BusinessMagazin

Tag: romani

  • Românii şi secretele maşinii autonome

    România s-a transformat într-un adevărat hub european de IT pe măsură ce produce anual peste 100.000 de specialişti în domeniu, dintre care 90% vorbitori de limba engleză.

    Educaţia tehnologică este promovată în România de cinci universităţi, 59 de facultăţi şi 174 de licee private de profil, motiv pentru care economia locală a devenit un magnet pentru companiile care vor să dezvolte sisteme hi-tech, cum sunt producătorii de componente care lucrează la viitoarele maşini autonome.

    Miza industriei auto în momentul de faţă o reprezintă reducerea către zero a incidentelor rutiere, iar constructori auto precum Volvo au anunţat deja că până în 2020 nicio persoană nu va mai muri şi nu va mai fi grav rănită într-un automobil al mărcii. Mai mult, suedezii tocmai au anunţat de curând că, pentru viitoarele maşini autonome, în cazul unui accident ce ar avea loc din cauza sistemelor, compania îşi va asuma vinovăţia. Dincolo de strategia de marketing stă o armată de furnizori de componente care livrează sistemele necesare pentru ca următoarea generaţie de maşini să poată rula fără intervenţia celui de la volan. Cei de la BMW şi Mercedes-Benz au trecut deja de la vorbe la fapte, iar limuzinele de lux Seria 7 şi S-Klasse dispun de sisteme ce permit maşinii să vireze, să accelereze şi să frâneze singură în traficul de pe autostradă. Unul dintre cei mai mari furnizori de componente electronice pentru automobile din lume, Continental, lucrează în România încă din 2013 la sistemele necesare viitoarelor maşini autonome. Iar cel care coordonează proiectul la nivel mondial este Christian Senger, head of system and technology, care totodată este şi promotorul sistemului autonom de condus în cadrul Grupului Continental.

    Când vine vorba de cercetare şi dezvoltare, 70% din ce produce Continental este software. „Sunt oameni care vin dinspre informatică, electronică şi automatică. Ambiţia noastră de a creşte în România este limitată doar de lipsa de personal, pentru că nu găsim pe cât de mulţi angajaţi ne dorim“, a spus Christian Senger. El este responsabil în Continental de sistemele de automatizare şi de tehnologie şi şeful diviziei de predezvoltare şi cercetare pentru tot ce este la nivelul tuturor diviziilor precum tren de rulare, şasiu şi interior. Acum softul are o importanţă şi mai mare în dezvoltare, alături de electromobilitate sau reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Departamentul de servicii are peste 1.000 de ingineri calificaţi în cadrul Continental la nivel mondial, iar în România o parte dintre aceştia se regăsesc în centrele de cercetare şi dezvoltare ale companiei de la Timişoara şi Sibiu.

    „Întrebarea este cum putem dezvolta şi mai mult divizia din România, ce talente putem găsi acum aici. Ne uităm la universităţi şi la absolvenţi în fiecare an. Vrem să ne extindem în continuare, mai ales pentru că avem clienţi tot mai exigenţi“, explică Senger motivul vizitelor tot mai dese în România, unde, înainte de a veni în Bucureşti, s-a oprit în Timişoara, de unde a continuat cu maşina spre Sibiu şi Braşov, iar pentru Iaşi avea deja pregătit biletul de avion, dat fiind că un drum de 150 km între Sibiu şi Braşov nu poate fi făcut în mai puţin de trei ore.

    „Am avea o şansă mai mare de a aduce proiecte în România dacă am avea un lanţ de livrare mai uşor de folosit. În România pentru a parcurge 150 km de la Bucureşti la Braşov avem nevoie de trei ore, în timp ce pe autostradă ai avea nevoie doar de puţin peste o oră, cum este de la Sibiu la Deva atunci când era autostrada întreagă. Din acest motiv noi avem nevoie de o zi întreagă de transport de la Braşov până la graniţă şi de o a doua zi de la graniţă până în Franţa sau Germania către clienţii noştri“, comentează Christian von Albrichsfeld, head of country şi director pentru cercetare şi dezvoltare al Grupului Continental în România.

    Spre deosebire de producătorii de componente care se concentrează pe plan local pe producţia de cablaje, plătind angajaţii cu salariul minim pe economie, în cazul Continental miza o reprezintă inginerii tocmai pentru a dezvolta sistemele viitorului.
    „Ne-am concentrat pe mai multe aspecte ale condusului autonom. În urmă cu doi-trei ani am creat divizia care acum nu mai este un vis. După 2025 vor veni maşinile autonome, însă şi din SUA vin semnale că se va întâmpla mai devreme şi toate companiile din auto investesc în aşa ceva“, spune Christian Senger.

    Dincolo de sistemele auto produse de către companiile din domeniu, cele din IT precum Google sau chiar Apple se implică în industria mobilităţii.

    Cum văd cei de la Continental implicarea giganţilor IT în industria auto? „Ele sunt acceleratoare ale industriei în acest moment. Mai este şi o discuţie despre risc – aceste companii din IT sunt mai mult experimentale, spun că fac un lucru, dar, dacă nu iese exact cum au spus, nu este o mare problemă. Dar şi industria auto a învăţat că trebuie să ţină sus standardul când vine vorba de securitate, şi totul este testat în detaliu. Companiile auto, cele de securitate, asiguratorii şi legislativul, toate trebuie pregătite pentru ce va urma“, spune executivul german.

     

  • Următorul Uber vine de pe mare şi este dezvoltat de trei români

    Dacă pui la un loc trei antreprenori români şi unul belgian, modelul de marketplace care a stat la baza Uber sau Airbnb şi pasiunea pentru navigaţie, iese un start-up care aduce iahturile şi mai aproape de pasionaţii care nu sunt milionari.


    Sailingul nu este doar un hobby, o vacanţă pe un iaht cu două-trei cabine poate să fie un mediu propice pentru negocieri sau pentru discuţii, fiind un mediu mult mai relaxat decât la birou sau la restaurant“, motiva segmentul din piaţă în care a ales să activeze Alina Bota, cofondator al Yachting Lifestyle, firmă care se ocupă de organizarea vacanţelor pe iahturi, într-un articol de copertă din Business Magazin. Alina Bota adăuga că  iahtingul nu este un sport ieftin, dar este accesibil, şi „orice persoană care are un venit lunar de 2.000 de euro poate să meargă într-o vacanţă fără nicio problemă „. 

    Iahtingul nu este rezervat doar celor foarte bogaţi, care deţin bărci sau iahturi luxoase. Şi cei cu venituri modeste pot petrece câteva zile în larg la bordul unei bărci, prin închirierea unei ambarcaţiuni. Conceptul nu este nou, dar Sailo, start-up fondat de trei români şi o belgiancă, vrea să facă acest proces de închiriere cât mai uşor.

    Sailo este asemănător cu Airbnb sau Uber: un marketplace care face legătura între proprietarii de bărci, entuziaştii de navigaţie şi căpitani, un loc unde oamenii pot închiria ambarcaţiuni. „Oricine e interesat să închirieze o barcă merge pe site, îşi alege criteriile de căutare, în funcţie de mărimea grupului, ce fel de barcă doreşte, care este bugetul disponibil, dacă vrea sau nu căpitan şi dacă se vrea o activitate specifică (un apus de soare romantic, o întâlnire de afaceri, relaxare cu prietenii la o bere, pescuit etc.), apoi alege barca ideală“, spune Magda Marcu. Dacă vrei să iei o cină romantică la apus de soare, dacă vrei să ai parte de o experienţă inedită de ziua ta sau poate doar vrei să ieşi în larg şi să scapi de aglomeraţia din oraş, dar nu ai nici cea mai mică idee despre navigaţie şi confunzi prora cu pupa, Sailo nu-ţi dă pe mână o barcă sau un iaht fără un căpitan autorizat. Prin Sailo, căpitanii pot obţine o nouă sursă de venit, iar proprietarii bărcilor valorifică ambarcaţiuni care altfel ar fi stat în port. Pe site se regăsesc bărci care au şi căpitan, bărci fără căpitan sau pur şi simplu persoane care se oferă să treacă la timona ambarcaţiunii.

    Povestea Sailo a început când Adrian Grădinaru, cofondator şi CEO al Sailo, s-a lovit de o problemă la care a căutat o soluţie. „Adrian a încercat să închirieze o barcă şi a descoperit că este un proces foarte dificil. Oferta era fragmentată, a trebuit să caute pe mai multe site-uri care nu aveau preţuri afişate, pe urmă trebuia să trimită un e-mail sau să sune ca să afle detalii. După două zile de căutări nereuşite şi frustrante, lui Adrian i-a venit ideea să creeze o platformă care să ajute oamenii să găsească cu uşurinţă o barcă“, povesteşte Magda Marcu. Adrian Grădinaru, originar din Constanţa, este îndrăgostit de apă şi de sailing şi membru în Clubul de Sailing de la Columbia Business School (SC-CBS). Fiind student MBA în CBS, a participat într-o excursie de sailing organizată de acest club cu bărci închiriate în Grecia în vacanţa de vară din 2013. Întors din vacanţă şi încă afectat de experienţa închiriatului, Adrian a sunat-o pe Magda Marcu, alături de care mai făcuse un start-up când locuiau în Silicon Valley, şi i-a spus despre ideea lui. După două săptămâni de discuţii, analize şi cercetări s-a născut Sailo. Pe măsură ce s-a conturat mai bine ideea, au fost cooptaţi în echipă Bogdan Batog (fost coleg de la olimpiadele de informatică cu Cătălin Frâncu, fondator al dexonline.ro şi prieten comun) şi Delphine Braas (colegă cu Adrian la CBS şi pasionată de sailing).

    Să înfiinţezi un start-up şi să aibă succes nu este un lucru uşor de realizat şi implică multă muncă şi dedicare, spun cei patru antreprenori care au pus la punct Sailo. „Muncim în general câte 12-14 ore pe zi şi uneori chiar şi mai mult, dar e din pasiune şi ne vine natural“, apreciază Magda Marcu. Succesul şi ascensiunea afacerii s-au datorat în parte şi faptului că lumea cunoştea deja conceptul de sharing economy, propulsat de companii precum Uber sau Airbnb, companii cu care Sailo a fost asociat în nenumărate rânduri. „Piaţa în sine a fost foarte deschisă către modelul nostru de business, iar momentul este potrivit pentru că închirierea de bărci e o piaţă lipsită de tehnologie, care suferă de segmentare şi de comunicare greoaie, iar potenţialul este extraordinar.“ Potenţialul despre care vorbeşte Magda Marcu este dat de valoarea pieţei mondiale a închirierilor de ambarcaţiuni, care are o valoare de 35 de miliarde de dolari. Această valoare este prognozată să crească la 51 de miliarde până în 2020, potrivit Future Market Insights. „Noi credem că va creşte foarte mult pentru că în cifrele astea nu sunt incluşi şi proprietarii mici de bărci, ci numai operatorii de chartere“, subliniază Magda Marcu, cofondator al Sailo. În momentul de faţă, în Statele Unite sunt 15 milioane de bărci deţinute privat, iar majoritatea dintre acestea stau 95% din timp nefolosite. În plus, 88 de milioane de americani merg cu barca în fiecare an (aproximativ 40% din populaţia adultă a Statelor Unite), dintre care 15 milioane închiriază bărci.

    Sailo nu este singurul marketplace de acest fel pe piaţă – Boatbound, Cruzin’ şi Boatsetter sunt câteva companii care oferă produse similare. Însă Sailo a crescut repede şi se diferenţiază datorită faptului că nu doar oferă acces la ambarcaţiuni, ci şi un nivel foarte ridicat de customer service, potrivit lui Marcu. „Pentru noi, customer service-ul face parte din modelul nostru de business. Suntem implicaţi personal şi noi, şi echipa noastră în a oferi un serviciu bun pentru clienţii noştri, pentru ca aceştia să se simtă în siguranţă şi să revină“, spune ea. În momentul de faţă, în sistemul Sailo sunt aproape 700 bărci, iar până la sfârşitul anului antreprenorii vor să ajungă la 1.000 de ambarcaţiuni.

    De ce a pornit Sailo în Statele Unite, de ce New York? Deoarece Magda şi Adrian locuiesc în New York şi cunoşteau piaţa de acolo, aşa că au decis să lanseze Sailo în New York. „Pe lângă faptul că ştiam piaţa de aici (- n.r. New York), când am început nu era nicio companie care mai făcea asta. Pieţele pe care ne concentrăm strategic acum sunt New York şi Florida de Sud, unde suntem cei mai mari“, a mai explicat ea.

    Cum face bani Sailo? Modelul de business este asemănător cu cel al Uber sau Airbnb: „Noi luăm 14% de la proprietarii de bărci şi 7% de la cei care închiriază. Şi oferim asigurare prin Lloyds of London în caz că barca nu are asigurare charter pentru încă 15% de la proprietarul bărcii. Vara asta am făcut 170.000 de dolari din vânzări, dar sezonul în Florida abia începe, aşa că ne concentrăm toate eforturile să creştem închirierile acolo peste iarnă“.

    Dacă un client american al Uber care ia o maşină de acasă până la serviciu scoate din buzunar între 10 şi 15 dolari, preţul în medie pentru o ambarcaţiune este de 1.500 de dolari. „Intenţia noastră este să educăm piaţa şi să-i atragem şi pe cei care încă nu ştiu prea multe despre bărci. Este o activitate absolut extraordinară şi inspiraţională să fii pe un iaht, departe de gălăgia oraşului“, spune Marcu. De exemplu, o plimbare cu o barcă cu motor, fabricată în 2010, ar costa un client 160 de dolari pe oră, 700 de dolari pentru o zi de pescuit sau 600 de dolari pentru o plimbare de patru ore, însoţită de cină şi spectacol de artificii. Însă preţurile pot ajunge şi la mii de dolari (88.000 pentru o zi pe un iaht din Miami sau 40.000 pentru o ambarcaţiune de lux la New York).

    Creşterea Sailo merită urmărită, mai ales că start-up-ul a fost primit în acceleratorul Techstars, program care oferă posibilitatea start-up-urilor să se dezvolte mai mult şi mari repede de cât ar putea în mod normal. „Programul e foarte intens, avem acces gratuit la foarte multe resurse şi la mentori care ne ajută să ne definim strategia şi să creştem foarte repede. Este extraordinar să vezi aşa de mulţi oameni de calibru foarte mare dedicaţi să te ajute. Avem ca mentori oameni la care nu am fi avut acces altfel. A fost foarte greu să ne calificăm şi suntem foarte recunoscători că am fost acceptaţi“, afirmă Magda Marcu. Start-up-urile care intră în programul Techstars primesc 18.000 de dolari în prima etapă, acces la resursele Techstars pe viaţă, un program de mentorat de 90 de zile şi acces la reţeaua de alumni şi de mentori de 5.000 de persoane şi un spaţiu de birouri pentru timp de 3 luni.

    În schimb, Techstars preia 6% din companiile care intră în program. „Vedem deja efectele şi creştem cu o viteză ameţitoare. La sfârşitul programului vom deschide o rundă de finanţare care va fi la un nivel mai ridicat decât am avut până acum“, îşi expune intenţiile Magda Marcu, care nu exclude extinderea în Europa sau în România. Iniţial însă, fondatorii Sailo vor să se concentreze pe piaţa din New York şi din Florida de Sud, apoi, după ce se cristalizează modelul, va urma şi dezvoltarea pe alte pieţe:  „Intenţia noastră e să înţelegem exact principiile fundamentale în a deschide cu succes o destinaţie nouă. Imediat după aceea vom replica acel model în alte pieţe. La momentul acesta, datorită sinergiei cu Miami, luăm în considerare doar Insulele Caraibe“.
     

  • Fonduri de peste 36.000 euro în 3 luni pe Sprijina, platforma de crowdfunding

    Românii care şi-au înscris proiectele şi cauzele pe Sprijina.ro, cea mai nouă platformă de crowdfunding din România, au primit finanţare totală de peste 36.000 euro, de la lansarea platformei, în luna iulie a acestui an.

    Printre proiectele care au avut un impact puternic în rândul susţinătorilor este cel al unei maramureşence, care a obţinut finanţare de 128% în prima zi de prezenţă pe platformă.

    Conform datelor Sprijina.ro, de la lansarea platformei până în prezent, au fost finanţate 139 de proiecte din diverse domenii, de la educaţie şi cauze sociale la sport şi antreprenoriat. Acestea au atras peste 1.200 de donaţii, care au generat fonduri totale de mai mult de 36.000 euro. 

    În prezent, pe Sprijina.ro sunt înscrise 15 proiecte active, care îşi caută finanţare, precum şi alte 44 de proiecte, în stadiul de draft şi promovare, urmând a fi publicate. Numărul userilor cu profile aprobate pe platformă a depăşit pragul de 1.000, crescând cu 60% în ultimele 2 luni.

    ”Rezultatele extraordinare ale acestui proiect demonstrează, încă o dată, importanţa pregătirii şi promovării corecte în obţinerea finanţării. Iniţiatoarea a creat un proiect de sezon, a dezvoltat foarte bine partea de recompense  şi l-a comunicat în rândul publicului ţintă încă din primele clipe”, a declarat Remus Pakei, Project Manager Sprijina.ro.

  • Unde suntem şi unde vrem să ajungem

    Au trecut atât de mulţi ani de când românii şi România nu au mai fost angrenaţi într-un fenomen mondial încât credeam că nu se va mai întâmpla niciodată.

    Avem în acest număr al Business Magazin cel puţin trei antreprenori care vorbesc despre tehnologie şi despre start‑up‑uri tehnologice cu o naturaleţe care te desprinde automat din iureşul ştirilor negative şi te mută într-o lume în care există de‑adevăratelea mentori, finanţări, idei bune şi optimismul sănătos al lucrurilor care trebuie făcute bine şi cu bătaie pe termen lung.

    Români care nu au nimic de-a face cu termenii care îi macină pe cei de acasă şi care au plecat la Londra, la New York sau în Silicon Valley să facă business global, pentru că asta este cea mai bună şansă să faci afaceri când nu ai susţinere financiară sau resurse de orice alt fel care să te susţină pe piaţa din România (fiecare poate înţelege ce vrea din această sintagmă, desigur).

    Românii sunt recunoscuţi în lume pentru capacitatea lor de a dezvolta tehnologie, dar România nu este recunoscută ca un furnizor de soluţii integrate sau de idei multe şi proaspete. Concluzia este dureroasă pentru specialişti şi nu numai, dar generează şi multe semne de întrebare dureroase la rândul lor, legate de modul cum s-a poziţionat România în bătălia globală pentru împărţirea furnizorilor de orice. În urmă cu douăzeci de ani, industria rămasă de la fostul regim cerea să fie în centrul poziţionării României ca un furnizor mondial de materie primă industrială.

    În urmă cu zece ani, potenţialul agricol cerea să fie epicentrul agriculturii bio europene, care îşi lua avânt. În tot acest timp, numărul mare de absolvenţi buni din zona ingineriei şi tehnologiei a devenit un magnet pentru industria de outsourcing, trend căruia i se împotrivesc însă tot mai mulţi antreprenori din zona de tehnologie. Aceştia mizează pe dezvoltarea de produse finite, care să cucerească lumea şi să se bată cu giganţii mondiali. În urmă cu câţiva ani, vorbele acestor oameni mi se păreau rupte de realitate. Dar după ce am avut primele discuţii cu Andrei Dunca, fondatorul LiveRail, care mi-a povestit cum au plecat ei la Londra şi au dezvoltat acolo un concept de business pentru care lucra de fapt o echipă de la Cluj, mi-am dat seama că aceşti oameni care se desprind de România şi intră în circuitul talentului tehnologic global nici nu trebuie să aibă de-a face cu România.

    Şi în fond, de ce şi-ar dori? Andrei Pitiş, alături de o echipă de investitori şi de specialişti, a dezvoltat un ceas pe care l-a marketat ca brand britanic. Trei români care trăiesc la New York dezvoltă un Uber pentru iahturi, alături de o prietenă din Belgia, dar, în afara locului de naştere al celor trei, nimic din Sailo nu este românesc. Un alt român bate incubatoarele lumii şi vrea să facă o platformă care să profite de tot avansul vedetelor născute pe internet şi de nevoile marketerilor legate de aceştia. Nu are rost să mai continuu. Este adevărat că ei reprezintă nişte vârfuri. Dar tot nişte vârfuri sunt şi Sergey Brin sau Mark Zuckerberg, cea mai mare diferenţă fiind că cei din urmă au putut să îşi dezvolte businessul în ţara lor, care s-a marketat odată cu ei drept vârful de lance al tehnologiei globale.

    „Ce avem noi în România, pentru ce suntem cunoscuţi?“, se întreabă retoric Andrei Pitiş, dezvoltatorul ceasului despre care Computerworld a scris că este un „smartwatch superb, care vine de la un producător de ceasuri şi nu de la Apple“. Întrebarea lui Pitiş are puţine variante de răspuns pozitiv şi tocmai de aceea nu voi încerca să caut unul.

    Ce mă bucură în tot contextul acesta al afacerilor mici, pornite de la o idee bună şi sprijinite de oameni al căror interes este pur şi simplu creşterea şi dezvoltarea ideii bune în care au băgat bani, este altceva. Vorbesc despre sentimentul general care creşte în jurul nostru, despre trierea mediului de afaceri la care asistăm de câţiva ani încoace, despre deschiderea globală pe care o aduce tehnologia unei generaţii de întreprinzători pentru care a răzbi în sau dincolo de graniţele României părea altădată imposibil. Şi mai este o veste bună în toată schimbarea asta la care asistăm cu toţii şi care ne încurajează să ne împărţim casele, maşinile şi bărcile cu ceilalţi. Naţionalitatea chiar a devenit ceva relativ, iar în tot ecosistemul care se dezvoltă în jurul tehnologiei chiar nu contează cine eşti şi de unde vii. Nici nu mai e nevoie neapărat să pleci din România ca să ai succes pe plan mondial. Ajunge să gândeşti global. 

    România a devenit, fără să vrea, o economie în care cele mai active sunt businessurile antreprenoriale mici şi în care cei mai admiraţi oameni devin cei care dezvoltă o idee proprie, cu care pleacă să cucerească lumea. Nici dacă s-ar fi făcut 10 strategii guvernamentale pentru a se obţine acest rezultat nu ar fi ieşit aşa de bine.
     

  • Aşteptări realiste? Un absolvent de facultate cu profil economic vrea circa 700 de euro la primul job

    Absolvenţii facultăţilor cu profil economic se aşteaptă la un venit de circa 725 de euro pe lună atunci când se angajează pentru prima dată, pe când cei care au terminat studii în inginerie sau în IT şi-ar dori să primească circa 600 de euro pe lună la primul job, arată cel mai recent studiu rea­lizat de institutul inde­pendent de cerce­tare german Tren­dence.

    Aşteptările sala­riale ale tinerilor absol­venţi români – care sunt în scădere faţă de anii anteriori – repre­zintă doar o treime din media aşteptărilor sala­riale ale studenţilor euro­peni, mai arată rezultatele studiului.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Fascinaţia remiterilor

    Radu Pojoga este o prezenţă discretă în mediul de business autohton. A lucrat timp de mai bine de 12 ani în telecomunicaţii, iar în 2009, când criza începea să se facă simţită în românia, a decis să facă o schimbare şi a trecut în industria transferurilor de bani.

    În urmă cu şapte ani, când am început să lucrez pentru MoneyGram România şi Bulgaria, acest birou era pe lista aspiraţiilor mele. Ştiam că nu vom putea ajunge aici aşa curând, dar, cu ajutorul extinderii reţelei noastre de parteneri, fiecare an care trecea reprezenta un pas mai aproape”, povesteşte la inaugurarea locaţiei cu numărul 3.500 Radu Pojoga, director regional pentru Europa de Sud-Est al MoneyGram.

    Cariera lui a început în 1997 la Mobifon, devenit Connex şi apoi Vodafone. Din 2004, a lucrat la Zapp România iar după trei ani s-a mutat la UPC România unde a lucrat în perioada 2007-2009.

    La MoneyGram International, Radu Pojoga a ajuns în primăvara anului 2009 şi a staţionat timp de doi ani pe poziţia de business development manager România & Bulgaria. În 2011 a fost promovat country manager România şi Bulgaria, iar din iulie 2014 este director regional pentru Europa de Sud-Est.

    „Piaţa era într-o continuă scădere din cauza crizei financiare începute ce a afectat piaţa muncii în străinătate. MoneyGram era reprezentat în România în mare parte prin sectorul bancar, cu o reţea formată din aproximativ 1.000 de locaţii. Cum am reuşit să păstrăm un trend crescător în contextul scăderii pieţei? Numai cu ajutorul extinderii reţelei de parteneri din România, reţea care are în acest moment 3.500 de locaţii şi este alcătuită din trei sectoare diferite“.

    România este, în limbajul oamenilor din domeniul remiterilor, o ţară „net receive“. MoneyGram a crescut în acelaşi ritm cu piaţa, fenomen favorizat de creşterea anuală a numărului de persoane care emigrează. Anual, în medie 18.000 de români părăsesc ţara şi se îndreaptă către nordul continentului şi către ţări precum Spania, Italia, Germania şi US. Anul 2014 a fost unul atipic:  conform datelor INS, un număr de 42.000 de români au plecat din ţară. Acest lucru a favorizat creşterea volumului de bani trimişi spre România şi, implicit, a numărului de tranzacţii efectuate. MoneyGram International şi-a propus să extindă operaţiunile în România, deoarece România este o piaţă cheie pentru MoneyGram în Europa, susţine Pojoga. Businessul MoneyGram, unul dintre principalii jucători în transferul de bani la nivel mondial, a crescut în primele nouă luni pe plan local cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar valoarea medie a unei tranzacţii realizate prin acest serviciu este de 300 de euro, similară celei de anul trecut.

    MoneyGram a ajuns la 3.500 de puncte de lucru pe piaţa locală prin intermediul partenerilor săi. Spre comparaţie, în 2011 MoneyGram avea aproximativ 2.000 de puncte de lucru la nivel naţional.

    MoneyGram are businessul împărţit pe trei segmente: bancar (colaborează cu BCR, UniCredit Bank, Alpha Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Libra Bank şi Marfin Bank), retail (Carrefour, Orange) şi Forex (Speed Transfer, Smith & Smith şi case de schimb valutar).
    Cea mai mare pondere, de circa 50%, o au transferurile realizate pe zona de retail (inclusiv Forex), datorită programului prelungit de lucru, inclusiv în timpul weekendului.

    Remiterile românilor aflaţi la muncă în străinătate s-au ridicat în 2014 la aproximativ 3,4 miliarde de dolari, în scădere cu aproximativ 400 milioane de dolari faţă de 2011, potrivit unor calcule prezentate de MoneyGram pe baza datelor de la Banca Mondială. Anul trecut, România a depăşit Cehia ca remiteri cu aproape un miliard de dolari, însă a fost în urma unor ţări precum Serbia, cu remiteri de 3,7 miliarde de dolari în 2014, Ungaria (4,5 miliarde de dolari), Polonia (7,5 miliarde de dolari) sau Ucraina, ţară care conduce şi clasamentul remiterilor din Europa de Est, cu 7,6 miliarde de dolari. În 2010, România se afla pe poziţia a treia în clasament, după Ucraina şi Polonia.
    Anul trecut, românii au primit bani în principal din Italia (1 miliard de dolari), Spania (790 milioane de dolari) şi Germania (450 milioane de dolari). Principalele ţări în care românii au trimis bani sunt Spania, cu 127 milioane de dolari, Moldova, cu 109 milioane de dolari, şi Italia, cu 71 milioane de dolari.

    Printre partenerii MoneyGram se numără BCR, cea mai mare bancă locală în funcţie de mărimea activelor, Carrefour, al doilea jucător din retailul autohton după cifra de afaceri, dar şi Orange, cel mai mare operator de telefonie mobilă.
    „MoneyGram a efectuat un studiu de piaţă în rândul consumatorilor ce folosesc serviciile de transfer de bani. Rezultatele studiului ne arată că 16% folosesc serviciul de transfer de bani pentru situaţii de urgenţă cum ar fi: plata facturilor, rambursarea ratelor către bănci, achiziţia de noi bunuri şi servicii şi, nu în ultimul rând, pentru asigurarea traiului zilnic. 25% dintre respondenţi au declarat că folosesc acelaşi serviciu pentru nevoi repetitive şi de urgenţă, iar 59% doar pentru nevoi repetitive”, susţine Pojoga.

    Ce planuri are MoneyGram în viitor? „Compania are în plan diversificarea serviciilor oferite clienţilor prin introducerea de noi canale de trimitere şi primire a banilor: cash to ATM (trimiţi cash şi îi ridici de la ATM) şi cash to account (trimiţi cash direct în cont), cash to mobile (trimiţi cash şi îi primeşti în portofelul electronic de pe mobil)”.România este singura ţară din Europa de Sud-Est care oferă clienţilor săi o unealtă de localizare  – MoneyGram Locator – prin care aceştia  pot afla în orice moment ce locaţii ale partenerilor sunt disponibile în vecinătatea lor, precum şi orarul de funcţionare.
     

  • Românii, JIGNIŢI în termeni foarte DURI: “Sunt nişte găinari”

    Românii au fost, din nou, jigniţi foarte dur.

    Jignirile vin din străinătate, dintr-o ţară de unde am mai auzit jigniri la adresa noastră.

    Românii, JIGNIŢI în termeni foarte DURI: “Sunt nişte găinari”

  • (P) Cercetare românească de top: premieră tehnologică la CSi Group

    Primul model de i-Pal a fost realizat în 2005, la centrul din Olanda al grupului. Gândit pentru a fi folosit ca model, prototipul s-a bucurat de un interes crescut din partea clienţilor, astfel că instalaţia robotizată pentru paletizare a devenit un produs extrem de cerut. „Echipele de cercetare au lucrat permanent la dezvoltarea lui – în total, în cei zece ani s-au adunat 100 de mii de ore de cercetare din partea echipelor de ingineri. În primii ani, specialiştii noştri din Olanda au lucrat la dezvoltarea produsului, dar ulterior inginerii români s-au implicat tot mai mult, astfel că putem spune că peste 75% din produsul pe care îl vedeţi astăzi, inclusiv funcţionalitatea adăugată în premieră de împachetare cu folie a paleţilor, a fost conceput de inginerii de la Cluj”, declară Jan de Bruijn, CEO CSi Group.

    De altfel, acesta punctează importanţa centrului românesc al grupului: după o dezvoltare accentuată în ultimii ani, majoritatea activităţii de cercetare a CSi se desfăşoară în prezent la Cluj-Napoca. „Avem o colaborare foarte bună şi cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, am implicat echipe de profesori şi studenţi de aici în cercetare şi dezvoltarea de noi produse şi vă pot spune că am fost impresionaţi de nivelul de pregătire al tinerilor români”, spune şi Kees Oosting, COO CSi Group.

    În Europa, grupul are unităţi de cercetare şi producţie în Olanda (la Raamsdonksveer, sediul central) şi România (la Cluj-Napoca). Dezvoltarea accentuată a centrului românesc a dus şi la inaugurarea unui nou centru de producţie pentru sistemele de paletizare – PAC. Situat în imediata vecinătate a fabricii existente, aici sunt dezvoltate, testate şi puse în aplicare toate conceptele de standardizare şi modularizare a producţiei, concepte care sunt ulterior implementate la nivel mondial. Datorită tehnologiei inteligente folosite, timpul de livrare a unei instalaţii robotizate personalizate va scădea de la 4-8 luni, cât era înainte, la 8-10 săptămâni, un record în domeniu. De asemenea, instalarea la fabrica beneficiarului va fi realizată în 48 de ore, faţă de câteva săptămâni, cât era până acum. La CSi PAC Cluj-Napoca funcţionează şi centrul de specializare al companiei, unde vin şi angajaţii de la unităţile de producţie din Olanda şi China ale grupului. În acest fel, Clujul îşi întăreşte rolul de centru de importanţă majoră al CSi Group.

    Inaugurările au marcat la începutul lunii octombrie aniversarea de zece ani a CSi România. „Ne bucurăm să avem acum aici, la Cluj-Napoca, cel mai modern centru de producţie al grupului şi să vedem împreună rodul atâtor zeci de mii de ore de cercetare din partea echipei de ingineri în noul i-Pal. Datorită performanţelor înregistrate până în prezent, activitatea CSi la Cluj-Napoca se va dezvolta în anii următori, ceea ce înseamnă noi locuri de muncă, taxe şi impozite către stat, dar şi satisfacţia de a pune oraşul pe harta tehnologiei internaţionale în acest domeniu”, spune Sorin Nuţiu, directorul general al CSi România. Compania are peste 270 de angajaţi la Cluj, iar în anul următor estimează că va mai angaja aproximativ 50 de persoane. În total, CSi Group are 460 de angajaţi, iar în 2014 a înregistrat o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro. Unităţile de producţie din Olanda şi România deservesc cu precădere piaţa europeană. Anul trecut, CSi a deschis o fabrică în China, pentru clienţii din Asia, iar în 2016 va deschide o unitate de producţie şi în Mexic, pentru piaţa americană. Printre clienţii CSi se numără Mars incorporated, P&G, Nestle, Friesland Campina, Reckitt Benckiser, JTI, TetraPak, Pepsico, Unilever, Kellog’s, Danone, Mondelez International, Philip Moris, British American Tobacco .CSi Group a fost înfiinţat în 1964 şi în scurt timp a devenit furnizor de încredere în domeniul soluţiilor automatizate de paletizare şi lider în industria de manipulare inteligentă a produselor.

  • Câţi bani a plătit Marea Britanie, în 5 ani, pentru alocaţiile copiilor imigranţilor români

    Cifrele au fost obţinute de publicaţia Sunday Express în virtutea Legii britanice privind accesul la informaţii publice.

    Potrivit publicaţiei britanice, Guvernul de la Londra plăteşte anual alocaţii pentru copiii imigranţilor din restul statelor UE în valoare de 27 de milioane de lire sterline (36,7 milioane de euro).

    “Imigranţii din ţări precum Polonia, România, Slovacia şi Lituania solicită alocaţiile pentru copiii rămaşi în ţările de origine”, comentează Sunday Express, în contextul dezbaterilor din Marea Britanie privind apartenenţa ţării la Uniunea Europeană.

    Conform cifrelor oficiale prezentate de Sunday Express, în ultimii cinci ani, Marea Britanie a plătit 116 milioane de lire (157 milioane euro) pentru alocaţiile copiilor imigranţilor polonezi, 7,3 milioane (9,9 milioane euro) pentru copii slovaci şi aproape 6 milioane (8 milioane euro) pentru copii lituanieni.

    Statul britanic a plătit, în cinci ani, alocaţii de 3,3 milioane de lire (4,4 milioane euro) pentru copiii imigranţilor letoni şi 1,3 milioane de lire (1,76 milioane euro) pentru copii români. Copiii imigranţilor din Cehia au primit 1,2 milioane (1,6 milioane de euro), iar cei ai imigranţilor bulgari 950.000 de lire (1,3 milioane euro).

    Premierul Marii Britanii, David Cameron, vrea negocierea relaţiei cu Uniunea Europeană şi va organiza până la sfârşitul anului 2017 un referendum privind apartenenţa ţării la comunitatea europeană.

  • Propunerile care îi vor entuziasma pe români. Vor munci mai puţin şi vor lua bani mai mulţi

    Un proiect politic va stârni un val de entuziasm din partea românilor.

    Potrivit acestuia, românii vor lucra mai puţin şi vor primi mai mulţi bani.

    Propunerile care îi vor entuziasma pe români. Vor munci mai puţin şi vor lua bani mai mulţi