Tag: Turcia

  • TurkStream: Ţări europene aproape 100% dependente de gazele ruseşti vor fi alimentate prin noua conductă şi vor fi în plus şi la mâna Turciei, partenerul Rusiei

    Rusia a inuagurat oficial noul gazoduct TurkStream la mijlocul acestei săptămâni, diversificându-şi şi mai mult rutele de export către Europa, totul pe fondul opoziţiei venite din partea SUA, scrie Bloomberg.

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan s-au întâlnit în Istanbul pentru a inaugura gazoductul într-o ceremonie care a celebrat legăturile energetice şi politice ale celor două ţări.

    TurkStream va transporta gazele ruseşti sub Marea Neagră către Turcia şi va alimenta mai multe ţări din sud-esul Europei, chiar în condiţiile în care SUA sancţionează o altă linie de export a Gazprom, Nord Stream 2.

    TurkStream constă în două linii, fiecare cu o capacitate anuală de 15,75 miliarde de metri cubi. Gazele au început deja să curgă către Turcia şi Bulgaria de pe 1 ianuarie. O combinaţie de linii existente şi noi va duce ulterior gaze către Serbia şi mai apoi către Ungaria.

    Proiectul permite Gazprom să atingă două obiective strategice. Mai întâi, aceasta îşi va putea creşte cota de piaţă din Turcia şi mai apoi îşi va putea reduce dependenţa de Ucraina ca rută de tranzit.

    Bulgaria şi-a pregătit reţeaua pentru a primi aproximativ 2,9 miliarde de metri cubi de gaze prin TurkStream, în timp ce Serbia se aşteaptă să primească iniţial peste 3 miliarde de metri cubi pe an. Serbia va putea de asemenea tranzita până la 6 miliarde de metri cubi pe an către Ungaria printr-un interconector aşteptat să devină operaţional în 2021.

    Bulgaria a anunţat că se aşteaptă la o creştere de aproape 50% a veniturilor din tranzitul gazelor ruseşti după finalizarea TurkStream pe teritoriul său, potrivit Euractiv.

    Ţara câştigă acum 125 mln de euro anual de pe urma tranzitului gazelor ruseşti şi se aşteaptă la o creştere de până la 206 milioane de euro până la sfârşitul anului.

    Preşedintele sârb Aleksandar Vucic a declarat că Serbia s-ar putea aştepta să profite de pe urma investiţiei sale în TurkStream în 10, până la 12 ani. Vucic a declarat că proiectul va da un impuls considerabil industriei şi economiei sârbe, asigurându-i de asemenea securitatea energetică şi gaze mai ieftine.

    Potrivit Euronews, noul gazoduct reprezintă o lovitură geopolitică pentru Rusia şi un succes economic pentru Turcia. În pofida eforturilor europene de diversificare a surselor de energie, o mulţime de ţări europene sunt în continuare dependente într-o măsură foarte mare de gazele ruseşti. Cu noul gazoduct, această dependenţă nu scade nicidecum.

    Turcia, între timp, este pe cale de a deveni un hub major de gaze în regiune.

    Ca în cazul oricărui proiect energetic major, există câştigători şi perdanţi. Unele dintre ţările câştigătoare sunt cele care participă la construcţia şi extinderea gazoductului, cum ar fi Rusia, Turcia, Bulgaria şi Serbia într-o anumită măsură.

    Printre ţările perdante se numără Polonia şi unele state baltice, cât şi Slovacia.

     

  • Un grup din Turcia a preluat distribuitorul cosmeticelor Alix Avien şi al săpunurilor Dalin din România

    Compania Alix Avien Cosmetics, care distribuie pe piaţa locală branduri de cosmetice, parfumuri şi produse de îngrijire personală precum Alix Avien, Dalin, Sesu sau XO, a fost preluată de grupul turc Sora Cosmetics, conform surselor ZF. Tranzacţia se ridică la circa 8 milioane de dolari ( peste 7 milioane de euro), conform aceloraşi surse. Compania era deţinută de un alt grup din Turcia – Kopas Kozmetik.

    Alix Avien Cosmetics avut în 2018 o cifră de afaceri de 13 milioane de lei, în creştere cu 9% faţă de anul precedent, arată datele de la Ministerul de Finanţe. Profitul companiei s-a ridicat la 15.000 de lei, faţă de o pierdere netă de 280.000 de lei. Compania are un număr mediu de 13 salariaţi. Alix Avien Cosmetics a fost înfiinţată în 2001 şi are ca domeniu de activitate comerţul cu ridicata al produselor cosmetice şi de parfumerie. Kopas Kozmetik produce branduri precum Dalin şi Sesu şi exportă în mai bine de 20 de pieţe. Pe de altă parte, istoria Sora Cosmetics începe în 1981 când a început să producă prima maşină de umplere cu aerosoli din Turcia. Ulterior, compania de venit unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de cosmetice din Turcia. Grupul produce atât cosmetice şi parfumuri, cât şi iahturi şi echipamente.

    Românii cheltuie an de an circa 1 mld. euro pe produse de cosmetică, parfumerie şi îngrijire personală, conform unei analize anterioare a ZF.

    Piaţa este puternic fragmentată şi disputată în special de jucători străini, parte a unor grupuri gigant, cu forţă financiară şi bugete de marketing pe măsură. Astfel, primii trei jucători, care au împreună un sfert din piaţă, sunt toţi străini. Liderul pieţei de cosmetice este gigantul francez L’Oréal, care a ajuns să „mănânce” 10,3% din vânzările de cosmetice din România.

    Compania a ajuns lider de piaţă după ce a depăşit grupul de vânzări directe Avon, conform cifrelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. În top 15 jucători există doar două companii cu acţionariat local, Farmec pe poziţia a cincea şi Papillon Laboratoires (Loncolor) pe 14.

     

     

  • Fuga lui Carlos Ghosn: Autorităţile din Turcia au reţinut şapte persoane implicate în fuga fostului director generalt Renault – Nissan

    Poliţia turcă a reţinut şapte oameni, inclusiv patru piloţi, despre care se crede că au fost implicaţi în fuga fostului director general al Renault şi Nissan, Carlos Ghosn, din Japonia în Liban, via Istanbul, relatează site-ul agenţiei Reuters, citând postul NTV.

    Ministerul de Interne al Turciei a iniţiat o anchetă privind fuga lui Ghosn în Liban, via Istanbul.

    Persoane informate în legătură cu acest caz au declarat pentru Reuters că Ghosn, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din lume, a ajuns luni la Beirut, la bordul unui avion privat care a decolat de la Istanbul.

    Site-ul Hurriyet a relatat, citând un oficial din cadrul Ministerului de Interne de la Ankara, că poliţia de frontieră turcă nu a fost notificată cu privire la sosirea lui Ghosn, astfel că intrarea şi ieşirea lui din ţară nu au fost înregistrate.

    Avionul privat a aterizat luni la 5:30 am (Ora României 04:30) la aeroportul Ataturk din Istanbul, conform Hurriyet.

    Omul de afaceri, care deţine cetăţenie franceză, libaneză şi braziliană, a fost transportat clandestin din Japonia în Liban de o companie privată de securitate în urmă cu câteva zile.

    Arestat în 2018 în Japonia, Carlos Ghosn, care este acuzat că nu a declarat compensaţii în valoare de zeci de milioane de dolari şi de deturnare de fonduri, a fost eliberat pe cauţiune de o instanţă niponă în aprilie.

    Decizia de a fugi din Japonia ar fi avut la bază percepţia acestuia că este maltratat de către sistemul judiciar din Japonia şi că acolo nu poate primi o judecată corectă din moment ce există o “prezumţie de vinovăţie”.

    “Nu am fugit de justiţie – am fugit de injustiţie şi persecuţie politică”, a spus Carlos Ghosn, marţi, într-o declaraţie prin email pentru presa americană. Rata de condamnare în Japonia este de 99%, potrivit statisticilor citate de WSJ.

    Încă nu este clar cum a reuşit Ghosn să scape de supravegherea autorităţilor judiciare din Japonia în aşa fel încât să se îmbarce în avionul privat care l-a dus în Turcia. Potrivit presei libaneze, acesta ar fi fugit din Japonia ascuns într-o cutie de instrumente muzicale după ce o trupă de cântăreţi i-ar fi vizitat casa din Tokyo în perioada Crăciunului.

  • Turcia vrea să producă maşini electrice în totalitate în ţară, un proiect de 3,7 miliarde dolari

    Turcia a anuţat că vrea să producă anual până la 175.000 vehicule electrice, în cadrul unui proiect auto care urmează să fie prezentat, vineri, de preşedintele Tayyip Erdogan şi care ar urma să atragă investiţii de 22 miliarde de lire (3,7 miliarde dolari), potrivit Reuters.

    Strategia de a produce o maşină electrică în totalitate doar în ţara pe care a conduce a fost un obiectiv pe care Erdogan şi-l doreşte de multă vreme, împreună că partidul AK, pentru a demonstra puterea economică a ţării.

    Înainte de prezemtarea acestui proiect, consorţiul care a generat prototipul a publicat un videoclip cu vehiculul acoperit cu o prelată neagră care mergea pe autostrăzi.

    În Europa, Turcia este deja un important exportator de automobile fabricate intern de firme precum Ford, Fiat Chrysler, Renault, Toyota şi Hyundai.

    Noul proiect, lansat în octombrie, va primi sprijin de la stat, cum ar fi scutiri de impozite. Totodată, proiectul presupune şi construcţia unei fabrici de producţie în centrul auto din Bursa, în nord-vestul Turciei, conform unei decizii prezidenţiale publicate în Monitorul Oficial al ţării.

    Cinci modele de maşini vor fi produse de o forţă de muncă de peste 4.000 de persoane, iar Guvernul a garantat să cumpere 30.000 din vehicule până în 2035.

  • Turcia lui Erdogan ameninţă UE cu o nouă criză a refugiaţilor şi pune sub semnul îndoielii suveranitatea unor insule greceşti

    După ce şi-a iritat aliaţii europeni din NATO cu o ofensivă militară în Siria, preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a avertizat că ţara sa nu va putea face faţă “încă unui val de refugiaţi” din Siria.

    Preşedintele a explicat că peste 80.000 de oameni au fugit din oraşul sirian Idlib către graniţa cu Turcia din cauza intensificării bombardamentelor siriene şi ruseşti, scrie EUobserver.

    “Dacă violenţa îndreptată către populaţia oraşului Idlib nu încetează, numărul va creşte şi mai mult. În acest caz, Turcia nu va putea purta singură o povară de imigranţi aşa de grea”, a spus Erdogan. Provincia Idlib are o populaţie de trei milioane de oameni şi este ultima redută a rebelilor în revolta siriană contra preşedintelui Bashar al-Assad. Turcia adăposteşte 3,7 milioane de refugiaţi sirieni, cel mai mare număr din lume. În 2015, un milion de refugiaţi, după unele estimări, au trecut prin Turcia ajungând în Europa în cee ace a ajuns cunoscut ca fiind criza refugiaţilor. UE în frunte cu Germania au convenit cu guvernul de la Ankara un program prin care statele europene dau bani Turciei pentru ca aceasta să se îngrijească de refugiaţi pe teritoriul său.

    Erdogan vrea acum mai mulţi bani. Preşedintele turc a avertizat că s-ar putea produce o nouă criză a refugiaţilor în Europa, spunând că “efectele negative ale acestei presiuni ce ne apasă vor fi simţite şi în statele europene, în special în Grecia”. Erdogan nu a spus că ofensiva militară turcă din Siria a pus pe fugă zeci de mii de sirieni.

    Turcia are mai multe de împărţit cu Grecia – problema Ciprului a rămas nerezolvată, iar Ankara vrea acces la resurse de energie din Marea Mediterană aflate pe teritorii recunoscute ca fiind ale Greciei şi Ciprului. Recent, Erdogan a pus sub semnul îndoielii suveranitatea anumitor insule greceşti din Marea Egee, readucând în actualitate o teorie din anii ’90 a aşa numitor “zone gri” din regiune. “Aceia care-şi fac planuri pentru insulele disputate din Egee ar trebui să ştie că zona nu este liberă”, a afirmat Erdogan. El a adăugat că este hotărât să protejeze drepturile economice ale Turciei. “Nu intenţionăm să pornim conflicte”, a mai spus el.

  • Recep Erdogan afirmă că Turcia este dispusă să sporească ajutorul militar acordat Libiei dacă este necesar

    Confruntări militare de amploare au loc de câteva luni la periferia capitalei Libiei între grupul paramilitar Armata Naţională Libiană, condus de mareşalul Khalifa Haftar, şi trupele Guvernului de uniune naţională condus de Fayez al-Sarraj, recunoscut de comunitatea internaţională. Sute de persoane au fost ucise, iar mii au fost rănite în confruntări. Zeci de mii de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele din cauza luptelor.

    Acordul militar permite Turciei să trimită instructori militari şi echipament în Libia, la cerere Guvernului de la Tripoli, relatează site-ul agenţiei Dpa.

    “Vom creşte aspectul militar al sprijinului nostru (către Libia) şi vom evalua toate posibilităţile în plan terestru, maritim şi aerian”, a declarat Erdogan.

    Guvernul turc a încheiat luna trecută un acord de securitate şi cooperare militară cu Guvernul Libiei, cât şi un tratat pentru delimitare maritimă cu Libia, contestat de Grecia şi alte ţări din zone.

    Acordul pentru delimitare maritimă a provocat tensiuni între Turcia şi state ca Grecia, Cipru şi Egipt, în contextul în care tratatul vizează zăcămintele disputate de petrol şi gaze din estul Mării Mediterane.

    “Nimeni nu ar trebui să vină la noi cu intenţia de a ne exclude, de a ne limita la propriile ţărmuri, de a ne acapara interesele economice”, a spus Erdogan, adăugând că Turcia nu are “intenţia de a provoca conflicte” în regiune.

    Egiptul, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită, alături de Rusia, îl susţin pe Haftar, în timp ce Qatarul şi Turcia sprijină Guvernul de la Tripoli.

  • Ţara cu cea mai agresivă politică anti-refugiaţi va transfera peste un milion de emigranţi înapoi în Siria

    Turcia va transfera în Siria peste un milion de refugiaţi, a declarat marţi preşedintele Recep Tayyip Erdogan, citat de site-ul agenţiei de presă Reuters.

    „Trebuie să găsim o o formulă care să le permită refugiaţilor să rămână în ţara lor, iar celor care au ajuns deja în Turcia să revină rapid în ţările lor”, a declarat Recep Tayyip Erdogan.

    În Turcia sunt circa 3,7 milioane de refugiaţi sirieni.

    Liderul Turciei a sugerat că marile puteri intervin mai activ pentru protejarea sondelor de petrol decât a copiilor din Siria.

    Foto: Profimedia

  • Cum a ajuns politica americană să fie modelată de o alianţă a ginerilor

    Unul dintre prinţi, ministrul finanţelor din Turcia, este ginerele preşedintelui său cu atitudini autoritare şi supraveghează relaţia ţării sale cu Statele Unite, scrie The New York Times. Un altul este ginerele unui magnat turc. Acesta a devenit partener de afaceri al Organizaţiei Trump, iar în prezent face lobby pentru Turcia la administraţia Trump. Iar al treilea prinţ este Jared Kushner, care ca ginere şi consilier de top al preşedintelui Trump are un portofoliu de politică externă foarte vag, dar extins. Lucrând atât individual, cât şi în tandem, cei trei bărbaţi au dezvoltat o linie de comunicare informală, de generaţie următoare, între Trump şi omologul turc al acestuia, preşedintele Recep Tayyip Erdogan, care la numai câteva săptămâni de la declanşarea ofensivei militare turce în nordul Siriei contra kurzilor, aliaţi tradiţionali ai americanilor, a fost primit în vizită la Casa Albă.

    Vizita a avut loc într-un moment în care Trump era ţinta criticilor bipartite din partea Congresului pentru o serie de poziţii favorabile lui Erdogan. Legăturile dintre cei trei bărbaţi arată cum conexiunile informale şi deseori nevăzute dintre cei doi preşedinţi au ajutat la modelarea politicii americane
    într-una dintre cele mai instabile părţi ale lumii.
    Erdogan a prezis într-un interviu televizat în acest an că un dialog privat între Berat Albayrak, ginerele său şi ministrul finanţelor, şi Jared Kushner va pune în curând „pe traseul normal” relaţiile tensionate dintre Washington şi Ankara. „Podul funcţionează bine în acest mod“, a spus Erdogan.  „Diplomaţia prin poarta din spate”, şi-a descris Albayrak legăturile cu Kushner.Politica lui Trump faţă de Turcia i-a încurcat pe colegii republicani din Congres ai acestuia pe mai multe fronturi. Preşedintele şi-a surprins de două ori propriii consilieri, o dată convenind în timpul convorbirilor telefonice cu Erdogan să retragă trupele americane din nordul Siriei şi a doua oară, la începutul lunii octombrie, când şi-a pus în practică promisiunea făcând loc forţelor turce să atace luptători kurzi sprijiniţi de SUA.

    Criticii spun că administraţia Trump a împiedicat aplicarea unei  pedepse mai dure unei bănci turceşti controlate de stat care nu a respectat sancţiunile americane împotriva Iranului. De asemenea, Trump a amânat impunerea de sancţiuni împotriva Turciei, membru al NATO, pentru instalarea sistemelor de apărare antirachetă cumpărate de la Rusia.
    Vorbind recent la o prezentare găzduită de Morgan Stanley, John R. Bolton, fost consilier de securitatei naţională, a spus că Trump confundă adesea relaţiile personale cu relaţiile naţionale atunci când vine vorba de stabilirea politicii. El a menţionat ca exemplu reticenţa preşedintelui de a-l înfrunta pe Erdogan cu impunerea de sancţiuni Turciei pentru achiziţionarea de arme ruseşti.
    În ceea ce priveşte rachetele ruseşti, sancţiunile bancare şi alte chestiuni, Erdogan şi-a folosit atât ginerele cât şi pe partenerul de afaceri turc al lui Trump, Mehmet Ali Yalcindag, ca emisari la administraţia americană. Uneori legăturile au fost făcute de Kushner, spun oficiali turci şi documente publice. În aprilie, spre exemplu, Albayrak a venit la Washington pentru o conferinţă organizată de Yalcindag la Trump International Hotel. În mijlocul evenimentului, Kushner l-a chemat pe Albayrak la o întâlnire improvizată în Biroul Oval, unde Albayrak l-a presat cu succes pe Trump să retragă sancţiunile împotriva Turciei pentru cumpărarea de arme ruseşti. Ambii lideri par să favorizeze conexiunile de familie sau de afaceri pe post de canale de comunicare, în parte, deoarece amândoi împărtăşesc suspiciunea că agenţiile propriilor guverne ar putea conspira împotriva lor. Termenul de „stat profund”, de fapt, a apărut pentru prima dată în Turcia cu zeci de ani în urmă, cu mult timp înainte de deveni o modă printre susţinătorii lui Trump, iar consilierii lui Erdogan spun că acesta l-a câştigat pe Trump insistând pe luptele lor comune împotriva unor astfel de forţe înrădăcinate în interiorul guvernelor lor. „SUA au o ordine cu rădăcini adânci pe care o putem numi stat profund – bineînţeles că obstrucţionează”, a declarat Erdogan în primăvara acestui an, exprimându-şi speranţele că ginerii vor crea o „punte”. „Aceste obstacole sunt una dintre problemele noastre principale.”
    Turcia nu este singurul caz în care Trump a avut în politica externă o abordare informală, de tipul de la familie la familie. Kushner, de exemplu, a jucat un rol în gestionarea relaţiilor cu prinţul moştenitor Mohammed bin Salman din Arabia Saudită, conducătorul de facto şi fiul preferat al regelui. „Trump înlocuieşte relaţiile formale între naţiuni în mai multe cazuri cu relaţii familie-familie sau relaţii acolit-acolit”, spune Eric S. Edelman, fost secretar de apărare şi ambasador al Statelor Unite în Turcia în timpul administraţiei George W. Bush. „Cu siguranţă, Erdogan ar prefera acest tip de relaţie întrucât conduce un regim capitalist propriu”, a explicat Edelman. Erdogan şi Trump pot fi consideraţi cu greu parteneri naturali. Preşedintele turc este un campion al islamului politic care susţine adesea că Occidentul este în declin. Trump este un naţionalist feroce, care a denigrat de multe ori musulmanii şi în special pe islamiştii politici. Liderul american s-a aliat cu unii dintre cei mai mari duşmani ai lui Erdogan – inclusiv cu conducătorii Arabiei Saudite, Egiptului şi Emiratelor Arabe Unite, precum şi cu premierul israelian Benjamin Netanyahu.
    Cu toate acestea, legăturile lui Trump cu Turcia au o istorie de mai bine de un deceniu, începând cu o invitaţie din partea lui Yalcindag de a face afaceri în Istanbul. Ginerele lui Yalcindag, magnatul Aydin Dogan, şi-a propus să construiască doi zgârie-nori şi un centru comercial. Yalcindag, acum în vârstă de 55 de ani, l-a convins pe Trump că afacerea de familie ar trebui să-şi găsească un partener internaţional. Yalcindag a negociat să folosească numele „CNN Turk” pentru reţeaua de televiziuni de ştiri a familiei şi a zburat la New York pentru a-l ispiti pe Trump să-şi împrumute numele turnurilor din Istanbul.

    Zgârie-norii, care s-au dat în folosinţă în 2012 sub numele Trump Towers Istanbul, plătesc Organizaţiei Trump doar o taxă de licenţă – 5-10 milioane de dolari pe an în primii ani de la deschidere şi până la 100.000 – 1 milion de dolari pe an în ultimii ani.
    Clădirile au fost primele turnuri rezidenţiale şi comerciale din Europa pe care a fost atârnat numele Trump şi ambele familii le-au considerat un succes. Erdogan, pe atunci prim-ministru, a tăiat panglica la ceremonia de inaugurare. Trump, fiica sa cea mai mare, Ivanka Trump, şi soţul ei, Kushner, au participat cu toţii la deschidere alături de Yalcindag, care a devenit prieten de familie.
    „Fiica mea iubeşte Turcia şi iubeşte Istanbulul şi i-a plăcut întotdeauna să vină aici, a fost aici de multe ori“, a spus Trump la ceremonia de la Istanbul. „Marele ei prieten este Mehmet”, a adăugat el, referindu-se la Yalcindag, despre care a spus că  „a făcut o muncă incredibilă”. El l-a lăudat pe Erdogan ca fiind „un om bun”, care este „foarte respectat în întreaga lume şi in Statele Unite”.
    În ultimul deceniu, Yalcindag s-a văzut cu Trump de cam trei-patru ori pe an, potrivit unei persoane apropiate familiei.
    Trump, în timp ce candida pentru funcţia de preşedinte, a recunoscut că relaţiile sale personale i-au influenţat atitudinea faţă de Turcia.
    Când Trump s-a angajat să interzică musulmanilor să intre în Statele Unite, Erdogan a solicitat pentru scurt timp eliminarea numelui Trump de pe turnurile din Istanbul, dar nu şi-a pus în practică ameninţarea.
    Consilierii lui Erdogan au presupus că Trump va pierde alegerile în 2016. Însă Yalcindag a zburat 10 ore pentru a fi alături de Trump şi familia sa la New York Hilton Midtown, în timp ce voturile erau numărate.
    Disperată să ajungă la preşedintele nou ales a doua zi, ambasada Turciei la Washington a apelat în cele din urmă la Yalcindag pentru numărul de telefon de la sediul echipei lui Trump – începutul noului rol al lui Yalcindag de relaţie de legătură cu Ankara. Erdogan îl cunoştea pe acesta din cercurile de afaceri turceşti, iar el a colaborat cu ginerele lui Erdogan la o campanie de influenţare a presei din Turcia. Pentru a întări legăturile cu familia Trump, Erdogan l-a numit pe Yalcindag ca preşedinte al unui grup de afaceri administrat de stat care face lobby la  Washington în numele guvernului de la Ankara.

    Preşedintele anterior al grupului, Ekim Alptekin, s-a pus rău cu procurorii americani plătind peste 500.000 de dolari firmei de consultanţă a generalului în retragere Michael T. Flynn, care a devenit primul consilier pentru securitate naţională al lui Trump. Procurorii au spus că Alptekin îl plăteşte pe Flynn pentru a face lobby la guvernul turc şi, în cele din urmă, l-au inculpat pentru că a încălcat regulile privind activitatea de lobby şi că a minţit anchetatorii. (Alptekin nu s-a întors în Statele Unite pentru proces.) Preluând după victoria lui Trump rolul de reprezentant al Consiliului de Afaceri Turco-American, organizaţie sponsorizată de stat, Yalcindag a început să călătorească frecvent la Washington. Consiliul şi-a organizat pentru prima dată conferinţele anuale la hotelul Trump din Washington, generând venituri de sute de mii de dolari pentru hotel în timp ce aducea în calitate de vorbitori pe cei mai buni oficiali ai administraţiei Trump.
    În timpul unei vizite din acest an, Yalcindag a făcut, de asemenea, opriri la Capitol Hill şi la Departamentul de Stat, dar nu doar pentru a face lobby în privinţa politicii comerciale, ci şi cu o serie de alte probleme.

    La o întrunire a Departamentului de Stat, agenda sa a inclus presiuni pentru extrădarea din Pennsylvania a clericului Fethullah Gulen, acuzat de Erdogan că a orchestrat tentativa de lovitură de stat împotriva sa din 2016; presiuni ca Statele Unite să soluţioneze fără zgomot cazul sancţiunilor împotriva băncii turce printr-o amendă limitată; presiuni pentru vânzarea de rachete Patriot pentru a reduce nevoia Turciei de alternative ruseşti şi de asemenea pentru o ocupaţie turcească a Siriei de Nord. Uneori, Yalcindag a ameninţat că Turcia s-ar putea apropia de Moscova. „Ar fi păcat să pierzi un aliat de lungă durată”, a spus el.
    Albayrak, în vârstă de 41 de ani, este adesea menţionat în Turcia pur şi simplu cu titlul de „mirele”.  Fiul unui jurnalist apropiat lui Erdogan, Albayrak a locuit la New York la începuturile carierei sale. El a obţinut o diplomă de afaceri la Universitatea Pace în timp ce lucra pentru divizia americană a unuia dintre cele mai mari conglomerate din Turcia, Calik Holding.
    S-a căsătorit cu fiica preşedintelui, Esra, în 2004 şi a fost numit director executiv al Calik trei ani mai târziu.
    În 2015, Erdogan l-a ajutat pe Albayrak, pe atunci de 37 de ani, să câştige un loc în Parlament şi l-a numit ministru al energiei. Însă influenţa lui Albayrak a crescut şi mai rapid după ce o facţiune de lideri militari a încercat o lovitură de stat împotriva lui Erdogan în iulie 2016. Albayrak s-a alăturat socrului său într-un avion care zbura în cerc peste Turcia în timp ce Erdogan îşi folosea iPhone-ul pentru a-şi aduna susţinătorii. (Un interviu în direct realizat prin FaceTime cu CNN Turk, fondat de Yalcindag, l-a ajutat să întoarcă norocul.)
    După ce a supravieţuit tentativei de lovitură de stat, Erdogan a răspuns prin eliminarea celor pe care-i considera duşmani şi prin reducerea la tăcere a disidenţilor. Albayrak a fost vârful de lance al campaniei.

    Ginerele a fost repede ridicat la rolul de ministru al finanţelor. Albayrak a căpătat atât de multă putere încât unii, inclusiv membri ai cabinetului, l-au descris drept premierul din umbră. El a ajutat la orchestrarea preluării unei mari părţi a presei de ştiri din Turcia, din care o mare parte este acum sub controlul fratelui său mai mic, Serhat Albayrak. (Ambii fraţi au lucrat îndeaproape cu Yalcindag.)
    În acelaşi timp, Berat Albayrak – care, spre deosebire de socrul său, vorbeşte fluent engleza – a preluat controlul relaţiilor cu Washingtonul.
    Printre misiunile sale a fost să obţină extrădarea lui Gulen, liderul religios învinovăţit de Erdogan că a orchestrat tentativa de lovitură de stat din iulie 2016. În luna septembrie a acelui an, Albayrak s-a întâlnit cu Flynn la New York pentru a discuta o campanie pentru solicitarea extrădării lui Gulen în Turcia. Acest efort a condus la acuzaţii penale împotriva a două persoane prezente la şedinţă, Flynn şi Alptekin.
    În acelaşi timp, Departamentul de Justiţie a investigat a doua bancă de stat ca mărime din Turcia, Halkbank, pentru un efort uriaş, care a durat mai mulţi ani, de a ocoli sancţiunile SUA împotriva Iranului. Procurorii au spus că banca a transferat în Iran miliarde de dolari la schimb pentru petrol şi gaze.
    Erdogan şi Albayrak, spun anchetatorii americani, au aprobat personal schema de evitare a sancţiunilor chiar şi după ce oficialii din Statele Unite au arestat un comerciant de aur turco-iranian cu rol în această afacere. (Oficialii turci spun că guvernul lor a respins public sancţiunile asupra Iranului considerând că această politică americană nu este obligatorie pentru Turcia.)
    Pe măsură ce procurorii avansau cu cazul, Albayrak l-a presat pe secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, să nu impună noi pedepse asupra Halkbank.
    „Am avut o întâlnire pozitivă cu omologul nostru din SUA“, a spus Albayrak jurnaliştilor din Turcia după o discuţie cu Mnuchin la sfârşitul anului trecut. „Le-am spus că Halkbank nu a încălcat sancţiunile”, a adăugat el. „Avem aşteptări pozitive.”
    Erdogan a denunţat acuzaţiile împotriva băncii ca fiind o altă „tentativă de lovitură politică” împotriva sa şi i-a cerut lui Trump să închidă ancheta. În cea mai mare parte a anului 2019, banca a negociat cu Departamentul de Justiţie pentru a evita alte acuzaţii, efort care s-a încheiat în octombrie, pe fondul scandalului provocat de ofensiva turcă din nordul Siriei, când banca a fost pusă sub acuzare. Cei doi gineri prezidenţiali se cunosc cel puţin din 2018. În calitate de ministru al energiei, Albayrak a promovat legături economice mai strânse cu Israel şi, până în 2018, a vizitat Casa Albă pentru a discuta cu Kushner planuri de pace pentru Orientul Mijlociu. Cei doi s-au întâlnit din nou în februarie la Ankara. Kushner era în prima sa vizită oficială pentru a discuta despre Orientul Mijlociu cu Erdogan şi Albayrak. După aceea, Erdogan i-a cerut lui Kushner să participe la o a doua întâlnire cu Albayrak pentru a discuta despre comerţ, potrivit unei persoane implicate în negocieri.
    Kushner a pus atunci la cale o călătorie oficială de cinci zile în Turcia, în septembrie, pentru secretarul comerţului, Wilbur Ross, cu scopul de a promova comerţul extins, chiar dacă congresmenii de la Washington solicitau sancţiuni economice ca răspuns la achiziţia de către Turcia de arme ruseşti. O purtătoare de cuvânt a lui Ross a declarat că eforturile sale sunt „în aşteptare” după incursiunea turcă în Siria.

    Erdogan a salutat reuniunea din februarie a ginerilor ca fiind un posibil moment de cotitură. Cu toate acestea,  când Trump a pus public în discuţie eliminarea anumitor avantaje comerciale pentru Turcia din cauza achiziţionării de rachete ruseşti, Erdogan părea nedumerit.
    „Trump şi-a trimis ginerele în Turcia pentru a discuta despre relaţiile economice, l-am acceptat pe acest ginere, care s-a aşezat alături de ginerele nostru şi a vorbit în detaliu“, a spus Erdogan, sugerând că ameninţarea lui Trump a fost „o provocare pentru minte”.
    Până în aprilie, relaţiile s-au tensionat din nou, în parte în urma achiziţionării de către Turcia a sistemelor anti-rachete de la ruşi. Iar Erdogan era din ce în ce mai frustrat de rolul american în nordul Siriei, unde o forţă militară americană mică proteja o miliţie condusă de kurzi.
    Erdogan considera miliţia ca fiind o extensie a mişcării naţionaliste kurde din Turcia. El a vrut ca militarii turci să-i împingă departe de graniţă pe luptătorii kurzi. La o discuţie telefonică cu Erdogan în decembrie 2018, Trump a acceptat brusc să-şi retragă militarii şi să îi lase pe turci să preia controlul – doar pentru a reveni asupra deciziei sub presiunea Pentagonului.
    Pe acest fundal, cei trei gineri ar fi trebuit să participe la o conferinţă, în aprilie, la Washington, a grupului de afaceri sponsorizat de stat condus de Yalcindag.
    Albayrak venise pregătit să se întâlnească cu Mnuchin, dar Kushner a aranjat ca toţi trei să i se alăture lui Trump în Biroul Oval. Imagini ale întâlnirii l-au propulsat pe Albayrak mai sus pe scena politică de la Ankara, iar el le-a spus jurnaliştilor turci că Trump a arătat „înţelegere” cu privire la rachetele ruseşti.
    „A fost o reflexie a dragostei, iubirii şi sentimentelor calde reale ale domnului Trump, atât faţă de Turcia, cât şi de preşedintele nostru“, a spus Albayrak pentru CNN Turk după întâlnirea din Oficiul Oval. „Domnul Jared Kushner a acţionat cu căldură, a precizat Albayrak. Cei doi gineri au convenit să continue „diplomaţia pe poarta din spate, încercând să protejeze relaţia economică a celor două ţări“.
    Cu doar două săptămâni mai înainte, vicepreşedintele Mike Pence vizitase Ankara ducând cu el un avertisment sever că acceptarea rachetelor ruseşti ar putea declanşa o retrogradare a statutului Turciei în cadrul NATO.
    Când primele rachete ruseşti au ajuns în Turcia în iulie, Comitetul pentru relaţii externe din Senat a emis o declaraţie bipartită prin care i-a cerut lui Trump „să aplice pe deplin sancţiunile cerute de lege”. Secretarul de stat, Mike Pompeo, şi-a exprimat încrederea că sancţiunile vor fi aplicate.
    Însă un purtător de cuvânt al lui Erdogan a declarat presei turceşti că, după întâlnirea din Biroul Oval cu Albayrak, Trump s-a angajat să-şi folosească „puterea pentru a interveni în această problemă” şi să se opună sancţiunilor.
    Până la sfârşitul lui iulie, Trump părea să îşi îndeplinească acest angajament.
    „Avem o situaţie complicată”, a declarat Trump jurnaliştilor, repetând argumentul lui Erdogan potrivit căruia sub administraţia Obama Turciei „nu i s-a permis” să cumpere rachete Patriot americane în locul versiunii ruseşti.
    „Atunci, imediat ce el cumpără altceva, toată lumea spune: «O.K. Le poţi cumpăra»”, a explicat Trump, exprimând înţelegere pentru Ankara. „Nu aşa se fac afacerile.”
    Spre disperarea publică a multor republicani care solicitau sancţiuni, Trump le-a cerut în schimb republicanilor din Senat „flexibilitate”. El a subliniat că rachetele nu erau încă operaţionale şi a cerut timp pentru mai multe discuţii. (Trump a anulat vânzarea planificată a mai mult de 100 de avioane de vânătoare F-35 către Turcia, dar administraţia poartă discuţii continue despre primirea Turciei înapoi în programul F-35.)
    Apoi, în timpul unei convorbiri telefonice din 6 octombrie, Trump a acceptat din nou pe neaşteptate dorinţele preşedintelui turc, fiind de acord să scoată trupele americane din nordul Siriei, făcând astfel loc incursiunii turceşti împotriva forţelor kurde susţinute de americani.
    În faţa unei crize interne, Trump a ameninţat la un moment dat că va „distruge” economia Turciei, doar pentru a-şi retrage ameninţările cu o nouă rundă de sancţiuni, iar într-un final l-a invitat pe Erdogan la Casa Albă. Departamentul de Justiţie a depus acuzaţii penale împotriva Halkbank. Însă Departamentul Trezoreriei nu a impus penalităţi. Când Erdogan a aterizat luna aceasta la Washington, ginerele său a fost alături de el. Yalcindag îi aştepta.

  • Erdogan susţine că Turcia se va opune planului NATO privind apărarea statelor baltice

    Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat, marţi, că Ankara se va opune planului NATO privind apărarea statelor baltice dacă alianţa transatlantică nu cataloghează drept teroriste grupările cu care se luptă Turcia, informează site-ul publicaţiei The Jerusalem Post.

    Totodată, liderul de la Ankara, care va participa la summitul NATO de la Londra, din perioada 3-4 decembrie, a afirmat că se aşteaptă la sprijin necondiţionat din partea aliaţilor în ceea ce priveşte lupta ţării sale împotriva ameninţărilor teroriste.

    Administraţia Recep Tayyip Erdogan a negat, luni după-amiază, că, în efortul de a obţine susţinerea NATO pentru operaţiunile antiteroriste din Siria, ar bloca adoptarea unui plan al Alianţei Nord-Atlantice de apărare a Poloniei şi ţărilor baltice.

    Conform unor surse citate de agenţia de presă Reuters, Turcia ar refuza adoptarea unui plan NATO de apărare a ţărilor baltice şi Poloniei până când Alianţa Nord-Atlantică va oferi susţinere suplimentară Ankarei în eforturile de combatere a grupului insurgent kurd sirian Unităţile Populare de Apărare (YPG), considerat de autorităţile turce organizaţie teroristă.

    Ankara susţine că impasul este generat de retragerea de către Statele Unite a susţinerii pentru un plan separat de apărare a Turciei, prin care ar fi contracarate posibilele atacuri provenind din Siria. Însă Administraţia Recep Tayyip Erdogan afirmă că nu şantajează în niciun fel Alianţa Nord-Atlantică.

    Anterior, o sursă diplomatică afirmase că Turcia “vrea să ia ostatice ţările est-europene” prin blocarea planificării militare, iar o altă sursă catalogase “perturbator” comportamentul Ankarei.

    Alianţa Nord-Atlantică are nevoie de aprobarea formală de către toate cele 29 de state membre a planului de consolidare a apărării Poloniei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei de ameninţările generate de Rusia.

    Conform unor oficiali turci, Ankara este “deschisă propunerilor”, iar secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, încearcă să găsească o soluţie pentru depăşirea tensiunilor cu Turcia.

    Relaţiile Turciei cu restul ţărilor din cadrul NATO au devenit tensionate din cauza deciziei Ankarei de a cumpăra sisteme antiaeriene ruse S-400 şi a intervenţiei militare turce în nord-estul Siriei.

  • Turcia: Garanti BBVA şi Türk Telekom sunt afectate de atacuri cibernetic

    În Turcia, banca Garanti BBVA şi compania de telecomunicaţii Türk Telekom sunt afectate de atacuri cibernetice care au început pe 27 octombrie, anunţă publicaţia Hurriyet. 

    “Ne-am confruntat cu un cyberattack la care echipele noastre de securitate cibernetică au răspuns imediat şi au fost respinse”, a declarat Yusuf Kıraç, responsabilul tehnologic principal la Türk Telekom, într-o declaraţie din 28 octombrie.

    „Serviciile noastre funcţionează normal. În ceea ce ne priveşte, alţi operatori şi furnizori de servicii, care au fost vizaţi de atac, efectuează lucrările necesare”, a menţionat oficialul.

    Garanti BBVA a emis luni o declaraţie către bursa din Istanbul, recunoscând că este una dintre companiile afectate.

    „Ne confruntăm cu un atac de tip DDOS [Distributed Denial of Service] care vizează încetinirea sau blocarea accesului la serviciile de pe canalele noastre digitale”, a spus banca, menţionând că aceasta este o situaţie cu care se confruntă în diferite ţări şi instituţii.

    Astfel de atacuri sporesc traficul de internet către companii, ducând la afectarea serviciilor.

    Banca a adăugat lucrează împreună cu furnizorii de servicii de internet pentru a găsi o soluţie la această problemă.

    „În timp ce acţiunile de până acum au rezolvat în mare măsură întreruperea accesului intern, întâmpinăm dificultăţi în a răspunde la cererile venite din străinătate”, se arată în declaraţie.

    Banca a dat asigurări că nu există riscuri în ceea ce priveşte confidenţialitatea informaţiilor clienţilor şi securitatea financiară.

    În România, Garanti Bank anunţă, într-o postare pe Facebook, că din cauza problemelor tehnice sunt indisponibile momentan internet si mobile banking, website-urile garantibank.ro si bonuscard.ro, precum si platile de e-commerce.

    Clientii pot folosi în continuare cardurile emise de banca pentru a efectua plati, ATM-urile Garanti Bank sunt, de asemenea, functionale, iar toate serviciile puse la dispozitie in agentii sunt in continuare disponibile.

    Comisionarea operaţiunilorefectuate în agenţii va fi conform tarifarii prin internet si mobile banking, precizează instituţia.