BusinessMagazin

Tag: marea britanie

  • Publicitatea pe bloguri

    Pe la inceputul lui 2005 explicam in aceasta pagina cam ce sunt
    blogurile si cateva notiuni elementare. Nu dupa mult timp am
    observat ca unele bloguri incep sa se profesionalizeze: unele sunt
    incluse in structura publicatiilor, altele incep sa castige bani
    din sponsorizari si reclama contextuala. Mai mult chiar, un blogger
    a fost acceptat la o conferinta de presa la Casa Alba in calitate
    de jurnalist. In 2006 aparea un termen nou, “blogvertising”, iar
    firma Audi se lauda ca 68 de milioane de vizitatori ai paginilor
    sale de web au venit din bloguri. In fine, catre sfarsitul anului
    apare si sistemul de publicitate “pay per post” si o serie de
    retele care intermediaza relatia intre compania doritoare de
    publicitate prin bloguri si bloggerii dispusi sa posteze articole
    favorabile (de cele mai multe ori recenzii sau prezentari de
    produse), ca sa incaseze banii promisi.

    Ideea publicitatii prin bloguri are ceva totodata exotic si
    familiar. Seamana intr-un fel cu publicitatea “din gura-n gura”.
    Bloggerul este perceput ca o sursa sincera, un partener onest de
    discutie, egalul nostru (nu este o “institutie”) si, prin urmare,
    dezinteresat. Insa lucrurile nu mai sunt atat de simple. In urma cu
    cateva saptamani, Guardian publica rezultatele unui raport care
    constata ca pentru prima data in Marea Britanie sumele cheltuite
    pentru publicitatea online le-au depasit pe cele folosite la
    televiziune. Desigur, publicitarii au explicat ca nu e chiar asa,
    ca de regula este vorba de campanii pe mai multe medii si ca sumele
    sunt globale si greu de diferentiat. Dar chiar si asa, ne aflam in
    fata unei evidente: publicitatea online a devenit o afacere majora
    si nu trebuie sa ne miram ca imbraca forme dintre cele mai diverse
    si nu intotdeauna oneste. Un exemplu in acest sens il constituie
    “armatele de forumisti” care intoxica cele mai multe spatii
    virtuale de dezbatere pe teme politice, mai ales in preajma
    alegerilor.

    Acesta este contextul in care Comisia Federala de Comert (FTC –
    Federal Trade Commission) a considerat de cuviinta sa extinda si
    asupra blogurilor obligatia de a mentiona cu claritate faptul ca
    anumite articole au caracter publicitar sau ca sunt recompensate
    intr-un fel sau altul de anumite firme pentru a le prezenta
    produsele. Amenda pentru incalcarea acestei obligatii poate sa se
    ridice la 11.000$. Este de mentionat ca este pentru prima data din
    1980 cand FTC modifica acest set de indicatii, ceea ce vine sa
    intareasca faptul ca new media incepe sa conteze cu adevarat in
    marketing si publicitate.

    Este greu de estimat care vor fi urmarile acestei decizii. Pe de-o
    parte e vorba despre protectia consumatorilor, iar pe de alta parte
    este vorba despre libertatea de exprimare. Problema este ca e greu
    de extins intr-un spatiu non-institutionalizat cum este blogosfera
    (in cea mai mare parte) o prevedere care este perfect justificata
    intr-o zona in care relatiile sunt contractuale si, de cele mai
    multe ori, controlabile. FTC indulceste putin pastila cand
    precizeaza ca se va judeca de la caz la caz, insa multi bloggeri
    sunt ingrijorati nu atat in privinta modului in care relatia lor cu
    o companie sau alta poate fi apreciata de comisie, ci de faptul ca
    se suprapune o structura birocratica peste un spatiu pe care ei il
    considera liber si in mare parte auto-reglementat. Se stie ca
    tocmai presiunea comunitatii bloggerilor a facut ca noua prevedere
    a FTC sa fie de fapt activa in bloggosfera de mai multa vreme,
    astfel incat chiar si acum articolele recompensate intr-un fel sau
    altul sunt in general marcate ca atare.

    In blogul sau, Bob Cringely isi pune problema in termeni practici:
    mai multe edituri obisnuiesc sa-i trimita cartile nou aparute.
    Rareori scrie despre ele si doar daca gaseste un subiect
    interesant, dar in termenii ghidului FTC asta s-ar putea sa fie
    considerata o practica ilicita. Un articol publicat de New York
    Times in iulie (“Approval by a Blogger May Please a Sponsor”) aduce
    mai multe exemple, printre care si cel al unei mame din
    Philadelphia care atrage peste 60.000 de vizitatori pe luna
    publicand in blogul ei – Classymommy.com – prezentari de produse
    destinate copiilor. Companiile se ingramadesc sa-i trimita spre
    evaluare diferite produse, dar Colleen Padilla nu are nicio
    obligatie. Scrie doar despre cele care ii plac si mentioneaza daca
    a primit produsul sau l-a cumparat. Chiar daca nu ar face-o, este
    greu de spus daca este sau nu pasibila de o amenda…

  • Recesiunea distruge micile scoli private britanice

    Dupa 293 de ani, St. David’s, una dintre cele mai vechi scoli de
    fete din Marea Britanie, si-a inchis portile in luna iulie din
    cauza lipsei de bani. Au fost multe lacrimi printre elevi si
    parinti marturiseste fratele Freyei, Chris Hogan, care detine
    propria firma de IT. A fost o serie de evenimente traumatizante
    pentru fete care sunt nevoite acum sa se imprastie in toate
    directiile, scrie The New York Times.

    St. David’s, gazduita intr-o cladire istorica cu propriul lac si
    teren de tenis, se afla printre numarul in crestere al scolilor
    private care au fost fortate sa se inchida sau sa fuzioneze din
    cauza recesiunii. Cele mai proaspete cifre ale Consiliului Scolilor
    Independente arata ca sase din cele 2.000 de scoli private s-au
    inchis intre ianuarie 2008 si ianuarie 2009. Totodata, numarul
    elevilor care le frecventeaza, circa 670.000, a scazut pentru prima
    oara dupa 15 ani.

    Multe din marile scoli independente, faimoasele scoli publice
    Eton si Harrow, inca mai au liste lungi de asteptare si vor putea
    trece peste turnura economica fara mari dificultati. Dar multe din
    scolile private mai mici stau sub presiune din cauza taxelor anuale
    de aproape 20.000 de dolari, iar bugetele lor sunt amenintate chiar
    si de pierderea unui numar mic de elevi. Andrew McEwen, director
    din sistemul educational, estimeaza ca aproape 20 de scoli private
    au fost inchise sau au fuzionat de la inceputul anului.

    Cititi mai multe pe
    www.nytimes.com    .

  • Teroristii care au fost la un pas sa schimbe industria aeriana au fost condamnati

    Condamnarile survin la trei ani dupa ce industria aeriana
    globala a fost trimisa in haos din cauza complotului dejucat din
    2006. Potrivit NYTimes, planurile lor de umplere a sticlelor de suc
    cu peroxid de hidrogen au dus la noi masuri de interzicere a
    transportului la bord de catre pasageri a unor cantitati mari de
    lichide sau creme.

    Procurorii sustin ca planul criminal ar fi putut omori cel putin
    1.500 de pasageri aflati la bordul avioanelor vizate, astfel ca ar
    fi fost a doua catastrofa ca numar de victime dupa atacurile de la
    11 septembrie 2001, cele mai grave din istoria moderna.

    “Pe langa pierderile masive de vieti omenesti, aceste atacuri ar
    fi putut avea importanta politica si economica pe tot intinsul
    planetei”, sustine, dupa aflarea verdictelor, John McDowall, seful
    antiterorism al Scotland Yard.

    Intentia teroristilor, spun oficialii, a fost aceea de a arata
    ca masurile adoptate dupa tragedia de la 11 septembrie au fost
    insuficiente ca sa impiedice atacurile islamistilor in razboiul
    acestora cu Occidentul. Dovezile de la Londra arata ca, exact ca in
    anul 2001, teroristii au calatorit in Pakistan si Afganistan ca sa
    se antreneze in gruparile extremiste conectate la Al Qaeda.

    Cei trei, Abdulla Ahmed Ali si Tanvir Hussain, de 28 de ani si
    Assad Sarwar, de 29, isi vor afla pedepsele in cursul zilei de
    luni.


    Click aici     pentru mai multe amanunte.

  • Marea Britanie imprumuta Airbus cu 395 mil. euro

    Finantarea va sprijini astfel peste 1.200 de posturi la uzinele britanice Filton si Broughton, unde vor fi construite piese pentru avioanele Airbus. Totodata, guvernul spera ca imprumutul va sprijini 5.000 de locuri de munca in lanturile locale de aprovizionare ale Airbus, potrivit publicatiei The Guardian.

    Guvernele din Germania si Franta si-au anuntat deja sprijinul pentru proiectul A350 al Airbus. Celalalt partener al companiei europene, Spania, discuta cu producatorul de avioane acordarea unui ajutor.
     

  • McDonalds isi muta sediul din Marea Britanie in Elvetia

    Grupul activ in domeniul fast-food afirma ca mutarea a fost planuita de circa un an.
    Regimul elvetian privind taxele, in special cele pentru propietatea intelectuala, a devenit tot mai atragator pentru companiile straine, mai ales pentru sediile regionale din Europa ale multinationalelor americane.
    Kraft, Procter & Gamble, Google, Electronic Arts si Yahoo s-au mutat in ultimii ani din Marea Britanie in Elvetia, potrivit Financial Times.
     

  • Gordon cel fara noroc

    Dar un lucru ar fi fost sigur la fel: am fi avut o imensa bula imobiliara si apoi o criza financiara, cand aceasta bula se va fi spart. Si daca democratii ar fi fost la putere cand ar fi aparut vestile proaste, ei ar fi fost invinuiti, desi lucrurile ar fi fost cu siguranta la fel sau chiar mai proaste intr-un mandat republican.
    Ei, acum intelegeti esenta situatiei politice din Marea Britanie.
    In mare parte din ultimii 30 de ani, scena si actiunea politica de aici si din America s-au miscat in tandem. Noi l-am avut pe Reagan, ei au avut-o pe Thatcher. Noi am avut legea bancara Garn-St. Germain din 1982, care a daramat reglementarile bancare din vremea programului New Deal, ei au avut Big Bang-ul din 1986, cand piata financiara a Londrei a fost puternic dereglementata. Ambele tari au avut o explozie a datoriei interne si au vazut cum sistemele lor financiare devin tot mai nesigure.
     
    In ambele tari, conservatorii care au militat pentru dereglementare au pierdut puterea in anii ‘90. In ambele cazuri, totusi, noii lideri erau la fel de atasati de finantele “inovatoare” pe cat erau si predecesorii lor. Robert Rubin, cat timp a fost secretarul Trezoreriei, si Gordon Brown pe cand era ministru de finante au predicat aceeasi evanghelie.
     
    Dar daca miscarea conservatoare americana – mai bine organizata si mult mai dura decat echivalentul ei britanic – a reusit sa ajunga din nou la putere la inceputul acestui deceniu, in Marea Britanie, Partidul Laburist a continuat sa conduca si in timpul anilor de balon speculativ. Brown a ajuns in cele din urma premier. Asa incat catastrofa Bush din America este catastrofa Brown din Marea Britanie.
     
    Dar merita Brown si partidul lui sa fie acuzati de actuala criza? Da si nu.
    Brown s-a lasat cucerit de dogma ca piata stie cel mai bine ce trebuie si ca dereglementarea e mai eficienta. In 2005, el cerea sa avem “incredere in compania responsabila, in angajatul responsabil si in consumatorul educat” si insista ca reglementarile trebuie sa aiba “nu doar o prezenta ceva mai restransa, ci una limitata”. Parca il auzeai vorbind pe Alan Greenspan!
    Nu e niciun dubiu ca acest zel pentru dereglementare a pregatit Marea Britanie pentru prabusire. Ganditi-va la contraexemplul Canadei – o tara vorbitoare preponderent de engleza, situata cam la fel de mult pe orbita culturala americana ca si Marea Britanie, dar unde dereglementarile tip Reagan/Thatcher nu au avut niciodata loc. In mod cert, bancile canadiene au fost un pilon de stabilitate in timpul crizei.
     
    Dar mai e ceva: desi Brown si partidul lui ar merita sa fie pedepsiti, nici adversarii lor politici nu merita vreo recompensa. La urma urmei, un guvern conservator ar fi fost oare mai putin orbit de fundamentalismul pietei libere si mai dispus sa preia conducerea lumii financiare in timpul ultimului deceniu? Evident ca nu.
     
    Iar raspunsul lui Brown la actuala criza – o explozie de activism care sa compenseze pasivitatea din trecut – este logic, in vreme ce acel al opozantilor nu.
    Guvernul Brown s-a miscat agresiv in sprijinul bancilor cu probleme. Astfel a reusit sa-i puna probabil pe contribuabili in fata unor viitoare facturi consistente, dar situatia financiara s-a stabilizat. Brown a sprijinit Banca Angliei care, ca si Rezerva Federala, s-a implicat in cateva actiuni neconventionale ca sa relaxeze creditele. Iar in ultima vreme, Brown insusi s-a aratat dispus sa permita deficite bugetare mari, chiar daca are programate deja cresteri substantiale de impozite.   

    Si toate par sa functioneze. Principalii macroindicatori au devenit usor pozitivi, sugerand ca Marea Britanie, a carei competitivitate a avut de castigat din devalorizarea lirei sterline, va incepe redresarea economica mult inaintea restului Europei.
     
    Intre timp, David Cameron, liderul conservatorilor, n-a avut prea multe de oferit, multumindu-se sa ridice steguletul rosu de panica fiscala si sa ceara ca guvernul britanic sa stranga imediat cureaua.
    E drept, multi comentatori au tras un semnal de alarma cu privire la perspectivele fiscale ale Marii Britanii, iar o agentie de rating a avertizat ca tara si-ar putea pierde ratingul AAA (desi altii nu sunt de acord). Dar pietele nu par sa fie chiar ingrijorate: dobanda de referinta pentru datoria pe termen lung a Marii Britanii este doar cu putin mai mare decat cea a Germaniei – nu chiar ceea ce ar fi de asteptat de la o tara bantuita de spectrul falimentului.
     
    Totusi, daca azi ar avea loc alegeri, Brown si partidul lui ar pierde pe capete. Ei erau la putere cand nenorocirile s-au intamplat si acum trebuie sa achite nota de plata. E o perspectiva ingrijoratoare. Daca as fi membru al echipei economice a administratiei Obama – o echipa ai carei membri de frunte erau la fel de entuziasti cu privire la finantele moderne ca si omologii lor britanici – m-as uita peste Atlantic si as mormai: M-au ferit Bush si Gore de asa ceva!  

  • S-a sfarsit petrecerea

    La un moment dat, Alexis Hall avea peste 50 de perechi de pantofi si posete create de designeri. Niciodata nu i-a trecut prin cap directoarei de relatii media de 39 de ani din Glasgow ca datoria ei de 31.500 de lire sterline (39.800 de euro) va ajunge o problema. “Era atat de usor sa iei credite, incat aproape ca erai tentat sa crezi ca lucrurile sunt cadou de la magazin”, spune ea. “Nu-ti dai seama ca sunt bani adevarati pana cand nu te asezi si nu-ti faci bilantul contabil, si atunci ai un soc.”

    Deteriorarea economiei americane si faptul ca multi americani sunt coplesiti de datorii se afla acum in centrul atentiei, insa britanicii s-au dovedit inca mai nechibzuiti cand a fost vorba sa ia credite.

    Rezerva Federala din Washington a redus ratele dobanzilor intr-un efort de a mai atenua blocajul din zona creditelor; in schimb, cresterile dobanzii de referinta practicate anul trecut de Banca Angliei s-au strecurat in piata ipotecara exact in momentul in care preturile imobiliarelor au inceput sa scada si bancile au devenit tot mai reticente in a acorda imprumuturi. Pana acum, indatorarea a fost mai mult benefica pentru Marea Britanie. Pofta de consum a alimentat cresterea economica, iar guvernul s-a imprumutat masiv in ultimii ani pentru a investi in infrastructura, educatie si sanatate, dand nastere unui cerc virtuos: cheltuielile guvernamentale au dus la crearea de locuri de munca, ceea ce a dus la cresterea increderii consumatorilor si la un consum sporit care, in schimb, a stimulat cresterea economica.

    Economistii spun ca relatia Marii Britanii cu indatorarea este complexa, dar ca aceasta din urma a evoluat mai mult in acord cu ceea ce s-a intamplat in SUA decat conform cu tendintele europene. Ca si in Statele Unite, un boom imobiliar care a tinut un deceniu si o crestere economica puternica au impulsionat increderea consumatorilor, creand o impresie de bogatie aproape necunoscuta in tari precum Germania si Italia. “Din punct de vedere cultural, poate si din cauza infrangerii suferite in razboi, germanii raman mai reticenti cu privire la imprumuturi, iar bancile sunt adesea detinute de stat, obtinand o parte mai mica din profit din activitatile de creditare”, spune Alistair Milne, profesor la Cass Business School din Londra. Peste Canalul Manecii, multi dintre britanicii mai tineri nu au trait niciodata intr-o perioada de crestere economica lenta, asa incat putini dintre ei sunt in stare sa simta nevoia de a fi retinuti cu privire la imprumuturi, ca sa nu mai vorbim ca nu sunt tentati sa economiseasca. “Deviza tuturor este: cheltuieste acum, gandeste mai tarziu”, spune Jason Butler, consilier la Bloomsbury Financial Planning. “E mai usor sa iei un imprumut sau sa-ti faci un card de credit decat sa recurgi la un instrument bancar de economisire.”

    Un adult britanic are in medie 2,8 credite sau carduri de credit, mai mult decat orice alta tara din Europa. Tot mai multi se imprumuta ca sa plateasca pentru concedii, mobila, chiar si pentru operatii de chirurgie estetica. Ca urmare, britanicii cheltuiesc mai mult decat castiga, ceea ce i-a dus la un raport imprumuturi/venituri pe gospodarie de 1,62, comparativ cu 1,42 in Statele Unite si 1,09 in Germania.

    Pentru generatia parintilor ei, spune Alexis Hall, a avea alte datorii in afara unei ipoteci era “o rusine”, o recunoastere a faptului ca traiai dincolo de posibilitatile tale. Creditele se obtineau si ele mai greu. Situatia s-a schimbat la sfarsitul anilor ‘90, cand creditorii americani, inclusiv Citigroup si CapitalOne, au intrat pe piata britanica cu o galerie de noi produse de creditare. Competitia acerba dintre banci a insemnat ca potentialii clienti au inceput sa fie bombardati cu reclame si oferte de credite si carduri de credit cu dobanda redusa sau chiar fara dobanda.

    In vreme ce autoritatile britanice de reglementare financiara au privit de pe margine explozia creditului de consum, institutiile similare din Germania si Franta au fost mai restrictive. Ca urmare, piata britanica a devenit cea mai mare si cea mai sofisticata din Europa. Cererea de credite a luat avant si pe seama scumpirilor din sectorul imobiliar si a dobanzilor relativ reduse de la sfarsitul anilor ‘90 si inceputul acestui deceniu. Cei care nu aveau o casa s-au grabit sa intre in lumea proprietarilor bucurosi sa vada cum preturile proprietatilor lor s-au triplat. Pe continent, tendinta a fost exact pe dos. Preturile la case si terenuri abia s-au clintit in cele mai multe state europene, in special pentru ca pietele au fost acolo mai reglementate, a existat un stoc mai mare de locuinte neocupate, iar practica inchirierii a fost mai populara. Liz Bingham, director de restructurare la Ernst & Young din Londra, explica obsesia detinerii de proprietati prin “mentalitatea insulara” a britanicilor. Pamantul este aici vazut ca un bun finit si un activ valoros. “Boom-ul imobiliar i-a facut automat pe oameni sa se simta mai bogati decat erau si ei au inceput sa foloseasca averea imobiliara aproape ca pe un cont bancar din care pot face retrageri de fiecare data cand au nevoie sa cumpere o masina noua”, spune Bingham.

  • Marea Britanie: inflatie de 2,2%

    In timp ce rata anualizata a inflatiei din tara noastra a atins 7,26% in luna ianuarie, cea din Marea Britanie a ajuns pana la 2,2%. Cresterea de 0,86% fata de luna decembrie din tara noastra reprezinta o majorare de 13,4%, majorare care in UK a fost de doar 5%. Stabilitatea cresterii preturilor din Marea Britanie s-a reflectat si in evolutia bursei londoneze, unde principalul indice FTSE 100 s-a apropiat de zero dupa o crestere de peste un procent in deschidere insa, dupa publicarea informatiei, a revenit la un plus de 0,6%. La bursa de la Bucuresti, indicele BET a coborat la valori negative, -0,3%, cresterea inflatiei pana la peste sapte procente fiind o stire cu influente negative puternice.

  • Romanii pot sa astepte

    Guvernul laburist de la Londra a recunoscut ca a subestimat numarul imigrantilor sositi in Marea Britanie in ultimii zece ani cu pana la 300.000, totalul real fiind de 1,1 milioane de imigranti. Presiunile publice, in special din partea opozitiei conservatoare, pentru limitarea imigratiei au facut ca executivul condus de Gordon Brown sa renunte la eliminarea restrictiilor de munca pentru cetatenii romani si bulgari. Planul, care prevede ca doar 20.000 de romani si bulgari pot primi permise de munca de necalificati, va fi reanalizat abia peste 12 luni.

  • Retragere via Kabul

    Premierul britanic Gordon Brown a anuntat saptamana trecuta ca trupele din Irak se vor injumatati, intr-o prima faza urmand sa aiba loc "o retragere supravegheata", pana la 2.500 de militari britanici pana in primavara lui 2008, dupa care ar veni retragerea restului trupelor, spre 2009. Presa a comentat ca promisiunea lui Brown, atat de atractiva pentru cei ce au criticat implicarea tarii in razboiul din Irak, nu e decat un mod de a vinde opiniei publice mai usor ideea ca e nevoie mai mare de contributia Londrei la razboiul din Afganistan, unde campaniile impotriva unor talibani aflati in regrupare vor necesita in perioada urmatoare concentrari noi de trupe. Tot saptamana trecuta, surse militare de la Washington au declarat pentru CNN ca seful Corpului de Marina al Armatei SUA, James Conway, a propus ca militarii lui sa devina forta de lupta principala in Afganistan, in timp ce armata de uscat se va concentra in Irak. Ideea ar fi prima manifestare a planului SUA de a redesfasura fortele armate din teatrele externe, plan care s-a numit de retragere a trupelor din Irak, dar care, daca rocada preconizata de Conway s-ar confirma, ar insemna si ca militarii americani vor mai ramane inca multa vreme in Irak. La ora actuala, in Afganistan nu exista nici o unitate importanta a Corpului Marinei, dintr-un total de 26.000 de militari americani, in timp ce in Irak sunt 25.000 de oameni ai Marinei, dintr-un total de 160.000 de militari americani.