoteală vieţile luate de grupurile de justiţiari improvizaţi. Televiziunea americană ABC News a relatat că pe 11 august numărul victimelor a ajuns la 525, iar peste 7,600 de oameni au fost arestaţi în urma a 5,400 de raiduri ale poliţiei, potrivit unui raport al poliţiei filipineze. În acelaşi document se menţionează faptul că peste 500.000 de oameni s-au predat autorităţilor. Cu toate acestea, alte ziare locale au relatat că numărul morţilor a ajuns la 1000. 
     
    Un efect al acestei campanii brutale este faptul că închisorile s-au umplut. Aproape 60.000 de dependenţi de droguri filipinezi s-au predat, relata Daily Mail pe 24 iulie. Acţiunea preşedintelui este susţinută şi de grupuri din cadrul poliţiei, dar a întâmpinat şi critici, care spun că acesta doar incintă populaţia la violenţă care va scăpa de sub control şi va crea o naţiune fără judecători. 
     
     
    “Sunt aici să incurajez poliţia, să nu le fie frică de investigaţii ale congresului sau ale senatului. Noi îi vom apăra….eu sunt apărătorul poliţiei”, a spus Jose Calida, un apropiat al preşedintelui.
     
    “Drepturile omului au fost sacrificate în această campanie împotriva drogurulor, iar poliţiştii îşi iau rolurile de acuzatori şi de executori. Este imposibil de determinat vinovăţia unei persoane dacă aceasta este împuşcată pe loc”, a declarat Vencer Crisostomo, liderul unei mişcării de protest împotriva lui Duerte. “Drogurile sunt un simptom al unor probleme sociale mai adânci, precum sărăcia, foamea şi şomajul”, adaugă el. 

  • Cum arată prima expoziţie de artă dedicată câinilor – GALERIE FOTO

    Dacă aveaţi impresia că arta e doar pentru oameni – ei bine, gândiţi-vă din nou: Dominic Wilcox a deschis recent prima expoziţie de artă dedicată celui mai bun prieten al omului.

    Intitulată “Mai multă joacă”, expoziţia a fost deschisă pentru doar 2 zile la Londra. Printre exponate s-au numărat mai multe instalaţii interactive menite să stimuleze intelectul şi fizicul câinilor, precum un simulator al unui geam de maşină.

    Sursa: BoredPanda.com

  • Principalele temeri care îi opresc pe antreprenorii din Europa

    Opinie Ana Martinez, FACE Entrepreneurship

    Pentru a ajuta aceşti potenţiali antreprenori să înţeleagă şi să îşi depăşească temerile, Comisia Europeană a lansat recent programul FACE (Failure Aversion Change in Europe) Entrepreneurship. Campania condusă de compania spaniolă Secuoya are rolul de a încuraja antreprenoriatul prin tratarea unor subiecte legate de latura emoţională a dezvoltării unei afaceri proprii. În acest sens, Comisia a comandat un studiu Delphi pentru a determina care sunt cele mai mari temeri ale celor care vor să lanseze un start-up.

    Cercetarea, condusă de profesorul Jan Brinckmann, a arătat că aceste temeri pot fi grupate în şase categorii: financiare, legate de carieră, de percepţie socială, de autopercepţie, de pierdere a propriei libertăţi şi un „mix“ de frici.

    VOI PUTEA SĂ ASIGUR STRICTUL NECESAR?

    Un numitor comun pentru cei mai mulţi antreprenori are la bază banii: teama de a pierde un venit constant, de a nu avea capacitatea de a plăti cheltuielile sau de a pierde banii investiţi în companie. Cheryl Miller, fondatoare a Digital Leadership Institute, spune că acesta a fost unul dintre principalele ei motive de îngrijorare: „Voi putea să pun o pâine pe masă luna asta sau luna care vine?.“

    Diverse soluţii sunt prezentate atunci când întrebi antreprenori de succes cum şi-au depăşit această teamă, aşa cum ar fi investirea propriilor economii. Darren Westlake, CEO al Crowdcube, crede că soluţia cea mai bună e pornirea unui business fără ajutor din exterior, cu propriii tăi bani, urmând să cauţi finanţare doar atunci când poţi pune pe masă un produs finit (proces numit în mod general bootstrapping – n. red.): „Trebuie să mergi cât de departe poţi cu banii tăi, poţi obţine o finanţare mult mai bună astfel“.

    E O IDEE BUNĂ SĂ RENUNŢ LA JOBUL MEU ACTUAL?

    Chiar dacă ai făcut rost de suma necesară pentru a porni un business, lansarea unui start-up presupune de obicei renunţarea la un loc de muncă confortabil. Iar asta se traduce în teama de a pierde un anume statut profesional şi eforturile depuse până la acel moment pentru dezvoltarea unei cariere. „Am lucrat ca director la Google şi după şapte ani am decis să plec şi să pornesc propria mea companie. Mulţi dintre prietenii mei m-au întrebat dacă am înnebunit“, povesteşte Laurence Fontinoy, cofondator al Woom.

    Cu toate acestea, majoritatea antreprenorilor sunt de părere că lansarea unui start-up îţi va îmbunătăţi abilităţile şi chiar CV-ul, indiferent dacă ai succes sau nu. „Cel mai bun lucru pe care îl poţi face, profesional vorbind, este să investeşti în tine.

    Procesul de învăţare în antreprenoriat este unul foarte greu şi asta nu se schimbă niciodată, este un lucru greu, dar acele momente sunt cele care te ajută pe viitor“, crede Jeroen Merchiers, antreprenor şi manager general pentru Europa şi Rusia al Airbnb.

    PERCEPŢIA SOCIALĂ ŞI IMPORTANŢA SUSŢINERII DIN PARTEA FAMILIEI ŞI A PRIETENILOR

    A treia cea mai întâlnită teamă pe care experţii au identificat-o este legată de percepţia socială. Mai exact, este teamă legată de ceea ce alţii vor gândi sau spune despre tine. Lansarea unei companii poate fi considerat ceva nebunesc sau anormal; fondatorii se tem, deseori, de expunerea în faţa prietenilor sau a familiei şi reacţia pe care aceştia ar putea-o avea. „Mama îmi spune şi astăzi că ar fi trebuit să accept slujba pe care o bancă mi-a oferit-o“, mărturiseşte Dirk Ahlborn, cofondator şi CEO al Hyperloop. „Dar nu mă pot vedea lucrând la un job cu program de la 9 la 5. Nu e vorba de bani, poţi să câştigi extrem de bine lucrând într-o corporaţie, dar eu nu consider că muncesc la compania mea: pentru mine, e o parte a vieţii mele.“

  • Cum a ajuns acest român de 35 de ani să conducă o firmă cu 1350 de angajaţi în India

    Clujeanul Tudor Marchiş administrează 2 milioane de metri pătraţi din clădirile de birouri din Bangalore, localitate cunoscută drept echivalentul indian al Silicon Valley-ului. Firma pe care o conduce are 1.350 de angajaţi, iar planurile vizează creşterea personalului la nivelul de 2.000 de oameni până la 1 aprilie 2017 şi până la 3.000 în 24 de luni.

    La 35 de ani, Tudor Marchiş coordonează activitatea unei firme cu 1.350 de angajaţi, care asigură întreţinerea a 62 de clădiri de birouri, două fabrici şi o şcoală. Cea mai mare parte a contractelor sunt concentrate pe clădiri din parcul IT Manyata din Bangalore, cel mai mare din India, ocupând o suprafaţă de 34 hectare. Într-o ţară în care contrastele se întâlnesc la tot pasul, cu mentalităţi radical diferite de ale europenilor, românul a crescut de la zero o afacere în care a avut drept asociaţi un indian, un norvegian şi un ungur. Contractele şi personalul firmei au fost cedate recent către o firmă din Orientul Mijlociu, iar românul a rămas la conducere.

    Firma pe care o conduce, Thermo Control Services and Expertise, asigură activităţi de facility, property şi energy management pentru Embasy Group, un dezvoltator care deţine în lume milioane de metri pătraţi de birouri închiriate firmelor din industria IT din Bangalore, oraş denumit şi Silicon Valley de India. Parcul IT se întinde pe o suprafaţă de 34 hectare, cât 68 de terenuri de fotbal. Oraşul cu peste 8 milioane de locuitori are peste 10.000 de milionari în dolari şi 60.000 de oameni cu averi cuprinse între 800.000 şi 1 milion de dolari.

    Parcul IT din Bangalore asigură o treime din exporturile IT ale Indiei, ţară cu un PIB de 2,1 trilioane de dolari şi creştere economică neîntreruptă în ultimele două decenii. Marchiş povesteşte că în ultimii cinci ani, de când a ajuns în India, „e un mic boom pe partea de outsourcing“ şi îşi susţine ideea dând ca exemplu faptul că Huawei se mută în India, unde dezvoltă un centru mare de servicii. În plus, apar „parcurile industriale şi logistice. Acum cererea internă e enormă şi India are un program menit să reducă importurile din China şi să producă în ţară cât mai mult din ceea ce e necesar pentru propriul consum. Automat, China va pierde prin asta influenţa pe o piaţă enormă“, arată românul.

    Povestea clujeanului a apărut pentru prima dată în Business Magazin în anul 2013. Citiţi aici cum s-a adaptat la viaţa din India, cum lucrează cu oamenii de-acolo, cât de mari sunt contrastele.

    Planurile sale vizează o extindere accentuată: numărul de angajaţi ar urma să ajungă la 2.000 în primăvara anului viitor şi la 3.000 în 24 de luni. Principalul motor al creşterii aşteptate sunt contractele care intră în portofoliul firmei după preluarea ei de investitorii din Orientul Mijlociu: suprafaţa de clădiri gestionată de firma de property şi facility management condusă de român va creşte cu 1,4 milioane mp, ajungând la 3,4 milioane mp. „Ca idee, eu administrez 2 milioane de metri pătraţi de birouri, iar toată piaţa de profil din Bucureşti se apropie de 3 milioane mp“, spune Marchiş, care estimează că gestionează circa 10% din piaţa de birouri din India, deşi firma este mică la nivelul ţării.

    Cu noul acţionariat al firmei, firma condusă de român va avea acces la noi contracte, pentru clădiri şi parcuri logistice. „După ce fac bani «în casă», ies pe piaţă şi mă extind, estimez că în 12-24 luni. Solidific cash-flow-ul şi apoi muşc din piaţă. Vreau să schimb mentalitatea: aduc sânge proaspăt şi o nouă mentalitate de property management“. Şi vede tehnologia drept aliat valoros: „În viitor, oameni pregătiţi şi bine plătiţi, cu ajutorul tehnologiei smart touch vor administra clădirile“. În capul listei cu planuri de investiţii a pus anul acesta cheltuielile pentru software şi trainingul angajaţilor. „Am pus la punct toate procedurile şi am pregătit echipa pentru creştere“, pentru că ştia ce va urma, de vreme ce detaliile tranzacţiei au fost stabilite încă din 2015.

    Românul vine în ţara natală în fiecare an de două ori, de fiecare dată câte o lună; la ultima vizită însă, în iulie, se grăbea să se întoarcă în India, având o sumedenie de planuri de pus în practică. Chiar şi aşa, nu ar putea să conducă de la distanţă firma dacă nu ar fi adept al delegării: „Practic coordonez activitatea. Nu urmăresc greşeala, caut progresul. Privesc şi conduc în ansamblu sistemul, nu mă pierd în detalii şi le urmăresc doar în cazul în care într-o anumită zonă lucrurile se poticnesc“. Preferă o structură simplă pentru firmă, cu departamente clare: finanţe, resurse umane, operaţional, IT, procurement, legal. „Stabilim strategia şi tragem toţi să o atingem. Nu există scuze în sistemul meu. Nu accept scuze, ci doar soluţii. Nimeni nu are voie să scrie vreun mail de justificare a unei întârzieri sau pierderi de contract sau bani. Mailul este o soluţie la problemă sau demisie. Nu angajez oameni să le spun ce să facă, angajez oameni să ne spună cum să facem“, sumarizează el stilul de management pe care îl are într-o cultură care diferă radical de Europa.

    Mai mult, dacă în trecut şi-ar fi dorit să lucreze şi alături de români, mai nou spune că nu vrea să mai convingă conaţionali să meargă în India: „Muncesc pe pământ indian şi prefer să lucrez cu oamenii de acolo. După cinci ani am înţeles cum să-i motivez, cum să-i pregătesc, cum să îi ţin înfometaţi de performanţă“. Iar adaptarea unui român la cultura indiană presupune mult efort, „spun asta după două tentative eşuate. E mult efort şi statistica arată că în India doar 1,5 din zece expaţi pot rezista mai mult de un an. E o societate frumoasă, dar dacă aterizezi cu ideea că valorile societăţii tale sunt absolute, te arzi singur. Trebuie să fii dispus să înveţi valorile lor şi să te adaptezi la ele pentru a fi acceptat de sistemul de business“. Altminteri, în ţara care ocupă locul doi după China în ce priveşte numărul de locuitori, expaţii sunt foarte bine trataţi.

     

  • Untold 2016: cum am petrecut cu 300.000 de oameni

    Când am auzit prima oară de Untold, undeva la începutul lui 2015, m-am gândit la un festival asemănător cu B’estFest sau Summer Well, formate deja cunoscute în România. Ceea ce am descoperit la Cluj jumătate de an mai târziu a fost o surpriză extrem de plăcută: sute de mii de oameni şi o organizare impecabilă. Anul acesta lucrurile au mers şi mai bine: primii cinci DJ din lume au urcat pe scena de 120 de metri din interiorul Cluj Arena şi au atras peste 300.000 de oameni în cele patru zile ale festivalului.

    Ceea ce a impresionat la Untold, pe lângă lista celor care au performat, a fost organizarea. Mi-a plăcut că responsabilii au remediat câteva dintre problemele de anul trecut, aşa cum ar fi căile de acces pe stadion. Anul acesta, organizatorii au înlăturat mai multe rânduri de scaune şi au instalat, în loc, rampe de metal pentru a permite accesul sau ieşirea în siguranţă a spectatorilor.

    Un alt lucru bun, din punctul meu de vedere, a fost limitarea accesului pe acelaşi stadion la concertul DJ‑ului olandez Armin van Buuren, la care anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de participanţi, peste 60.000. Sigur, unii au rămas pe-afară (era să fiu şi eu printre ei), dar atmosfera a fost mult mai degajată şi acesta a fost un lucru bun.

    CE S-A ÎNTÂMPLAT LA UNTOLD

    Recapitulând, Untold a început „tare“: festivalul a fost deschis de Inna, joi după-amiază, dar publicul de la Cluj venise, evident, pentru alt gen de muzică. Au urmat concertele semnate de James Arthur şi Faithless; dacă la artistul britanic lumea nu prea s-a înghesuit, atunci când Insomnia a început să se audă în boxe stadionul Cluj Arena era deja la capacitate maximă. După încă o oră şi jumătate cu surorile de la Nervo au venit două momente de forţă, setul lui Tiesto şi cel al duoului numărul unu în lume, Dimitri Vegas & Like Mike.

    Senzaţia în prima noapte a fost că oamenii îşi intrau uşor-uşor în ritm, pregătindu‑se pentru ceea ce avea să urmeze. Şi nu au fost dezamăgiţi: în cea de-a doua noapte a festivalului de la Cluj, Hardwell şi Tujamo – principalele momente – au electrizat pur şi simplu mulţimea. Înainte ca cei doi să urce pe scenă, însă, am avut parte de una dintre cele mai plăcute surprize: concertul celor de la Scooter, care arată de parcă anii i-ar fi ocolit într‑un mod miraculos. M-am simţit de parcă m-aş fi întors în timp 15 ani şi aş fi apăsat butonul de „play“ de pe casetofon; veţi înţelege, sigur, despre ce vorbesc.

    Seturile DJ-ilor Hardwell şi Tujamo au fost, aşadar, principalele evenimente ale nopţii de vineri – greşit spus noapte, pentru că soarele se ridica deja pe cer când am părăsit stadionul pentru a merge în Sala Polivalentă (scena Galaxy), acolo unde Steve Lawler, un alt veteran al muzicii electronice, ţinea publicul în picioare.

    Ziua a treia a fost, probabil, cea mai aşteptată de sutele de mii de oameni prezenţi la Untold: Armin van Buuren, omul care nu voia să mai coboare de pe scenă cu un an înainte, avea să se întoarcă la Cluj. Am ajuns destul de devreme în complexul din Parcul Central, după-amiază, şi am căutat un hamac pe lângă scenele secundare, unde puteai să auzi mai tot timpul muzică ceva mai liniştită. Pe înserate am luat-o spre Stormkeep, o scenă din apropierea stadionului, unde urmau să mixeze Dr. Kucho (un alt veteran) şi un personaj recunoscut de surprinzător de multă lume: Hodor din Game of Thrones (aparent, actorul e DJ în timpul liber). Continuând turul de complex, am petrecut vreo jumătatate de oră la scena Galaxy – da, erau destul de multe scene – şi ne-am îndreptat către arena centrală. Până la 2 dimineaţa, când era programat Van Buuren, buna dispoziţie a fost asigurată de două nume mai puţin cunoscute: W&W şi TwoLoud, care s-au achitat mai mult decât onorabil de îndatoriri.

    A venit, desigur, şi momentul aşteptat: main event-ul festivalului, setul de trei ore (cel puţin aşa era anunţat) al DJ-ului Armin van Buuren. Pe stadion, o frenezie totală: oameni care dansau de parcă n-ar mai fi ieşit de câţiva ani din casă, zeci de steaguri din toate colţurile lumii fluturate şi un spectacol de lumini uluitor; eram în mijlocul a 50.000 de oameni, mai puţini decât la momentul lui din 2015, pentru că organizatorii au preferat să limiteze accesul, dar atmosfera era incredibilă. Spuneam, deci, că în program era prevăzut un set de „doar“ trei ore – dar vorbim de unul dintre cei mai mari artişti ai muzicii electronice din toate timpurile, drept pentru care concertul început la 2.30 dimineaţa s-a încheiat în jurul orei 7. „Bună seara, România! Ce faci?“ acestea au fost cuvintele rostite în limba română cu care olandezul a salutat fanii de pe Cluj Arena, oferindu-ne apoi un show pe care, cu siguranţă, nu îl vom uita curând. La încheiere mesajul a fost simplu: „Thank You Romania!“, afişat pe toate ecranele de pe stadion.

    Ultima noapte a fost „câştigată“ de Afrojack, un DJ care ştie să lucreze cu publicul. Chiar dacă eram destul de obosiţi după atâtea nopţi nedormite, am aşteptat şi setul unui DJ de doar 20 de ani, Martin Garrix, care a fost urmat de închiderea oficială a festivalului. La 5 dimineaţa, Clujul s-a luminat sub sutele de artificii lansate de pe Cluj Arena. Untold 2016 s-a terminat, aşteptăm ediţia din 2017.

    Într-un interviu de acum câteva luni, Bogdan Buta, directorul festivalului, îmi spunea că scopul lor este să reuşească să se autodepăşească. „Iar asta înseamnă un line-up mai bun, un show mai impresionant şi o poveste mult mai bine conturată. Untold trebuie perceput ca o experienţă completă şi nu doar ca un festival de muzică.“ La final de festival, după patru zile cu puţin somn dar multă distracţie, cred că şi-au atins scopul. Untold devine un brand global şi organizatorii trebuie să se asigure că lucrurile merg în continuare în această direcţie.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Untold 2016: cum am petrecut cu 300.000 de oameni

    Când am auzit prima oară de Untold, undeva la începutul lui 2015, m-am gândit la un festival asemănător cu B’estFest sau Summer Well, formate deja cunoscute în România. Ceea ce am descoperit la Cluj jumătate de an mai târziu a fost o surpriză extrem de plăcută: sute de mii de oameni şi o organizare impecabilă. Anul acesta lucrurile au mers şi mai bine: primii cinci DJ din lume au urcat pe scena de 120 de metri din interiorul Cluj Arena şi au atras peste 300.000 de oameni în cele patru zile ale festivalului.

    Ceea ce a impresionat la Untold, pe lângă lista celor care au performat, a fost organizarea. Mi-a plăcut că responsabilii au remediat câteva dintre problemele de anul trecut, aşa cum ar fi căile de acces pe stadion. Anul acesta, organizatorii au înlăturat mai multe rânduri de scaune şi au instalat, în loc, rampe de metal pentru a permite accesul sau ieşirea în siguranţă a spectatorilor.

    Un alt lucru bun, din punctul meu de vedere, a fost limitarea accesului pe acelaşi stadion la concertul DJ‑ului olandez Armin van Buuren, la care anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de participanţi, peste 60.000. Sigur, unii au rămas pe-afară (era să fiu şi eu printre ei), dar atmosfera a fost mult mai degajată şi acesta a fost un lucru bun.

    CE S-A ÎNTÂMPLAT LA UNTOLD

    Recapitulând, Untold a început „tare“: festivalul a fost deschis de Inna, joi după-amiază, dar publicul de la Cluj venise, evident, pentru alt gen de muzică. Au urmat concertele semnate de James Arthur şi Faithless; dacă la artistul britanic lumea nu prea s-a înghesuit, atunci când Insomnia a început să se audă în boxe stadionul Cluj Arena era deja la capacitate maximă. După încă o oră şi jumătate cu surorile de la Nervo au venit două momente de forţă, setul lui Tiesto şi cel al duoului numărul unu în lume, Dimitri Vegas & Like Mike.

    Senzaţia în prima noapte a fost că oamenii îşi intrau uşor-uşor în ritm, pregătindu‑se pentru ceea ce avea să urmeze. Şi nu au fost dezamăgiţi: în cea de-a doua noapte a festivalului de la Cluj, Hardwell şi Tujamo – principalele momente – au electrizat pur şi simplu mulţimea. Înainte ca cei doi să urce pe scenă, însă, am avut parte de una dintre cele mai plăcute surprize: concertul celor de la Scooter, care arată de parcă anii i-ar fi ocolit într‑un mod miraculos. M-am simţit de parcă m-aş fi întors în timp 15 ani şi aş fi apăsat butonul de „play“ de pe casetofon; veţi înţelege, sigur, despre ce vorbesc.

    Seturile DJ-ilor Hardwell şi Tujamo au fost, aşadar, principalele evenimente ale nopţii de vineri – greşit spus noapte, pentru că soarele se ridica deja pe cer când am părăsit stadionul pentru a merge în Sala Polivalentă (scena Galaxy), acolo unde Steve Lawler, un alt veteran al muzicii electronice, ţinea publicul în picioare.

    Ziua a treia a fost, probabil, cea mai aşteptată de sutele de mii de oameni prezenţi la Untold: Armin van Buuren, omul care nu voia să mai coboare de pe scenă cu un an înainte, avea să se întoarcă la Cluj. Am ajuns destul de devreme în complexul din Parcul Central, după-amiază, şi am căutat un hamac pe lângă scenele secundare, unde puteai să auzi mai tot timpul muzică ceva mai liniştită. Pe înserate am luat-o spre Stormkeep, o scenă din apropierea stadionului, unde urmau să mixeze Dr. Kucho (un alt veteran) şi un personaj recunoscut de surprinzător de multă lume: Hodor din Game of Thrones (aparent, actorul e DJ în timpul liber). Continuând turul de complex, am petrecut vreo jumătatate de oră la scena Galaxy – da, erau destul de multe scene – şi ne-am îndreptat către arena centrală. Până la 2 dimineaţa, când era programat Van Buuren, buna dispoziţie a fost asigurată de două nume mai puţin cunoscute: W&W şi TwoLoud, care s-au achitat mai mult decât onorabil de îndatoriri.

    A venit, desigur, şi momentul aşteptat: main event-ul festivalului, setul de trei ore (cel puţin aşa era anunţat) al DJ-ului Armin van Buuren. Pe stadion, o frenezie totală: oameni care dansau de parcă n-ar mai fi ieşit de câţiva ani din casă, zeci de steaguri din toate colţurile lumii fluturate şi un spectacol de lumini uluitor; eram în mijlocul a 50.000 de oameni, mai puţini decât la momentul lui din 2015, pentru că organizatorii au preferat să limiteze accesul, dar atmosfera era incredibilă. Spuneam, deci, că în program era prevăzut un set de „doar“ trei ore – dar vorbim de unul dintre cei mai mari artişti ai muzicii electronice din toate timpurile, drept pentru care concertul început la 2.30 dimineaţa s-a încheiat în jurul orei 7. „Bună seara, România! Ce faci?“ acestea au fost cuvintele rostite în limba română cu care olandezul a salutat fanii de pe Cluj Arena, oferindu-ne apoi un show pe care, cu siguranţă, nu îl vom uita curând. La încheiere mesajul a fost simplu: „Thank You Romania!“, afişat pe toate ecranele de pe stadion.

    Ultima noapte a fost „câştigată“ de Afrojack, un DJ care ştie să lucreze cu publicul. Chiar dacă eram destul de obosiţi după atâtea nopţi nedormite, am aşteptat şi setul unui DJ de doar 20 de ani, Martin Garrix, care a fost urmat de închiderea oficială a festivalului. La 5 dimineaţa, Clujul s-a luminat sub sutele de artificii lansate de pe Cluj Arena. Untold 2016 s-a terminat, aşteptăm ediţia din 2017.

    Într-un interviu de acum câteva luni, Bogdan Buta, directorul festivalului, îmi spunea că scopul lor este să reuşească să se autodepăşească. „Iar asta înseamnă un line-up mai bun, un show mai impresionant şi o poveste mult mai bine conturată. Untold trebuie perceput ca o experienţă completă şi nu doar ca un festival de muzică.“ La final de festival, după patru zile cu puţin somn dar multă distracţie, cred că şi-au atins scopul. Untold devine un brand global şi organizatorii trebuie să se asigure că lucrurile merg în continuare în această direcţie.

  • Untold 2016: cum am petrecut cu 300.000 de oameni

    Când am auzit prima oară de Untold, undeva la începutul lui 2015, m-am gândit la un festival asemănător cu B’estFest sau Summer Well, formate deja cunoscute în România. Ceea ce am descoperit la Cluj jumătate de an mai târziu a fost o surpriză extrem de plăcută: sute de mii de oameni şi o organizare impecabilă. Anul acesta lucrurile au mers şi mai bine: primii cinci DJ din lume au urcat pe scena de 120 de metri din interiorul Cluj Arena şi au atras peste 300.000 de oameni în cele patru zile ale festivalului.

    Ceea ce a impresionat la Untold, pe lângă lista celor care au performat, a fost organizarea. Mi-a plăcut că responsabilii au remediat câteva dintre problemele de anul trecut, aşa cum ar fi căile de acces pe stadion. Anul acesta, organizatorii au înlăturat mai multe rânduri de scaune şi au instalat, în loc, rampe de metal pentru a permite accesul sau ieşirea în siguranţă a spectatorilor.

    Un alt lucru bun, din punctul meu de vedere, a fost limitarea accesului pe acelaşi stadion la concertul DJ‑ului olandez Armin van Buuren, la care anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de participanţi, peste 60.000. Sigur, unii au rămas pe-afară (era să fiu şi eu printre ei), dar atmosfera a fost mult mai degajată şi acesta a fost un lucru bun.

    CE S-A ÎNTÂMPLAT LA UNTOLD

    Recapitulând, Untold a început „tare“: festivalul a fost deschis de Inna, joi după-amiază, dar publicul de la Cluj venise, evident, pentru alt gen de muzică. Au urmat concertele semnate de James Arthur şi Faithless; dacă la artistul britanic lumea nu prea s-a înghesuit, atunci când Insomnia a început să se audă în boxe stadionul Cluj Arena era deja la capacitate maximă. După încă o oră şi jumătate cu surorile de la Nervo au venit două momente de forţă, setul lui Tiesto şi cel al duoului numărul unu în lume, Dimitri Vegas & Like Mike.

    Senzaţia în prima noapte a fost că oamenii îşi intrau uşor-uşor în ritm, pregătindu‑se pentru ceea ce avea să urmeze. Şi nu au fost dezamăgiţi: în cea de-a doua noapte a festivalului de la Cluj, Hardwell şi Tujamo – principalele momente – au electrizat pur şi simplu mulţimea. Înainte ca cei doi să urce pe scenă, însă, am avut parte de una dintre cele mai plăcute surprize: concertul celor de la Scooter, care arată de parcă anii i-ar fi ocolit într‑un mod miraculos. M-am simţit de parcă m-aş fi întors în timp 15 ani şi aş fi apăsat butonul de „play“ de pe casetofon; veţi înţelege, sigur, despre ce vorbesc.

    Seturile DJ-ilor Hardwell şi Tujamo au fost, aşadar, principalele evenimente ale nopţii de vineri – greşit spus noapte, pentru că soarele se ridica deja pe cer când am părăsit stadionul pentru a merge în Sala Polivalentă (scena Galaxy), acolo unde Steve Lawler, un alt veteran al muzicii electronice, ţinea publicul în picioare.

    Ziua a treia a fost, probabil, cea mai aşteptată de sutele de mii de oameni prezenţi la Untold: Armin van Buuren, omul care nu voia să mai coboare de pe scenă cu un an înainte, avea să se întoarcă la Cluj. Am ajuns destul de devreme în complexul din Parcul Central, după-amiază, şi am căutat un hamac pe lângă scenele secundare, unde puteai să auzi mai tot timpul muzică ceva mai liniştită. Pe înserate am luat-o spre Stormkeep, o scenă din apropierea stadionului, unde urmau să mixeze Dr. Kucho (un alt veteran) şi un personaj recunoscut de surprinzător de multă lume: Hodor din Game of Thrones (aparent, actorul e DJ în timpul liber). Continuând turul de complex, am petrecut vreo jumătatate de oră la scena Galaxy – da, erau destul de multe scene – şi ne-am îndreptat către arena centrală. Până la 2 dimineaţa, când era programat Van Buuren, buna dispoziţie a fost asigurată de două nume mai puţin cunoscute: W&W şi TwoLoud, care s-au achitat mai mult decât onorabil de îndatoriri.

    A venit, desigur, şi momentul aşteptat: main event-ul festivalului, setul de trei ore (cel puţin aşa era anunţat) al DJ-ului Armin van Buuren. Pe stadion, o frenezie totală: oameni care dansau de parcă n-ar mai fi ieşit de câţiva ani din casă, zeci de steaguri din toate colţurile lumii fluturate şi un spectacol de lumini uluitor; eram în mijlocul a 50.000 de oameni, mai puţini decât la momentul lui din 2015, pentru că organizatorii au preferat să limiteze accesul, dar atmosfera era incredibilă. Spuneam, deci, că în program era prevăzut un set de „doar“ trei ore – dar vorbim de unul dintre cei mai mari artişti ai muzicii electronice din toate timpurile, drept pentru care concertul început la 2.30 dimineaţa s-a încheiat în jurul orei 7. „Bună seara, România! Ce faci?“ acestea au fost cuvintele rostite în limba română cu care olandezul a salutat fanii de pe Cluj Arena, oferindu-ne apoi un show pe care, cu siguranţă, nu îl vom uita curând. La încheiere mesajul a fost simplu: „Thank You Romania!“, afişat pe toate ecranele de pe stadion.

    Ultima noapte a fost „câştigată“ de Afrojack, un DJ care ştie să lucreze cu publicul. Chiar dacă eram destul de obosiţi după atâtea nopţi nedormite, am aşteptat şi setul unui DJ de doar 20 de ani, Martin Garrix, care a fost urmat de închiderea oficială a festivalului. La 5 dimineaţa, Clujul s-a luminat sub sutele de artificii lansate de pe Cluj Arena. Untold 2016 s-a terminat, aşteptăm ediţia din 2017.

    Într-un interviu de acum câteva luni, Bogdan Buta, directorul festivalului, îmi spunea că scopul lor este să reuşească să se autodepăşească. „Iar asta înseamnă un line-up mai bun, un show mai impresionant şi o poveste mult mai bine conturată. Untold trebuie perceput ca o experienţă completă şi nu doar ca un festival de muzică.“ La final de festival, după patru zile cu puţin somn dar multă distracţie, cred că şi-au atins scopul. Untold devine un brand global şi organizatorii trebuie să se asigure că lucrurile merg în continuare în această direcţie.

  • Ţara unde s-au dat 1210 amenzi de circulaţia în cinci zile din cauza unui joc

    Odată cu lansarea Pokemon Go în Taiwan a crescut vertiginos numărul încălcărilor regulilor în trafic din cauza că foarte mulţi oameni şi-au folosit telefoanele mobile pentru a prinde Pokemoni în timp ce conduceau, informează Reuters

    Autorităţi au dat 1210 de amenzi pentru utilizarea smartphone-ului în trafic în cinci zile de la lansare. Peste 1100 s-au acordat şoferilor pe scutere. Şoferii automobilelor amendaţi au trebuit să plătească 95 de dolari, iar cei de pe scutere doar 32 de dolari, potrivit surselor citate de presa locală.

    “Toţi oamenii îşi folosesc telefoanele să joace joculeţul ăsta nebun” a declarat Yen San-lung, şeful diviziei de trafic a poliţiei din Taipei. “Este foarte uşor să fi distras de la condus când îţi foloseşti telefonul mobil. Poliţia va creşte eforturile de a opri astfel de incidente”, a mai spus el.