BusinessMagazin

Tag: criza

  • Inceput ratat pentru Bursa

    Nimeni nu se astepta la inceputul anului ca situatia de pe Bursa sa se linisteasca dintr-o data, iar criza financiara sa devina o amintire, insa debutul de an a fost chiar mai prost decat cele mai pesimiste asteptari ale analistilor. Pierderile de zeci de miliarde de euro ale bancilor americane si europene si rezultatele slabe ale politicilor guvernamentale anticriza au aruncat din nou pietele financiare ale lumii in haos, iar Bursa de la Bucuresti a fost din nou printre cele mai lovite.

    Stirile interne negative, cum ar fi incapacitatea Guvernului de a prezenta un buget final pentru 2009, care sa cuprinda si un plan anticriza concret si deprecierea monedei nationale au amplificat scaderile bursiere, iar, peste toate acestea, a mai venit si suspendarea activitatii Broker Cluj, una dintre cele mai mari societati de brokeraj, in urma unei fraude la una dintre agentiile firmei.

    In acest context, indicele BET, al celor mai importante zece companii listate, a pierdut circa 22% in ianuarie, fiind tras in jos mai ales de actiunile bancare, in timp ce indicele SIF-urilor, BET-FI, a inregistrat o scadere similara. Pierderile sunt apropiate ca valoare de cele din ianuarie 2008, insa contextul de piata este mai nefavorabil.

    “Probabil ca este cel mai prost inceput de an din istoria moderna a Bursei”, spune Razvan Pasol, presedintele societatii de brokeraj Intercapital Invest. El sustine insa ca situatia de pe Bursa de la Bucuresti nu este cu nimic diferita de cea de pe pietele internationale. “Nu trebuie sa privim situatia de la noi izolata de contextul international.

    Si pe piata americana au fost in ultima perioada scaderi foarte mari, companii financiare cu probleme, fraude, investitori nemultumiti si autoritati care incearca fara succes sa gaseasca solutii. Ceea ce se intampla la noi este similar cu ceea ce se intampla pe alte piete, desigur, la o alta scara”, explica Pasol.

    Majoritatea brokerilor vorbesc in aceasta perioada de lipsa de incredere a investitorilor, in conditiile in care criza financiara s-a transformat intr-o criza economica, iar finalul este inca incert si indepartat. Principalul motiv de ingrijorare pentru brokeri este valoarea tranzactiilor de pe Bursa, care a scazut dramatic in ultimele luni.

    Astfel, daca la jumatatea anului trecut se tranzactionau si peste 10 milioane de euro pe zi, in prezent rulajele mai trec cu greu de 3 milioane de euro. Valorile mai mici sunt justificate in primul rand de scaderea preturilor actiunilor, dar si numarul investitorilor s-a redus drastic.

    Daca in ianuarie 2008 existau circa 14.000 de cumparatori pe Bursa, iar in iunie – circa 8.000, in ultima luna a anului trecut numarul investitorilor a ajuns la 4.000, iar situatia nu pare sa fie mai buna nici in ianuarie. Investitorii isi pun tot mai mult problema oportunitatii investitiilor la Bursa, in conditiile in care companiile listate anunta perspective proaste pentru 2009 si nu mai au bani pentru distribuirea de dividende, iar, pe de alta parte, bancile ii imbie cu dobanzi de 16% pe an.

    Saptamana trecuta, Petrom, cea mai mare companie romaneasca listata la Bursa, a anuntat ca ar putea reduce nivelul dividendelor distribuite actionarilor din profitul pe 2007, in conditiile in care compania are nevoie de lichiditati pentru finantarea planului de investitii de 1,5 miliarde de euro pentru 2009. Petrom a fost in ultimii trei ani cel mai mare platitor de dividende din Romania.

    Actiunile Petrom au scazut cu circa 9% de la inceputul anului. SIF-urile, care au distribuit dividende in crestere in fiecare an de la listarea pe Bursa, ar putea fi nevoite la randul lor sa reduca nivelul dividendelor, in conditiile in care au inregistrat scaderi semnificative ale lichiditatilor.

    Reprezentantii SIF Oltenia (SIF5) au anuntat deja ca iau in calcul reducerea dividendelor, in conditiile in care societatea mai avea in conturi circa 2 milioane de euro la sfarsitul anului trecut. Lichiditatile SIF-urilor depind foarte mult de dividendele pe care le incaseaza in fiecare an de la BCR si BRD, care ar putea scadea, de asemenea, in conditiile in care si bancile fac eforturi disperate sa atraga lichiditati de la populatie si se imprumuta de la Banca Nationala.

    In aceste conditii, rezultatele financiare pe 2008, pe care companiile listate urmeaza sa le publice in urmatoarea luna, sunt mai putin importante, iar profiturile record au o valoare mai mica in ochii investitorilor daca nu sunt dublate si de lichiditati in conturile companiilor. Indicele SIF-urilor, BET-FI, a pierdut peste 22% de la inceputul anului, in timp ce actiunile BRD au scazut cu 28%.

    Putinii investitori care mai rezista in acest moment pe piata pot beneficia de oportunitati bune de investitii, spun brokerii, in conditiile in care exista si companii care vor face fata cu bine crizei. “Activitate economica va exista in continuare si unii vor castiga in urma crizei. Acum sunt oportunitati pentru cei cu nervii tari si pentru cei cu un orizont mai lung de investitii.

    Pe de alta parte, sunt si presiuni din partea bancilor, care ofera dobanzi mari si i-ar putea convinge pe unii investitori sa paraseasca Bursa”, spune Adrian Manaila, presedintele societatii de brokeraj Eldainvest din Galati. El crede insa ca scandalurile in care sunt implicate unele societati de brokeraj au un impact negativ asupra increderii investitorilor in piata de capital.

    “Consecintele acestor scandaluri sunt dramatice, dar asta nu inseamna ca nu erau de asteptat. De prin noiembrie, de cand s-au accentuat scaderile, ne-am gandit ca unele societati de brokeraj vor avea probleme. Asa se intampla in perioade de criza”, spune Manaila, care este si membru in Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti.

    Problemele cu care se confrunta societatile de brokeraj s-au accentuat in ultimele luni din cauza scaderii dramatice a valorii tranzactiilor de pe Bursa. In plus, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care supravegheaza piata de capital, a luat masuri foarte dure impotriva unor societati de brokeraj, carora le-a retras sau suspendat autorizatia de functionare in urma neregulilor constatate.

    Comisia a hotarat la sfarsitul saptamanii trecute suspendarea autorizatiei de functionare a Broker Cluj, una dintre cele mai mari, societati de intermediere de pe Bursa, dupa ce angajatii agentiei din Deva ar fi fraudat mai multi investitori cu peste 200.000 de euro.

    Implicatiile acestui scandal sunt cu atat mai mari, cu cat Broker este o companie listata, cu circa 15.000 de actionari. Actiunile Broker au fost suspendate de la tranzactionare pe termen nedeterminat de catre CNVM, dupa ce au pierdut 13% de la inceputul anului.

    CNVM a mai retras saptamana trecuta si autorizatia de functionare a Orizont Vest din Oradea, in urma descoperirii unor nereguli in activitatea firmei de brokeraj, si i-a interzis presedintelui societatii, Nicolae Rusu, sa mai desfasoare activitati pe piata de capital timp de trei ani. Rusu este si membru in Consiliul de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti.

    Aceste scandaluri ii afecteaza in primul rand pe clientii societatilor sanctionate, care ar putea decide sa paraseasca piata de capital, mai ales ca putini au castigat pe Bursa in ultimul an. Pe de alta parte, imaginea pietei per ansamblu are de suferit. Nimeni nu mai poate spune acum in cat timp isi va recastiga Bursa stralucirea pierduta.

  • Top 3 victime ale crizei imobiliare

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Distrati-va, maine va fi mai rau

    In luna octombrie, cand la magazinele de lux Selfridges din Marea Britanie s-a lansat ciocolata “Credit Crunch” (cu un joc de cuvinte intre “blocaj financiar” si “a rontai ceva crocant”), consumatorii au primit bine creatia realizata integral din ciocolata franceza Valrhona, purtand semnatura autorului de carti culinare Laura Santini.
     
    Ciocolata n-a facut decat sa dea tonul produselor sau al serviciilor inspirate, mai in gluma, mai in serios de criza financiara. Un exemplu vine de la producatorul american de electrocasnice Whirlpool, care in octombrie anunta ca va disponibiliza 5.000 de angajati din toata lumea din cauza crizei. Plecand de la ideea ca in vremuri de recesiune consumatorii urmaresc cu orice pret reducerea costurilor, compania a introdus doua tehnologii noi, Super Eco si Clean, care reduc costurile. Super Eco face o jumatate de rotatie in timpul spalarii: cand rufele ajung in partea de sus a tamburului, sunt lasate sa cada inapoi in apa, dupa modelul folosit pe vremea cand hainele se spalau la rau. In consecinta, temperatura nu creste inutil, iar timpul de spalare se scurteaza. Clean incalzeste gradat apa, astfel incat substantele din detergenti sa actioneze pe rand. “Cele doua tehnologii se regasesc acum la 75% dintre masinile cu incarcare frontala si la 50% din masinile cu incarcare verticala. Ambele sunt tehnologii menite sa-i ajute pe consumatori sa scada cheltuielile”, spune Mioara Bolozan, marketing director al Whirlpool Romania.
     
    Criza a lasat urme si in bilantul contabil al comerciantilor de haine. La inceputul lui ianuarie, Marks & Spencer a anuntat ca planuieste sa inchida 27 de magazine si ca va reduce 1.230 de locuri de munca pentru a face fata scaderii cererii de pe piata. Anuntul a venit la doar cateva saptamani dupa ce retailerul britanic Woolworth cu o suta de ani de traditie pe piata, a anuntat ca isi va inchide magazinele.
     
    In acest context, exista retaileri de moda ce s-au inspirat, pentru noile lansari de produse, din realitatea crizei pe care o traiesc clientii lor. Spre exemplu, Asda a lansat costumul de dama de 20 de lire sau 22 de euro (cel mai ieftin din istoria magazinelor), special pentru cele care si-au pierdut slujbele ori nu mai au cu ce sa-si achite creditele. Cumparatoarele au de ales intre varianta cu pantalon sau cu fusta, iar Asda a declarat ca este doar primul model dintr-o serie de haine esentiale pentru garderoba feminina ce vor fi vandute la preturi accesibile. “Am investit 30 de milioane de lire (33,5 milioane de euro) in proiectul de haine de calitate la preturi mici. Femeile vor fi nevoite anul acesta sa ia niste decizii radicale in ceea ce priveste achizitiile”, declara la lansare Anthony Thompson, directorul general al George, brandul sub care vor fi realizate costumele. In paralel a fost lansat si costumul “Perfect Fit” pentru barbati, la pretul de 19 lire (21 de euro).
     
    Specialistii in dezvoltare personala, care in vremuri normale imbiau la vacante de gradinarit sau la cursuri de gastronomie, s-au adaptat la randul lor vremurilor si au imaginat pachete de criza. The School of Life din Londra, care s-a pozitionat ca un boutique de creatie ce ofera idei de “good life”, a lansat un set special care include carti pentru a-si ajuta clientii sa supravietuiasca recesiunii. Unele dintre aceste carti contesta sistemul de valori capitalist, iar altele invata cititorul sa faca fata din punct de vedere psihologic schimbarilor in situatia lor financiara. Setul costa 40 de lire (44 de euro) si include printre altele “How to be Free” scrisa de Tom Hodgkinson sau “Food for Free” de Richard Maybe. Si operatorii de restaurante au fost inspirati de criza atunci cand au conceput meniuri ieftine. Pubul Four Crosses din tinutul britanic Staffordshire a afisat oferta “Meniul de o lira”.
     
    “La inceput, meniul era disponibil numai o zi pe saptamana, dar locul a devenit atat de aglomerat, incat am decis sa fie doua zile, apoi cinci, iar acum este disponibil sapte zile pe saptamana. Inainte sa luam aceasta decizie plateam cu greu facturile si ne gandeam chiar sa inchidem, insa am refuzat sa fim invinsi”, comenteaza proprietarul Tony Rabbitts, care spune ca acum afacerea merge mai bine decat in vremuri normale. Rabbitts sustine ca a ajuns de la 30 de pranzuri pe zi la 300 in perioadele de varf. Localul a ajuns destinatia microbuzelor cu pensionari care vin din localitatile apropiate. Proprietarul spune ca o masa de o lira are costuri de productie de 30 de penny. Criza i-a facut chiar si pe proprietarii de restaurante de lux sa se adapteze. Restaurantul Embassy London a anuntat o reducere de pret de 25% la mesele de seara in luna ianuarie. Meniurile, pregatite de bucatarul Garry Hollihead, detinator de trei stele Michelin, includ tagliatelle cu crab, chili si coriandru, iar reducerea se aplica atat in cazul mancarurilor, cat si al bauturilor. In sfarsit, creatorii de cadouri haioase au imaginat produse care fac haz de necaz. Pentru cei care considera ca un depozit bancar nu mai este suficient de sigur si ca mai bine ar fi sa-si puna banii la saltea, exista varianta cutiilor de fasole de la Heinz sau a conservelor de supa. La exterior seamana perfect cu originalul, insa de fapt sunt un fel de capcana pentru hoti. Baza se desurubeaza, astfel incat se pot aseza inauntru bancnote, acoperite apoi cu o conserva.
     
    O alta creatie inspirata de criza este un ATM pentru acasa: recunoaste monedele si poate primi si bancnote, poate face totalul economiilor si i se poate stabili o tinta de economisire pe care o afiseaza pe un ecran LCD. In plus, vine alaturi de un card de economii – un fel de banca la domiciliu. Aceiasi creatori de cadouri haioase au lansat tricouri inscriptionate cu mesaje de sezon, gen “I can’t afford to love NY” sau, cu o varianta mai optimista, “I survived the credit crunch”.

  • Mai poate fi salvata industria auto?

     

    “Pe masura ce avansam in anul 2009, oferta noastra de produse devine mai puternica decat a fost vreodata. In primul rand, calitatea noastra nu a mai fost niciodata la un nivel atat de ridicat si am avut cea mai redusa rata de recall (masini rechemate in service pentru remedierea unor defectiuni din fabricatie – n.red.). Apoi am continuat sa imbunatatim consumul masinilor pe care care le facem, iar acum sunt mai sigure ca niciodata.”
     
    Declaratia nu apartine nici lui Fujio Cho, seful Toyota Motor, care a condus revolutia masinilor cu sistem de propulsie hibrid (energie electrica si carburant) si nici unuia dintre cei mai bine platiti executivi europeni, Wendelin Wiedeking, seful Porsche, care a transformat producatorul german intr-unul dintre cei mai profitabili din lume si in plus a ajuns sa detina mai mult de jumatate din actiunile Volkswagen.
     
    Afirmatia de mai sus apartine lui Jim Press, presedintele lui Chrysler, care tocmai a primit la sfarsitul anului trecut impreuna cu General Motors imprumuturi de peste 17 miliarde de dolari (13 miliarde de euro) din partea statului american pentru a evita intrarea in faliment si spera sa primeasca alte cateva miliarde in luna martie. Cu atat mai greu de crezut ca discursurile de saptamana trecuta de la Detroit ale sefilor celor trei mari producatori americani – General Motors, Ford si Chrysler – pareau trase la indigo. Atat Jim Press de la Chrysler, cat mai ales Rick Wagoner (CEO al General Motors) si Bill Ford Jr. (cel care a refuzat pentru moment ajutorul statului pentru Ford, dar nu exclude apelarea la un imprumut de noua miliarde de dolari sau aproape sapte miliarde de euro in cazul in care criza se agraveaza) stiau exact ceea ce vor clientii si spuneau ca au pregatit deja masinile viitorului. In acelasi timp fiecare dintre ei vorbea despre schimbare sau, dupa cum spunea chiar seful GM, despre faptul ca viitorul este electric.
     
    In paralel, camioneta Ford F-150, cea mai bine vanduta masina din SUA pentru mai bine de 30 de ani, primea, inca o data, premiul pentru masina anului, semn ca schimbarea mai are inca de asteptat.
     
    Cine sa mai inteleaga in aceste conditii America? Sau, mai degraba, cum sa mai inteleaga producatorii americani ceea ce se intampla in lume, cand ei fac de zeci de ani aceleasi masini mari, echipate cu motoare puternice?
     
    “Nu cred ca a fost vorba de o greseala de management. Pur si simplu oamenii au vrut pana acum un an sau doi masini mari si, dintr-o data, nu le-au mai cumparat si au vrut masini mai mici, mai economice. Preturile la benzina au explodat pe parcursul a doar sase luni, iar concurentii nostri au avut astfel de masini economice”, incearca o explicatie Donovan Morris, unul dintre managerii diviziei de furnizori si dezvoltare ai GM, care colaboreaza chiar si cu furnizori din Romania, dupa cum recunoaste chiar el. Alaturi de alti angajati ai GM, Morris tine in brate un carton pe care scrie cu litere de o schioapa “We’re electric” si aplauda si fluiera frenetic in momentul cand la standul producatorului ruleaza un filmulet de prezentare a carui idee de baza este aceea ca despre General Motors exista o perceptie invechita, iar compania este in realitate foarte puternica si va “arunca in aer competitia”, dupa cum spune Michael Benjamin, unul dintre protagonistii fil­mu­lui care lucreaza in departamentul calitate.
     
    Aceasta pare a fi problema producato­rilor americani, cred analistii pietei auto: sunt atat de concentrati pe spulberarea competitiei, incat pierd din vedere faptul ca masinile lor, indiferent cat de bune sunt, trebuie sa aiba cui sa fie vandute.
     
    Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci si, dupa cum recunosc chiar cei care lucreaza in Detroit, nu se dau in laturi de la a cumpara o masina asiatica.
     
    “Am avut o masina americana si ma duceam tot timpul cu ea in service. Acum conduc o Honda si sunt foarte multumit, nu mai stiu de cand nu m-am mai uitat sub capota”, spune Damin, un imigrant de origine algeriana venit in America in anul 1995, care acum lucreaza ca sofer pentru diferite evenimente.
     
    El crede ca s-ar impaca mai bine cu o masina electrica sau un hibrid, pentru ca sunt mai economice, dar nu are bani pentru asa ceva. “Eu am venit aici, in Detroit, in urma cu trei ani dintr-un mic oras din statul New York, unde acum nu mai sunt decat batrani. In acesti trei ani orasul a decazut foarte mult, sunt foarte multi cei care si-au pierdut locurile de munca si apartamentele, au plecat din Detroit, dar oricum eu nu m-as intoarce de unde am plecat. Exista si o parte buna aici, nu au crescut chiriile si acum pot sa ma mut oricand fara a plati chiria inainte pe trei luni sau chiar mai mult, cum era inainte.”

     

  • Cat de rau va fi in 2009

    Actiunile companiilor cotate la burse au scazut in 2008 cu 42%, conform indexului global MSCI, adica au pierdut peste 29 de mii de miliarde de dolari si tot ce au castigat din 2003 incoace. Aproape singurele active care au dus-o mai bine au fost certifi catele de trezorerie ale statelor dezvoltate si aurul, ale caror preturi au crescut pentru ca investitorii le-au cautat incercand sa se protejeze de pierderi.

    Anul a inceput cu un soc, care era insa doar o mica anticipare a dezastrului ce avea sa vina. Cand Société Générale a pierdut 4,9 miliarde de euro (6,8 milioane de dolari) in ianuarie ca urmare a pozitiilor pe piata pe care le asumase un trader fara a fi autorizat, se parea ca se ajunsese deja la cea mai importanta dintre stirile financiare ale anului. Dar pierderea avea sa fie o nimica toata comparativ cu ce a urmat.

    Stirile proaste au parut ca nu se mai opresc: Bear Stearns in primavara, dupa o usoara acalmie in vara falimentul Lehman Brothers la mijlocul lui septembrie, preluarea Merrill Lynch, salvarea de la faliment a American International Group (AIG), prabusirea afacerii lui Bernard Madoff si iminentul faliment al General Motors. Toate aceste nume creioneaza unul dintre cei mai memorabili ani din istoria financiara. Multi economisti isi declarau speranta la inceputul anului ca, datorita cresterii Chinei si a Indiei si consolidarii fortei economice a UE, restul lumii va scapa de efectele crizei ipotecare americane. Aceasta speranta – spulberata in cele din urma – nu s-a reflectat niciodata in piete.

    Chiar daca datele economice de la Bruxelles si Beijing aratau mai bine decat cele de la Washington, actiunile din Europa si Asia cadeau mai accelerat decat cele din Statele Unite, in parte pentru ca investitorii panicati din zona dolarului isi repatriau plasamentele din strainatate. Pana la sfarsitul anului, tabloul economic global era aproape la fel de prost peste tot. Indicele Dow Jones Euro Stoxx 600, care masoara evolutia pietelor bursiere din Europa, a terminat anul cu o scadere de 46%. Indexul MSCI Asia-Pacific a cazut cu 43%. Nici actiunile din SUA nu au dus-o mai bine, indicele Dow Jones scazand cu 33,8%, cea mai proasta performanta din 1931, in vreme ce indicele Standard & Poor’s 500 a pierdut 38,5%.

    Ultimele patru luni ale lui 2008 au fost cu adevarat ingrozitoare. Imprumuturile de la banci aproape ca s-au oprit, iar pietele au intrat intr-un vartej care s-a potolit doar cand guvernele au convenit sa cheltuiasca mii de miliarde de dolari ca sa salveze sistemul financiar global. Daca vestile din tarile dezvoltate au fost rele, in pietele emergente au fost inca si mai rele. Indicele compozit al bursei din Shanghai a scazut cu 65,4%, indicele RTS al bursei rusesti a scazut cu 72%, iar Sensex 30 din Mumbai a pierdut 52,4 procente.

    A existat vreun loc cat de cat sigur? Ar fi trebuit sa aiba cineva clarviziunea de a investi banii in Bangladesh, unde principalul indice al bursei din Dhaka a scazut cu doar 7,4% anul acesta, sau in Venezuela, unde scaderea a fost similara. Evenimentele de anul trecut le-au reamintit investitorilor ca actiunile sunt doar o parte a tabloului general. Importanta lor a fost redusa de alte cateva piete, inclusiv cea a obligatiunilor de risc ipotecar – CDS (credit default swaps – instrumentele prin care riscurile aferente ipotecilor sunt transformate in obligatiuni, iar emitentul scapa astfel de risc si totodata obtine finantare din vanzarea lor), care abia daca ajungeau pe radarele investitorilor inainte de izbucnirea furtunii.

    Ce se intampla in aceste alte piete va fi de ajutor celor ce vor sa prevada incotro vor merge preturile actiunilor. Investitorii care spera ca 2009 va fi mai bun subliniaza ca 2008 a fost marcat de doua fenomene majore cu probabilitate de repetare foarte mica: colapsul iminent al sistemului financiar mondial, impreuna cu preluarea de facto de catre mai multe guverne a controlului asupra unor banci, si impresionanta bula a preturilor la materii prime, care s-a spart in a doua jumatate a anului. Pretul petrolului a atins un maxim la 11 iulie, de peste 147 de dolari pe baril. Azi se tranzactioneaza la mai putin de o treime din acea valoare.

    Prabusirea preturilor la marfuri a perturbat functionarea economiilor din Rusia pana in Australia. Si in vreme ce pietele creditelor contina sa opereze, desi departe de ritmul normal, economiile din lumea intreaga continua sa se deterioreze. Unde vor aparea primele semne de crestere? Unii analisti prevad ca economia SUA, care a intrat in recesiune in decembrie 2007 si se pregateste sa primeasca, in urmatorii doi ani, un pachet de stimulare de la Washington de aproape 1.000 de miliarde de dolari, ar putea sa scoata lumea din criza in a doua jumatate a anului. Dar continua deteriorare a pietei imobiliare din SUA, zbaterile industriei auto si cresterea somajului aproape in toate sectoarele sunt semnale ca perspectivele lui 2009 raman sumbre.

    Fondul Monetar International estimeaza ca economiile dezvoltate se vor contracta usor in 2009, in vreme ce productia globala va creste cu doar 2,2%. FMI defineste drept recesiune globala o crestere economica sub 3%, pentru ca acest ritm este mult prea scazut pentru a face fata cererii de locuri de munca venite de la o populatie in crestere pe pietele emergente. In acelasi timp, restructurarea portofoliului de credite – curatarea balantelor contabile ale bancilor – continua sa impiedice reluarea fluxului normal al creditarii. Increderea consumatorilor din SUA si Europa a ajuns la minime istorice.

    Nouriel Roubini, un economist care a anticipat dezastrul din piete din 2008, sustinea intr-un comentariu recent ca, in 2009 recesiunea globala “se va transforma in stagflatie, combinatia vicioasa intre stagnare economica/recesiune si deflatie”. O economie care se contracta este nefasta pentru actiuni, pentru ca profiturile companiilor tind sa se prabuseasca, facand ca actiunile sa para si mai scumpe. Analistii spun ca estimarile pentru profiturile corporatiilor sunt probabil prea mari ca sa reflecte adecvat perspectivele economice intunecate ale lui 2009.

    Totusi, Julian Chillingworth, director de investitii la Rathbone Unit Trust Management din Londra, spune ca investitorii stau pe rezerve neobisnuit de mari de lichiditati, “asa ca, daca stirile sunt proaste, dar nu devastatoare, s-ar putea sa caute sa profite de oportunitati si sa avem cresteri rapide ale actiunilor”. Din pacate, adauga el, orice asemenea crestere ar putea fi un “fals rasarit” pana cand tabloul economic va incepe sa se clarifice. “Adevarata limita de jos a pietelor aflate in recul este cand trec de la capitulare – adica de la momentul in care investitorii pur si simplu inceteaza sa mai spere – la lipsa de interes”, spune el. “Si nu am ajuns inca acolo.”

    Philippe Gijsels, specialist in piete bursiere la Fortis Global Markets din Bruxelles, a estimat ca 2009 va fi “anul marelui cutremur, anul unui darwinism financiar, cand cei slabi vor deveni si mai slabi, iar cei puternici vor deveni si mai puternici”. Multi comercianti, banci, producatori de marfuri si companii farma ceutice au terminat 2008 la limita de supravietuire, spune Gijsels, ceea ce le tran sforma in posibile tinte de achizitie. “Oamenii cu lichiditati si cu balante contabile solide vor putea sa faca in asemenea conditii tot ce-si doresc”, spune el.

    Pe termen lung, consolidarea va contribui la crearea de conditii pentru urmatoarea faza de expansiune a pietei, considera specialistul de la Fortis, pentru ca va insemna ca banii sunt directionati catre cei care stiu sa-i utilizeze cel mai eficient. Gijsels spune ca e posibil ca piata sa inceapa sa se stabilizeze la sfarsitul lui 2009 daca vor exista semne clare ca s-a ajuns la sfarsitul crizei financiare si aproape de sfarsitul celei ipotecare din SUA. Daca exista vreo speranta de imbunatatire, ea se afla in aproape generala dispozitie pesimista. Chillingworth spune ca e posibil “sa fim cu totii prea deprimati, si de fapt SUA sa inceapa sa se miste mai repede decat se anticipeaza in prezent”. Dar e adevarat ca “nimeni nu ia in calcul acum aceasta posibilitate”.

  • Producatorii de ciment vad o crestere mai mica in 2009

    "Avand in vedere ca mizam pe dezvoltarea constructiilor in perioada care urmeaza, in zona infrastructurii mai ales, dar fiind si constienti ca anul 2009 va genera rezultate din acest segment mai degraba incepand cu trimestrul al IV-lea, estimam ca evolutia pietei cimentului va cunoaste o stagnare sau o crestere usoara", a declarat pentru BUSINESS Magazin directorul financiar al Lafarge Ciment, Philippe Platon.

     

    Lafarge Ciment este liderul pietei autohtone de profil, inregistrand o cifra de afaceri de 324 de milioane de euro in 2007 si un profit net de 132 mil. euro. "Vrem sa credem ca noul guvern va lua masurile necesare pentru a stimula investitiile in acest moment critic, mai ales in infrastructura, decat sa incurajeze consumul, care ar duce la dezechilibre externe si mai mari", mai spune directorul Lafarge.

     

    Unele companii de profil au inceput deja sa simta o scadere a cererii, pe o piata care a ajuns anul trecut la o cifra record, de 13 milioane de tone de ciment, potrivit datelor CIROM (Patronatul din Industria Cimentului), citate de Ziarul Financiar. "Am inregistrat o scadere a cererii pentru materiale de constructii, cauzata de doua aspecte principale: venirea iernii si impactul recesiunii asupra pietei locale", spune directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth.

     

    Holcim este, potrivit rezultatelor financiare din 2007, al doilea producator local de ciment, cu o cifra de afaceri de 296 milioane de euro si un profit net de 34 mil. euro. Reprezentantul Holcim considera de asemenea ca dezvoltarea infrastructurii va mentine cererea de materiale de constructii la un nivel ridicat si in anii urmatori, aceasta fiind dublata de nevoia dezvoltarii de locuinte. "Cu toate acestea, situatia financiara ar putea sa afecteze puternic aceste dezvoltari."

     

    In ciuda premiselor nu foarte favorabile din aceasta perioada, reprezentantii celor doua companii spun ca nu iau in calcul o micsorare a programului de lucru sau o oprire temporara a activitatii. "Consideram ca lipsa finantarii constructiilor si infrastructurii ar reprezenta o diminuare a potentialului Romaniei de a face fata conditiilor de piata in 2009 si – in plus – intarzierea unui raspuns politic la criza financiara ar genera probleme suplimentare", a adaugat reprezentantul Lafarge.

     

    Lafarge si Holcim sunt cei mai importanti doi producatori de ciment din Romania, dupa ultimele rezultate financiare oficiale disponibile, fiind urmati de Carpatcement Holding, care a inregistrat in 2007 o cifra de afaceri de 294 de milioane de euro si un profit net de 102 milioane de euro.
     

  • Isarescu, personalitatea anului 2008

     Anul acesta, debutul crizei financiare intr-o perioada in care autoritatile au fost ocupate exclusiv de campania electorala a facut ca singura institutie care a ramas sa abordeze criza si sa incerce sa-i limiteze efectele sa fie Banca Nationala, condusa de guvernatorul Mugur Isarescu.

    Pentru unii e un finantist cu viziune ingusta, care a gatuit creditarea, a nedreptatit bancile si duce o lupta fara sorti de izbanda cu speculatorii ce vor sa doboare moneda romaneasca. Pentru altii este eroul zilei, salvatorul leului si aparatorul economiei, cel ce ar fi trebuit sa ajunga prim-ministru sau ministru de finante in noul guvern. Criza financiara l-a transformat aproape peste noapte pe Mugur Isarescu, cel care de 18 ani conduce banca centrala, dintr-un personaj relativ discret in cea mai comentata figura publica, in stare sa starneasca reactii vehemente pro si contra mai mult chiar decat politicienii din partide.
     
    Nu avem in vedere insa, daca vorbim de “personalitatea anului”, doar actiunile BNR din ultimele luni, de contracarare a speculatiilor din piata valutara. Intr-un an confiscat integral de alegeri, in care programele electorale nu aveau cum sa includa scenarii economice pesimiste sau masuri care ar fi indepartat electoratul, opiniile guvernatorului au inceput sa aiba o alta greutate in ochii publicului. Isarescu si-a asumat cu buna stiinta o sarcina care nu ii apartinea, cea a Executivului, explicand ca pentru orice guvern este mai greu sa recunoasca o problema sau sa promoveze masuri de corectie intr-un an electoral. “Stiu din experienta de premier ca pe cat de usor este sa dai sfaturi, pe atat de greu este sa le puna cineva in practica”, comenta Isarescu in septembrie, amintind de propria sa experienta din anul 2000, cand a ocupat pentru scurta vreme functia de prim-ministru. Iar Banca Nationala si-a asumat in acest an pe de o parte rolul de a atrage atentia tot mai insistent asupra dezechilibrelor din economie, pe de alta parte de a se folosi de politica monetara, unica parghie pe care o are la dispozitie, in raport cu un program fiscal tot mai generos al guvernului.
     
    Nu este pentru prima data cand Isarescu isi intra intr-un astfel de rol. “Politica monetara lasata singura, fara sprijin din partea celorlalte politici economice (fiscale, bugetare si de venituri) poate sa faca uneori mai mult rau decat bine”, spunea Mugur Isarescu, intr-un interviu acordat agentiei Mediafax acum mai bine de zece ani. Emil Constantinescu, presedintele Romaniei in perioada 1996-2000, rememoreaza pentru BUSINESS Magazin ca la instalarea sa in functie, guvernatorul BNR i-a prezentat “nu doar un raport, ci cu un pachet de masuri necesare pentru a scoate Romania din criza: propuneri legislative specifice, propuneri privind activitatea Guvernului, cooperarea cu BNR”. Acest set de masuri a stat, ulterior, la baza reformelor initiate in mandatul de presedinte al lui Constantinescu. Doar ca lucrurile n-au mers dupa plan. In acelasi interviu pentru Mediafax, Isarescu afirma: “S-a facut un program in care s-a spus asa: asta este politica monetara, tu trebuie sa faci pasul asta inainte. Celelalte politici trebuia sa urmeze politica monetara. Politica monetara a ramas in fata, iar celelalte nu au mai facut pasul inainte, ci inapoi. Atunci s-a produs ruptura. Politica monetara, ca sa dea rezultate, trebuia sa fie sprijinita si corelata permanent cu celelalte politici”.
     
    Iar modelul de colaborare intre BNR si Executiv in care banca centrala ramane pana la urma singura ori are dificultati in a-si apara independenta fata de deciziile acestuia s-a repetat, intr-un fel sau in altul, si in guvernarile ulterioare. Anul acesta, cel mai semnificativ episod a fost legat de reactia iritata a ministrului finantelor, Varujan Vosganian, nemultumit de avertismentele repetate ale sefului BNR in privinta structurii de cheltuieli publice si a deficitului bugetar. In ultimele luni, intr-adevar, situatia s-a deteriorat si mai mult, pe masura ce promisiunile electorale au ingreunat si mai tare bugetul, sumele colectate la bugetul de stat au scazut in luna noiembrie si deficitul bugetului de stat s-a adancit, amenintand sa depaseasca 3% din PIB.
     
    Acum, banca centrala si guvernatorul cu care imaginea ei se confunda, dupa o “convietuire” de 18 ani, au ramas sa conduca economia, cel putin pana la intrarea in functiune a noului guvern, spune economistul-sef al unei banci din top cinci – “asa cum, de altfel, au fost mereu un pilon de stabilitate intr-o economie guvernata de cicluri electorale”. Iar noul guvern Boc a anuntat deja ca va forma o comisie, impreuna cu experti de la BNR, pentru a pune la punct programul economic de guvernare pentru 2009.
     
    Mai mult, asa cum s-a intamplat aproape in fiecare ciclu electoral din istoria recenta, numele guvernatorului a fost vehiculat de multi ca fiind “in carti” pentru sefia noului Cabinet sau chiar a unui eventual guvern de tehnocrati. Cu experienta nu foarte fericita a pozitiei de premier acceptate in 2000, la insistentele fostului presedinte Emil Constantinescu, Mugur Isarescu a declarat in repetate randuri ca nu mai este interesat de aceasta functie, dand de inteles ca prefera sa-si pastreze doar parghiile de politica monetara. La sfarsitul anului 2000, Isarescu s-a intors la banca centrala si de atunci a preferat sa se tina departe de scena politica.
     
    In schimb, sau poate tocmai de aceea, Isarescu a castigat pe parcursul mandatelor la BNR un capital de incredere urias atat pe plan intern, cat si in relatia cu omologii sai straini si cu organismele financiare internationale. Aceasta este, de altfel, una dintre explicatiile longevitatii neegalate de niciun alt sef de banca centrala din regiune si cu atat mai putin de vreo figura publica din tara. Chiar daca a fost vizat de mai multe ori pentru a fi inlocuit (mai ales pe criterii politice), Isarescu a rezistat totusi de-a lungul a trei guvernari diferite (Emil Constantinescu, Ion Iliescu, Traian Basescu) si putini sunt acum cei ce cred ca anul viitor – cand i se incheie actualul mandat – ar putea fi inlocuit. “Este adevarat, a evoluat mult dupa 1990, a crescut odata cu tara”, comenteaza Sebastian Vladescu, fost ministru de finante si fost student al lui Isarescu in anii ‘80, la ASE si apoi la Institutul de Economie Mondiala, care apreciaza ca guvernatorul BNR “a avut o prestatie excelenta in toata aceasta perioada”.

     

  • Kiwi Finance: cresterea costului vietii, principala temere a romanilor

    Aproape jumatate dintre cei chestionati au mentionat ca efect si cresterea ratei la credite, unul dintre trei romani temandu-se de cresterea costurilor la intretinere si utilitati. Cu toate acestea mai mult de jumatate dintre cei chestionati (52%) sustin ca anul viitor au in plan achizitii de locuinte, ponderea celor care au de gand sa isi cumpere o masina fiind la mai putin de jumatate din aceasta valoare (23%).

    Per ansamblu, 82% dintre cei chestionati considera ca Romania va fi afectata mult si foarte mult de criza internationala. Potrivit studiului, doi din trei respondenti au avut sau au un credit, iar 31% sunt nemultumiti de relatia cu banca.

  • Ce ne dati ca sa mai stam?

    “Nu poti crede pentru totdeauna in Mos Craciun”, spune Herbert Stepic, presedintele grupului austriac, ce detine pe piata romaneasca Raiffeisen Bank, unul dintre principalii jucatori din sistemul bancar. Pe fondul unei crize “asa cum n-am mai intalnit niciodata pana acum”, statele din Europa Centrala si de Est (ECE) ar trebui sa se pregateasca pentru doi ani grei, apreciaza Stepic.

    “Nu vorbim despre un exercitiu de sase luni”, spune el, estimand ca in urmatorii doi ani bancile si pietele central si est-europene vor ramane sub presiunea crizei financiare globale. In aceste conditii, opinia bancherului austriac e ca autoritatile din ECE ar trebui deja sa pregateasca pachete de masuri pentru sistemul bancar si pentru economie, urmand modelul deja adoptat de unele state occidentale.

    Folosind ca exemplu Austria, care a primit saptamana trecuta aprobarea Comisiei Europene pentru un program de sprijinire a bancilor in valoare de 100 de miliarde de euro, Stepic a criticat “lentoarea” cu care au reactionat autoritatile est-europene. “Masurile luate de statele din regiune sunt putine”, spune el, aducand in discutie faptul ca, exceptand Rusia si Ungaria, la care se adauga Polonia, aflata intr-o faza incipienta din acest punct de vedere, nu au fost adoptate pachete specifice de sustinere a pietelor financiare. Singurele masuri se refera la garantarea depozitelor si la o usoara reducere a rezervelor minime obligatorii, insa lipsesc eforturile de recapitalizare a bancilor si garantiile pentru imprumuturile interbancare, adauga presedintele Raiffeisen International. Lista statelor din regiune ce au solicitat ajutor de la FMI este destul de scurta – Belarus, Serbia, Ucraina si Ungaria – iar cat priveste Romania, decizia de a apela sau nu la FMI “va reveni noului guvern”.

    Romania nu are nevoie de finantare de la FMI, apreciaza Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank Romania, adaugand totusi ca un acord cu organismul international “ne-ar putea aduce credibilitate”. Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, aprecia si el la inceputul lui decembrie ca ar fi rational ca Romania sa inceapa negocierile pentru incheierea unui acord cu FMI, pentru a se proteja de evaluarile superficiale ale analistilor straini. Pentru Romania, Herbert Stepic sustine ca ar fi nevoie de un pachet de masuri care sa rezolve problemele de lichiditate din sistemul bancar si sa mentina turate motoarele economiei, chiar daca la o intensitate mai redusa ca in anii trecuti. “Daca economia ajunge sa stagneze, va fi foarte greu sa repornesti motoarele”, comenteaza bancherul.

    Grupul austriac anticipeaza o incetinire abrupta a cresterii economice in anii urmatori – la 2,5% in 2009 si circa 4% in 2010 -, ramanand insa in zona pozitiva, asadar reusind sa evite recesiunea. “Este insa nevoie de politici economice care sa asigure o aterizare lina”, atrage atentia Ionut Dumitru. In esenta, un sprijin de 10 miliarde de euro din partea autoritatilor romane ar fi “arhisuficient”, estimeaza presedintele Raiffeisen International – din care circa 5 miliarde de euro ar ajunge pentru a stabiliza lichiditatile din sistemul bancar, astfel ca activitatea de creditare a economiei reale sa poata continua. “Daca acest pachet nu este disponibil, ar fi momentul ca autoritatile romane sa inceapa discutiile cu Bruxellesul”, sustine el.

    Argumentul lui ar fi ca bancile straine, actionari majoritari in sistemul bancar romanesc, chiar daca nu au o problema in a-si sustine filialele est-europene, nu pot “pompa” la nesfarsit bani in economia reala, in conditiile in care pietele de capital nu mai functioneaza normal, “iar noi nu putem tipari dolari pentru a-i trimite in Romania sau in alte tari”. Bazandu-se pana acum mai ales pe fondurile atrase de la bancile-mama, activitatea de creditare in Romania s-a decuplat de cea de atragere a economiilor de pe piata interna, o sursa de finantare care in conditiile actuale redevine esentiala. “Nu putem continua sa dam credite mai rapid decat avem acces la depozite”, afirma Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank Romania, explicand ca in prezent, pentru fiecare 100 de lei atrasi in depozite, bancile au credite acordate de 130 de lei.

    Bancile au dat imprumuturi prea repede, iar criza actuala le obliga sa isi reechilibreze portofoliile, a adaugat presedintele Raiffeisen Romania. In aceeasi serie de masuri posibile, oficialii Raiffeisen incadreaza si garantarea de catre stat a tranzactiilor intre banci, reducerea rezervelor minime obligatorii, ce ar lasa mai multa lichiditate in sistemul bancar, dar si posibilitatea ca bancile care au lichiditati in lei sa poata sa se refinanteze pe termen scurt in valuta. Steven van Groningen sustine la randul sau posibilitatea ca rezervele minime obligatorii sa se constituie in functie de creditele acordate si nu de depozitele atrase, asa cum se intampla acum.

    Deocamdata, singura decizie a autoritatii monetare cu privire la rezervele minime obligatorii constituite de banci la BNR (un subiect disputat de multa vreme intre BNR si bancherii comerciali) a fost reducerea de la 20% la 18% a ratei rezervelor in lei. In ce priveste implicarea statului, prima reactie la declaratiile bancherilor austrieci i-a apartinut lui Ion Dragulin, directorul Directiei de Stabilitate Financiara din BNR, care a replicat, conform Ziarului Financiar, ca solutia pentru sustinerea sistemului bancar ar trebui sa vina intai de toate de la actionarii bancilor respective si abia in al doilea rand din implicarea statului. Interesant este ca atat Andreas Treichl, cat si guvernatorul bancii centrale a Austriei au dat de inteles, in interviuri acordate Reuters, ca simpla crestere a cantitatii de lichiditate aflate la dispozitia bancilor nu va debloca de la sine activitatea de creditare pe plan international, pentru ca incertitudinea generala a crizei determina deocamdata institutiile de credit mai degraba sa stocheze banii in plus decat sa-i elibereze in economie.

    Reluarea circuitului normal de creditare ar putea avea loc, in opinia lui Treichl, abia spre sfarsitul anului viitor. In asteptarea planului de sustinere a bancilor austriece de catre guvernul de la Viena, Erste Group a cerut o injectie de capital de 2,7 miliarde de euro, Bank Austria (componenta a UniCredit) si Raiffeisen Zentralbank (proprietarul Raiffeisen International) au solicitat fiecare cate 2 miliarde, Hypo Group Alpe Adria a cerut 1,5 miliarde de euro, iar Volksbank un miliard de euro. Conform agentiei Reuters, aceste sume ar urma sa fie incluse in pachetul de 100 de miliarde de euro mai sus mentionat. Guvernul de la Viena a stabilit ca, din totalul sumei, 15 miliarde vor fi folosite pentru injectii de capital si garantii si 75 de miliarde pentru garantarea tranzactiilor interbancare, in timp ce 10 miliarde sunt rezervate pentru garantarea depozitelor bancare ale companiilor, neintrand sub incidenta aprobarii de la Comisia Europeana.

    Comisarul european pentru concurenta, Neelie Kroes, a declarat ca este vorba de un sprijin pe care statul austriac il da unor banci “fundamental sanatoase”, dar care au nevoie de o suplimentare a capitalului. La sfarsitul lui octombrie, Financial Times scria ca Erste avea o expunere de 33,9 miliarde de euro fata de grupul american Lehman Brothers si o expunere de 300 de milioane de euro in sistemul bancar islandez, cel mai grav afectat de criza in Europa. Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, declara atunci pentru Financial Times ca banca va fi mult mai precauta in politicile de creditare, in lumina evolutiilor economice din Europa Centrala si de Est, estimand o reducere “substantiala” a ritmului creditarii in regiune in favoarea unei concentrari pe calitatea portofoliului. Acum, la Viena, Treichl a apreciat insa ca tarile esteuropene din UE vor reactiona mai bine la criza si decat tarile occidentale, si decat vecinii din fostul spatiu sovietic.

    Erste este lider pe piata bancara din Cehia, Slovacia si Romania. In ceea ce priveste Raiffeisen International, grupul anunta la jumatatea lui septembrie o reducere a valorii contabile a activelor cu 252 de milioane de euro de pe urma falimentului Lehman Brothers. La sfarsitul lui noiembrie, grupul Raiffeisen Zentralbank raporta pentru primele noua luni o scadere cu 32% a profitului net, in principal ca urmare a pierderilor legate de falimentul Lehman, urmand ca situatia expunerii fata de bancile islandeze sa se reflecte in rezultatele pentru ultimul trimestru al anului. Revenind la Romania, bancherii austrieci au tinut sa atraga atentia ca este nevoie insa si de alte masuri din partea statului, care sa le completeze pe cele destinate sistemului bancar.

    Din seria politicilor “cheie”, Herbert Stepic mentioneaza o ajustare a excesului de cerere, pentru a asigura o reducere a deficitului de cont curent, principala vulnerabilitate a economiei romanesti in ochii investitorilor straini. O ajustare cu 4% a deficitului de contului curent (in prezent de circa 14% din PIB) ar “indulci” modul in care investitorii straini vor decide in privinta finantarilor externe pentru Romania, aprecia Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, in cadrul unei conferinte de saptamana trecuta. O astfel de ajustare ar echivala cu o reducere a consumului cu 5-6 miliarde de euro, potrivit calculelor lui Croitoru. Intr-un scenariu pesimist, o reducere a deficitului cu doar 2,5% din PIB nu va fi suficienta pentru a transmite un mesaj de incredere investitorilor, ceea ce ar deteriora pe mai departe pozitia externa a Romaniei.

    Reducerea consumului este o masura necesara si in viziunea lui Ionut Dumitru, numai ca ajustarea deficitului trebuie facuta cu grija, pentru a nu afecta investitiile, ci numai consumul. Pentru moment, apreciaza el, “vedem o ajustare mai rapida a investitiilor si ceva mai lenta a consumului”, in conditiile in care consumul a crescut in trimestrul al treilea cu 16%. In Romania, problema este cu totul alta decat in SUA sau in alte tari europene, explica economistul-sef al Raiffeisen Romania, astfel ca “nici nu incape vorba de masuri de stimulare a consumului”, similare celor pe care le-au adoptat alte state europene. Altfel spus, reducerea unor taxe si impozite pentru a incuraja consumul (principalul resort al cresterii economice in ultimii ani) “nici nu incape in discutie”, considera Dumitru.

    Pentru a sustine cresterea economica in aceste conditii dificile, o parghie esentiala pot fi fondurile europene, in special cele pentru dezvoltarea infrastructurii. “Ar fi o crima sa nu reusim anul viitor sa atragem fondurile europene”, subliniaza Ionut Dumitru – mai ales ca toate partidele ce vor participa la guvernare au anuntat ca au in plan investitii masive in infrastructura. O folosire inteligenta a fondurilor europene ar putea ajuta Romania sa se detaseze din plutonul economiilor amenintate de recesiune. Mai ales ca, atrage atentia Herbert Stepic, cel putin in cazul economiilor central si est-europene exista o atitudine greu de combatut a investitorilor straini, de a privi intreaga regiune ca un tot unitar “foarte riscant”. “Cred ca este o greseala”, spune bancherul austriac – “asa cum era in urma cu cativa ani faptul ca se scriau numai lucruri bune despre aceasta regiune.”

  • Mai construieste cineva?

    La inceputul acestui an, David Flusberg, CEO, cofondator si actionar minoritar al dezvoltatorului Adama Holding Ltd., zambea de pe acoperisul cladirii unde compania isi are sediul, declarandu-se increzator in viitor. Desi primele semne ale crizei financiare isi aratau deja efectele peste Ocean, piata imobiliara din Romania si cea rezidentiala in particular nu pareau sa aiba decat o singura directie de dezvoltare: in sus. Managerul celui mai mare dezvoltator rezidential local, cu proiecte incepute de aproximativ 3.500 de apartamente si alte 15.000 in planificare la acel moment, spunea atunci ca investitiile companiei pentru urmatorii trei ani se vor ridica la 2,5 miliarde de euro si ca mai multe proiecte rezidentiale erau programate spre lansare in toamna.
     
    Toamna nu a adus insa nicio noua lansare pentru Adama, ba dimpotriva, iar criza financiara globala a intrat in faza acuta odata cu falimentul bancii de investitii Lehman Brothers, actionar cu 5% al Adama.
     
    David Flusberg evita acum sa vorbeasca despre proiecte, rezumandu-se la a declara ca “in continuare sunt oameni care lucreaza pe santierele noastre”, compania avand in derulare mai multe proiecte rezidentiale in Bucuresti, Bacau, Brasov, Iasi si Ploiesti. Chiar daca sustine ca nu s-a stopat sau amanat niciun proiect inceput, seful Adama admite ca situatia actuala va avea impact asupra companiei. “Nu este vorba de apasarea pedalei de frana in privinta proiectelor actuale. Pur si simplu construim in functie de cererea de pe piata.”
     
    Or, cererea a scazut puternic in ultimele luni, mai ales in ceea ce priveste locuintele, desi piata spatiilor comerciale si cea a birourilor n-au ramas nici ele la adapost de criza. Iar aceasta se vede in afacerile companiilor de consultanta imobiliara, care isi obtin veniturile din toate segmentele pietei de real estate.
     
    Dupa ce a inregistrat timp de mai multi ani rate de crestere semnificative ale afacerilor, chiar spre 100%, Bogdan Georgescu, presedintele Colliers International, cea mai importanta firma de consultanta imobiliara de la noi, spune ca anul urmator ar putea aduce “o crestere zero. Minimul este realizabil, adica sa nu crestem. Este un scenariu care ne-ar permite totusi sa nu restructuram echipa”. Deja obiectivul de majorare a afacerilor propus pentru acest an, de la 21,2 milioane de euro la circa 29 de milioane, potrivit unor declaratii anterioare ale managerului, a devenit greu de realizat.
     
    Cel mai afectat de deteriorarea situatiei din economie este segmentul rezidential. Numarul vanzarilor de locuinte noi a scazut in medie la cateva pe luna pentru un proiect si sunt si ansambluri unde nu se mai vinde nicio locuinta in cursul unei luni intregi. Aceasta a determinat deja o serie de dezvoltatori, precum Copper Beech sau fondul de investitii britanic Fabian, sa amane cu cateva luni inceperea unor proiecte rezidentiale, in timp ce altii au stopat constructia ansamblurilor incepute in acest an, cel mai important caz fiind acela al companiei maghiare Ablon, dezvoltatorul Sunset Residences.
     
    Cat de dificila este in contextul acestor anunturi inceperea si derularea unui business in imobiliare, mai ales pe segmentul rezidential? Omul de afaceri George Padure, fost proprietar al Gepa Center si actual dezvoltator imobiliar, considera ca situatia actuala este mai buna comparativ cu Romania anilor ‘90. “Sa nu uitam ca in 1996 erau niste variatii de curs leu – dolar foarte mari. Erau zile cand azi puneam un pret la un televizor de 100.000 de lei si a doua zi era de 180.000 de lei”, isi aduce aminte omul de afaceri. Primul proiect rezidential dezvoltat de catre George Padure si partenerii sai, Metropolis, este predat in aceasta perioada, in timp ce un al doilea, Sigma Residence, a fost inceput in acest an. Criza isi arata insa efectele si asupra noului proiect, Padure precizand ca a incetinit lucrarile de constructie, fiind luata in calcul o intarziere de cateva luni fata de termenele anuntate initial.
     
    Intre timp, a aparut si primul caz de cerere de intrare in insolventa financiara – compania islandeza Gigant Construct, pentru ca nu a putut obtine o prelungire in conditii favorabile a scadentei la un credit ce urma sa fie folosit pentru construirea a 400 de apartamente in Capitala. Urmatoarea perioada ar putea aduce, daca nu alte anunturi de intrare in insolventa, stiri despre amanarea sau stoparea unor proiecte. Consultantii CB Richard Ellis Eurisko considera ca o pondere semnificativa din cele 7.000 de locuinte ce ar fi trebuit finalizate anul viitor nu vor putea fi duse la bun sfarsit. “Speram ca macar jumatate din acestea sa apara, dar ar trebui sa continue lucrarile. Nu sunt vanzari, nu se mai obtin finantari pentru diferite faze sau proiecte si atunci lucrarile se vor opri”, spune Ionut Bordei, directorul departamentului rezidential si partener in cadrul companiei de consultanta imobiliara.