BusinessMagazin

Tag: marea britanie

  • Marea Britanie va impune noi taxe de frica romanilor

    Potrivit Daily Star, spitalele si azilurile aloca sume foarte
    mari pentru ingrijirea rudelor strainilor care locuiesc in Marea
    Britanie. In prezent, Ministerul de Interne urmeaza sa introduca un
    regim sever de taxe pentru a acumula fonduri pentru contribuabilii
    afectati de criza, pe fondul temerilor unui nou aflux de cetateni
    romani in Marea Britanie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O casa de pariuri refuza sa plateasca 8 mil. euro unui client care a apreciat corect ca Marea Britanie va fi acoperita de zapada de Craciun

    Cititi mai multe pe
    www.zf.ro

  • Presedintele Islandei se opune platii facturii catre creditori

    Intr-un discurs televizat, presedintele Olafur R. Grimsson si-a
    detaliat atitudinea in legatura cu neplata compensatiei catre cele
    doua state. Decizia sa va duce ca masura sa fie supusa unui
    referendum , chiar daca sondajele recente anticipeaza ca 70% din
    populatie se opune acestei facturi. 60.000 de oameni, adica o
    cincime din populatie, au semnat o petitie impotriva platii sumei,
    care a fost prezentata Presedintelui saptamana trecuta.


    Cititi mai multe     in New York Times.

  • Marea Britanie avertizeaza Bechtel si Ferrovial ca cer prea multi bani

    Tube Lines estima ca lucrarile de modernizare a liniilor
    Northern, Jubilee si Piccadilly vor costa 6,5 miliarde de euro, in
    timp ce autoritatile pretind ca totalul cheltuielilor nu ar trebui
    sa depaseasca 5 miliarde de euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Publicitatea pe bloguri

    Pe la inceputul lui 2005 explicam in aceasta pagina cam ce sunt
    blogurile si cateva notiuni elementare. Nu dupa mult timp am
    observat ca unele bloguri incep sa se profesionalizeze: unele sunt
    incluse in structura publicatiilor, altele incep sa castige bani
    din sponsorizari si reclama contextuala. Mai mult chiar, un blogger
    a fost acceptat la o conferinta de presa la Casa Alba in calitate
    de jurnalist. In 2006 aparea un termen nou, “blogvertising”, iar
    firma Audi se lauda ca 68 de milioane de vizitatori ai paginilor
    sale de web au venit din bloguri. In fine, catre sfarsitul anului
    apare si sistemul de publicitate “pay per post” si o serie de
    retele care intermediaza relatia intre compania doritoare de
    publicitate prin bloguri si bloggerii dispusi sa posteze articole
    favorabile (de cele mai multe ori recenzii sau prezentari de
    produse), ca sa incaseze banii promisi.

    Ideea publicitatii prin bloguri are ceva totodata exotic si
    familiar. Seamana intr-un fel cu publicitatea “din gura-n gura”.
    Bloggerul este perceput ca o sursa sincera, un partener onest de
    discutie, egalul nostru (nu este o “institutie”) si, prin urmare,
    dezinteresat. Insa lucrurile nu mai sunt atat de simple. In urma cu
    cateva saptamani, Guardian publica rezultatele unui raport care
    constata ca pentru prima data in Marea Britanie sumele cheltuite
    pentru publicitatea online le-au depasit pe cele folosite la
    televiziune. Desigur, publicitarii au explicat ca nu e chiar asa,
    ca de regula este vorba de campanii pe mai multe medii si ca sumele
    sunt globale si greu de diferentiat. Dar chiar si asa, ne aflam in
    fata unei evidente: publicitatea online a devenit o afacere majora
    si nu trebuie sa ne miram ca imbraca forme dintre cele mai diverse
    si nu intotdeauna oneste. Un exemplu in acest sens il constituie
    “armatele de forumisti” care intoxica cele mai multe spatii
    virtuale de dezbatere pe teme politice, mai ales in preajma
    alegerilor.

    Acesta este contextul in care Comisia Federala de Comert (FTC –
    Federal Trade Commission) a considerat de cuviinta sa extinda si
    asupra blogurilor obligatia de a mentiona cu claritate faptul ca
    anumite articole au caracter publicitar sau ca sunt recompensate
    intr-un fel sau altul de anumite firme pentru a le prezenta
    produsele. Amenda pentru incalcarea acestei obligatii poate sa se
    ridice la 11.000$. Este de mentionat ca este pentru prima data din
    1980 cand FTC modifica acest set de indicatii, ceea ce vine sa
    intareasca faptul ca new media incepe sa conteze cu adevarat in
    marketing si publicitate.

    Este greu de estimat care vor fi urmarile acestei decizii. Pe de-o
    parte e vorba despre protectia consumatorilor, iar pe de alta parte
    este vorba despre libertatea de exprimare. Problema este ca e greu
    de extins intr-un spatiu non-institutionalizat cum este blogosfera
    (in cea mai mare parte) o prevedere care este perfect justificata
    intr-o zona in care relatiile sunt contractuale si, de cele mai
    multe ori, controlabile. FTC indulceste putin pastila cand
    precizeaza ca se va judeca de la caz la caz, insa multi bloggeri
    sunt ingrijorati nu atat in privinta modului in care relatia lor cu
    o companie sau alta poate fi apreciata de comisie, ci de faptul ca
    se suprapune o structura birocratica peste un spatiu pe care ei il
    considera liber si in mare parte auto-reglementat. Se stie ca
    tocmai presiunea comunitatii bloggerilor a facut ca noua prevedere
    a FTC sa fie de fapt activa in bloggosfera de mai multa vreme,
    astfel incat chiar si acum articolele recompensate intr-un fel sau
    altul sunt in general marcate ca atare.

    In blogul sau, Bob Cringely isi pune problema in termeni practici:
    mai multe edituri obisnuiesc sa-i trimita cartile nou aparute.
    Rareori scrie despre ele si doar daca gaseste un subiect
    interesant, dar in termenii ghidului FTC asta s-ar putea sa fie
    considerata o practica ilicita. Un articol publicat de New York
    Times in iulie (“Approval by a Blogger May Please a Sponsor”) aduce
    mai multe exemple, printre care si cel al unei mame din
    Philadelphia care atrage peste 60.000 de vizitatori pe luna
    publicand in blogul ei – Classymommy.com – prezentari de produse
    destinate copiilor. Companiile se ingramadesc sa-i trimita spre
    evaluare diferite produse, dar Colleen Padilla nu are nicio
    obligatie. Scrie doar despre cele care ii plac si mentioneaza daca
    a primit produsul sau l-a cumparat. Chiar daca nu ar face-o, este
    greu de spus daca este sau nu pasibila de o amenda…

  • Recesiunea distruge micile scoli private britanice

    Dupa 293 de ani, St. David’s, una dintre cele mai vechi scoli de
    fete din Marea Britanie, si-a inchis portile in luna iulie din
    cauza lipsei de bani. Au fost multe lacrimi printre elevi si
    parinti marturiseste fratele Freyei, Chris Hogan, care detine
    propria firma de IT. A fost o serie de evenimente traumatizante
    pentru fete care sunt nevoite acum sa se imprastie in toate
    directiile, scrie The New York Times.

    St. David’s, gazduita intr-o cladire istorica cu propriul lac si
    teren de tenis, se afla printre numarul in crestere al scolilor
    private care au fost fortate sa se inchida sau sa fuzioneze din
    cauza recesiunii. Cele mai proaspete cifre ale Consiliului Scolilor
    Independente arata ca sase din cele 2.000 de scoli private s-au
    inchis intre ianuarie 2008 si ianuarie 2009. Totodata, numarul
    elevilor care le frecventeaza, circa 670.000, a scazut pentru prima
    oara dupa 15 ani.

    Multe din marile scoli independente, faimoasele scoli publice
    Eton si Harrow, inca mai au liste lungi de asteptare si vor putea
    trece peste turnura economica fara mari dificultati. Dar multe din
    scolile private mai mici stau sub presiune din cauza taxelor anuale
    de aproape 20.000 de dolari, iar bugetele lor sunt amenintate chiar
    si de pierderea unui numar mic de elevi. Andrew McEwen, director
    din sistemul educational, estimeaza ca aproape 20 de scoli private
    au fost inchise sau au fuzionat de la inceputul anului.

    Cititi mai multe pe
    www.nytimes.com    .

  • Teroristii care au fost la un pas sa schimbe industria aeriana au fost condamnati

    Condamnarile survin la trei ani dupa ce industria aeriana
    globala a fost trimisa in haos din cauza complotului dejucat din
    2006. Potrivit NYTimes, planurile lor de umplere a sticlelor de suc
    cu peroxid de hidrogen au dus la noi masuri de interzicere a
    transportului la bord de catre pasageri a unor cantitati mari de
    lichide sau creme.

    Procurorii sustin ca planul criminal ar fi putut omori cel putin
    1.500 de pasageri aflati la bordul avioanelor vizate, astfel ca ar
    fi fost a doua catastrofa ca numar de victime dupa atacurile de la
    11 septembrie 2001, cele mai grave din istoria moderna.

    “Pe langa pierderile masive de vieti omenesti, aceste atacuri ar
    fi putut avea importanta politica si economica pe tot intinsul
    planetei”, sustine, dupa aflarea verdictelor, John McDowall, seful
    antiterorism al Scotland Yard.

    Intentia teroristilor, spun oficialii, a fost aceea de a arata
    ca masurile adoptate dupa tragedia de la 11 septembrie au fost
    insuficiente ca sa impiedice atacurile islamistilor in razboiul
    acestora cu Occidentul. Dovezile de la Londra arata ca, exact ca in
    anul 2001, teroristii au calatorit in Pakistan si Afganistan ca sa
    se antreneze in gruparile extremiste conectate la Al Qaeda.

    Cei trei, Abdulla Ahmed Ali si Tanvir Hussain, de 28 de ani si
    Assad Sarwar, de 29, isi vor afla pedepsele in cursul zilei de
    luni.


    Click aici     pentru mai multe amanunte.

  • Marea Britanie imprumuta Airbus cu 395 mil. euro

    Finantarea va sprijini astfel peste 1.200 de posturi la uzinele britanice Filton si Broughton, unde vor fi construite piese pentru avioanele Airbus. Totodata, guvernul spera ca imprumutul va sprijini 5.000 de locuri de munca in lanturile locale de aprovizionare ale Airbus, potrivit publicatiei The Guardian.

    Guvernele din Germania si Franta si-au anuntat deja sprijinul pentru proiectul A350 al Airbus. Celalalt partener al companiei europene, Spania, discuta cu producatorul de avioane acordarea unui ajutor.
     

  • McDonalds isi muta sediul din Marea Britanie in Elvetia

    Grupul activ in domeniul fast-food afirma ca mutarea a fost planuita de circa un an.
    Regimul elvetian privind taxele, in special cele pentru propietatea intelectuala, a devenit tot mai atragator pentru companiile straine, mai ales pentru sediile regionale din Europa ale multinationalelor americane.
    Kraft, Procter & Gamble, Google, Electronic Arts si Yahoo s-au mutat in ultimii ani din Marea Britanie in Elvetia, potrivit Financial Times.
     

  • Gordon cel fara noroc

    Dar un lucru ar fi fost sigur la fel: am fi avut o imensa bula imobiliara si apoi o criza financiara, cand aceasta bula se va fi spart. Si daca democratii ar fi fost la putere cand ar fi aparut vestile proaste, ei ar fi fost invinuiti, desi lucrurile ar fi fost cu siguranta la fel sau chiar mai proaste intr-un mandat republican.
    Ei, acum intelegeti esenta situatiei politice din Marea Britanie.
    In mare parte din ultimii 30 de ani, scena si actiunea politica de aici si din America s-au miscat in tandem. Noi l-am avut pe Reagan, ei au avut-o pe Thatcher. Noi am avut legea bancara Garn-St. Germain din 1982, care a daramat reglementarile bancare din vremea programului New Deal, ei au avut Big Bang-ul din 1986, cand piata financiara a Londrei a fost puternic dereglementata. Ambele tari au avut o explozie a datoriei interne si au vazut cum sistemele lor financiare devin tot mai nesigure.
     
    In ambele tari, conservatorii care au militat pentru dereglementare au pierdut puterea in anii ‘90. In ambele cazuri, totusi, noii lideri erau la fel de atasati de finantele “inovatoare” pe cat erau si predecesorii lor. Robert Rubin, cat timp a fost secretarul Trezoreriei, si Gordon Brown pe cand era ministru de finante au predicat aceeasi evanghelie.
     
    Dar daca miscarea conservatoare americana – mai bine organizata si mult mai dura decat echivalentul ei britanic – a reusit sa ajunga din nou la putere la inceputul acestui deceniu, in Marea Britanie, Partidul Laburist a continuat sa conduca si in timpul anilor de balon speculativ. Brown a ajuns in cele din urma premier. Asa incat catastrofa Bush din America este catastrofa Brown din Marea Britanie.
     
    Dar merita Brown si partidul lui sa fie acuzati de actuala criza? Da si nu.
    Brown s-a lasat cucerit de dogma ca piata stie cel mai bine ce trebuie si ca dereglementarea e mai eficienta. In 2005, el cerea sa avem “incredere in compania responsabila, in angajatul responsabil si in consumatorul educat” si insista ca reglementarile trebuie sa aiba “nu doar o prezenta ceva mai restransa, ci una limitata”. Parca il auzeai vorbind pe Alan Greenspan!
    Nu e niciun dubiu ca acest zel pentru dereglementare a pregatit Marea Britanie pentru prabusire. Ganditi-va la contraexemplul Canadei – o tara vorbitoare preponderent de engleza, situata cam la fel de mult pe orbita culturala americana ca si Marea Britanie, dar unde dereglementarile tip Reagan/Thatcher nu au avut niciodata loc. In mod cert, bancile canadiene au fost un pilon de stabilitate in timpul crizei.
     
    Dar mai e ceva: desi Brown si partidul lui ar merita sa fie pedepsiti, nici adversarii lor politici nu merita vreo recompensa. La urma urmei, un guvern conservator ar fi fost oare mai putin orbit de fundamentalismul pietei libere si mai dispus sa preia conducerea lumii financiare in timpul ultimului deceniu? Evident ca nu.
     
    Iar raspunsul lui Brown la actuala criza – o explozie de activism care sa compenseze pasivitatea din trecut – este logic, in vreme ce acel al opozantilor nu.
    Guvernul Brown s-a miscat agresiv in sprijinul bancilor cu probleme. Astfel a reusit sa-i puna probabil pe contribuabili in fata unor viitoare facturi consistente, dar situatia financiara s-a stabilizat. Brown a sprijinit Banca Angliei care, ca si Rezerva Federala, s-a implicat in cateva actiuni neconventionale ca sa relaxeze creditele. Iar in ultima vreme, Brown insusi s-a aratat dispus sa permita deficite bugetare mari, chiar daca are programate deja cresteri substantiale de impozite.   

    Si toate par sa functioneze. Principalii macroindicatori au devenit usor pozitivi, sugerand ca Marea Britanie, a carei competitivitate a avut de castigat din devalorizarea lirei sterline, va incepe redresarea economica mult inaintea restului Europei.
     
    Intre timp, David Cameron, liderul conservatorilor, n-a avut prea multe de oferit, multumindu-se sa ridice steguletul rosu de panica fiscala si sa ceara ca guvernul britanic sa stranga imediat cureaua.
    E drept, multi comentatori au tras un semnal de alarma cu privire la perspectivele fiscale ale Marii Britanii, iar o agentie de rating a avertizat ca tara si-ar putea pierde ratingul AAA (desi altii nu sunt de acord). Dar pietele nu par sa fie chiar ingrijorate: dobanda de referinta pentru datoria pe termen lung a Marii Britanii este doar cu putin mai mare decat cea a Germaniei – nu chiar ceea ce ar fi de asteptat de la o tara bantuita de spectrul falimentului.
     
    Totusi, daca azi ar avea loc alegeri, Brown si partidul lui ar pierde pe capete. Ei erau la putere cand nenorocirile s-au intamplat si acum trebuie sa achite nota de plata. E o perspectiva ingrijoratoare. Daca as fi membru al echipei economice a administratiei Obama – o echipa ai carei membri de frunte erau la fel de entuziasti cu privire la finantele moderne ca si omologii lor britanici – m-as uita peste Atlantic si as mormai: M-au ferit Bush si Gore de asa ceva!