BusinessMagazin

Tag: business

  • Inteligenţă românească, servicii globale

    OSF este un furnizor de servicii de IT orientate către e-commerce, customer relationship management şi cloud computing. Cum a început, care au fost momentele cheie în dezvoltarea afacerii şi despre planurile de viitor povesteşte Gerard Szatvanyi, fondator şi CEO al OSF.

    Gerard Szatvanyi, un maramureşean din Vişeul de Sus, spune despre sine că este „o amestecatură dintre german, ungur şi român”; are ochii albaştri, poartă o pereche de ochelari simpli, dreptunghiulari, şi vorbeşte calm şi cugetat, ca un adevărat ardelean. Ne-am întâlnit la sediul OSF din Bucureşti într-o încăpere înaltă, „o capelă” cu ferestre înguste şi înalte. Şi el este înalt, cu părul şaten, tuns scurt, iar alura atletică îi trădează afinitatea pentru sport.

    A făcut liceul în Baia Mare, şi-a continuat studiile la Universitatea Politehnica, unde a studiat inginerie chimică, „nimic legat de informatică”. În timpul facultăţii a descoperit că îi plăcea informatica şi „încercat diverse lucruri în zona asta; cu ocazia unui program Tempus, am fost în Franţa să învăţ tehnologii legate de internet”, povesteşte Gerard Szatvanyi, zis şi Gerry.  După terminarea studiilor s-a întors în Franţa, unde a lucrat tot în domeniul informaticii.

    Acolo l-a întâlnit pe Alin Dorobanţu, actual COO al OSF, şi au încercat să pornească o afacere în România, în domeniul IT, dar „nu prea a mers, a scârţâit”. În 2003, povesteşte Szatvanyi, i-a spus lui Dorobanţu: „Eu nu pot, nu mă descurc în România, nu merge treaba cum ar trebui”. A ajuns în Canada în vara aceluiaşi an, iar OSF a pornit în octombrie cu un birou în Quebec şi unul în Bucureşti, Dorobanţu fiind responsabil de biroul din ţară.

    OSF Global Services a fost înfiinţată de patru români în urmă cu 13 ani, însă Gerard Szatvanyi, unul dintre fondatori şi actual CEO, nu consideră OSF o companie românească, ci una multinaţională. Aceeaşi impresie o ai şi când vizitezi site-ul companiei. Doar dacă te uiţi la secţiunea referitoare la echipa OSF observi că mai mulţi români ocupă locuri cheie în structura companiei.

    CĂRĂMIDĂ CU CĂRĂMIDĂ

    Alături de Gerard Szatvanyi şi Alin Dorobanţu au contribuit la ridicarea OSF şi Cristian Pârvu şi Dan Răgălie, care susţin în continuare compania, dar nu au un rol activ în management. Un motiv invocat de Szatvanyi legat de decizia de a înfiinţa compania în Canada este faptul că a vrut să facă treabă „pe bune, fără abureli, fără shortcuturi”, adăugând că munca actuală le oferă o linişte interioară: „Ştiu că livrăm un produs bun şi că o să pot dormi liniştit noaptea”.

    În cazul celor mai multe start-up-uri, începuturile sunt grele, iar situaţia nu a fost diferită nici pentru OSF. „Primii ani au fost cei în care am lucrat aproape pe gratis. Au fost 4-5 ani în care am lucrat destul de serios fără să beneficiem de prea multă plată din partea companiilor. Au fost ani de investiţie”, recunoaşte Gerard Szatvanyi; întrebat dacă OSF a fost finanţată din economiile proprii, răspunde ironic: „Da, am avut multe economii, 100 de dolari”.

    Apoi lucrurile au început să meargă bine, compania creştea de la an la an, iar Szatvanyi spune că au fost ani în care cifra de afaceri se dubla – „mai ales la începuturi, când valorile erau mai mici”. Adaugă că ritmul de creştere s-a menţinut, dar în ultimii trei-patru ani plusurile anuale se plasează la 15-30%; în 2016 a ajuns la o cifră de afaceri de 26 de milioane de dolari, în creştere cu aproape 30% faţă de 2015, iar pentru anul în curs are în plan procente asemănătoare, de 25%.

    Iniţial, OSF făcea outsourcing, la fel ca multe alte companii din România la acea vreme. De fapt, outsourcingul este un domeniu important pentru ţara noastră şi acum, România ocupând în prezent locul patru la nivel mondial în topul destinaţiilor pentru activităţi de outsourcing, potrivit unui raport realizat de CBRE. Ultimii 4 ani au fost benefici pentru piaţa de profil pe plan local, care a crescut cu 40% şi cumulează în prezent 67.000 de angajaţi. Acum, piaţa de outsourcing din România este dominată de segmentul de dezvoltare şi mentenanţă a aplicaţiilor (47%), urmat de serviciile business (17%), cele de infrastructură IT (9%), financiare (5%) şi lanţuri de aprovizionare (5%). „Noi acum 10 ani ne-am hotărât că nu vrem să rămânem în zona de outsourcing, că vrem să devenim un furnizor specializat de servicii şi consultanţă”, spune şeful OSF.

    Acum, OSF Global Services este un furnizor de servicii globale de IT, majoritatea orientate către e-commerce, customer relationship management (CRM) şi cloud computing. Compania româno-canadiană construieşte servicii de software customizate, aplicaţii comerciale, dar are şi activităţi de integrare de aplicaţii pentru mediul de afaceri al clienţilor. Compania oferă şi consultanţă, dar nu este un element de bază al OSF, ponderea secţiunii de consultanţă în cifra de afaceri fiind de doar 10%. Totuşi, Gerard Szatvanyi precizează că în viitor acest segment va creşte în interiorul companiei.

    Astfel de programe sunt dedicate companiilor, afacerilor, fiindu-le de ajutor în procesele de business, pentru a îmbunătăţi productivitatea, eficienţa acestora. Resursele umane, contabilitatea şi vânzările sunt ramuri unde se folosesc foarte mult astfel de programe. Piaţa acestor produse software conţine aplicaţii de business intelligence, enterprise resource planning (ERP), customer relationship management (CRM), supply chain management sau project management.

    Istoric vorbind, programele ERP au cea mai mare cotă de piaţă şi generează cele mai mari venituri (32,6 miliarde de dolari la nivel global în 2016, potrivit Statista). Totuşi, dominaţia  ERP s-ar putea termina curând, deoarece estimările arată că sectorul de customer relationship management (CRM) va genera venituri mai mari decât ERP în anii următori.

    Cei mai mari vânzători de soluţii ERP sunt SAP şi Oracle, care deţin peste o treime din piaţă împreună. În momentul de faţă, cele mai multe vânzări se realizează sub formă de licenţă, însă veniturile generate de segmentul SaaS (software as a service) prin cloud câştigă teren. Estimările arată că în 2018 aproape un dolar din trei din piaţa de enterprise software va fi generat de abonamente prin cloud.

  • Cum vor germanii să-i invadeze pe americani

    Lanţul de supermarketuri Lidl se pregăteşte să deschidă 100 de magazine pe coasta de est a Statelor Unite, scrie Business Insider.

    Primele 20 de magazine vor fi amplasate în Virginia, Carolina de Nord şi Carolina de Sud şi îşi vor deschide porţile în vara acestui an. Restul de 80 se vor deschide până la jumătatea anului următor.

    Lidl plănuieşte să ajungă la 600 de magazine în Statele Unite. În prezent, lanţul german operează peste 10.000 de unităţi în Europa.

    “După trei ani de cercetare, am ajuns la concluzia că majoritatea consumatorilor americani nu agreează magazinele cu discount”, notează prezentarea nemţilor. “Lidl va comercializa produse de lux, vrem să ne axăm pe calitate şi nu pe cantitate.”

    În trimestrul III al anului 2016, veniturile Lidl au crescut 7,5%.

    În România, Lidl intenţionează să deschidă încă 100 de magazine de tip discount faţă de cele 200 pe care le are deja, potrivit lui Frank Wagner, executivul ger­man care conduce operaţiunile locale ale companiei. El nu înaintează un orizont de timp, însă companiei i-a luat circa cinci ani să deschidă un număr similar în perioada 2011-2016.

  • Visul corporatiştilor: Dacă aş găsi o afacere care să-mi aducă 5.000 de euro pe lună net, fără mulţi angajaţi, fără complicaţii, fără investiţii, cu marfă de import, cu trei concedii pe an şi city break-uri săptămânale, m-aş face antreprenor

    De foarte multe ori auziţi printre prietenii voştri afirmaţia că dacă ar găsi, ar avea un business, o afacere care să le aducă 3.000 – 5.000 de euro pe lună, ar lăsa jobul pe care îl au şi ar deveni antreprenori.

    Nu foarte mulţi visează realist la mai mult, întrucât şi ideile lor se învârt în jurul a făcut prăjituri, gem, livrări, flori, haine, pantofi, rochii, tricouri, genţi, bijuterii, ceva casnic care să nu necesite investiţii sau un risc mare.

    Visul corporatiştilor: Dacă aş găsi o afacere care să-mi aducă 5.000 de euro pe lună net, fără mulţi angajaţi, fără complicaţii, fără investiţii, cu marfă de import, cu trei concedii pe an şi city break-uri săptămânale, m-aş face antreprenor

  • Bărbatul care pune la dispoziţia lumii întregi milioane de joburi

    Compania şi website-ul Freelancer se bazează pe un concept simplu – îi conectează pe oamenii care au nevoied de angajaţi care să muncească în regim de freelancing pentru anumite activităţi cu cei care pot să face aceste activităţi contra unei sume de bani.

    Businessul a fost fondat în urmă cu opt ani în Sydeny; astăzi websiteul are mai mult de 22,5 milioane de utilizatori în toată lumea. În rândul joburilor găsite pe această platformă se află orice – de la ajutor pentru construirea unei aplicaţii mobile, până la scrierea raportului pentru o companie, designul unui tatuaj, etc.

    Chiar şi  NASA foloseşte website-ul din 2015, permiţând oaemnilor să liciteze pentru a-i ajuta să construiască obiecte de desing pentru Agenţia Spaţială Internaţională – printre acestea s-a aflat şi un braţ electronic.

    Ideea lansării businessului i-a venit după ce a încercat să o ajută pe mama sa. După ce a lucrat ca angajat într-o companie unde nu şi-a găsit locul, el a hotărât să pună bazele unui site pentru mama sa, care lucra  vânzător de obiecte de artă în regim wholesale.

    Voia să includă o listă cu magazinele cărora ea le asigura furnizarea, gândindu-se că astfel ar putea să îi încurajeze şi pe alţii să fie inclusi. Primul tabel Excel avea 1.000 de rânduri. Confruntându-se cu acest lucru, a decis să angajeze pe altcineva care să introducă datele respective – chiar dacă oferea iniţial 2.000 de dolari, nimeni nu voia să preia această responsabilitate. ”M-am uitat în jur, am întrebat câţiva oameni – toţi răspundeau că activitatea este prea plictisitoare”. Le răspundeam ”Ştiu că este plictisitor, tocmai de aceea vreau să o faci tu!”


    După patru luni, Barrie a început să caute online şi a dat astfel peste un site suedez, Getafreelancer. ”Era cel mai urât site pe care l-am văzut vreodată. În cele din urmă am reuşit să-mi dau seama cum să postez informaţiile referitoare la job.”
    Astfel, a angajat o echipă din India care a făcut munca în trei zile pentru 100 de dolari. ”Mi s-a părut incredibil, exista o armată de oameni disponibili să facă astfel de activităţi, majoritatea din pieţele emergente. M-am uitat la toate proiectele de pe website. Era ca un ebay pentru locuri de muncă. Mi s-a părut incredibil.”

    Barrie a fost atât de impresionat de concept, încât a hotărât să pună bazele propriului astfel de proiect.
    A reuşit să finanţeze businessul prin intermediul unui prieten care îşi vânduse propria firmă; în cele din urmă a reuşit să cumpere şi businessul suedez; din 2007, de când i-a venit ideea, Freelancer a cumpăratalte 18 site-uri rivale.

  • Cum a ajuns Uber vârf de lance în lupta start-up-urilor cu limitările impuse de autorităţi

    Pe Garrett Camp şi Travis Kalanick i-a ajutat să vină la festivitatea de inaugurare a preşedintelui Barack Obama un prieten din comisia inaugurală, investitorul Chris Sacca. Kalanick, originar din Los Angeles, îşi vânduse recent firma de file-sharing companiei de infrastructură de internet Akamai, aşa că avea ceva bani. A făcut o donaţie 25.000 de dolari comisiei inaugurale şi a împărţit cheltuielile cu Camp. Aveau amândoi în jur de 30 de ani şi, în pofida dezastrului din economia mondială erau plini de optimism cu privire la efectele revoluţionare ale tehnologiei. Niciunul nu era prea încântat de politică, dar nu au vrut să rateze un moment istoric sau o petrecere importantă.

    Au venit la Washington complet nepregătiţi. În noaptea de dinaintea inaugurării s-au trezit blocaţi în mulţime în afara Newseum, încercând să intre la o petrecere găzduită de Huffington Post. Era înnorat şi bătea vântul, şi doar unul dintre ei avea o căciulă călduroasă, de lână. Ajunseseră să o poarte cu schimbul, câte 10 minute fiecare, în timp ce trimiteau frenetic mesaje gazdei prin care-i cereau să intervină pentru a fi lăsaţi înăuntru.

    În ziua cea mare, Camp şi Kalanick s-au trezit târziu. Kalanick închiriase o vilă aproape de Logan Circle pe site-ul de inchirieri pentru vacanţă VRBO, dar erau la câteva mile distanţă de locul în care ar fi trebuit să ajungă; niciun taxi nu era disponibil. În cele din urmă, au alergat în jos pe bulevard până în oraş. Când au ajuns la locurile lor, cocoţaţi, alături de Sacca şi de prietenii săi de mare calibru din Silicon Valley, deasupra platformei inaugurale, transpiraţia de pe ei s-a răcit, dându‑le o senzaţie de disconfort. „Până la sfârşitul zilei am intrat cu siguranţă într-un fel de stare de pre-hipotermie”, povesteşte Kalanick. „Toată lumea întreba: «Este ceva în neregulă cu tine?»”. La acea vreme, Camp încerca să-l impresioneze pe Kalanick cu o idee de afaceri pe care o dezvolta, care ar permite oricui are un smartphone să cheme printr-o simplă apăsare de de buton o maşină elegantă cu şofer. Kalanick era interesat, dar nu deosebit de entuziasmat, admiţând că este o idee bună, doar că nu una măreaţă. El avea propriile idei de start-up, printre care una pe care a numit-o Pad Pass, o reţea de apartamente de lux, mobilate.

    Cu toate acestea, acolo, la Washington, era clar că era nevoie de un serviciu în genul ideii lui Camp. O maşină care ar putea fi chemată, urmărită şi evaluată prin intermediul unui smartphone ar fi o mană cerească pentru deplasarea prin oraşele mari, mai ales în timpul evenimentelor importante cum sunt inaugurările.

    „Vezi?” i-a zis Kalanick lui Camp în timp ce mulţimea scanda „O-bam-a! O-bam-a!”, iar lumea aştepta ca Prima Familie a ţării să intre pe scenă. „Chiar avem nevoie de asta.” Camp găsise deja şi un nume pentru serviciul său de închirieri de maşini: Uber.

    Aşa era în urmă cu opt ani. De atunci multe s-au schimbat – de pildă preşedintele şi întreprinzătorii. Acum Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi auto profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Kalanick şi Camp au averi nete estimate la aproximativ 6 miliarde dolari fiecare. Nu le-a fost uşor să ajungă aici, iar în drumul lor spre succes au stârnit nenumărate controverse; în unele cazuri au creat probleme atât de mari încât guverne din state puternice s-au văzut nevoite să croiască legi care să le interzică afacerea.

    Totul a început cu un tweet. Pe 11 ianuarie 2012, la aproape trei ani după ce Camp şi Kalanick au discutat, în timp ce îngheţau la inaugurarea lui Obama, despre ideea unei aplicaţii pentru smartphone sau tabletă care să pemită comandarea unei limuzine cu şofer, un mesaj al unei organizaţii care protejează drepturile călătorilor îi anunţa pe cei doi că vin necazuri. „Preşedinte Linton: @uber DC funcţionează ilegal.” Linton era reprezentantul taximetriştilor din capitala Americii. La acea vreme, Uber funcţiona în doar şase oraşe din Statele Unite şi se mişca cu prudenţă. Cu toate că Kalanick şi colegii săi ajunseseră să nu aibă încredere în reglementările privind activităţile de taximetrie, considerându-le doar modalităţi de a proteja firmele de profil şi serviciile slabe ale acestora de concurenţă nouă, ei examinau legile locale cu atenţie şi erau flexibili atunci când era necesar. Uber era mai degrabă un supus legii şi nu un răzvrătit. Dar aceasta avea să se schimbe. Mesajul de pe Tweeter fusese trimis din interiorul mohorâtului şi prăfuitului sediu al D.C. Taxicab Commission din Anacostia.

    Şoferii de taxi din oraş au aglomerat o audiere care în mod normal ar fi fost plictisitoare pentru a-şi face vocea auzită. Şoferii de la Uber, spuneau ei, îşi desfăşurau ilegal activitatea în ultimele două luni. Ron Linton, numit cu numai şase luni în urmă de primarul Vincent Gray la conducerea comisiei pentru taxiuri, tindea să-i credă pe taximetrişti. Linton, care avea în jur de 80 de ani, era un bun planificator şi de mult timp ofiţer în rezervă în departamentul de poliţie al oraşului. El însuşi s-a transformat într-un agent al schimbării şi era hotărât să modernizeze taxiurile demodate ale capitalei, care nu ajungeau niciodată în cartierele mici şi nici nu acceptau carduri de credit. Pe atunci, taxiurile nici măcar nu aveau semne luminoase specifice sau o culoare uniformă care să le distingă de alte maşini. Linton era hotărât să transforme industria din interior păstrând în acelaşi timp locurile de muncă ale celor 8.500 de şoferi licenţiaţi din regiune. Uber „funcţionează ilegal şi intenţionăm să luăm măsuri împotriva lor”, i-a asigurat Linton pe şoferii nervoşi de la şedinţă. Promisiunea a fost postată pe Twitter de D.C. Taxi Watch.

  • Bărbatul care pune la dispoziţia lumii întregi milioane de joburi

    Compania şi website-ul Freelancer se bazează pe un concept simplu – îi conectează pe oamenii care au nevoied de angajaţi care să muncească în regim de freelancing pentru anumite activităţi cu cei care pot să face aceste activităţi contra unei sume de bani.

    Businessul a fost fondat în urmă cu opt ani în Sydeny; astăzi websiteul are mai mult de 22,5 milioane de utilizatori în toată lumea. În rândul joburilor găsite pe această platformă se află orice – de la ajutor pentru construirea unei aplicaţii mobile, până la scrierea raportului pentru o companie, designul unui tatuaj, etc.

    Chiar şi  NASA foloseşte website-ul din 2015, permiţând oaemnilor să liciteze pentru a-i ajuta să construiască obiecte de desing pentru Agenţia Spaţială Internaţională – printre acestea s-a aflat şi un braţ electronic.

    Ideea lansării businessului i-a venit după ce a încercat să o ajută pe mama sa. După ce a lucrat ca angajat într-o companie unde nu şi-a găsit locul, el a hotărât să pună bazele unui site pentru mama sa, care lucra  vânzător de obiecte de artă în regim wholesale.

    Voia să includă o listă cu magazinele cărora ea le asigura furnizarea, gândindu-se că astfel ar putea să îi încurajeze şi pe alţii să fie inclusi. Primul tabel Excel avea 1.000 de rânduri. Confruntându-se cu acest lucru, a decis să angajeze pe altcineva care să introducă datele respective – chiar dacă oferea iniţial 2.000 de dolari, nimeni nu voia să preia această responsabilitate. ”M-am uitat în jur, am întrebat câţiva oameni – toţi răspundeau că activitatea este prea plictisitoare”. Le răspundeam ”Ştiu că este plictisitor, tocmai de aceea vreau să o faci tu!”


    După patru luni, Barrie a început să caute online şi a dat astfel peste un site suedez, Getafreelancer. ”Era cel mai urât site pe care l-am văzut vreodată. În cele din urmă am reuşit să-mi dau seama cum să postez informaţiile referitoare la job.”
    Astfel, a angajat o echipă din India care a făcut munca în trei zile pentru 100 de dolari. ”Mi s-a părut incredibil, exista o armată de oameni disponibili să facă astfel de activităţi, majoritatea din pieţele emergente. M-am uitat la toate proiectele de pe website. Era ca un ebay pentru locuri de muncă. Mi s-a părut incredibil.”

    Barrie a fost atât de impresionat de concept, încât a hotărât să pună bazele propriului astfel de proiect.
    A reuşit să finanţeze businessul prin intermediul unui prieten care îşi vânduse propria firmă; în cele din urmă a reuşit să cumpere şi businessul suedez; din 2007, de când i-a venit ideea, Freelancer a cumpăratalte 18 site-uri rivale.

  • O afacere pe care o poţi porni cu mai puţin de 500 de lei

    Nimeni nu se naşte expert în redactarea CV-urilor, dar sunt câteva reguli care pot fi învăţate şi transmise apoi către alţii. Contra unei sume de bani, desigur.

    Pentru a vinde serviciile, cel mai simplu este să postaţi câteva anunţuri pe site-uri de specialitate. Este de asemenea recomandat să pregătiţi din timp câteva modele pentru posibilii doritori.

    CV-urile pot fi diferite în funcţie de experienţa candidatului sau pur şi simplu a modului în care acesta vrea să fie perceput.

    Pentru a emite facturi, cel mai simplu e să te înregistrezi ca Persoană Fizică Autorizată – procesul se derulează la Registrul Comerţului şi durează 3-4 zile.

  • Hobby-urile care te ajută să obţii mai uşor un job şi ce hobby popular nu ar trebui să menţionezi în CV

    Companiile ar putea aprecia un hobby al unui candidat dacă este legat într-un fel de jobul pentru care aplică, este de părere Ana Recio, vicepreşedinte al diviziei de recrutare a Salesforce. Alyssa Gelbard, fondatorul firmei de consultanţă Resume Strategist, este de părere că hobby-urile publicate in CV dezvălui personalitatea individului, cunoştiinţele sale din domeniu.

    Yoga demonstrează abilitatea de a sta calm şi a fi în control. Arată că poţi să faci faţă presiunii.

    Sporturile extreme precum ultramaratoanele sau saltul cu paraşuta îi arată angajatorul faptul că eşti capabil să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona de confort, că eşti disciplinat şi că nu-ţi este frică de necunoscut.

    Producţia video poate fi un hobby de dorit pentru joburi în producţie, organizare de evenimente care acum au şi o componentă de transmisii live. De asemenea, arată că eşti precis, atent la detalii.

    Bloggingul poate fi util pentru slujbele în marketing sau comunicare. Prin intermediul unui blog arăţi că poţi scrie corect, că poţi comunica eficient.

    Voluntariatul este văzut bine de multe companii. “Dacă vedem pe cineva care face voluntariat ştim că s-ar potrivi culturii noastre din companie. Echipa mea caută oameni pasionaţi şi care dau dovadă de compasiune”, este de părere Ana Recio de la Salesforce

    Fotografia este un hobby valoros pentru cei care caută un job într-un domeniu creativ – fie marketing, publicitate. Fotografia îţi arată creativitatea şi faptul că ai destul de multă răbdare să surprinzi cadrul perfect.

    Ce NU ar trebui să apară pe CV ca hobby este cititul. Oamenii care citesc tind să fie mai deştepţi şi tind să aibă un succes mai mare decât oamenii care nu fac asta. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să pui cititul în lista de hobby-ury. În primul rând, majoritatea oamenilor de pe glob ştiu să citească, iar notând faptul că ai citit multe cărţi poate arăta că ai o cultură generală bună, dar Vicky Oliver, autoarea a cărţii “301 Smart Answers to Tough Interview Questions”, atenţionează asupra faptului că dacă spui că petreci foarte mult citind ai putea sugera angajatorului că eşti singuratic.

  • Cum să pierzi 1 miliard de dolari într-o singură zi

    Preţul acţiunilor Nikon a scăzut cu 15% pe 14 februarie după ce compania a anunţat pe 13 februarie “pierderi extraordinare” în primele 9 luni ale anului 2016, potrivit Petapixel.com

    În această perioadă Nikon a pierdut în jur de 260 de milioane de dolari din cauza, în principal, a ramurii de business cu semiconductori. Investitorii s-au speriat şi acţiunile companiei s-au prăbuşit cu 14,6% scăzând capitalizarea Nikon de la 6,6 miliarde de dolari la 5,6 miliard.

    În plus, în noiembrie anul trecut Nikon a anunţat planuri pentru a reduce numărul angajaţilor cu 1000 printr-un program de “pensionare voluntară”. Nikon se restructurează, iar japonezii vor să se concentreze mai degrabă pe profit decât pe venituri, însă rămâne de văzut şi dacă vor reuşi. 

  • Cum să pierzi 1 miliard de dolari într-o singură zi

    Preţul acţiunilor Nikon a scăzut cu 15% pe 14 februarie după ce compania a anunţat pe 13 februarie “pierderi extraordinare” în primele 9 luni ale anului 2016, potrivit Petapixel.com

    În această perioadă Nikon a pierdut în jur de 260 de milioane de dolari din cauza, în principal, a ramurii de business cu semiconductori. Investitorii s-au speriat şi acţiunile companiei s-au prăbuşit cu 14,6% scăzând capitalizarea Nikon de la 6,6 miliarde de dolari la 5,6 miliard.

    În plus, în noiembrie anul trecut Nikon a anunţat planuri pentru a reduce numărul angajaţilor cu 1000 printr-un program de “pensionare voluntară”. Nikon se restructurează, iar japonezii vor să se concentreze mai degrabă pe profit decât pe venituri, însă rămâne de văzut şi dacă vor reuşi.