Numarul de firme care si-au suspendat activitatea pe o perioada de pana la 3 ani a ajuns la 80.000. Sunt de 12 ori mai multe ca-n 2008. Alte 24.000 au fost lichidate sau radiate.
Asta nu inseamna ca oamenii renunta la afaceri. Ei prefera sa se inregistreze ca persoana fizica autorizata. Explicatia este simpla si logica. Nu mai platesc impozitul forfetar. In plus, inregistrarea ca persoana fizica autorizata este mai rapida si mai ieftina.
Aflati mai multe pe www.protv.ro.
Sistemul bancar a reintrat pe pierdere in luna mai, inregistrand un minus de circa 54 mil. euro (228 mil. lei) conform standardelor romanesti de contabilitate, sub presiunea costului cu provizioanele impuse de creditele neperformante.
In urma cu un an, cand criza inca nu lovise Romania, acelasi sistem bancar raporta un profit net de 438 mil. euro la cinci luni. De altfel, pe tot anul 2008 bancile au raportat in total profituri de 1,27 miliarde de eruo, o mare parte dintre ele platind chiar si dividende de zeci de mililioane de euro bancilor mama din strainatate, in conditiile in care statul roman s-a imprumutat cu 20 mld.
Aflati mai multe din www.zf.ro.
Primii au fost cei de la PSD, care au pus la punct un document cu 24 de masuri sociale si fiscale. Guvernul a venit si el cu 32 de decizii salvatoare. Cum era de asteptat, nici liberalii n-au stat pe ganduri.
Atat social-democratii, cat si liberalii solicita anularea de urgenta a impozitului forfetar.
In schimb, ambele partide aflate la guvernare propun investitii in infrastructura pentru protejarea locurilor de munca, dar si extinderea Programului Rabla.
Nu acelasi lucru se poate spune si despre solicitarea PSD de reducere a TVA-ului la paine, lapte sau la carnea de pui neprelucrata. Ideea acestora nu este vazut bine de cei din PD-L.
Aflati mai multe pe www.protv.ro.
De cand a inceput recesiunea, economia Statelor Unite a pierdut 6,5 milioane de locuri de munca si, dupa cum a confirmat acest sumbru raport, continua sa le piarda intr-un ritm alert. Daca luam in calcul si cele 100.000 de locuri de munca necesare in fiecare luna pentru a tine pasul doar cu cresterea naturala a populatiei, suntem pe minus cu 8,5 milioane de slujbe.
Si cu cat se adanceste mai mult aceasta prapastie, cu atat ne va fi mai greu sa iesim la liman. Cifrele cu privire la rata somajului nu au fost singurele vesti proaste din acest raport, care a reliefat si stagnarea salariilor si iminenta unui declin al acestora. Aceasta e reteta pentru o deflatie in stil japonez, din care e foarte dificil de iesit. Va spune ceva expresia “deceniul pierdut”?
Dar stati, ca mai sunt vesti proaste: criza fiscala a statelor. Spre deosebire de guvernul federal, statelor americane li se cere sa aiba bugete echilibrate. Si confruntate cu o scadere dramatica a veniturilor, cele mai multe state pregatesc reduceri drastice de cheltuieli, multe dintre ele avand ca subiect categoriile cele mai vulnerabile. Pe langa ca vor crea saracie pentru multi, aceste reduceri bugetare vor adanci si mai mult criza.
Atunci ce putem face ca sa contracaram aceasta perspectiva cenusie? Avem deja planul de stimulare al lui Obama, care tinteste sa creeze 3,5 milioane de locuri de munca pana la sfarsitul anului vitor. E mai bine decat nimic, dar nu e de ajuns. Si altceva nici nu pare sa se mai iveasca. Va mai amintiti de planul administratiei de a reduce drastic rata executarii de ipoteci sau de planul de a face bancile sa reia creditarea luandu-le activele toxice din bilanturile contabile? Asa e, nici eu nu-mi mai amintesc. Toate acestea sunt deprimant de familiare cuiva care a studiat politicile economice ale SUA in anii ‘30. Din nou un presedinte democrat militeaza pentru politici de creare de locuri de munca de natura sa combata scaderea economiei, dar aceste politici nu sunt suficient de agresive ca sa produca o redresare completa. Din nou, mare parte din planul federal de stimulare a economiei este contracarat de ajustarile bugetare de la nivel statal sau local.
Inseamna ca nu am reusit sa invatam din istorie si suntem, asadar, condamnati sa o repetam? Nu neaparat, dar e treaba presedintelui si a echipei sale economice sa se asigure ca lucrurile se vor petrece altfel de aceasta data. Presedintele Obama si oficialii administratiei sale trebuie sa-si mareasca eforturile, sa faca un plan prin care stimulentele economice sa devina si mai puternice.
Sa fim bine intelesi, sunt foarte constient de cat de greu e de pus la treaba un astfel de plan.
Liderii republicani nu vor coopera, ei fiind deja intr-o strategie de totala opozitie, fara a se mai uita la fapte sau la logica. Intr-adevar, acesti lideri au raspuns la raportul privind rata somajului proclamand esecul planului de stimulare economica al presedintelui Obama. O reactie stupida, evident. Administratia a avertizat inca de la inceput ca vor trece cateva trimestre pana ca planul sa-si faca vizibile marile efecte pozitive. Dar asta nu l-a impiedicat pe presedintele Comitetului de Studii Republicane sa emita un comunicat cu titlul “Unde ne sunt locurile de munca?”.
De asemenea, nu e clar daca administratia va putea obtine ceva ajutor si de la “centristii” din Senat, care au golit partial de continut planul original de stimulare, cerand reducerea ajutorului oferit autoritatilor statale si locale; ajutor care, acum se vede, era absolut necesar. As vrea sa cred ca unii dintre acesti centristi au acum remuscari, dar daca au, nu se vede nicio urma pe fata lor.
Si, ca economist, as adauga ca multi dintre colegii mei de profesie au jucat un rol distructiv aparte.
A fost un soc pentru mine sa vad atat de multi economisti cu nume sonore recicland vechi fantome – cum ar fi ideea ca orice crestere a cheltuielilor guvernamentale va disloca o felie comparabila din investitiile private, chiar in conditiile unui somaj masiv – si alaturandu-si numele de avertismentele masiv exagerate cu privire la pericolele deficitelor bugetare pe termen scurt. (In acest moment, riscurile asociate unei datorii suplimentare sunt mult mai mici decat riscurile care ne pasc daca nu oferim economiei sprijinul adecvat.)
De asemenea, ca si in anii ‘30, opozantii actiunii propaga povesti de groaza despre pericolele inflatiei, chiar daca deflatia isi arata coltii. Asa ca aprobarea unui nou plan de stimulare economica va fi dificila. Dar este esentiala.
Economistii administratiei Obama inteleg care sunt mizele. Intr-adevar, in urma cu doar cateva saptamani, Christina Romer, presedinta Consiliului Consilierilor Economici, a publicat un articol despre “lectiile lui 1937” – anul cand Franklin Delano Roosevelt a cedat in fata “vulturilor” deficitului si ai inflatiei, cu consecinte dezastruoase atat pentru economie, cat si pentru agenda sa politica.
Ce nu stiu este daca administratia si-a dat seama cumva de greselile pe care le-a facut pana acum.
Asa ca acesta este mesajul meu catre presedinte: trebuie sa va puneti toti consilierii economici si politici sa munceasca pentru un nou plan de stimulare, acum. Pentru ca daca nu o veti face, va veti confrunta cat de curand cu propriul dumneavoastra 1937.
"Am prezentat moduri de a construi mecanisme care să ajute economia reală. Economia e bolnavă şi are nevoie de transfuzii de investiţii. Guvernul trebuie să-şi dea seama că nu mai poate folosi banii din sistemul privat pentru economie, aceştia trebuie reinvestiţi", a declarat preşedintele UGIR 1903, Cezar Corâci.
Propunerile se referă la teme importante care ar urma să fie discutate de către Executiv în perioada următoare.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Facilitatea a fost introdusă în şedinţa de marţi a Guvernului, prin ordonanţă de urgenţă. "Prin acest act normativ venim în sprijinul firmelor care, la data de 30 septembrie 2008, nu aveau datorii la bugetul de stat şi care şi-au agravat situaţia financiară datorită efectelor crizei economice, iar astăzi sunt în prag de executare silită, de faliment datorită datoriilor pe care le au. Facilitatea pe care o au constă în aceea că nu sunt executate silit pentru faptul că au datorii la bugetul de stat determinate de criză", a spus Boc, la sfârşitul şedinţei de marţi a Guvernului.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Suprafete de doua ori mai mari in comparatie cu Bucuresti Mall, primul centru comercial modern inaugurat acum zece ani; un hipermarket de mari dimensiuni printre chiriasi; magazine de bricolaj sau mobilier; zone de divertisment; elemente de arhitectura menite sa atraga vizitatorii. Acestea sunt principalele elemente invocate de dezvoltatorii AFI Cotroceni Mega Mall si Sun Plaza pentru a justifica increderea in cele doua proiecte, desi ambele vor fi deschise intr-o perioada nefasta pentru segmentul de retail.
“Eu nu vorbesc doar despre faptul ca vom deschide in acest an, ci imi asum ca vom inaugura in 2009”, sustine Mircea Curuia, deputy general manager al companiei franceze EMCT, dezvoltatorul Sun Plaza, amplasat in zona de sud a Capitalei. “Nu pot spune ca se lucreaza in trei schimburi pe santier, dar doua si jumatate sunt clar. Se lucreaza 18-20 de ore pe zi, si la 1 noaptea se lucreaza”, afirma la randul sau Michael Richard, directorul general al companiei, pentru a raspunde mai multor voci, de la consultanti imobiliari la retaileri, care siau exprimat in ultimele luni neincrederea privind inaugurarea proiectului in acest an.
Sun Plaza, aflat in portofoliul Sparkassen Immobilien, subsidiara a grupului bancar Erste, ar trebui sa isi deschida portile la sfarsitul lunii octombrie, la circa o luna dupa Cotroceni Mega Mall, proiect dezvoltat in partea de vest a orasului de catre AFI Europe, care va fi si proprietarul proiectului. Cele doua proiecte vor fi astfel, alaturi de Cocor Luxury Store, care este insa mult mai mic, ultimele centre comerciale ce se vor deschide in Bucuresti pentru o perioada buna de timp, dupa ce ultimii doi ani au adus deschiderea a sase centre comerciale.
“Nu vad in urmatorii doi-trei ani un alt centru comercial de mari dimensiuni care sa fie finalizat”, afirma si Monica Barbu, vicepresedinte al companiei de consultanta imobiliara The Advisers. Potrivit datelor comunicate de companiile imobiliare pentru suplimentul BUSINESS Magazin “Piata imobiliara 2009 – Iesirea din criza?”, in urmatorii doi ani nu este anuntata nicio finalizare de centru comercial nou in Bucuresti, dupa ce proiecte precum Promenada Mall, parte a Floreasca City, sau Galleria Bucuresti au fost amanate din pricina dificultatilor de obtinere a unei finantari bancare.
“Exista acum comercianti care inainte de a semna un contract de inchiriere solicita sa le fie comunicat gradul de preinchiriere din acel moment”, mai spune Monica Barbu, pentru a exemplifica diferentele dintre perioada actuala si perioada de boom. Sun Plaza are acum un grad de inchiriere de circa 85%, in timp ce AFI Cotroceni Mega Mall are inchiriat aproximativ 90% din spatiu, astfel incat reprezentantii celor doi dezvoltatori sustin ca nu sunt modificari majore aduse de criza in ceea ce priveste interesul comerciantilor pentru proiectele lor. “N-am facut nicio reducere. Daca un retailer doreste sa iasa din mall-ul nostru, avem deja altii pe lista de asteptare”, sustine Reuven Havar, country manager al AFI Europe.
De altfel, ultimele spatii disponibile intr-un centru comercial sunt inchiriate la un pret mai mare si mai ales de magazine cu suprafete mai reduse. “Avand in vedere ca nu se intrevad in viitorul apropiat noi proiecte, vor fi cu siguranta alti retaileri care vor dori un spatiu, chiar daca nu inainte de deschidere. Si nu vor avea decat optiunea eliberarii unui spatiu in proiectele deja existente care merg bine”, afirma vicepresedintele The Advisers in legatura cu posibilitatea unui dezvoltator de a obtine venituri mai mari din inchirierea ultimelor suprafete libere, in ciuda perioadei de criza economica.
Contextul actual va avea insa cu siguranta un efect asupra evolutiei pe termen scurt a celor doua centre comerciale, chiar daca reprezentantii companiilor implicate in proiecte se declara optimisti. “Cand am desenat pentru prima oara Sun Plaza, in 2005, nu exista boom-ul imobiliar si am fost foarte conservatori. De aceea am facut o supraancorare a centrului”, explica reprezentantii EMCT. Cu circa 150 de magazine, Sun Plaza ar trebui sa genereze, potrivit estimarilor EMCT, vanzari anuale pentru comercianti de peste 400 de milioane de euro. Pentru proiectul AFI sunt prevazute 270 de magazine, potrivit ultimelor informatii disponibile.
Amplasarea in zona Piata Sudului este a doua ratiune de optimism adusa in discutie de catre managerii EMCT, care considera “slaba” competitia formata din City Mall si recent deschisul Grand Arena, din pricina diferentelor dintre mixul de chiriasi. City Mall este de altfel unul dintre proiectele comerciale din Bucuresti cu cele mai slabe rezultate, in timp ce Grand Arena s-a inaugurat in luna martie a acestui an cu mai putin de jumatate dintre magazine deschise. “Vom avea un hipermarket deschis 24 de ore, primul cinema Imax 3D, amplasamentul este foarte bun, cu statia de metrou din apropiere, avantajele sunt multiple si credem in succesul proiectului”, afirma la randul sau Reuven Havar de la AFI Europe. Competitia AFI Cotroceni Mega Mall va fi insa foarte puternica, tinand cont ca in partea de vest a Capitalei exista deja de mai multi ani Plaza Romania, galeriile comerciale ale Carrefour Orhidea si Cora Lujerului, precum si recent inauguratul Militari Shopping Center. In plus, iesirea din oras din acea zona a devenit in ultimii ani un pol al comertului, cu hipermarketuri, magazine de mobila si bricolaj sau primul outlet din tara.
“Consider ca zona de sud, spre exemplu, va fi acoperita pentru moment, insa in est sau in nord inca este loc. In plus, nu exista o formula matematica din care sa tragi o concluzie privind saturarea unei piete. Pe de alta parte, este foarte dificil sa iei din vizitatorii unui proiect, dar nu imposibil”, considera Monica Barbu.
Percepţia analiştilor referitoare la situaţia actuală s-a îmbunătăţit cu 1,1 puncte, însă rămâne critică, la un nivel negativ foarte ridicat, respectiv -68,1 puncte, se arată într-un comunicat al institutului. În luna mai, prognoza economiştilor privind evoluţia economiei a devenit pozitivă, în urma unei creşteri spectaculoase la 11,7 puncte, de la -14,4 puncte în aprilie.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
BUSINESS MAGAZIN: Privind acum retrospectiv, dincolo de faptul ca nu ati avut cum sa prevedeti amplitudinea crizei economice, ce anume va reprosati ca nu ati facut si ce decizii strategice ati fi putut lua inainte de inceperea crizei astfel incat situatia actuala sa fie alta?
DRAGOS SIMION: Inainte sa incepem sa simtim propriu-zis criza pe pielea noastra, lucru care s-a intamplat timid in septembrie si mai pregnant din octombrie incoace, destule voci spuneau ca dificultatile economice exista doar la nivel psihologic, iar criza nu este o realitate. Intrebarea are deci doua intervale: pe de-o parte, ce puteau face managerii in urma cu un an, cand erau inca optimisti si nu anticipau ca vine criza, iar pe de alta parte ce puteau face din momentul cand au intrat in criza.
MARIUS GHENEA: Din punctul acesta de vedere, cred ca am fi facut aceleasi greseli si nu am fi putut schimba prea multe. Mediul economic, dar mai ales sectorul privat, nu poate actiona anticiclic. Singurele institutii care pot face acest lucru sunt Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Banca Centrala Europeana si alte institutii din aceeasi categorie, insa din pacate nu au facut-o.
DRAGOS SIMION: De acord, dar anumite efecte pot fi atenuate din timp daca exista disciplina si strategie coerenta. Personal, mi-as reprosa o anumita euforie cu care am continuat afacerile, desi semnale in piata erau destule. In momentul cand iti propui un buget anual si constati inca din trimestrul al doilea o diferenta intre veniturile estimate si cele realizate, ca manager ai doua solutii: fie refaci respectivul buget si continui activitatea in acelasi mod, fie incepi sa fii mai disciplinat si sa iei masuri mai stricte. Aici sta diferenta la nivelul deciziilor pe care le puteau lua managerii in urma cu un an, in afara de faptul ca au reactionat cu sase luni mai tarziu.
MARIAN PARVU: Depinde de domeniu. In ce priveste constructiile, anul trecut pe vremea aceasta, prioritatea noastra era sa livram contractele existente, proces care a durat pana in octombrie-noiembrie. Cat timp am avut contracte care se desfasurau pana la incheierea sezonului constructiilor, nu ne-am gandit prea mult la proiecte noi. Analizand acum deciziile luate, nu cred ca as fi facut nimic altfel, dar imi reprosez ca am intarziat sa aplic planurile de restructurare si reorganizare, in conditiile in care in noiembrie criza era o certitudine. Am preferat sa asteptam urmatorul sezon de constructii, dar daca as fi actionat la momentul potrivit, poate compania ar fi fost mai bine pregatita sa faca fata crizei.
RAZVAN PASOL: Pe piata de capital, problemele au inceput sa apara inca de la sfarsitul lui 2007. Noi am avut deci mai mult timp sa ne gandim, dar atunci cand piata creste, te gandesti la venituri sau cota de piata si mai putin la costuri, care ajung in primplan in recesiune.
MARIUS GHENEA: Pe de alta parte insa, daca majoritatea managerilor ar fi facut rapid o restructurare masiva a costurilor, corespunzatoare cu perspectivele, cred ca din punct de vedere macroeconomic situatia ar fi fost si mai grava decat acum, intrucat numarul locurilor de munca pierdute ar fi fost mult mai mare, iar consumul ar fi luat-o mult mai repede la vale.
BUSINESS MAGAZIN: Prin urmare, se poate spune ca a fost mai bine ca piata a reactionat ceva mai greoi la criza?
DRAGOS SIMION: Pentru sectorul public a fost mai bine, dar pentru cel privat, evident, a fost mai rau.
ANCA BIDIAN: Oricum, cel mai afectat este domeniul financiar-bancar. Aici nu e criza, ci industria in sine se cheama criza si nu cred ca afacerile puteau fi facute altfel. Companiile de intermediere de credite, spre exemplu, au crescut prin investitiile in dezvoltare si implicit in recrutare de personal, fara de care ar fi avut de pierdut, iar costurile cu forta de munca nu aveau cum sa fie ajustate. Trecand in revista perioada din septembrie si pana acum, cred ca as fi reactionat la fel. Lipsa de actiune a contribuit insa la magnitudinea situatiei, pentru ca altfel cred ca am fi ajuns in acest moment ceva mai putin sifonati.
MIHAI SFINTESCU: Problema cred ca a fost si faptul ca in multe industrii am avut exces de oferta si nu am intuit unde va fi cerere intr-o perioada economica mai dificila. Ajustarea se face in functie de oferta pe termen lung, dar acum trebuie facuta in functie de cererea pe care inca nu o stim. Iar in sectoarele ciclice situatia e mult mai dramatica, pentru ca in conditiile in care PIB-ul scade cu 6,4%, aceste sectoare scad cu o rata mult mai mare, de 20- 30% – numai in primul trimestru. Probabil, cel mai bine pentru o companie ar fi sa-si schimbe modelul de business, schimbare care pana la urma implica un pariu foarte mare.
ALINA DUMITRESCU: In ultimele trei luni am realizat un studiu in randul a 300 de manageri din cele mai mari companii din Romania, majoritatea fiind de parere ca situatia actuala este un moment foarte bun pentru a-si face curat in companie, din punctul de vedere al costurilor, al productivitat ii sau al managementului de risc.