Majoritatea oamenilor au avut, probabil, măcar o dată sau de două ori în viaţă, fantezii despre cum ar da o lovitură de milioane, care să îi îmbogăţească. În cele mai multe dintre cazuri, asemenea gânduri nu se materializează. Mai jos exista însă câteva exemple în care unii oameni chiar au dat curs unor astfel de gânduri îndrăzneţe. Este discutabil daca avem de-a face cu cele mai mari, în sensul valorii însuşite, dar cu siguranţă este vorba despre cele mai epice şi spectaculoase jafuri din istorie.
Tag: oameni
-
Oamenii din spatele unei afaceri de 69 de miliarde de dolari. Cine este românca care se află printre ei
Travis Kalanick este imaginea Uber, dar el nu a construit compania de unul singur. Precum oricare manager bun, Kalanick se bazează foarte mult pe echipa lui pentru a trece peste toate provocările care vin cu expansiunea globală şi legislaţia din diferitele ţări unde activează. Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.
Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.
Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.
Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”
Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur
Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.
Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea
Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.
Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor
Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber
Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze
Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.
Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome
Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome. Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.
Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.
Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.
Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei
Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber
Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam
Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.
McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.
Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România
Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România. -
Opinie Ioana Mihai, redactor şef Business Magazin: E normal să fii nemulţumit
Săptămâna trecută, ceva discuţii în redacţie s-au iscat pe marginea unui subiect care în sine nu e surprinzător şi, în opinia mea, nici măcar nu constituie o ştire. Era vorba despre nişte americani, total nemulţumiţi de experienţa lor în România. Am primit reacţii cum că, de fapt, cei mai mulţi străini se declară încântaţi de România.
Nu numai că informaţiile sunt complementare şi adevărate, fiecare în parte. În egală măsură cred că România nu este cea mai rea ţară în care să trăieşti (desigur, nici cea mai bună, să nu ne îmbătăm cu apă rece!), şi nici toate experienţele mele de peste hotare nu au fost încântătoare, în cazul meu, de la A la Z.
Pentru a le răspunde punctual americanilor, care se plângeau de mirosul neplăcut din tren, pot să spun răspicat că pe aeroportul din Atlanta am întâlnit o sumediene de miasme. E drept, în România sunt locuri care put. În zona Cocor, în Piaţa Unirii din Capitală, se simte atunci când nu plouă vreme îndelungat, un miros pestilenţial. Dar pute şi în piaţa Omonia din Atena. Şi am constatat că într-un resort all-inclusive din Antalya, un fel de PeCeleMaiÎnalteCulmiAleServiciilor, chelnerii pot fi acri.
Oricine ştie că o călătorie cu mijloacele de transport în comun în plină vară este o veritabilă aventură olfactivă. Dar asta nu se întâmplă doar în România, ci mai peste tot în lume. În Egipt e multă mizerie, ignoranţă şi sărăcie. În Grecia nu primeşti decât arareori un bon fiscal şi mai niciodată nu pricepi ce scrie pe nota de plată, dacă nu cumva ai translatorul cu tine.
E drept că atunci când suntem în vacanţă, când vrem să ne resetăm sistemul pentru a munci alte 51 sau poate 52 de săptămâni până la următorul concediu, avem pretenţia să ne simţim bine, iar acreala unei chelneriţe, mizieria de la hotel sau neplăcerile din mijloacele de transport capătă valenţe mai puternice decât într-o zi obişnuită.Şi am remarcat că avem tendinţa de a ne exprima vocal nemulţumirile – legate de experienţe cu medici, chelneriţe, administratorul de bloc, vecini sau întârzierile de salariu. Şi că mai nimeni nu urlă în gura mare ce bine şi frumos a fost în hotelul de la mare. Poate am fost surprinşi, dar nu vocali. Şi e normal să fie aşa. E normal să întâlneşti doctori competenţi, chelneriţe serviabile şi trenuri curate. Iar nemulţumirea este firească.
La fel de firesc este să ne putem exprima pe marginea a ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place. În esenţă, avem acest drept, de a ne exprima. Că altcineva nu este de acord cu o părere exprimată, este, în egală măsură, îndreptăţit să-şi expună propriile argumente. Recent, într-o discuţie, cineva mi-a spus că „Libertatea mea se termină acolo unde intervine asupra libertăţii tale”. Adevărat.
Poate că părerea americanilor nu a fost subiect de ştire naţională. Dar experienţa mea de jurnalist arată că oamenii nu sunt interesaţi strict de ştiri. E suficientă o zapare, la ceas de seară, pentru a vedea că subiectele care captează naţiunea nu reprezintă ceea ce am învăţat la facultate că ar trebui să suscite interesul naţional. Nici măcar nu contează ce i-a îndemnat să fie curioşi pe cei care au dat click pe link-ul care prezenta nemulţumirea americanilor. Important este că au putut să citească, să vadă ce spun acei americani. Şi să le dea dreptate, sau, dimpotrivă, să-i critice. Şi e normal să se poată exprima şi ei.
Până la urmă, este o doar o opinie. Şi cred că nici măcar nu are putea de a afecta imaginea României. Ceea ce face Prinţul Charles este mai important. Mai importante sunt părerile expaţilor, care se îndrăgostesc de ţara care le produce surprize mai plăcute decât se aşteptau. Sunt oameni care au preferat să renunţe la carierele în multinaţionalele care îi aduseseră în România ca să nu plece din această ţară. Aşa cum mulţi expaţi fac PR ţării, determinând prietenii să vină aici în concedii sau pentru afaceri. Dovadă şi Emmanuelle Valentin, general manager al Sanofi, a cărei poveste o puteţi citi pe larg în materialul de copertă din această săptămână.
Sau străini care vin în România şi-şi cumpără teren, case, şi se declară foarte fericiţi.
Iar dincolo de păreri stau cifre. Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în luna iulie a acestui an au intrat în ţarp peste 272.000 de străini, mai mulţi decât în aceeaşi lună a anului trecut (258.000).
Părerile sunt de multe feluri. Şi bune, şi foarte bune, şi proaste. Şi e firesc nu numai să fim nemulţuniţi, atunci când este cazul, ci să şi spunem asta. Poate că iese ceva bun din asta. Poate trenul în care au călătorit americanii va fi mai curat, poate chelneriţele vor învăţa să fie serviabile (ar fi bine, bacşişul lor depinde de asta), poate camerele de hotel vor străluci, toate, de curăţenie.
Oamenii sunt avizi de sânge, lacrimi şi scandal. Nu e lăudabil, dar e un fapt. Iar publicarea declaraţiei americanilor nemulţumiţi nu este un manifest al redacţiei. Dimpotrivă, de-a lungul anilor ne-am asumat o politică editorială extrem de optimistă.
Când firmele picau în faliment sau insolvenţă ca muştele în oţet, noi am mers contra curentului, scriind despre cei care izbuteau să menţină creşteri, să inventeze afaceri, aveau curaj să renunţe la slujbe bine plătite în multinaţionale pentru a risca pe cartea antreprenoriatului.
De 11 ani publicăm în fiecare an 100 Tineri manageri de top, cel mai optimist produs media. Dar miza noastră pe optimism nu înseamnă că suntem rupţi de realitate, că trăim într-un glob de sticlă sau că nu suntem conştienţi că există şi oameni nemulţumiţi.
-
Oamenii din spatele unei afaceri de 69 de miliarde de dolari. Cine este românca care se află printre ei
Travis Kalanick este imaginea Uber, dar el nu a construit compania de unul singur. Precum oricare manager bun, Kalanick se bazează foarte mult pe echipa lui pentru a trece peste toate provocările care vin cu expansiunea globală şi legislaţia din diferitele ţări unde activează. Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.
Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.
Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.
Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”
Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur
Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.
Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea
Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.
Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor
Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber
Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze
Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.
Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome
Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome. Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.
Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.
Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.
Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei
Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber
Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam
Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.
McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.
Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România
Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România. -
Premierul Slovaciei: “Nu suntem în stare să integrăm romii, dar vom integra imigranţii musulmani cu o cultură total diferită de a noastră?”
Premierul Slovaciei, Robert Fico, a făcut afirmaţii controversate în faţa a peste 2.500 de oameni, printre care şi diplomaţi străini. În discursul său, premierul a spus că ţara sa va respinge din nou cotele obligatorii de imigranţi, dacă se va încerca impunerea lor încă o dată, şi a cerut Comunităţii Europene să se implice în rezolvarea cauzelor fenomenului imigraţionist, şi nu în gestionarea efectelor, acuzând politica europeană de imigraţie care, în opinia lui, a eşuat cu totul.Vorbind despre ipocrizia liderilor UE, Fico a spus: „Haideţi să nu ne prefacem că nu vedem frica oamenilor — nu doar în Slovacia, ci şi în întreaga Europă. Haideţi să nu ne prefacem că nu vedem cauzele acestui fenomen şi să nu ne mai prefacem că suntem capabili să rezolvăm problema primindu-i pe toţi (imigranţii) cu braţele deschise — indiferent că e vorba de imigranţi economici sau oameni care chiar sunt puşi în situaţia de a-şi salva vieţile, sănătatea şi familiile. Haideţi să fim sinceri, nici măcar nu suntem în stare să ne integrăm proprii cetăţeni de etnie romă — şi sunt sute de mii—, cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viaţă şi o religie total diferite?” -
De ce oamenii din acest oraş italian trăiesc mai mult de 100 de ani. Ei nu fac sport, fumează şi nu sunt nici foarte slabi
În sudul Italiei, pe coasta de vest, există un oraş micuţ numit Acciaroli. Cu o populaţie de aproximativ 2.000 de oameni, oraşul este domiciliul la aproximativ 300 de locuitori care au reuşit să trăiască mai mult de 100 de ani.
În contextul în care, în celelalte părţi ale lumii, procentul de centenari este de 0,2 %, este clar că în Acciaroli se întâmplă ceva aparte.
Pentru prima dată, cercetătorilor li s-a permis accesul în oraş pentru a investiga acest fenomen.
-
“Scoateţi-mă, naibii, din România!”. Impresiile unor turişti americani după o vizită în Cluj-Napoca
Un cuplu de turişti americani a desfiinţat România pe internet, după o scurtă vizită în Cluj-Napoca. Cei doi au fost profund dezamăgiţi de călătoria cu trenul de la Deva spre capitala Transilvaniei, de oamenii din jur care “put”, dar şi de condiţiile de cazare.
Cei doi turişti realizează jurnale video de călătorie pe Youtube, sub numele de utilizator The Budget Savvy Travelers. Harry Lesner şi soţia lui, Audrey, au pornit în urmă cu doi ani într-o călătorie în jurul lumii, relatează ziarul Ziua de Cluj.
Jurnalul postat de ei după o zi petrecută în ţara noastră poarte numele „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania”, iar în cele 10 minute de videoclip, cei doi desfiinţează total România.
Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, “latră şi miaună ca să vândă ziare”. Apoi, se plâng că este imposibil să găsească trenul cu care trebuie să călătorească spre Cluj-Napoca.
“Suntem într-o misiune să aflăm unde este trenul nostru. Pentru că, în România, semnele sunt întotdeauna greşite, oamenii se înşală întotdeauna, totul este întotdeauna greşit aşa că trebuie să mergi pe aici şi să întrebi: «Acesta e trenul? Ăsta e trenul? Ăsta e trenul?», pentru că bănuiesc că nu există nicio modalitate formală să organizeze totul, nu este niciun sistem, nu sunt nici măcar numere pe peroane”, susţine Harry.
În cele din urmă, aceştia reuşesc să găsească trenul potrivit şi pornesc în călătorie. Dar problemele abia acum încep. Audrey este profund nemulţumită de temperaturile ridicate din mijlocul de transport din comun, soţul ei se plânge de viteza mică a trenului, iar în cele din urmă, ceea ce i-a deranjat cel mai mult au fost mirosurile neplăcute: “Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put”.
Citiţi şi:
Cum a reuşit o tânără să deschidă un hotel în Caraibe fără să aibă niciun ban – GALERIE FOTO
Poze incredibile cu angajaţii epuizaţi din Tokyo care adorm pe străzi – GALERIE FOTO
Lucruri mai puţin ştiute despre casa de 123 de milioane de dolari a lui Bill Gates – GALERIE FOTO
De ce pentru a deveni o femeie de afaceri de succes trebuie să-ţi vopseşti părul blond
-
Ghicitoarea scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil. Se spune că doar 2% dintre oameni o pot rezolva
”Ghicitoarea lui Einstein” este unul dintre cele mai amuzante teste, care îţi pune mintea la încercare. Ghicitoarea ar fi fost scrisă de Albert Einstein, pe vremea când era copil şi se spune că doar 2% dintre oameni pot rezolva această ghicitoare. Tu reuşeşti?
Există 5 case, de 5 culori diferite, aşezate în linie. În fiecare casă locuieşte o persoană de naţionalitate diferită. Cei 5 proprietari beau o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi au un animal de casă diferit. Nu există proprietari care să aibă acelaşi animal, să bea aceeaşi băutură sau să fumeze aceeaşi marcă de ţigări.
Indicii:
1. Britanicul locuieşte în casa roşie.
2. Suedezul are câini.
3. Danezul bea ceai.
4. Casa verde se află in stânga celei albe.
5. Proprietarul casei verzi bea cafea.
6. Proprietarul care fumează ţigări Pall Mall are păsări.
7. Proprietarul casei galbene fumează ţigări Dunhill.
8. Proprietarul casei din mijloc bea lapte.
9. Norvegianul locuieşte în prima casă.
10. Proprietarul care fumează ţigări Blends locuieşte lângă cel care are pisici.
11. Proprietarul care are un cal locuieşte lângă fumătorul de Dunhill.
12. Proprietarul care fumează ţigări Bluemasters bea bere.
13. Germanul fumează marca de ţigări Prince.
14. Norvegianul locuieşte lângă casa albastră.
15. Proprietarul care fumează Blends locuieşte lângă cel care bea apă.Întrebare: Cine are un peşte ca animal de companie?
-
“Scoateţi-mă, naibii, din România!”. Impresiile unor turişti americani după o vizită în Cluj-Napoca
Cei doi turişti realizează jurnale video de călătorie pe Youtube, sub numele de utilizator The Budget Savvy Travelers. Harry Lesner şi soţia lui, Audrey, au pornit în urmă cu doi ani într-o călătorie în jurul lumii.
Jurnalul postat de ei după o zi petrecută în ţara noastră poarte numele „Lung, cald şi împuţit. Ghid de călătorie în Cluj-Napoca, România, Transilvania”, iar în cele 10 minute de videoclip, cei doi desfiinţează total România.
Filmarea începe în gara din Deva, unde americanii întâlnesc un o persoană care, susţin ei, “latră şi miaună ca să vândă ziare”. Apoi, se plâng că este imposibil să găsească trenul cu care trebuie să călătorească spre Cluj-Napoca.
“Suntem într-o misiune să aflăm unde este trenul nostru. Pentru că, în România, semnele sunt întotdeauna greşite, oamenii se înşală întotdeauna, totul este întotdeauna greşit aşa că trebuie să mergi pe aici şi să întrebi: «Acesta e trenul? Ăsta e trenul? Ăsta e trenul?», pentru că bănuiesc că nu există nicio modalitate formală să organizeze totul, nu este niciun sistem, nu sunt nici măcar numere pe peroane”, susţine Harry.
În cele din urmă, aceştia reuşesc să găsească trenul potrivit şi pornesc în călătorie. Dar problemele abia acum încep. Audrey este profund nemulţumită de temperaturile ridicate din mijlocul de transport din comun, soţul ei se plânge de viteza mică a trenului, iar în cele din urmă, ceea ce i-a deranjat cel mai mult au fost mirosurile neplăcute: “Dumnezeule! Nu neapărat trenul (problema, n. red), sunt oamenii din tren care put”.
-
Cum a reuşit acest tânăr să fure 1 milion de dolari de la susţinătorii luii Donald Trump. Ceea ce a făcut nu este ilegal
Ian Hawes, un tânăr de 25 de ani din Maryland, SUA, a realizat un site numit dinnerwithtrump.org (acum are numele schimbat în AmericanHorizons.org), ce conţinea toate elementele ale unei campanii oficiale pro Trump, relatează Politico. Totuşi la o privire mai atentă se observă că site-ul nu are nicio afiliere cu miliardarul sau cu campania acestuia. Potrivit publicaţiei Politico, Hawes a strâns peste 1 milion de dolari din donaţii de la lansarea site-ului până în prezent.
Site-ul fals seamănă foarte mult cu cel adevărat (dondaldjtrump.com) şi peste 20.000 de oameni au fost păcăliţi să doneze. În primele trei săptămâni, tânărul ar fi cheltuit 108.000 de dolari pe reclame în Facebook, oferind “posibilitatea de a câştiga o cină cu Trump” şi a încasat 350.000 de dolari. Cea mai mare parte din aceşti bani, 133.000 de dolari s-au dus către compania lui Hawes, CartSoft LLC. Iar din toţi banii obţinuţi 0 s-au dus către campania lui Trump.
“Mă simt furată, este oribil” a comentat Mary Pat Kulina, care a donat 265 de dolari lui Hawes. “Ăsta este jaf, îmi vreau banii înapoi. Vreau să-i dea banii lui Donald Trump”, a continuat ea. Toţi cei contactaţi de Politico credeau că au donat banii către campania miliardarului.
Cina cu pricina oferită de site este de fapt un eveniment strângere de fonduri pentru care Hawes o să cumpere două bilete pe care le va oferi câştigătorului, după cum se vede în descrierea de site, scrisă mic cu un font de 8,5 şi cu o culoare gri.
Cum funcţionează?
Site-ul lui Hawes nu-ţi cere bani iniţial, doar o adresă de mail pentru a te înscrie la concurs (peste 400.000 de oameni s-au înscris până acum), apoi primeşti un mail în care ţi se spune că şansele de câştig ţi se dublează dacă donezi, deşi din nou, scris mic este precizat că “contribuţiile financiare nu-ţi vor creşte şansele de câştig”.
“Suntem foarte bucuroţi să le returnăm oamenilor banii”, a declarat Hawes. Până acum au primit 110 zece cereri de returnare a banilor, a spus el.
Deşi este clar că este o fraudă nu este ilegal pentru că oamenii donează banii din proprie voinţă.
“Voiam sa-i dau lui Trump 1000 de dolari şi soţia mea a văzut reclama pe Facebook. I-am donat…cine citeşte ce scrie mic în josul unui site. Dacă vrea să-mi dea banii înapoi o să fiu fericit să-i donez domnului Trump”, a spus şi John McQueen, proprietarul unei pompe funebre din Florida.