BusinessMagazin

Tag: energie

  • Enel schimba directorul din Romania

    Actualul country manager al Enel Romania, Matteo Codazzi, îşi va finaliza pe 4 mai 2009, conform planificării, mandatul său de conducere a operaţiunilor Enel în România. Începând din aceeaşi zi, functia de Country Manager şi Preşedinte al companiilor Enel din România va fi preluata de Claudio Zito, în prezent Director pentru Planificare şi Control la Divizia Internaţională a grupului Enel.

    Enel a avut o perioada importanta de crestere in Romania prin achiziţia Electrica Muntenia Sud (distribuţie şi furnizare de electricitate în Bucureşti), prin integrarea operaţiunilor companiilor achiziţionate anterior în Banat şi Dobrogea cu cele din Muntenia Sud, precum şi prin iniţierea unor proiecte în sectorul de generare, în domeniul energiei nucleare, al cărbunelui curat şi al energiei eoliene. În sectorul de distribuţie a energiei electrice, Enel are o cotă de piaţă de aproximativ 30%, iar in furnizare are in portofoliu 2,5 milioane de clienţi, ceea ce il face cel mai mare furnizor de energie pe piaţa de retail după Electrica, luând în considerare volumele furnizate.

    Claudio Zito a fost si membru în Consiliul de Administraţie al companiilor Enel din România. Experienţa sa din cadrul Enel s-a desfasurat în domeniile de planificare, control şi dezvoltare a activităţii Diviziei Internaţionale şi a celei Comerciale, precum şi în cadrul altor companii multinaţionale. Veniturile Enel in Romania anul trecut au fost de 800 milioane de euro, iar EBITDA a ajuns la 135 milioane de euro.
     

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

     

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Petrolul, din nou la 65 de dolari

    "Scaderea considerabila a pretului titeiului in a doua jumatate a anului 2008 are doua consecinte majore pentru sectorul petrolului si gazelor din ECE. Pe de o parte, a determinat o scadere a profitabilitatii segmentului up-stream si o considerabila reevaluare negativa a actiunilor din domeniul petrolier. Pe de alta parte, marjele de rafinare au fost foarte ridicate anul trecut", arata raportul grupului Erste. Cu toate acestea, analistii Erste Group se asteapta ca anul 2009 sa aduca stabilizarea pretului titeiului, urmata de o crestere la peste 65 USD/baril pana la sfarsitul anului. Dupa un declin abrupt si prelungit in a doua jumatate a anului 2008, pretul titeiului s-a stabilizat în intervalul de 40-47 USD/baril.

    Pretul a scazut în principal din cauza inrautatirii economiei globale, fapt care a dus la scaderea cererii. Din perspectiva cererii, se preconizeaza o scadere a consumului de petrol cu 1,6 milioane barili/zi în 2009, in comparatie cu 2008. Tocmai din acest motiv, analistii Erste Group se asteapta ca OPEC sa reduca în continuare capacitatile de productie astfel incat sa stopeze scaderea pretului petrolului, atata timp cat petrolul este tranzactionat la un pret sub 75 USD/baril. Cea mai mare parte a supra-ofertei de pe piata globala ar trebui sa dispara pana la mijlocul anului 2009: „Ne asteptam ca pretul petrolului sa ajunga în intervalul 55–65 USD/baril în vara acestui an si în intervalul 60-75 USD/baril la sfarsitul anului,” declara Jakub Zidon, analist al sectorului petrol si gaze si autorul raportului.

    Marjele de rafinare vor scadea cu 40% fata de anul 2008. Desi piata va beneficia de noi capacitati si de costuri mai scazute in urmatorii 2-3 ani, atat produsele de rafinarie, cat si cele petrochimice se vor confrunta cu o scaderea semnificativa a cererii. Acesta este principalul factor care va genera o scadere preconizata a profitabilitatii in down-stream in perioada urmatoare, mai spun analistii Erste.

  • Primul Mol la Vaslui

    Benzinaria Mol de la Vaslui este a patra investitie a retailerului ungar in zona Moldovei, in 2008 fiind deschise aici alte trei benzinarii: una în Iasi si doua in Vaslui. Investitia de la Vaslui a costat un milion de euro, pret care nu include costul terenului. Benzinaria MOL a fost construita pe o suprafata de aproximativ 2.250 mp. Extinderea Mol in Romania a avut ca prioritate Transilvania si Muntenia, retea unde grupul detine 133 de benzinarii. Din 2008, Mol a inceput sa se uite cu atentie si spre zona Moldovei.

    “Ne-am propus să avem o acoperire teritorială echilibrată în Romania. Dorim să oferim produse si servicii de calitate inaltă tuturor clientilor nostri din tara, respectand in acelasi timp principiile dezvoltarii durabile. Aceasta benzinarie, deschisa recent este o constructie moderna care poate fi observata de la mare distanţa de catre clientii aflati in tranzit, flote de masini sau transportatori, pe rutele acestora catre Iasi sau chiar Chisinau. Totodata, amplasamentul este situat în vecinatatea unui centru comercial care va fi deschis în curand, venind în ajutorul soferilor din Barlad”, a spus Zsolt Szalay, Country Chairman MOL Romania.

  • Au dat imobiliarele pe energie

    "Agitatia din domeniul imobiliar va fi inlocuita de noi canale de business, cum ar fi energia verde, si noi avem ocazia de a lua parte la aceasta schimbare in rolul de insideri, datorita extinderii activitatii grupului,” a declarat Onat Peled, director de Marketing in cadrul Mentor Group Holdings. Prin acest parteneriat, Mentor Finance va analiza si va alege cele mai realizabile proiecte pentru a le prezenta fondului de investitii si se va concentra n special pe proiecte de minim 50 de milioane de dolari.

    Numarul companiilor europene din domeniul energiei a crescut in ultimii ani, iar investitiile in energia regenerabila stabilesc noi recorduri an dupa an. Conform statisticilor companiei, piata europeana a energiei a inregistrat cele mai multe tranzactii, fiind cea mai activa in acest domeniu. Mai mult, 18% din investitiile mondiale sunt directionate catre acest domeniu. Desi in topul investitiilor se afla energia eoliana, reprezentantii Mentor Finance spun ca tehnologiile energetice solare si biocombustibilii au premisele unei cresteri mult mai rapide decat cea a tehnologiilor energetice eoliene.

    In plus, studiile citate de companie arata ca datorita solului, a pozitiei geografice si a climei, Romania are resurse bogate de energie hidrologica, eoliana, solara si geotermala. Astfel, fiecare zona geografica a tarii ofera un potential energetic: energia solara in sud, eoliana in est, biomasa in Transilvania si energia geotermala in zonele montane si in vest. "Dependenta crescanda de energie, alaturi de potentialul producerii de energie a regiunii, ne-a convins ca putem gasi in Romania companiile potrivite pe care sa le finantam. De asemenea, am fost motivati si de raportul cost/beneficii din aceasta tara”, spune Peled.
     

  • Noroc de pasii marunti

     

    “Nu ne putem petrece toata viata cumparand companii, mai trebuie sa mai si consolidam ceea ce am cumparat”. Declaratia apartine lui Luigi Ferraris, CFO-ul grupului italian de utilitati Enel, in timpul conferintei de presa care a urmat prezentarii rezultatelor pentru anul 2008. Conferinta de presa s-a tinut in acest an in sediul central al Enel – pentru prima oara dupa mai multi ani in care prezentarea rezultatelor avea loc la Londra, unde Enel este listata. Taierea de costuri pentru organizarea evenimentului anual – redusa ca imporanta – face parte insa dintr-un plan mai larg de reduceri de costuri pe care si l-a impus compania italiana. Cea mai importanta reducere anuntata de Enel este cea de 12 mld. euro din bugetul de investitii pentru urmatorii cinci ani. Declaratia lui Ferraris este in linie cu decizia companiei italiene de a reduce din investitii si a se aseza la masa consolidarilor, dupa cativa ani in care a facut achizitie dupa achi­­­zitie, incepand cu cele din Romania sau Slovacia si terminand cu achizitia Endesa sau OG-5.
     
    Lui Luigi Ferraris nu ii este teama de cuvinte, iar directorul financiar considera ca este normal ca fiecare companie sa isi reconsidere pozitiile din cauza crizei. In cazul Enel, cu atat mai mult: “Luand in considerare ca am investit in ultimii ani cat sa avem o pozitie de lider de piata, dar luand in considerare si gradul de dezvoltare a diverselor economii unde operam, ni se pare logic sa o luam mai usor deocamdata cu investitiile”.
     
    Intr-adevar, cifrele din raportul Enel arata ca cele 12 miliarde de euro au fost reduse din bugetele pentru dezvoltare, si mai putin din bugetele de mentenanta. Raportul nu arata cu precizie unde si cand vor fi investite totusi cele 16 miliarde de euro. Cu toate acestea, prezentarea rezultatelor si a planurilor Enel a inclus cateva indicii.
     
    S-ar fi putut spune ca achizitia Endesa si parteneriatul cu EdF au consolidat traiectoria de dezvoltare a grupului Enel in tarile latine. Strategia latina nu ar fi fost rea pentru Romania – aici Enel are proiecte de investitii de doua miliarde de euro in productia de energie si de inca 700 de milioane de euro in retele. Planurile de productie – care cuprind investitii in energie termo, eoliana si nucleara – sunt ambitioase, insa dependenta unor proiecte la companii de stat (Termoelectrica si Nuclearelectrica) le-a intarziat startul. Faptul ca aceste proiecte se intind ca dezvoltare pe cativa ani se potriveste numai bine cu faptul ca bugetul de investitii in productie al Enel pentru Romania are o bataie lunga, pe 15 ani, ocolind astfel criza (cei 15 ani fiind calculati din 2007, cand noul country manager Matteo Codazzi a anuntat planul de investitii al Enel pentru Romania). De fapt, dupa cum au declarat anterior si oficialii Enel din Romania, planurile sunt deocamdata la nivel de autorizatii, astfel ca ar fi prea devreme sa se stie daca va fi sau nu cazul sa fie incluse in reducerile de costuri.
     
    Planurile de expansiune ale Enel in regiune au pus insa in umbra proiectele din Romania. In prezentarea sustinuta cu ocazia prezentarii rezultatelor anuale, Fulvio Conti a repetat in mai multe randuri intentia lor clara de a se concentra asupra Rusiei si a Slovaciei: “Slovacia si Rusia sunt pietele noastre cheie pentru urmatorii ani: in Slovacia piata a crescut si acum o consideram tara tinta ideala pentru investitii, iar in Rusia liberalizarea pietei progreseaza si cu siguranta ca asta va aduce crestere pe termen mediu si lung”. OG-5 (compania de distributie si productie cu 8.700 MW instalati din Rusia in care Enel este actionar majoritar) si centrala nucleara din Slovacia (proiect de 900 de milioane de euro), dar si alte proiecte gandite pentru cele doua tari vor atrage majoritatea banilor proiectati pentru divizia internationala a Enel pana in 2013. Astfel, din cele 7,4 miliarde de euro, 45% vor merge in Slovacia, iar 28% in Rusia. Despre cele doua miliarde estimate pentru Romania se va mai vorbi probabil si in urmatoarele planuri si bugete ale Enel. Deocamdata insa, investitiile si stabilizarea celei mai lungi retele din Romania si satisfactia celor 2,5 milioane de clienti sunt provocari destul de mari pentru italieni. La care se adauga asteptarile nu foarte optimiste de crestere a consumului clientilor Enel pentru perioada urmatoare, dar si tinta de a creste numarul clientilor eligibili de cinci ori in urmatorii cinci ani. 
     

     

  • 800 milioane euro pentru Enel

    Compania italiana de utilitati Enel a avut anul trecut venituri de 800 milioane de euro in Romania. Veniturile companiei includ cele doua distributii de energie preluate de italieni in 2004 – Banat si Dobrogea -, precum si Electrica Muntenia Sud, preluata la mijlocul anului 2008, dupa cum spune CFO-ul grupului ENEL, Luigi Ferraris. Anul trecut, EBITDA Enel in Romania a fost de 135 milioane de euro. In 2007, veniturile Enel in Romania au fost de 555 milioane de euro – datele pentru 2007 incluzand doar distributiile Banat si Dobrogea.
    Contributia Electrica Muntenia Sud in veniturile Enel a fost de 287 de milioane de euro – suma care corespunde perioadei iunie-decembrie (compania a intrat in portofoliul Enel in luna iunie a anului 2008).

  • Mai multa energie

    Cresterea cererii de energie din Romania va fi cea mai mare din regiune, conform raportului anual al Enel. In Bulgaria, cresterea cererii va fi de 1,2% pana in 2013 (de la 34,5 TWh in 2008 la 36,6 TWh in 2013), iar in Sloivacia, cresterea va fi de 1,1% (pana la 31,6 TWh in 2013). In Romania, cererea va ajunge la 59,1 TWh in 2013.

    Estimarile Enel arata ca in 2010, Enel Romania va distribui 12,7 TWh in 2010 si 13,6 TWh in 2013. Energia vanduta de Enel va totaliza 8,5 TWh catre piata regulata in 2010 si 1,2 TWh catre clientii eligibili, conform estimarilor grupului italian.
     

  • Veniturile diviziei internationale a Enel au crescut in 2008

    Anul trecut, veniturile Enel au ajuns la 4,7 miliarde de euro, fata de 1,9 miliarde euro in 2007. Cea mai mare contributie in cresterea veniturilor a avut-o Europa Centrala (unde 861 milioane de euro au venit din Slovacia, iar 183 de milioane de euro au venit din Franta), dar si Rusia (de unde au venit in plus 776 milioane de euro, datorita consolidarii proiectului OGC-5). Contributia Sudului Europei a fost de 287 milioane de euro, care provin din integrarea in afacerile Enel a companiei Electrica Muntenia Sud – distributia din Sudul Romaniei a fost achizitioanata de Enel intr-o tranzactie de 800 milioane de euro si a adus Enel pozitia de lider al pietei de distributie.

    Enel mai detine in Romania distributiile Banat si Dobrogea. Anul trecut, o data cu integrarea EMS, Enel a ajuns la 2,5 milioane de clienti in Romania, vanzarile catre acestia totalizand 9,9 TWh.
    Cifra totala de afaceri a grupului Enel in 2008 a fost de 61,1 miliarde de euro, in crestere cu 40% fata de 2007. EBITDA grupului a ajuns la 14,3 miliarde de euro, in crestere cu 45% fata de 2007. Enel estimeaza ca EBITDA grupului va ajunge la 16 miliarde de euro in 2010 si la 18 miliarde de euro in 2013.
     

  • Cat mai departe in larg

     

    Putine legaturi de afaceri il mai leaga pe Gabriel Comanescu, proprietarul grupului Upetrom, de piata din Romania. Cele mai importante raman cele opt contracte cu Petrom pentru exploatarea rezervelor marine. In rest, majoritatea productiei de la fabrica Upetrom 1 mai pleaca la export, activitatile de foraj pe uscat au fost vandute anul trecut, iar cele mai mari planuri ale companiei se leaga de piete externe. Acum, omul de afaceri isi poate si permite sa se gandeasca la dezvoltare: a terminat 2008 cu un profit de 80 de milioane de dolari, in crestere accelerata fata de 2007 (cand a fost de 4 milioane de dolari).
     
    Explicatiile privind motivul cresterii profitului sunt aceleasi cu explicatiile privind planurile de dezvoltare. Compania, care a preluat in 2006 platformele maritime ale Petrom, in cadrul unei tranzactii estimate la 100 de milioane de euro, a consacrat anul 2007 pentru investitii in reabilitarea platformelor. Odata terminate investitiile, in 2008 s-a vazut efectiv cat profit pot produce cinci platforme. “Incepand cu acest an, vom putea si demonstra ce investitii se pot face din acest profit”, spune Gabriel Comanescu. Planurile lui Comanescu pentru viitorul mediu vizeaza o pozitie cat mai buna in topul mondial al companiilor care fac foraj petrolier, pozitia urmand a fi validata de castigarea a cat mai multor contracte. 
     
    Omul de afaceri Gabriel Comanescu a intrat in afacerile cu petrol in 1999, cand a cumparat companiile de foraj pe uscat Foserco si Aquafor de la AVAS, prin procedura de privatizare. Achizitia celor doua companii a reprezentat un atu in dosarul depus in 2001 pentru achizitia fabricii de utilaje pentru foraj 1 mai, Gabriel Comanescu castigand licitatia in defavoarea grupului rus Uralmash Rusia, o subsidiara a holdingului OMZ. Cele trei companii cumparate aveau deja o cifra de afaceri de aproximativ 30 de milioane de dolari in 2004, cand Gabriel Comanescu a incheiat primul contract pentru forari maritime. S-a intamplat imediat dupa privatizarea Petrom, deoarece grupul OMV a preferat sa se axeze pe businessul de baza al noii companii si sa instraineze exploatarea platformelor.
     
    “Imediat dupa preluarea contractului, am inceput o serie de investitii pentru modernizarea platformelor, dar cele mai multe investitii au fost facute in 2006 si 2007, dupa achizitia acestora de la Petrom”, spune proprietarul Upetrom, grup din care fac parte mai multe companii, printre care si Grup Servicii Petroliere – care se ocupa de forajul maritim si care aduce cea mai mare parte a afacerilor si a profitului grupului. Dupa doi ani de operare a platformelor Petrom, in decembrie 2005, grupul OMV a decis instrainarea de tot a acestora, iar Gabriel Comanescu a luat un credit in valoare de aproximativ 125 de milioane de dolari de la BCR pentru a le achizitiona. Valoarea creditului luat de la BCR a acoperit 85% din valoarea achizitiei, restul provenind din fonduri proprii. Dupa achizitia platformelor, Gabriel Comanescu a inceput investitiile in modernizarea a patru dintre ele, care au durat doi ani si l-au costat pe omul de afaceri 150 de milioane de dolari (cea mai costisitoare modernizare fiind la platforma Jupiter, care a costat 60 de milioane de dolari).
     
    Intre timp, dupa conflictul din vara lui 2006 (cand platforma Orizont, localizata in Golful Persic, a fost tinta unui atac iranian), Grup Servicii Petroliere a vandut plaforma Fortuna catre Oriental Oil Company Dubai, pentru a face rost de bani ca sa continue procesul de modernizare a celorlalte platforme. In noiembrie 2008, grupul a anuntat si inceperea lucrarilor de modernizare la GSP Saturn, estimate la 50 de milioane de dolari, care ar trebui sa fie finalizate in luna mai a acestui an. 
     
    Finantarea va fi asigurata in proportie de 70% din resursele proprii ale GSP, provenite atat din vanzari de active, dar si din profitul companiei: “O platforma face un profit net zilnic de aproximativ 50-60.000 de dolari”, spune Gabriel Comanescu, explicand astfel si profitul de 80 de milioane de dolari din 2008, care a putut fi posibil datorita faptului ca toate platformele au avut contracte si au lucrat la capacitate maxima.
     
    Faptul ca toate platformele au contracte la capacitate maxima si pentru 2009 ii face pe oficialii Grup Servicii Petroliere sa estimeze crestere si pentru acest an: “Mizam pe crestere in 2009, nu numai pe mentinerea afacerilor, o data din faptul ca sunt contracte cel putin la fel ca in 2008, dar si pentru ca ne bazam pe extinderea activitatii”, spune Radu Petrescu, directorul de comunicare al companiei.
     
    Cresterea cifrei de afaceri ar trebui sa vina in special din extinderea afacerilor grupului Upetrom. Anul trecut, omul de afaceri Gabriel Comanescu a renuntat la activitatea de forare pe uscat, prin vanzarea companiei Foserco, dar si a unor active din Aquafor. Acestea au fost cumparate cu 20 de milioane de euro de grupul american Weatherford, care a mai achizitionat si alte active de forare pe uscat de la Petrom, dar si de la omul de afaceri Ovidiu Tender.