BusinessMagazin

Tag: business

  • Mesajul emoţionant al unei fetiţe din Siria pentru Donald Trump

    Bana Alabed, în vârstă de 7 ani, a publicat un mesaj pe Twitter care a făcut înconjurul lumii. Fetiţa l-a întrebat pe Donald Trump, într-un video publicat pe 1 februarie, daca a stat 24 de ore fără mâncare, fără apă.”Gândeştete la refugiaţii şi copii din Siria”, a mai scris Alabed.

    Contul este administrat de către mama ei şi până acum are peste 300,000 de urmăritori, iar copila a devenit faţa crizei din Aleppo.

    Fetiţa i-a răspuns lui Trump “Sunt eu un terorist?” la tweet-ul în care preşedintele Americii apăra decizia de a interzice intrarea în ţară a cetăţenilor musulmani din 7 ţări.

    Potrivit estimărilor, până în prezent au murit mai mult de 300,000 de persoane, dintre care 15,000 de copii.

  • Antreprenorul care vinde cafea la 5 lei a ajuns anul trecut la afaceri de peste 1 milion de euro

    Cel mai dinamic business antreprenorial independent este lanţul de cafenele 5 to go. De fiecare dată când discut cu Radu Savopol, fondatorul acestuia, încep cu întrebarea „Câte cafenele aveţi acum?“, iar dacă trec mai mult de câteva zile interviul de la data apariţiei articolului, trebuie să fac încă o verificare. Lanţul 5 to go creşte atât de repede încât a evoluat de la lansare (când a definit conceptul cafelei cu preţ fix), în 2015, la 37 de coffee shop-uri (majoritatea dezvoltate în regim de franciză), la care se vor adăuga în curând încă cinci. Cifra de afaceri pe tot grupul 5 to go a ajuns la finalul anului trecut la 1,2 milioane de euro. 
     
    Antreprenorul enumeră cei mai importanţi factori legaţi de recuperarea investiţiei într-o cafenea: conceptul, calitatea, atmosfera, personalul, locaţia, designul, promovarea şi implicarea. El spune că aspectele cele mai dificile legate de dezvoltarea afacerii au fost legate de extinderea în sistem de franciză, atât în Bucureşti, cât şi în ţară. Paşii în afara Bucureştiului au fost cei mai complicaţi; 5 to go este prezent şi în oraşe precum Ploieşti, Cluj-Napoca, Piteşti, Timişoara. În rândul provocărilor numeşte şi crearea unei reţele de distribuţie şi aprovizionare, precum şi crearea unei imagini „cool şi fresh a brandului“, care a necesitat multă muncă şi implicare din partea unei echipe dinamice, dar care s-a concretizat prin obţinerea mai multor premii la sfârşitul anului 2016. „Reţeaua de francizaţi este una dintre cele mai puternice din România, sunt oameni care şi-au dedicat activitatea total.“ 
     
    Birocraţia este un alt aspect care nu face uşoară dezvoltarea unui astfel de business: pentru obţinerea de avize, autorizaţii şi alte documente, 5 to go a creat o firmă externă care să se ocupe doar de aşa ceva. Afacerea operează acum cea mai mare reţea de coffee to go şi planurile mizează în continuare pe extinderea prin parteneri. Un prim parteneriat în acest sens îl au cu lanţul axat pe vânzarea de mâncare sănătoasă Fru Fru în locaţia din centrul comercial Promenada, unde 5 to go aduce conceptul de cafea, iar Fru Fru pe cel cu produse alimentare şi băuturi naturale. 
     
    De anul trecut, Radu Savopol s-a concentrat şi pe extinderea pe piaţa din Polonia. „Este o piaţă uşor diferită faţă de România: în primul rând sunt mult mai naţionalişti şi îşi susţin brandurile proprii mai mult, de aceea încercăm un parteneriat cu o companie locală.“ Planurile antreprenorului legate de concepte ce se bazează pe vânzarea de cafea nu se opresc: în curând va lansa 5 to go Coffee Spot, dedicat zonelor de retail şi centerelor de afaceri.

  • A fost lansat un fond de investiţii de 250.000 de euro la Cluj-Napoca. Caută să investească în 10-15 companii anul acesta

    Peste 30 de oameni de afaceri din Transilvania au decis să finanţeze startup-uri accelerate la Cluj. Risky Business va investi în 10-15 echipe în 2017, având la dispoziţie 250.000 de euro. Printre investitori sunt nume precum Andrei Dunca, fondator LiveRail, companie achiziţionată de Facebook cu 500 mil. dolari, Sergiu Biriş, fondatorul Zonga & Trilulilu, Phillip Kandal, care şi-a vândut compania către Telenav cu 24 de mil. euro, Voicu Oprean, Marcel Anghel sau Călin Văduva, fondatorii unora dintre cele mai mari companii de IT din Cluj.

    Risky Business este fondat şi condus de antreprenorii Radu Iuhas, Bogdan Colceriu, Vlad Iuhas, Jennifer Austin şi Adrian Horotan.

    “Investesc în primul rând în echipa din spatele Risky Business. Am încredere că majoritatea companiilor accelerate de ei vor face titlurile ziarelor în următorii ani”, declară Sergiu Biriş, fondatorul Zonga şi Trilulilu.

    Fondul de accelerare va investi până la 20.000 de euro în circa 15 companii de-a lungul acestui an, iar cei peste 30 de investitori au şansa să co-investească în oricare dintre acestea sume de până la 100.000 de euro, alături de Risky Business.

    Pe lângă investitorii proveniţi din IT, Risky Business reuşeşte să atragă în acest fond şi nume sonore din industrii tradiţionale, care cred în potenţialul acestui demers, precum Dan Pitic, fondator Perpetuum, Marcelus Suciu, fondatorul lanţului Marty Restaurants, Simion Mureşan, fondatorul Electrogrup sau Andrei Trifan, deţinătorul francizei Subway în România.

    „Suntem mândri că am reunit atât de mulţi investitori, diverşi, cu experienţă solidă, care cred în viziunea noastră şi în promovarea investiţiilor locale. Deşi diverse structuri dedicate startup-urilor din România reuşesc să atragă investitori străini, finanţatorii vor să fie aproape de startup-urile aflate la început. De aceea, dezvoltarea unei comunităţi locale de investitori este crucială pentru accelerarea dezvoltării tehnologice a României”, spune Jennifer Austin, co-fondator Risky Business.
    Pentru a selecta companiile în care să investească, Risky Business lansează un program de accelerare găzduit în Cluj Business Center. Programul culminează cu un Demo Day în cadrul Techsylvania, cea mai importantă conferinţă din domeniul tehnologiei din România. Anul trecut, evenimentul l-a avut pe Tim Draper, unul dintre cei mai cunoscuţi investitori la nivel mondial, ca membru al juriului care a evaluat startup-urile. Anul acesta se preconizează prezenţa a peste 100 de investitori la eveniment.

    „Risky Business nu este o simplă asociaţie sau un grup de tip angel, ci o structură care vrea şi poate să investească imediat în startup-uri de valoare, atât resurse financiare cât şi susţinerea celor peste 30 de investitori. Banii sunt în cont.  Acum aşteptăm startup-uri promiţătoare”, spune Bogdan Colceriu, co-fondator Risky Business.

    Perioada de înscriere pentru programul de accelerare este deschisă până pe 15 februarie, aplicaţiile fiind evaluate pe măsură ce sunt primite. Pe lângă investiţiile financiare, programul mai oferă ajutor substanţial în ceea ce priveşte produsul, intrarea pe piaţă, strategia şi multe altele.
     

  • A fost lansat un fond de investiţii de 250.000 de euro la Cluj-Napoca. Caută să investească în 10-15 companii anul acesta

    Peste 30 de oameni de afaceri din Transilvania au decis să finanţeze startup-uri accelerate la Cluj. Risky Business va investi în 10-15 echipe în 2017, având la dispoziţie 250.000 de euro. Printre investitori sunt nume precum Andrei Dunca, fondator LiveRail, companie achiziţionată de Facebook cu 500 mil. dolari, Sergiu Biriş, fondatorul Zonga & Trilulilu, Phillip Kandal, care şi-a vândut compania către Telenav cu 24 de mil. euro, Voicu Oprean, Marcel Anghel sau Călin Văduva, fondatorii unora dintre cele mai mari companii de IT din Cluj.

    Risky Business este fondat şi condus de antreprenorii Radu Iuhas, Bogdan Colceriu, Vlad Iuhas, Jennifer Austin şi Adrian Horotan.

    “Investesc în primul rând în echipa din spatele Risky Business. Am încredere că majoritatea companiilor accelerate de ei vor face titlurile ziarelor în următorii ani”, declară Sergiu Biriş, fondatorul Zonga şi Trilulilu.

    Fondul de accelerare va investi până la 20.000 de euro în circa 15 companii de-a lungul acestui an, iar cei peste 30 de investitori au şansa să co-investească în oricare dintre acestea sume de până la 100.000 de euro, alături de Risky Business.

    Pe lângă investitorii proveniţi din IT, Risky Business reuşeşte să atragă în acest fond şi nume sonore din industrii tradiţionale, care cred în potenţialul acestui demers, precum Dan Pitic, fondator Perpetuum, Marcelus Suciu, fondatorul lanţului Marty Restaurants, Simion Mureşan, fondatorul Electrogrup sau Andrei Trifan, deţinătorul francizei Subway în România.

    „Suntem mândri că am reunit atât de mulţi investitori, diverşi, cu experienţă solidă, care cred în viziunea noastră şi în promovarea investiţiilor locale. Deşi diverse structuri dedicate startup-urilor din România reuşesc să atragă investitori străini, finanţatorii vor să fie aproape de startup-urile aflate la început. De aceea, dezvoltarea unei comunităţi locale de investitori este crucială pentru accelerarea dezvoltării tehnologice a României”, spune Jennifer Austin, co-fondator Risky Business.
    Pentru a selecta companiile în care să investească, Risky Business lansează un program de accelerare găzduit în Cluj Business Center. Programul culminează cu un Demo Day în cadrul Techsylvania, cea mai importantă conferinţă din domeniul tehnologiei din România. Anul trecut, evenimentul l-a avut pe Tim Draper, unul dintre cei mai cunoscuţi investitori la nivel mondial, ca membru al juriului care a evaluat startup-urile. Anul acesta se preconizează prezenţa a peste 100 de investitori la eveniment.

    „Risky Business nu este o simplă asociaţie sau un grup de tip angel, ci o structură care vrea şi poate să investească imediat în startup-uri de valoare, atât resurse financiare cât şi susţinerea celor peste 30 de investitori. Banii sunt în cont.  Acum aşteptăm startup-uri promiţătoare”, spune Bogdan Colceriu, co-fondator Risky Business.

    Perioada de înscriere pentru programul de accelerare este deschisă până pe 15 februarie, aplicaţiile fiind evaluate pe măsură ce sunt primite. Pe lângă investiţiile financiare, programul mai oferă ajutor substanţial în ceea ce priveşte produsul, intrarea pe piaţă, strategia şi multe altele.
     

  • Eximtur, vânzări de 47 de milioane de euro în 2016

    Cea mai dinamică divizie a companiei, Eximtur Business, a crescut cu 16% în 2016, reprezentând 69% din totalul cifrei de vânzări. Creşterea se datorează extinderii portofoliului de clienţi business cu 20% faţă de anul precedent, dar şi înmulţirii numărului de deplasări şi evenimente organizate pentru clienţii existenţi.

    România este destinaţia preferată de companii pentru organizarea conferinţelor, a programelor de instruire sau motivare a angajaţilor. Preţul mediu plătit pentru un pachet de servicii care include cazare, masă, servicii de conferinţă şi entertainment este de 486 de lei/angajat. În cazul destinaţiilor din străinătate, serviciile de business travel la sol (cazări, rent-a-car, transferuri) au crescut cu 17,5%, cea mai solicitată destinaţie fiind Germania.

    „Extinderea portofoliului de clienţi business, precum şi diversificarea serviciilor oferite acestora, reprezintă un obiectiv prioritar pentru noi. Pentru a oferi clienţilor soluţii de optimizare a costurilor de călătorie, am realizat în ultimii ani investiţii de sute de mii de euro în tehnologie de travel, crescând şi mai mult competenţele echipei noastre de consultanţi”, declară Lucia Nora Morariu, Preşedinte Eximtur. 

    În ceea ce priveşte divizia leisure, peste 80.000 dintre clienţii Eximtur au petrecut anul trecut vacanţele în România, în timp ce peste 35.000 au optat pentru concedii în străinătate. Destinaţiile din România au înregistrat o creştere a vânzărilor de 48% faţă de anul 2015. Zona cea mai solicitată a fost litoralul, care a generat prin creşterea de 33% un volum de vânzări de peste 9 milioane de euro, urmată de staţiunile balneare, montane şi Delta Dunării, care au înregistrat o creştere de peste 100%, cu un volum total de peste 3 milioane de euro vânzări.

    Topul celor mai vândute destinaţii externe în 2016 include Grecia, Turcia, Bulgaria, Spania, la mare căutare fiind şi programele de tip croazieră. Cu toate că destinaţia Turcia, cea mai importantă ca volum de vânzări până în 2015 a scăzut,  volumul de vânzări pentru destinaţii externe al Eximtur  a depăşit 11,5 milioane de euro, având o uşoară creştere faţă de anul precedent.
     
    „Turismul intern va creşte şi în 2017, mai ales dacă se vor acorda voucherele de vacanţă promise bugetarilor. Estimăm, de asemenea, că se vor relansa mult şi unele destinaţii externe. Spania, Grecia, Croaţia, Slovenia, Italia vor fi în top, va continua să crească numărul turiştilor care aleg croaziere, programe de vacanţă la munte, în Austria, Germania, destinaţii exotice sau destinaţii mai speciale, precum Islanda, Danemarca, Finlanda sau Rusia. Dacă totul se desfaşoară normal, şi Turcia, destinaţie pentru care au crescut solicitările în perioada de Early Booking în comparaţie cu perioada similară a anului trecut, are şanse să redevină principala destinaţie externă ca volum vânzări”, mai declară Lucia Nora Morariu.

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Cum să faci bani în logistică?

    Ideea de bază, corolarul deciziilor strategice este acela de a oferi avantaj competitiv. Aici se duce bătălia principală n lupta de cucerire a unor noi ”teritorii„. Construind strategia pe fluxul: analiză (internă şi externă) – dezvoltare – implementare, aceasta trebuie să urmeze două principii fundamentale: claritate şi simplitate. Sigur că pornim de la elemente de bază (să stabileşti obiective clare şi argumentate, să faci un audit intern, să vezi ce face competiţia, să vezi cum răspunzi la schimbările din jur atunci c`nd se nt`mplă, să evaluezi riscurile, să fie ”customizată„ pe valorile companiei, să stabileşti criterii de măsurare), nsă de continuat vom continua cu… să fie originală. Dacă tu vrei să te faci diferit de ceilalţi, să oferi ce alţii nu pot sau nu ştiu ncă, atunci premisele şi conceptul strategiei trebuie să fie diferite, originale, nu neapărat inovatoare, dar să conţină elemente de noutate.

    Pornim de la un exemplu concret, şi anume cum se nt`mplă lucrurile la Lagermax AED Rom`nia. |nainte de a ne g`ndi cum să c`ştigăm avantaj competitiv, va trebuie să avem formulate trei mari categorii: Obiectivele, Misiunea şi Viziunea. Pe baza lor va trebui să enunţăm elemente specifice, nu generice, pentru a evidenţia identitatea proprie a oricărei companii. De exemplu, noi ne-am propus să luăm deciziile mpreună cu clienţii, la aceeaşi masă, să analizăm mpreună costurile (open book) pentru a avea inputul clientul şi din perspectiva experienţei lui, să evaluăm mpreună riscurile etc. Mentalitatea nu este de a focusa relaţia cu clientul spre folosirea unor tehnici manipulatoare prin care să obţii o marjă de c`ştig profit`nd de lipsa de cunoştinţe specifice clientului, ci aceea de a-l nvăţa dacă nu ştie, de a-l sfătui. Pentru că unul dintre obiectivele noastre majore este retenţia clienţilor. Chiar dacă practic poţi obţine un profit imediat, pe termen lung, efortul şi, deci, costurile (opportunity costs) sunt mult mai mari şi n realitate reduc c`ştigul; iar după c`ţiva ani, n condiţiile n care retenţia este slabă, nu ai nicio bază pe care să construieşti o strategie şi nici măcar un viitor.

    Un alt element deosebit de important n creionarea bazei strategiei este maparea corectă şi completă a stakeholderilor. Prin mapare mă refer nu doar la identificarea lor, ci n egală măsură la evidenţierea aşteptărilor şi a puterii lor. Pentru că pe baza ei, ne putem stabili priorităţile de ”politică„. Doar printr-o evaluare predictivă prin care prognozăm corect nivelul de interes şi putere, putem să implementăm cu succes strategia, altfel finalizăm etapa elaborării, iar c`nd ajugem la faza de implementare ne lovim de astfel de bariere, de erori n identificarea key blockerilor şi a facilitatorilor din r`ndul stakeholder-ilor.

    Să vobim şi despre Avantajul Competitiv. Este cea mai importantă ”Coloană„ a Strategiei. Avantajul competitiv se obţine urm`nd trei mari direcţii: să ai ceva ce competitorii nu au, să faci ceva mai bine dec`t competiţia şi să faci ceva ce alţii nu pot. Sigur că aici avem diverse teorii dintre care faimoasă este cea a lui Porter, care a identificat trei strategii generice ce conduc către avantaj competitive: strategia low cost (diferenţiere prin preţ cu focus spre optimizarea costurilor, de exemplu economies of scale sau learning curve, n loc de maximizarea marjelor de profit), strategia diferenţierii, dificil de copiat (atunci c`nd piaţa nu este foarte sensibilă la preţ), şi strategia nişă, de focus (concentrarea pe nişe de piaţă cu oportunităţi mari, unde de obicei companiile mari nu au un interes deosebit). Deşi Porter spune că este de preferat să foloseşti doar una dintre strategii, studii recente arată că folosirea unui model hibrid (de exemplu low-cost şi diferenţiere) răspunde mai bine nevoilor actuale ntr-o piaţă dinamică, nu statică; astfel, modelul de business trebuie să fie n orice moment flexibil, creativ, inovativ. Foarte frumos spune Baden-Fuller, un renumit profesor de strategie: cele mai de succes firme sunt cele care vor rezolva ”the dilemma of opposites„, adică cea mai eficientă combinaţie ntre strategiile existente. Foarte importantă este nsă păstrarea Avantajului Competitiv, numit n teorie SCA (Sustainable Competitive Advantage). Şi asta are legătură nemijlocită cu diferenţiatorii pe care ne-am construit strategia. Iar aici trebuie să luăm n considerare o importantă teorie prin care ne autoverificăm, dacă resursele sau diferenţiatorii aleşi pentru a c`ştiga un avantaj competitiv pot fi securizaţi n faţa riscurilor mediului extern. Se numeşte Resource-Based View şi conţine următoarele criterii de evaluare a resurselor: valoroasă, rară, nonimitabilă, nonsubstituibilă.

    Avem acum o imagine completă a primelor două mari categorii din procesul de stabilire a strategiei companiei, prima care se referă la stabilirea Misiunii, Viziunii şi a Obiectivelor şi, a doua, care se referă la sursele şi caracteristicile Avantajului competitiv. Să nu uităm că fără o strategie adecvată, vom intra pe ”terenul de luptă„, fără să avem vreo tactică şi fără să ne cunoaştem adversarul. Cum bine spunea un proverb german, ”Care este rostul alergării dacă nu eşti pe calea cea bună?„.

  • Cel mai popular business în România

    Un tânăr emoţionat, cu părul creţ, îmbrăcat de stradă, cu tricou şi blugi, urcă pe o scenă de aproximativ trei metri pătraţi, amenajată într-unul dintre cele mai noi localuri din Capitală. Este înconjurat de alţi opt tineri, patru aşezaţi pe scaune, cu pahare de apă în faţă, iar alţi patru în picioare, în spatele lui. Cei opt poartă şorţuri şi studiază fiecare mişcare a protagonistului. După câteva secunde de concentrare, tânărul începe un spectacol ce implică zgomote, aburi şi un miros puternic de cafea măcinată. Se uită atent la cafeaua care se scurge din maşinărie, un fel de „cel mai recent model de iPhone din rândul automatelor de preparare a cafelei“.

    Toarnă apoi cu mişcări circulare lapte în cănile cu cafea. Cu feţe preocupate, cei patru care îl înconjoară iau notiţe pe clipboarduri după fiecare mişcare a sa, iar la final ceilalţi patru gustă din cafelele decorate cu frunze din spumă, proaspăt aranjate cu mâinile tremurânde ale tânărului. Expresia lor din timpul degustării seamănă cu cea făcută de oameni când efectuează operaţii matematice; urmează alte notiţe pe clipboarduri. Toată scena este filmată de audienţă. La final, izbucnesc aplauze. Spectacolul atipic se întâmpla în vara anului trecut, în cadrul unui concurs de barista, iar pe protagonist îl cheamă Adrian şi are 22 de ani. „A fost o curiozitate, dar cu timpul a devenit o pasiune – nu am vrut să dau la facultate, am vrut să fac ce îmi place. La început am învăţat din mers, apoi am făcut un curs în cafeneaua în care lucrez, iar acum încerc să învăţ în fiecare zi cât mai multe“, explică el pasiunea sa pentru activitatea de barista.

    Concursurile de acest tip au devenit din ce în ce mai răspândite pe plan internaţional şi, de aproximativ doi ani, şi în Capitală, odată cu popularizarea afacerilor cu cafenele. Să fii barista a devenit o profesie la care aspiră tot mai mulţi tineri, iar să deţii propria afacere în domeniu este un vis pe care mulţi şi l-au împlinit. Pe parcursul unui deceniu de la apariţia primelor astfel de businessuri, afacerile s-au „cernut“, iar obiceiul consumatorilor de a-şi bea cafeaua în oraş s-a revigorat. Piaţa cafenelelor este acum în faza de maturizare, evidenţiată mai ales de stratificarea acestei nişe – indiferent că vorbim despre dezvoltarea lanţurilor internaţionale, noile lanţuri ale antreprenorilor români, nişarea pe concepte de „on the go“ sau pe unităţi axate pe vânzarea cafelei de specialitate, adusă din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Toate acestea alcătuiesc o felie consistentă din piaţa cafenelelor şi barurilor, estimată la circa 6 miliarde de lei şi în creştere direct proporţională cu evoluţia consumului. „Estimăm că piaţa totală a cafelei are un total de aproape de jumătate de miliard de euro. Totuşi lanţurile cafenelelor de brand reprezintă aproximativ între 20 şi 25% din aceasta, adică 100-130 de milioane de euro“, explică Mateusz Sielecki, managing partner al Starbucks în România şi Bulgaria. El estimează numărul de cafenele din lanţurile de brand la circa 90-100 de unităţi şi crede că se vor înmulţi în continuare, ajungând la 140‑150 în următorii doi ani.

    „Piaţa cafelei în România este estimată la circa 435 milioane euro în 2016, o valoare în creştere fată de anii anteriori, determinată de o putere de cumpărare mai mare a populaţiei, de eliminarea accizei în 2016 şi de dezvoltarea lanţurilor de cafenele în ultimii ani“, sintetizează evoluţia pieţei şi Diana Ionescu, manager în departamentul de consultanţă pentru management din cadrul PwC România. Ea observă cum consumul a scăzut după 2009, pe fondul crizei economice, s-a stabilizat din 2012 şi şi-a reluat tendinţa crescătoare în 2015. Astfel, volumele vândute în 2016 au fost mai mari cu 2% faţă de anul anterior. „Creşterea consumului a fost influenţată de avansul puterii de cumpărare, scăderea TVA şi eliminarea accizei, de îmbunătăţirea încrederii consumatorilor şi de apariţia cafenelelor de nişă“, afirmă Ionescu. Optimismul se leagă şi de scăderea preţului mediu al cafelei în 2015 sub influenţa scăderii cotei TVA de la 24% la 9%, dar şi de eliminarea accizei la cafea în 2016. Un argument în plus pentru dezvoltarea unei cafenele de către antreprenori este subliniată de Ionescu: „Adaosurile diferă semnificativ în funcţie de tipul localului, dar sunt în mod cert de ordinul a trei cifre“, explică reprezentanta PwC.

    Chiar dacă în prezent piaţa se bazează pe consumul de cafea acasă, pe când cea „out of home“ este marcată de preţurile relativ mari, potrivit specialistului de la PwC, în viitor creşterile din domeniu ar urma să vină graţie consumului din oraş, tendinţă care prinde amploare.

    Sonia Năstase, country business manager pentru divizia Nespresso a companiei din industria dulciurilor şi cafelei Nestlé Romania, a sesizat şi ea creşterile pieţei: „Piaţa de cafea a crescut constant în ultimii ani, atât în volum, cât şi în valoare. Peste 90% dintre români beau cafea acasă sau în oraş în mod regulat. Consumul de cafea continuă să aibă şi va avea încă mult timp de acum înainte foarte mult loc de creştere.“

    Country managerul Nespresso România (companie care se adresează consumatorilor, partenerilor HoReCa şi companiilor cu sedii de birouri din România) spune că piaţa românească se bucură de o dezvoltare frumoasă a diverselor concepte de cafenea, axate fie pe expertiză, fie pe design. „Din acest punct de vedere, modelul vestic de contextualizare urbană a consumului de cafea funcţionează şi la noi, în expresii din ce în ce mai interesante. Următorii cinci ani vor fi esenţiali pentru rafinarea nişei cafenelelor“, spune Sonia Năstase.

  • De ce bananele sunt pe cale de dispariţie

    E greu să găseşti pe cineva căruia să nu-i placă bananele. De aceea este unul dintre cele mai consumate fructe din lume. În SUA, în 2013, fiecare persoană a consumat 12,7 kg de banane în acel an, de trei ori mai mult decât portocale. Însă veştile nu sunt bune.

    Bananele ar putea fi pe cale de dispariţie din cauza unei boli care deja afectează stocul de banane din lume, scrie Business Insider

    Boala, aşa numită Panama disease, ameninţă existenţa bananelor pe care le găsim la rafturile supermarketurilor (bananele Cavendish). Boala se manifestă prin apariţia unei ciuperci numite fusarium care ar preveni ca planta să nu poată extrage apa şi nutrienţii din pământ. Odată ce planta este infectată nu există o metodă de vindecare.

    Bananele Cavendish nu ar fi primele banane pe cale de dispariţie. În trecut, oamenii mâncau banane mai gustoase şi mai dulci ce se numeau Gros Michel, dar în anii 50 o asemenea boală aproape a eliminat toate bananele Gros Michel. În consecinţă, producătorii au trecut la un nou soi, Cavendish Banana, care era mai rezistent la ciupercă. Însă o nouă tulpină de ciupercă a apărut în Australia şi Asia şi se extinde în Africa şi America Latină, hub de producţie globală, şi ameninţă întreaga producţie de banane.

    Unii oameni de ştiinţă speră să modifice genetic banana astfel încât să fie rezistentă la ciupercă, iar alţii încearcă să îmbine diferite tipuri de banane pentru a deveni mai puternică în faţa bolii. Totuşi, o soluţie nu se poate găsi într-un termen scurt şi s-ar putea să treacă ani de zile până când un tratament viabil ar putea fi găsit.  

  • Cum s-a transformat un jaf într-un business de mii de dolari

    În 2011, Jonathan Kinas, Avin Samtani şi Rob Peck se relaxau în South Beach, Miami, când bunurile lor au fost furate de pe şezlongurile pe care le-au lăsat. Cei trei şi-au transformat ghinionul în oportunitate şi au fondat un business pentru a preveni astfel de incidente, potrivit Entrepreneur.com.

    După ce au cercetat piaţa în căutarea de produse de securitate, cei trei, absolvenţi ai Hofstra University Zarb School of Business, şi-au investit propriii bani pentru a dezvolta AquaVault, un seif portabil ideal pentru ieşirile la plajă.

    În seif încap un portmoneu, un telefon mobil şi cheile, este din plastic dur, poate fi legat de alte obiecte fixe şi este prevăzut cu  un cod de securitate, ca al unui seif obişnuit.

    AquaVault a fost lansat pe piaţă la începutul lui 2014. Seifurile, comercializate pe site-ul theaquavault.com, Amazon şi Walmart,com, au un preţ de retail de 40 de dolari. Sunt de asemenea disponibile prin închiriere în anumite staţiuni din Statele Unite ale Americii. În martie anul trecut, cei trei tineri au primit o investiţie de 75.000 de dolari de la un investitor american, în schimbul a 20% din acţiunile companiei.

     

  • Cum arată casele celei mai de succes artiste din Statele Unite – GALERIE FOTO

    De la Nashvulle la Beverly Hills şi New York, vedeta deţine un portofoliu impresionant de case. În 2009, pe când avea doar 20 de ani, Swift şi-a cumpărat un penthouse în centrul Nashville pentru circa 2 milioane de dolari. Tânăra spune că şi-a decorat singură această casă. În 2013, Vulture -o publicaţie lifestyle- descria casa acesteia ca fiind „feminină”, cu un stil ce trimite la „Alice în Ţara Minunilor”.  Într-un interviu televizat din 2012 se poate observa o parte din acest design –  de exemplu, decoraţiunile în formă de inimă de pe pereţii din bucătărie.

    În 2011, Swift a achiziţionat casa din Beverly Hills, California, pentru 3,97 milioane de dolari. Proprietatea, de 270 de metri pătraţi include patru dormitoare şi patru băi.  În curte se mai poate găsi o casă micuţă pentru oaspeţi, cât şi un teren de tenis. Dacă vi se pare cunoscut, probabil aţi văzut pozele de pe Instagramul vedetei.

    Swift a mai cumpărat o casă în stil grecesc, în 2011, cu 2,5 milioane de dolari în Nashville, Tennessee, proprietate cunoscută sub numele de Northumberland Estate. Aceasta a fost construită în 1930 de un fost ambasador al Danemarcei şi are patru dormitoare şi patru băi. În 2013, vedeta a achiziţionat o casă de 17,75 de milioane de dolari, de 990 de metri pătraţi, în Rhode Island. La acel moment, vedeta declara că a plătit cash pentru aceasta. Imensa casă găzduieşte opt dormitoare şi o piscină.

    Nu îl ultimul rând, vedeta a achiziţionat o casă de 25 de milioane de dolari în 2015, în Beverly Hills, California. Aceasta a fost construită în 1934 şi se întinde pe o suprafaţă de 900 de metri pătraţi. Aceasta are şapte dormitoare, 10 băi, un apartament pentru oaspeţi deasupra garajului şi un teren de tenis. Şi, bineînţeles, o piscină cu vedere la apus.