BusinessMagazin

Tag: lansare

  • Dragoste in vreme de razboi

    Secondata de Sienna Miller, Knightley interpreteaza in “The Edge of Love”/”Triunghiul dragostei”, in regia lui John Maybury, rolul Verei Philips, o cantareata in a carei viata reapare prima ei dragoste, poetul Dylan Thomas (Matthew Rhys). Seducatorul Dylan incearca s-o recucereasca pe Vera, dar sotia poetului, Caitlin (Miller) vine si strica socotelile tuturor, mai ales prin faptul ca ajunge cea mai buna prietena a presupusei ei rivale.
     
    Impartind aceeasi camera, sorbind indelung din pahare de alcool in pub-uri ce trosnesc din toate incheieturile in timpul deselor bombardamente, Vera, Dylan si Caitlin duc o viata cum nu se poate mai boema, o viata in care saracia si lipsurile nu inseama nimic, caci sunt constante in existenta tuturor.
     
    In “The Edge of Love” totul este o declaratie de razboi adresata tocmai razboiului. Fiecare intonatie, versurile lui Dylan, prea desele pahare de alcool, fiecare fum tras parca dintr-o ultima tigara sunt gesturi disperate, facute pentru a anula amenintarea bombardamentelor si a sirenelor care nu avertizeaza decat ca mai urmeaza sa moara cineva. Fiecare cearta, fiecare strigat de furie si geamat de dragoste sunt gesturi energice, obscene, aruncate in fata razboiului aducator de moarte.
     
    Pe vocea lui Knightley, Maybury monteaza cadre cu ravagiile lungilor ani de lupta, iar vocea lui Rhys, declamand unele dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Thomas, insoteste siruri de soldati si montaje dramatice cu fotografii alb-negru, a caror lipsa de claritate subliniaza ororile conflagratiei. Cu toate acestea, regizorul se tine departe de front, cu putine exceptii, caci “The Edge of Love” foloseste razboiul doar ca fundal tragic pentru o poveste de dragoste atipica, un triunghi care incepe sa scartaie exact in momentul cand ar trebui sa devina patrat. Razboiul lui este unul de dormitor saracacios, iar ofensivele si contraofensivele sunt animate de versurile lui Dylan, dansul lui Caitlin, cantecele Verei. “Dragostea este razboi”, pare sa spuna Maybury inca de la genericul pe care Keira Knightley canta, cu o ghirlanda de flori de hibiscus la gat, despre “saruturi de ramas bun” sub lumina unei “luni albastre din Tahiti”. Ceea ce parea convietuirea perfecta, cu o Vera avertizata de Caitlin sa nu se (re)apropie de Dylan, se cutremura o data cu maritisul primeia cu eroul de razboi William (Cillian Murphy). Acesta nu intelege setea de viata care-i face pe cei trei sa duca o existenta simbiotica perfecta, iar gelozia lui, care pune in balanta ororile de pe front cu poezelele licentioase ale lui Dylan, va duce la o escaladare a conflictului dintre cei doi barbati.
     
    Principalul atu al filmului lui John Maybury este, fara urma de indoiala, atmosfera. Daca in general filmele britanice de razboi fac economie la capitolul scenografie, regizorul si-a permis sa reinvie acea parte a societatii din vremea razboiului in stare sa danseze pana la epuizare in suieratul bombelor si-n norii grosi de praf imprastiati de imobilele cazute. Toalete incropite din materiale pretioase, palarii cu pene, culori calde si ritmuri de jazz anima povestea de dragoste dintre Vera, Dylan, Caitlin si William, iar vocea cristalina a Keirei Knightley, surprinzator de melodioasa, se potriveste perfect pe melodiile compuse de Angelo Badalamenti. Dupa ce o auzi pe Knightley, care da semne ca se specializeaza in roluri de epoca (actiunea a doar doua dintre ultimele ei zece filme se petrece in zilele noastre, “Domino” si “Love Actually”), incepi sa ai incredere in noul ei proiect, un remake al celebrului muzical “My Fair Lady”, in care actrita britanica ar putea relua rolul lui Audrey Hepburn, alaturi de Daniel Day Lewis.
     
    Desi actorii sunt excelenti, iar la capitolul tehnic Maybury nu se putea descurca mai bine, “The Edge of Love” este o idee prea lung si prea lent ca sa te prinda. Fragila Knightley si exuberanta Miller nu reusesc sa te faca sa nu te uiti la ceas, iar carismaticul Rhys si calmul Murphy parca nu se ridica la inaltimea partenerelor lor. Scenariului scris de mama lui Knightley, Sharman Macdonald, ii lipseste energia, astfel incat incepi sa astepti un deznodamant violent, care sa compenseze inertia si lentoarea scenelor, vaduvite si de stralucirea Londrei atacate de nemti, odata ce Vera, Caitlin si Dylan decid sa se retraga in Tara Galilor, mult mai ferita de distrugerile razboiului. Categoric mai bun decat “Ducesa”, in care Keira Knightley se multumeste sa poarte fel de fel de toalete somptuoase, “Triunghiul dragostei” este considerat un film biografic, dar fanii poetului n-ar trebui sa se astepte ca Dylan Thomas sa fie prea prezent in cadrele luminoase ale lui Maybury. 

  • GM inlocuieste Lacetti cu Cruze

    GM a dat publicitatii si primele fotografii ale masinii in cadrul unui ceremonii la complexul din Lordstown.

    Chevrolet Cruze, care a fost proiectata de o echipa de ingineri si designeri din intreaga lume, va fi lansata in Europa si Asia anul viitor, urmand sa fie si fabricata in aceste regiuni. Lansarea oficiala va avea loc la Salonul Auto de la Paris in octombrie, iar in prima jumatate a anului urmator ar trebui sa ajunga si in Romania.

    Masina, care va inlocui Chevrolet Lacetti, va avea circa 4,60 metri lungime si ofera spatiu pentru cinci pasageri. Cruze va fi disponibila in Europa cu doua motoare pe benzina: 1,6 litri 112 CP, 1,8 litri 140 CP si un turbodiesel de 2 litri 150 CP. Va fi disponibila optional si transmisia automata.

    "Tinta noastra pentru Chevrolet Cruze este sa conduca in economia combustibilului, intr-un segment de masini foarte competitiv", a declarat Rick Wagoner, pentru The Wall Street Journal.

    Cruze va concura cu masini din clasa compacta ca Honda Civic, Toyota Corolla si Ford Focus.

    Anul trecut in Romania s-au vandut peste 13.000 de masini Chevrolet. Aveo a fost cel mai vandut model, cu peste 8.200 de clienti, urmat de Spark cu circa 3.300. Lacetti a fost ales de peste 900 de clienti.

     

  • Orange va vinde iPhone la preturi variind intre 179 şi 489 euro

    Orange este singurul operator care aduce oficial pe piata romaneasca versiunea 3G a terminalului iPhone.

     

    Cititi mai multe, pe www.mediafax.ro
     

  • Vine toamna, bine-mi pare




    Nu mai putin de sase filme romanesti vor poposi in aceasta toamna in cinematografe, dar, din nefericire, putine dintre acestea fac cinste industriei noastre. Daca anul trecut cele doua varfuri de sulita “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” si “California Dreamin’” se infigeau la fix in palmaresul festivalului de film de la Cannes, coada se faramita trist sub verdictele jurnalistilor si-ale publicului deopotriva. In 2007, sapte lungmetraje s-au lansat pe ecrane, iar numarul filmelor produse si terminate in 2008 este aproape dublu.








     

    Varful de pluton al toamnei (cel putin din punct de vedere calendaristic) este debutul in lungmetraj al lui Adrian Sitaru, “Pescuit sportiv”. Dupa ce a castigat un Leopard de Aur la Locarno cu scurtmetrajul “Valuri”, Sitaru isi prezinta lungmetrajul in premiera internationala in programul Giornate degli Autori al Festivalului de Film de la Venetia, iar pe 12 septembrie are programata premiera in Romania. Cu Adrian Titieni, Ioana Flora si Maria Dinulescu in rolurile principale, “Pescuit sportiv” isi propune sa investigheze teme prezente si in “Valuri”, responsabilitatea si nevinovatia. Un cuplu (Titieni, Flora), in drum spre un lac pentru un picnic la iarba verde, da cu masina peste o prostituata (Dinulescu). Initial, cei doi vor sa abandoneze femeia inconstienta, camufland-o cu crengi. Cand aceasta se trezeste, incepe un complicat joc de flirturi si mici santaje, in care cele trei personaje fac dese rocade, ceea ce arata inca o data apetenta lui Sitaru pentru subtilitate si spus-cititul printre randuri.

     

    Pe 19 septembrie ii vine randul lui “Boogie”. Categoric cel mai bun film romanesc al anului, revenirea lui Radu Muntean la actorul din “Furia”, Dragos Bucur, si la dialogurile excelente caracte­ristice trio-ului de scenaristi Radu Muntean-Razvan Radulescu-Alexandru Baciu. Interpretarile excelente si replicile brici sunt principalele atuuri ale lui “Boogie”, in care regizorul surprinde fericit deruta personajelor, ajunse la “30 si ceva” (primul titlu al filmului) de ani, acum victime ale unui adevarat sistem de cenzuri si autocenzuri, compromisuri si refuzuri. Tot cuplul (Anamaria Marinca, Dragos Bucur) este celula de baza a acestui film.

     

     “Weekend cu mama”, ultimul film al lui Stere Gulea, se lanseaza pe 3 octombrie. Cu Adela Popescu in rolul unei adolescente dependente de droguri, productia MediaPro Pictures se bazeaza pe potentialul dramatic al acestei povesti de familie (disfunctionala). Luiza (Medeea Marinescu) a plecat in Spania in urma cu 16 ani, lasandu-si fetita, pe Cristina (Popescu), in grija rudelor. Revenita acasa, femeia descopera consecintele gestului ei: Cristina a fugit de acasa, e dependenta de droguri si are o fetita de doi ani pe care a parasit-o in grija unei fundatii. Macinata de vinovatie, Luiza incearca sa rezolve criza si sa-si recastige familia. Fara a fi vazut filmul, este greu sa ne dam seama cat de bun este “Weekend cu mama”, asa ca va trebui sa asteptam inceputul lunii octombrie.

     

    “Nunta muta” are toate sansele sa fie cel mai asteptat film romanesc al anului. Regizat de debutantul (cel putin in materie de cinema) Horatiu Malaele, “Nunta” are cel mai interesant subiect: nunta unor tineri (Alexandru Potocean, Meda Victor) obligata sa se desfasoare pe muteste, dupa ce la moartea lui Stalin se instaureaza doliu national si toate “distractiile” sunt interzise. La proiectia de la TIFF s-a ras mult, din inima, dar este destul de greu sa treci peste nefirescul interpretarilor si peste ingrosarile nesigure ale lui Malaele. Amalgam dezordonat de stiluri, “Nunta muta” arata in schimb excelent, este adesea amuzant, iar tragismul povestii (inspirate din realitate) ar putea fi inca un atu pentru atragerea publicului. Premiera este programata pentru 24 octombrie.

     

    “Intalniri incrucisate” inchide plutonul, cu premiera programata pe 21 noiembrie. Debutul Ancai Damian, desi nu total ratat, a provocat adesea rasul la proiectia de la TIFF. Triptic penitenciar, filmul este format din trei momente “incrucisate” in stilul “Babel” sau “Amores Perros”. Detinuti, directori de inchisoare, gardieni si prezentatori de radio sunt protagonistii acestui film foarte inegal, cu momente bune, dar si momente neverosimile, “burta” cea mai mare fiind o interminabila discutie in limba engleza dintre directoarea unei inchisori (Oxana Moravec) si un finlandez. Salvat intrucatva de finalul puternic, filmul lui Damian trebuia sa fie initial un scurtmetraj. Din pacate nu a ramas asa… Ce putem spune despre succesul de casa al acestor filme? O cifra de 20.000 de spectatori ar fi cat se poate de onorabila pentru “Nunta”, dat fiind faptul ca genul de umor al lui Horatiu Malaele si interpretarile exagerate ale actorilor s-ar putea sa nu impresioneze publicul. “Boogie” si “Pescuit sportiv” vor fi apreciate mai mult de critici, in timp ce publicul, chiar daca va aprecia improvizatiile Mariei Dinulescu in rolul prostituatei din “Pescuit”, va gasi cu siguranta prea subtile mizele lui Muntean si Sitaru. “Weekend cu mama” ar putea castiga de pe urma promovarii, dar publicul nostru escapist nu prea se va lasa convins de aceasta drama. Cat despre “Intalniri incrucisate”, acesta functioneaza mai degraba ca o comedie (involuntara) si, oricat de bine promovat, va fi sabotat de cinefilii care-si vor avertiza prietenii sa se tina departe de sala de cinema.

     

    Daca in Romania se vorbeste de zeci de mii de spectatori, in Franta, de exemplu, in cazul multora dintre filmele frantuzesti unitatea de masura este mai degraba milionul. Ultimul mare hit al francezilor este “Bienvenue chez le Ch’tis”, o comedie absolut dementa care a batut mai toate recordurile de incasari – 20 de milioane de spectatori (la o populatie de aproximativ 60 de milioane) si incasari de aproape 200 de milioane de dolari doar in Franta. Pentru Romania, cifrele par neverosimile. Dar nu trebuie decat sa ne gandim si sa visam: 400.000 de francezi au vazut “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in timp ce numai 76.000 de romani au tinut sa vada filmul in cinematografe.

     

  • Dacia ia in calcul Loganul cu cutie automata

    Mai multe amanunte, pe www.mediafax.ro

  • Ferarri devine ecologic

    Pana in 2012, emisiile de dioxid de carbon ale automobilelor Ferrari vor scadea cu 40% fata de nivelul actual, pentru atingerea acestui obiectiv fiind utilizate materiale mai usoare la constructia masinilor, ceea ce ar conduce in mod direct la un consum mai redus de carburant si la emisii mai scazute.

     

    Cititi mai multe, pe www.mediafax.ro
     

  • Timur, agentul haosului








    A inceput cu “Rondul de noapte”. Unul dintre foarte putinele filme rusesti aduse in Romania, “Rondul” lui Bekmambetov nu a avut cine stie ce spectatori (doar 5.775, conform datelor Cinemagia), dar dovedea foarte clar ca nu e nevoie de zeci de milioane de dolari ca sa faci efecte speciale inteligente. Cu un captivant subiect despre Bine si Rau, tinute in echilibru intr-o stralucitoare Moscova populata de vampiri si vrajitoare, “Rondul de noapte” a batut toate recordurile de inca­sari din Rusia, iar portile Hollywoodului i s-au deschis lui Bekmambetov, primit ca un “razboinic al luminii”. Daca regizorul rus de origine kazaha reusea sa faca “Rondul de noapte” cu un buget de patru milioane de dolari, pentru “Wanted” a primit peste 60, prin urmare asteptati-va la scene hiper-spectaculoase. Dar, odata cu ochiul sau atent la detaliile in stare sa te lase mut de uimire, Bekmambetov a venit si cu o viziune slava, cat se poate de originala cu privire la lumea supereroilor de origine americana.




    Protagonistul este Wesley Gibson (James McAvoy), un contabil tinut sub papucul iubitei acasa si victima a capsatorului sefei la serviciu (vedeti voi ce si cum). Intalnirea cu Fox (Angelina Jolie) ii va schimba visatorului Wesley toata viata: baiatul afla ca este fiul unui asasin angajat de o misterioasa organizatie, Fratia, sa mentina echilibrul lumii, lichidand elementele haotice. Tatal lui Wesley tocmai a fost ucis, iar Fratia, condusa de Sloan (Morgan Freeman), apeleaza la pusti pentru ca acesta este singurul care ar putea sa-i ia locul tatalui sau si, cu puterile de care habar n-are, sa-l ucida la randul sau pe asasinul acestuia.

    Pare complicat? Asa si este, pentru ca Bekmambetov introduce in poveste, ca si in cele doua “Ronduri” ale sale, un dispozitiv fabulos, menit sa intruchipeze forta destinului: un razboi de tesut ale carui ite si urzeala permit Fratiei sa localizeze “agentii haosului” (daca ati citit frumosul roman SF al lui Norman Spinrad) si sa-i lichideze inainte ca actiunile lor sa anuleze echilibrul lumii. Astfel, avem un element supranatural la fel de interesant ca si celebra Creta a destinului din “Rondul de zi”, in jurul caruia Fox, Sloan, McAvoy si celelalte personaje isi dau silinta, ajutati de puterile lor speciale, sa fie unelte cat mai bune ale aceluiasi capricios destin.

    Ca si tizul sau Timur (“de fier”) Lenk, care a cucerit (a se citi “distrus”) mare parte din Asia, Bekmambetov isi face si el de cap in Chicago (de fapt Praga), distrugand cam tot ce-i iese in cale, intr-un film foarte violent, al carui rating CNC penduleaza, la ora scrierii acestui articol, intre “nerecomandat sub 15 ani” si “interzis minorilor” (alegerea ultimului semnaland un oarecare exces de zel al membrilor comisiei CNC).

    Oricum, este laudabila “inconstienta” studiourilor Universal, care au respins din start edulcorarea benzilor desenate ale lui Mark Millar: tot sangele din violenta serie de benzi desenate a fost transpus picatura cu picatura pe marele ecran, Bekmambetov facand astfel diferenta fata de “Hancock”, filmul lui Peter Berg, cu un supererou la fel de atipic, interpretat de Will Smith. Daca Berg a fost de acord sa-si cioparteasca de doua ori filmul pentru a primi ratingul PG-13 (un fel de “numai cu acordul parintilor pentru copiii sub 13 ani”), Bekmambetov n-a avut parte de nicio presiune din acest punct de vedere, iar “Wanted” a iesit un film de actiune onest si puternic, in care, hm, un glonte isi face drum prin capul unui nefericit cu ravagiile, ca sa zicem asa, de rigoare, imprastiate pe tot ecranul.

    Intreaga mitologie creata in jurul Razboiului destinului (vezi ursitoarele din mitologia greaca), complicatele relatii dintre personaje, incursiunile lui Bekmambetov in folclorul slav si efectele speciale create la Moscova dau un parfum extrem de proaspat lui “Wanted”, care iese in evidenta in lunga serie de filme cu supereroi din aceasta vara, ingreunandu-i foarte mult drumul lui Batman catre titlul de cel mai profitabil supererou al verii.

    Pana la urma se naste intrebarea: este “Wanted” sau nu un film cu supereroi? Super-abilitatile lui Wesley, Fox si ceilalti se aseamana mai degraba cu cele ale unor soldati ultra-antrenati decat cu cele ale lui de-alde Spider-Man si Superman. Costumele speciale lipsesc cu desavarsire din film, iar pregnanta lupta dintre Bine si Rau, subliniata pana la plictis de aventurile supereroilor “obisnuiti”, lipseste si ea, in “Wanted” protagonistul fiind manat mai degraba de dorinta razbunarii decat de cea a salvarii lumii. Aici este o alta diferenta fata de “Hancock” (un alt film obligatoriu de vazut, daca nu pentru ceea ce este, macar pentru ce ar fi putut fi), in care supereroul cade victima malaxorului hollywoodian, acel condamnabil sistem care favorizeaza standardizarea (si deci profitabilitatea) in detrimentul originalitatii.




  • Logan Sport se lanseaza in 2009

    "Anul viitor vom introduce pe Logan Sedan motorizarea de pe Renault Twingo Sport. Pe langa aceasta, Logan va avea si cateva modificari tehnice si de design, care sa evidentieze trasaturile sportive ale modelului", a spus Albertus, cu ocazia primului drive-test organizat de Dacia pentru modelul Sandero, eveniment desfasurat in Croatia.

    Mai multe amanunte, pe www.mediafax.ro

  • Cardul cu senzori

    La fel ca turcii, romanii se dovedesc a fi avizi atunci cand vine vorba de a cumpara (orice) tehnologii de ultima ora, spune Tolga Iskir, senior vice-president al Garanti Payment Systems (entitate detinuta de Garanti Bank Turcia, care administreaza businessul de carduri), intr-un interviu acordat in exclusivitate BUSINESS Magazin. Acesta este, de altfel, si motivul principal pentru care turcii de la Garanti Bank (o banca de altfel destul de mica pe piata romaneasca) se pregatesc acum sa lanseze primul card “contactless”, ce incorporeaza o mica antena si permite utilizatorilor sa faca rapid plati de mica valoare, prin simpla apropiere de terminalul de citire.

    La restaurant, la teatru sau la cinematograf, aceasta tehnologie permite clientilor sa plateasca fara a mai da cardul din mana, a mai tasta codul de securitate sau a semna vreo chitanta. In Turcia, acolo unde Garanti Bank a lansat cardurile Pay Pass in urma cu doi ani, in premiera in Europa, sunt in prezent circa 200.000 de utilizatori, “cu precadere tineri, o categorie de clienti spre care ne vom indrepta atentia si in Romania”, cum spune Iskir. Ca o extensie a acestui card, bancherii turci au fost si primii europeni ce au lansat, in cursul anului trecut, primul ceas echipat cu tehnologia contactless MasterCard PayPass – pe care consumatorii trebuie doar sa il treaca prin fata cititorului de card, in acelasi fel cum ar face cu un card de credit, pentru a fi naliza o tranzactie.

    Pentru platile mai mici de 15 euro nu se mai solicita codul PIN si nici semnarea chitantei – “si in acest fel tranzactiile sunt mult mai expeditive”. Pentru reusita unui astfel de program insa, adauga vicepresedintele Garanti Payment Systems, “cel mai important este sa reusesti sa atragi comerciantii potriviti” – respectiv pe acei comercianti unde viteza de derulare a tranzactiei este foarte importanta. In Turcia, banca a instalat cititoare Pay Pass in magazine cum sunt fast food-ul Burger King, cafenelele Starbucks, cinematografele Cinebonus, aeroportul Atatürk sau compania de ferryboat-uri din Istanbul.

    In Romania, unde banca planuieste sa lanseze astfel de carduri “cel mai tarziu pana in primavara anului viitor”, exista deja mai multe locuri unde astfel de cititoare ar putea fi instalate imediat, potrivit lui Iskir. “Nu vrem sa ratam sa aducem primii aceasta tehnologie in Romania”, adauga el, increzator ca, desi investitia este destul de ridicata pentru banca, nu e “nici un dubiu ca romanii vor gusta aceasta modalitate de a-si face platile”. Pentru clienti, costul unui astfel de card este in Turcia cam cu 2 euro mai ridicat decat al unui card obisnuit, insa pe piata romaneasca, cel putin intr-o prima faza, el ar putea fi oferit gratuit actualilor clienti de card de credit. “E o decizie de marketing, pe care trebuie inca sa o mai analizam”, spune bancherul turc, dar cele cateva zeci de mii de carduri de credit pe care le are Garanti Bank in Romania “nu ar fi un cost atat de mare de suportat pentru noi”.

    In Romania, Garanti Bank a intrat tarziu in segmentul de retail, timp de aproape zece ani avand servicii exclusiv pentru marile companii. In prezent, dupa ce in toamna anului trecut a decis sa atace si piata clientilor persoane fi zice, banca are in jur de 40 de sucursale, dar in urmatorii doi ani ar trebui sa ajunga la 150 de puncte de lucru, potrivit bancherului turc. Lansarea businessului de retail si-a facut aproape imediat simtite efectele: la fi nele primului trimestru din 2008, banca anunta o crestere de 50% a activelor administrate, pana la 327 de milioane de euro.

    Sucursala a GarantiBank International N.V., cu sediul in Olanda (detinuta de Garanti Turcia), banca romaneasca va trece curand si prin alte transformari. In 2005, General Electric Consumer Finance (GECF), una dintre cele sase companii specializate din cadrul General Electric (GE) si grupul Dogus, unul dintre cele mai mari conglomerate din Turcia, au semnat un contract in urma caruia fi ecare detine 25,5% din actiunile GarantiBank. La finele lui 2007 GE Money a transferat 49,9% din actiunile celor trei companii detinute in Romania catre Dogus Group. In curand, spune Iskir, Garanti Bank va solicita si o licenta bancara in Romania (urmand sa functioneze ca o fi liala locala a grupului) “si vom fuziona aceste businessuri sub aceeasi umbrela”. Deocamdata, cele trei companii detinute de GE Money vor trece printr-un proces de rebranding, potrivit planurilor anuntate de compania americana. “E greu de spus care va fi brandul final”, comenteaza bancherul turc; “va fi o decizie de marketing, care se va lua insa mai tarziu, in urmatorii ani”.

    Revenind insa la prezent, principala arma cu care turcii de la Garanti Bank dau lupta pentru clientul roman este un card de credit mai special, care a avut succes in Turcia, dar este inca la inceput aici. In noiembrie anul trecut au lansat in Romania primul card de credit multibrand cu cip, un instrument cu care clientii obtin bonusuri intre 1% si 2% pentru fi ecare tranzactie efectuata la comerciantii inclusi in acest program de parteneriate. Cu bonusurile colectate intr-o perioada de 12 luni, posesorii cardului pot mai apoi sa cumpere gratuit in oricare magazin din reteaua de parteneri. “Programul este abia la inceput, atat din punctul de vedere al retelei de parteneri, cat si al vanzarii”, spune vicepresedintele Garanti.

    De la lansare si pana in prezent au fost emise in jur de 10.000 de astfel de carduri, adauga el, insa in termen de trei ani numarul lor ar trebui sa ajunga la 500.000. Pe ce se bazeaza in aceste planuri? Pe doua lucruri, explica Tolga Iskir. In primul rand, anticipeaza el, “piata cardurilor se va schimba profund in Romania in urmatorii 2-3 ani”, in conditiile in care programele tot mai tentante lansate de banci in materie de carduri (oferind tot mai multe tipuri de benefi cii, pe langa functiile clasice) ii vor face pe romani sa adopte cu mai mare larghete cardul de credit, in defavoarea celui de debit.

    Pentru a da doar cateva exemple, in toamna anului trecut Raiffeisen Bank anunta ca are in portofoliu 230.000 de carduri de credit, Credit Europe – 170.000 de carduri de credit active, iar la inceputul acestui an BCR anunta in jur de 180.000. Al doilea argument pe care il aduce in discutie Iskir se refera la evolutia cardului in Turcia: pana in prezent au fost emise 5 milioane de asemenea carduri (dintr-un total de 11,4 milioane), in conditiile in care banca are un total de 6,2 milioane de clienti.

    In programul de bonusuri sunt incluse peste 1.200 de mari magazine, de unde clientii pot acumula bonusuri atunci cand platesc cu cardul si in care le pot ulterior cheltui. Potrivit lui Iskir, un consumator mediu efectueaza anual 67 de operatiuni cu cardul Bonus si cheltuie lunar in jur de 400 de dolari. In aceste conditii, fi ecare posesor de Bonus Card colecteaza anual, in Turcia, intre 50 si 100 de dolari bonus. Reusita programului i-a facut pe turci sa extinda gama de produse sub acest brand, lansand ulterior si carduri premium, preplatite, pentru studenti si pentru oameni de afaceri.

    Din 2003 au inceput sa licentieze si alte banci locale pentru a se putea folosi de programul lor de bonusuri; pana in prezent au fost incheiate trei astfel de parteneriate (cu Denizbank, fi liala turca a belgienilor de la Dexia, cu TEB, detinuta de BNP Paribas si cu o banca locala, Sekerbank). In total, aceste parteneriate au mai adus circa un milion de noi carduri in programul Bonus Card, ceea ce a sporit puterea de negociere a bancii cu comerciantii. “In Romania nu suntem insa nici pe departe acolo unde ne dorim”, spune Iskir, explicand ca pentru moment nici infrastructura de vanzari a bancii nu este sufi cient de dezvoltata pentru a putea genera o crestere accelerata. “Dar lucrurile se schimba rapid, asa cum se schimba si intreaga piata”, adauga bancherul turc, care a facut tarte si din echipa ce a pregatit terenul pentru aceasta lansare in Romania.

  • Si totusi se lanseaza

    “Poate ca luna mai a fost cam ultima pana in septembrie pentru lansarea unui proiect care sa aiba succes, pentru ca vine Campionatul European de Fotbal, vine vara, cand interesul este mai scazut”, spune Romeo Cazanescu, directorul Conarg Real Estate, companie care a finalizat ansamblul Quadra Place din Bucuresti si care dezvolta in prezent ansamblul Rasarit de Soare.

    Acest cel mai recent proiect al Conarg a fost lansat in primavara, aproximativ jumatate din cele aproximativ 1.000 de apartamente ale ansamblului fiind vandute in prima luna de la lansare. Perioada inceputului de an, caracterizata de un “blocaj al tranzactiilor”, dupa cum o descria recent Ionut Bordei, directorul departamentului rezidential al companiei de consultanta imobiliara CBRE Eurisko, pare sa nu fi paralizat deci planurile dezvoltatorilor, care au continuat sa isi lanseze proiectele in ciuda “starii de asteptare a cumparatorilor”.

    Dezvoltatorii imobiliari spun ca nu au luat in calcul amanarea lansarilor pana la toamna sau pana la calmarea pietei afectate de criza financiara internationala. “Eu nu cred ca cineva care are creditul deja aprobat va alege sa astepte cateva luni si sa stea in continuare cu mama sau cu soacra doar fiindca spune Dinu Patriciu ca va pica piata”, sustine omul de afaceri George Padure, referindu-se la declaratiile de acum cateva luni ale oficialului Rompetrol, potrivit carora e de asteptat un recul al pietei imobiliare din cauza crizei internationale si a supraincalzirii in materie de preturi. Padure a lansat proiectul Sigma Residence & Gardens, un ansamblu rezidential cu 1.500 de apartamente in Capitala, si spune ca se bazeaza si pe experienta anterioara, adica pe ansamblul Metropolis, ale carui 273 de apartamente s-au vandut in perioada martie-octombrie 2007, “prima luna de vanzari ale Sigma Residence & Gardens decurgand bine”.

    Reprezentantii companiilor de consultanta imobiliara spun ca nu au recomandat amanarea lansarii unui proiect rezidential, in ciuda conditiilor neprielnice din primele luni ale anului. “Lansarea proiectelor sau inceperea vanzarilor sunt strict legate de obtinerea autorizatiilor si de viteza cu care partenerii dezvoltatorilor pot livra in timp util serviciile de care acestia au nevoie pentru a incepe promovarea proiectului”, sustine Simina Istrate, senior residential consultant in cadrul Colliers International. Dupa parerea ei, un proiect cu o amplasare buna si dezvoltat de o companie puternica nu va fi afectat de reducerea cererii in ultimele luni, amintind ca numai in acest an au fost lansate sase proiecte al caror agent exclusiv este Colliers, comparativ cu unul singur in perioada similara a anului trecut.

    Un studiu al companiei imobiliare arata ca pe intreg parcursul anului trecut au fost lansate 18 ansambluri rezidentiale in Bucuresti, cu mai mult de 200 de locuinte, comparativ cu 17 proiecte in urma cu doi ani. In primele luni ale acestui an, pe langa cele doua ansambluri mentionate mai sus au fost aduse pe piata alte cateva proiecte de dimensiuni mari, printre care Sunset Residences (peste 2.100 de apartamente) dezvoltat de catre grupul maghiar Ablon, Confort City (1.580 de apartamente) – proiectul fratilor Negoita, Lacul Morii (420 de apartamente) sau Global City Residential (381 de apartamente in prima faza).

    “Toamna se lanseaza foarte multe proiecte rezidentiale, motiv pentru care nu ne-am gandit la amanarea lansarii proiectului pentru aceasta perioada”, spune Belen Rodriguez, marketing manager al CP Grupo. Dezvoltatorul spaniol a lansat recent primul sau proiect de aici, Lakeland Residence din Bucuresti, care va presupune o investitie de 25 de milioane de euro pentru construirea a 144 de apartamente. Rodriguez considera ca vara reprezinta o perioada buna pentru lansarea unui ansamblu rezidential, potentialii clienti fiind mai relaxati si putand sa analizeze mai bine ofertele existente pe piata.

    Inceputul verii reprezinta si perioada aleasa de dezvoltatorul proiectului Green Lake (637 de locuinte), Quality Living Developers Romania, care va lansa in perioada urmatoare un nou proiect rezidential – Waterfront. Tot in urmatoarea perioada ar urma sa fie lansate cateva proiecte ale Adama, a caror constructie a si inceput, potrivit oficialilor, care adauga ca perioada lansarii nu a fost determinata de conditiile din piata, ci de “construirea unui nou brand care sa inglobeze toate proiectele companiei”.

    Organizatorii targului de apartamente Condominium spun insa ca ritmul de lansare a proiectelor rezidentiale a incetinit in acest an comparativ cu anul precedent, o explicatie fiind imputinarea terenurilor foarte bune pentru dezvoltari imobiliare. “Insa daca cineva obtine toate creditele si avizele, nu va sta cu terenul degeaba, va incepe investitia indiferent de perioada”, spune Felicia Iordache, unul din organizatorii targului, care se bazeaza, ca si consultantii imobiliari, pe cererea mare de locuinte din Bucuresti si din restul tarii.

    Ionut Bordei de la CBRE Eurisko insista, la randul lui, ca ramane calm fata de scaderea numarului de tranzactii pentru ca “este vorba de un blocaj artificial, atat timp cat clienti exista”. Dupa el, daca nu vor mai exista cumparatori o perioada lunga de timp, doi-trei ani – “sa nu se vanda nimic, nu sa se vanda mai putin” – abia in acel moment se va putea vorbi de o criza in adevaratul sens al cuvantului “si nu se va mai construi nimic”.

    In tot cazul, unii consultanti considera ca toamna care urmeaza va fi o perioada mult mai buna decat cea actuala pentru noile proiecte rezidentiale, sezonul de primavara fiind aproape incheiat. “Sunt sanse reduse sa avem noutati pentru perioada imediat urmatoare, desi urmeaza sa obtinem avizele. Vom lansa insa cu siguranta inca doua noi proiecte pana la finalul acestui an, probabil la toamna”, afirma directorul Conarg Real Estate.