BusinessMagazin

Tag: tata

  • Lecţia de business: Fondatorul liderului din industria europeană a lactatelor

    Lactalis este cel mai mare producător de lactate din Europa, cu peste 61.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 16 miliarde de dolari. Compania are sediul central în Laval, Mayenne, Franţa, şi este deţinută familia Besnier. Bazele companiei au fost puse de André Besnier, în 1933, în forma unei mici firme producătoare de brânzeturi. În prima zi a colectat 17 litri de lapte şi a produs 35 de bucăţi de brânză Camembert, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.

    Michel Besnier s-a născut în 1928 şi a început să lucreze în cadrul afacerii tatălui său în 1946, de la 18 ani. La moartea tatălui său, în 1955, a preluat conducerea afacerii, ce avea atunci 50 de angajaţi, şi a început să dezvolte reţete de unt şi de Camembert, mai întâi în Mayenne, apoi în Normandia. În 1968 a perfecţionat Camembertul pasteurizat şi a lansat brandul Président.

    Succesul imediat al produselor sale, susţinute de un marketing îndrăzneţ, a permis o extindere rapidă a companiei, care a preluat mai multe mărci de Camembert din Normandia. În 1981 a achiziţionat fabrica de brânză din Statele Unite ale Americii Belmont, aceasta reprezentând prima achiziţie a grupului în afara Franţei, iar patru ani mai târziu a cumpărat compania Claudel Roustang, o subsidiară a grupului Nestlé. În 1990 a cumpărat grupul Bridel, al patrulea cel mai mare grup de lactate din Franţa, ce deţinea 10 fabrici şi avea 2.300 de angajaţi. Doi ani mai târziu, a achiziţionat compania Société des Caves, producătorii Roquefort şi subsidiara americană a acesteia Sorrento, grupul Besnier intrând astfel în topul producătorilor de lactate europeni.

    Dezvoltările recente ale grupului s-au axat pe extinderea internaţională, în Polonia, Ucraina şi Italia. În 1999, compania şi-a schimbat numele în Lactalis, pentru a reflecta creşterea internaţională. La sfârşitul anului 1999, Michel Besnier a deschis André Besnier Lactopole, un centru tehnologic care descrie evoluţia industriei lactatelor. În prezent, compania listată la bursă este deţinută în procent de 83% de Emmanuel, Jean-Michel şi Marie Besnier, fiii lui Michel Besnier. Emmanuel Besnier, cunoscut ca „Miliardarul Invizibil“, fiindcă nu a acordat niciun interviu presei, este CEO-ul companiei şi are o avere estimată la 7,4 miliarde de dolari.

    Emmanuel Besnier conduce compania din anul 2000. El a preluat şi continuă cu succes strategia de extindere a grupului iniţiată de tatăl său. Sub conducerea sa, Lactalis a înregistrat o creştere puternică, datorită achiziţiei unor companii precum Celia şi Galbani (2006), Dukat (2007), Puleba (2010), Parmalat (2011). Într-un deceniu, valoarea afacerilor internaţionale ale grupului s-a triplat.

    Grupul Lactalis este numărul unu la nivel mondial în producţia de lactate, are peste 200 de situri industriale şi colectează 15 miliarde de litri anual. 61% din venituri sunt realizate în Europa, 18% în America şi 21% în restul lumii.

  • Doi români sunt clienţii celui mai scump magazin din lume. Numele lor este inscripţionat pe vitrină – GALERIE FOTO

    Cum dezvolţi un concept de magazin în care clientul să se simtă onorat că îşi poate cumpăra o pijama cu 2.500 de dolari?

    Rodeo Drive este una dintre cele mai faimoase străzi din lume. Aflată la intersecţia luxului, modei şi distracţiei, în inima Beverly Hills-ului, strada aduce laolaltă magazine de haine exclusiviste şi restaurante de top. Pe Rodeo Drive era normal să fie House of Bijan, autointitulat cel mai scump magazin din lume.

    VEZI AICI CUM ARATA MAGAZINUL

    House of Bijan este faimos în lume datorită hainelor şi materialelor foarte scumpe, decorului foarte bogat, Bugatti-ului Veyron Grand Sport unicat parcat în faţa magazinului, dar şi datorită faptului că accesul în interior se face doar pe baza unei rezervări. Conceptul a fost introdus încă de la înfiinţarea magazinului în 1976, la trei ani după ce Bijan Pakzad a sosit în Statele Unite. Bijan Pakzad s-a născut în 1940 în Teheran, iar tatăl său a avut afaceri în industria oţelului. A făcut şcoala în Elveţia, apoi a creat haine în Florenţa, timp de 7 ani. Cu 1 milion de dolari primit de la tatăl a deschis un magazin de îmbrăcăminte pentru femei, Pink Panther, în Teheran.  

    Pentru House of Bijan el a optat pentru accesul doar pe baza unei rezervări pentru a atrage o clientelă selectă. Conform presei străine, magazinul oferă produse de lux precum o haină din lână vicuna de 15.000 de dolari, un set de bagaje din piele de crocodil în valoare de 65.000 de dolari sau o lenjerie de pat din chinchilla mongolă de 120.000 de dolari. De asemenea, un client trebuie să scoată din buzunar 100 de dolari pentru o pereche de şosete, 2.500 de dolari pentru o pijama din mătase şi în jur de 10.000 de dolari pentru un costum. 

    Magazinul este de un lux impresionant, are podele de marmură, finisajele sunt realizate din lemn, iar un candelabru strălucitor de cristal (compus din peste 1.000 de sticluţe de parfum Bijan), în valoare de 75.000 de dolari, tronează deasupra scării din mijlocul buticului.
    Printre clienţii faimoşi se numără preşedintele american Barack Obama, Frank Sinatra, Cary Grant, Stevie Wonder, Arnold Schwarzenegger sau Michael Jordan. În acest colţ al luxului au devenit clienţi şi doi români – fostul ministru al economiei Dan Ioan Popescu şi omul de afaceri Bogdan Buzoianu -, numele lor fiind inscripţionat în vitrina magazinului alături de fostul preşedinte al Israelului, Shimon Peres, şi de Benjamin Netanyahu, actualul prim-ministru al Israelului.

    Clienţii cheltuie în urma unei vizite în magazin cel puţin 700 de dolari, dar suma poate ajunge şi la 800.000 de dolari. Însă se poate şi mai scump. „În anii 2000, am creat o serie de jachete şi paltoane pentru membrii unei familii regale. Fiecare produs  a fost realizat din lână vicuna, fiind disponibil în trei culori. Preţul a ajuns undeva la 1,5 milioane de dolari“, a descris Bijan una dintre cele mai scumpe colecţii ale sale. Vânzările totale ale House of Bijan ar putea depăşi 70 de milioane de dolari într-un an, potrivit Washington Post

    „Sunt ca un doctor. Cunosc vârsta clientului, ce avere are, cât a pierdut în greutate, cine este soţia lui, ce-i place şi ce nu-i place“, a mărturisit Pakzad pentru publicaţia americană în 1984. „Cred că simplitate şi onestitate sunt două cuvinte care-mi descriu cel mai bine colecţiile. Mă ocup de fiecare detaliu, de la A la Z. Când un client îmi trece pragul îl studiez şi dacă, de exemplu, este judecător, nu îl îmbrac cu o cămaşă roz. Îi dictez, într-un stil conservator, cum simt eu că ar trebui să se îmbrace“, a spus el. Ce se întâmplă dacă un client nu este de acord cu sfaturile lui Bijan? „Câteodată, o prietenă sau o amantă nu este de acord cu ce am sugerat eu. În cazul acesta, o rog să mă scuze şi însoţesc bărbatul până la uşă, îi strâng mâna şi îi spun la revedere“, a adăugat el.

    Bijan Pakzad a decedat în aprillie 2011 în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 67 de ani, iar  în momentul de faţă afacerea este condusă de fiul acestuia, Nicolas Bijan, în vârstă de 23 de ani. „Am început să lucrez alături de tatăl meu în magazin de la vârsta de 15 ani, pe timp de vară. Pe măsură ce m-am maturizat, pasiunea pentru afacerea familiei a crescut“, a spus el într-un interviu. „În ultimii 40 de ani, tatăl meu a construit un brand unic, iar eu sunt nerăbdător să continuu să cresc afacerea în următorii 40 de ani.“ Pe lângă produse vestimentare şi accesorii, House of Bijan oferă parfumuri pentru bărbaţi şi pentru femei; preţul iniţial al unei sticluţe de colonie era de 1.500 de dolari, dar, ulterior, designerul a oferit şi variante produse în serie, mai ieftine.

    În timpul unui interviu în interiorul magazinului, un reporter il întreba pe Bijan Pakzad cât costa o geacă din piele din crocodil, iar iranianul a răspuns, cu zâmbetul pe buze, că preţul este de 95.000 de dolari. Apoi, parcă vrând să-şi motiveze răspunsul, a completat: „Dar geaca este expusă în faţa unui tablou al pictorului Fernardo Botero în valoare de 2,5 milioane de dolari“.

    CUM SĂ ARĂŢI CA UN OM BOGAT DE SUCCES  (SFATURILE LUI BIJAN PAKZAD).

    1. Poartă un costum alb din in fără să te îngrijorezi de cute;
    2. Bea un vin foarte bun la cină şi consumă foarte multă apă în timpul zilei;
    3. Trebuie să deţii un Bentley
    şi un VW Beetle;
    4. Fii mereu îndrăgostit;
    5. Să-ţi picteze portretul Fernando Botero;
    6. Să pleci de la biroul din Manhattan cu elicopterul;
    7. Să fii un preşedinte de companie şi să petreci două ore pe zi ocupat cu grădinăritul.

  • Ţara în care femeile conduc companii de miliarde de dolari, dar nu au dreptul de a şofa

    În Arabia Saudită femeile nu pot şofa, nu pot să îşi arate părul în public sau să plece din ţară fără permisiunea soţului, dar pot administra în schimb afaceri de ordinul miliardelor de dolari.

    Este cazul Lubnei Olayan, şefa operaţiunilor din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, unul dintre cele mai mari conglomerate din Arabia Saudită.

    Fost analist la JPMorgan, Lubna Olayan coordonează operaţiunile din Orientul Mijlociu ale Olayan Group, companie cu activităţi diversificate înfiinţată de tatăl ei în 1947. Cu 15.000 de angajaţi şi 50 de companii afiliate, grupul, cu sediul central în Atena, este activ în aproape toate sectoarele economiei saudite, inclusiv în servicii petroliere, oţel şi fast food.

    Lubna Olayan, desemnată în această lună femeia de afaceri a anului în Arabia Saudită, este una dintre puţinele femei din elita scenei de afaceri din Golful Persic care s-au dovedit atât de inteligente încât au fost alese de taţii lor să conducă afaceri, explică David Butter, analist specializat în afacerile din Orientul Mijlociu şi membru al Chatham House în Londra.

    În vârstă de 59 de ani, Olayan coordonează 40 de companii şi firme mixte şi administrează un portofoliu de acţiuni saudite tranzacţionate public în valoare de peste 4,4 miliarde de dolari, potrivit datelor Bloomberg. În 2004, Olayan a devenit prima femeie aleasă în boardul unei companii din Arabia Saudită, respectiv Saudi Hollandi Bank, la care o divizie a grupului Olayan deţine o participaţie de 21,8%.

    În timpul mandatului său, grupul pe care îl conduce a încheiat un acord pentru furnizarea de servicii de logistică grupului Saudi Aramco, cel mai mare exportator de petrol din lume, iar una dintre companiile mixte pe care le deţine a fost aleasă ca principal dezvoltator al hubului tehnologic din proiectul King Abdullah Economic City, de lângă Jeddah.

    Grupul Olayan este, prin intermediul unei companii mixte cu The Weir Group, unul dintre cei mai mari producători de echipamente tubulare pentru exploatările petroliere. Divizia de alimente este principalul deţinător al francizei pentru Burger King în Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Grupul mai fabrică aluminiu, oţel şi materiale plastice, fiind şi producător local pentru Kleenex, Coca-Cola şi scutecele Huggies.

    În baza deţinerilor de acţiuni, a investiţiilor imobiliare şi a trei dintre afaceri despre care sunt disponibile informaţii, Olayan Group este evaluat la peste 10 miliarde de dolari, iar cei patru copii ai fondatorului, Khaled, Hayat, Hutham şi Lubna Olayan, precum şi văduva acestuia, Mary Perdikis Olayan, născută în Statele Unite, sunt incluşi, împreună, în indicele Bloomberg al miliardarilor. Niciuna dintre aceste persoane nu a apărut vreodată, individual, într-un top internaţional al bogaţilor.

    În Arabia Saudită, afacerile de familie sunt transferate de obicei generaţiei viitoare conform legii islamice, potrivit căreia fiii primesc o moştenire de două ori mai mare decât fiicele. O sursă apropiată situaţiei a spus însă că în cazul familiei Olayan averea ar fi fost împărţită în mod egal între cei cinci moştenitori.

    Toţi cei patru fraţi Olayan sunt membri ai boardului Olayan Group, dar surorile Lubna şi Hutham sunt cele mai vizibile în plan public.

    Ca director general al diviziei din Orientul Mijlociu a grupului, Olayan Financing, cu sediul la Riad, Lubna este cea mai proeminentă femeie de afaceri din Arabia Saudită, ţară în care femeile reprezintă doar 16% din forţa de muncă, potrivit Departamentului de Statistică şi Informaţii din Arabia Saudită.

    Lubna Olayan, care şi-a cunoscut soţul american în timp ce studia la Universitatea Cornell, a început să lucreze ca analist financiar la JPMorgan în New York, după ce a obţinut un MBA la Universitatea Indiana. Ea s-a alăturat afacerii familiei în 1983, la cererea tatălui ei, Suliman Olayan. Venirea la Riad, unde puţine femei muncesc, a reprezentat o tranziţie dificilă, dar Lubna a beneficiat de sprijinul tatălui său, care i-a servit drept mentor.

    Suliman Olayan a fost un orfan cu mijloace modeste de trai, iar ascensiunea sa este cu atât mai notabilă având în vedere că nu are legături de sânge cu familia regală saudită. El a început să lucreze ca dispecer la compania care a precedat Saudi Aramco, la vârsta de 19 ani. Zece ani mai târziu, când compania a început construcţia unei conducte petroliere majore, Olayan şi-a ipotecat casa pentru 4.000 de dolari, a cumpărat câteva camioane şi a obţinut un contract pentru acel proiect. Compania fondată atunci de Suliman a devenit baza de la care s-a format Olayan Group. Ca multe alte companii de familie din Arabia Saudită, compania lui Suliman s-a dezvoltat prin oferirea de servicii industriei petroliere în formare şi a contribuit la modernizarea ţării. Prin parteneriatele formate de Olayan, saudiţii au obţinut acces la pasta de dinţi Colgate, la biscuiţii Oreos şi la Coca-Cola.

  • Concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului 2016: Cum se acordă în acest an?

    La cerere, părinţii se pot bucura de concediul pentru creşterea copilului şi de indemnizaţia lunară aferentă, potrivit legislaţiei în vigoare. Pentru ca acest lucru să fie posibil, indiferent că solicitantul este mama sau tatăl, trebuie îndeplinite anumite condiţii şi formalităţi, scrie avocatnet.ro

    Persoanele care au obţinut venituri impozabile în ultimul an anterior datei de naştere a copilului pot să beneficieze la cerere de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea acestuia, după cum se arată în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.

    Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. Totuşi, în funcţie de durata concediului pentru care se optează, acesta are stabilite limite minime şi maxime, ce sunt raportate la indicatorul social de referinţă (care în prezent este de 500 de lei).

    Astfel, limitele minime şi maxime ale indemnizaţiei pentru creşterea copilului sunt următoarele:

    cel puţin 600 de lei şi cel mult 3.400 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an (sau până la trei ani, dacă este vorba de un copil cu handicap);
    cel puţin 600 de lei şi cel mult 1.200 de lei, pentru părinţii care aleg concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.

    Citiţi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Un copil de 9 ani câştigă anual un milion de dolari de acasă. Părinţii lui au renunţat să mai muncească

    Evan este un tânăr de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru Youtube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual.

    EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Business Insider.

    În multe dintre videoclipurile sale, Evan o are alături pe sora sa, Jillian. Tatăl său, Jared, este cel care filmează şi apoi editează clipurile care urmează să fie postate online.

    Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. În scopuri de marketing, s-a decis ca Evan să folosească trei conturi de Youtube: EvanTubeHD, EvanTubeRaw şi EvanTubeGaming. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzărea reclamelor pe canalul de Youtube.

    Evan nu este primul tânăr care a găsit celebritatea pe internet. Michelle Phan este una dintre cele mai cunoscute figuri de pe Youtube, alături de Pewdiepie, Bethany Mota sau Nash Grier. Ea publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe, ajungând la peste un miliard de vizualizări. În scurt timp, tânăra a ajuns la peste cinci milioane de abonaţi, atrăgând atenţia presei din Statele Unite. Phan a apărut în numeroase reviste, precum Seventeen, The Sun Sentinel, NYLON sau Forbes.

    Prin plasarea de produse, ea a reuşit să câştige sume impresionante, având o avere estimată la peste 4 milioane de dolari. Ea a semnat deasemenea un contract de promovare a anumitor produse Lancome.

  • Povestea omului care a revoluţionat designul bijuteriilor

    Numele ”Harry Winston„ este cunoscut ca fiind al uneia dintre cele mai prestigioase companii de bijuterii: Harry Winston şi-a deschis porţile în New York în 1932 şi a început un proces de transformare a diamantelor în artă, revoluţionând designul bijuteriilor.

    Compania poartă numele fondatorului acesteia, Harry Winston, care şi-a început afacerea într-un mic magazin din Manhattan. Harry Winston se afla la a doua generaţie de imigranţi în Statele Unite ale Americii. Tatăl său, Jacob, emigrase din Ucraina în 1890, iar în acelaşi an a pus bazele unui mic atelier de reparaţii de bijuterii împreună cu soţia sa. Harry Winston s-a născut şase ani mai târziu. A crescut sub ghidarea tatălui său, învăţând detalii despre pietrele preţioase şi despre tainele bijuteriilor.

    Când a împlinit 7 ani, familia sa s-a mutat în California şi a stabilit o sucursală în Hollywood. În 1911, a absolvit liceul şi s-a alăturat tatălui său în afacere, începând să călătorească în vest. În 1914 s-a întors în Manhattan şi a deschis un atelier de reparaţii. Doi ani mai târziu, la 19 ani, a folosit 2.000 de dolari din propriile economii pentru a deschide compania Premier Diamond. Winston şi-a folosit cunoştinţele şi talentul de a aprecia calitatea în scopul cumpărării şi vânzării pe bursa de diamante din New York.

    A câştigat rapid reputaţia de a face deciziile potrivite la timpul potrivit. În doi ani, compania sa a crescut de la 2.000 de dolari la venituri de 30.000 de dolari. Norocul său nu a ţinut mult şi a ajuns aproape falimentar după ce unul dintre angajaţii săi a fugit cu toţii banii. Winston a început să cumpere bijuterii de la vânzările realizate pe anumite proprietăţi, unde bijuteriile preţioase erau disponibile la preţuri mici, datorită monturilor învechite. Winston a rearanjat pietrele în noi monturi şi le-a vândut la profit mai mare. În 1925, a cumpărat o colecţie de bijuterii a unei moşteniroare din Pittsburgh pentru 1 milion de dolari, iar anul următor a achiziţionat colecţia celebră Arabella Huntington, pentru 2 milioane de dolari. În 1930, a câştigat faimă la nivel naţional odată cu achiziţia colecţiei Baldwin, ce includea un diamant de 39 de carate cu tăietură de smarald.

    În 1932, Winston a închis compania Premier Diamond şi a deschis Harry Winston, în care s-a concentrat pe remontarea pietrelor preţioase pe care le cumpărase în designuri minimaliste. Winston a continuat să vândă şi să cumpere pietre preţioase cunoscute şi a devenit şi colecţionar. În 1949 a organizat şi o expoziţie,  din care a făcut parte şi diamantul Hope, estimat atunci la 1 milion de dolari.
    În 1958 a donat diamantul Hope instituţiei Smithsonian, alături de alte pietre preţioase. În ce priveşte apariţiile sale publice, era foarte discret. S-a mutat într-o casă în New York City în 1960, dar s-a ferit de apariţiile în ziare. A murit în 1978, la vârsta de 82 de ani. Soţia sa, Edna, a preluat controlul companiei, iar opt ani mai târziu, după moartea sa, cei doi fii ai lui Winston, Ronald şi Bruce, s-au certat asupra controlului companiei. În cele din urmă, Ronald a plătit 54,1 milioane de dolari pentru a cumpăra şi partea lui Bruce.
     

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • Cum a devenit un băieţel de 12 ani erou medaliat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

    Calvin Graham făcea parte dintr-o familie mare, el fiind cel mai mic dintre cei 7 fraţi. Din cauza tatălui abuziv, el împreună cu unul dintre fraţii mai mari au fugit de acasă. Cei doi s-au întreţinut vânzând ziare şi livrând telegrame în weekend, potrivit Business Insider.

    Avea 11 ani când a decis să se înroleze în Marină, dar avea o problemă. Era minor. Ca să pară mai învârstă, Graham a început să se bărbierească şi şi-a modificat vocea, să pară mai adâncă, iar la înrolare a îmbrăcat hainele fratelelui său. “Aveam aproape 1,60cm şi 56 de kg”, a povestit el. Un prieten i-a falsificat semnătura mamei lui Graham, semnătură prin care-şi dădea acordul ca el să fie înrolat. I-a spus mamei lui că se duce în vizită la rude, în schimb el s-a dus la biroul de înrolare. A trecut de inspecţia iniţială, dar dentistul avea să-şi dea seama că nu are 17 ani. “Dentistul îmi tot zicea că am 12 ani, dar eu o ţineam pe a mea şi îi ziceam că am 17 ani. Într-un final, a spus că nu are timp de mine şi m-a lăsat în pace”, a spus Calvin Graham.

    Pe 15 august 1942 a fost înrolat în marina Statelor Unite. Avea 12 ani, 4 luni şi 12 zile, astfel devenind cel mai tânăr membru al armatei Statelor Unite din timpul celui De-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, Calvin Graham a fost şi cel mai tânăr erou decorat.

    A fost repartizat navei USS South Dakota şi a fost desemnat să se ocupe de încărcarea tunului de 40mm. Nava a participat la bătălia de la Guadalcanal, unde a fost lovită de 47 de ori de tunurile japonezilor. Una dintre explozii l-a aruncat pe Calvin pe scări, cazătură în urma căreia a fost rănit şrapnel şi şi-a pierdut dinţii din faţă. În ciuda rănilor şi arsurilor suferite, băiatul de 12 ani nu s-a ascuns, ci a ajutat răniţii. “Le-am dat ţigări şi am vorbit cu ei toată noaptea. Am îmbătrânit mult în noaptea aia”, a mărturist el.

    Pentru curajul dovedit a primit “Bronze Star”, medalie acordată membrilor forţelor armate ale Statelor Unite pentru serviciul meritoriu într-o zonă de luptă dar şi “Purple Heart”, medalie acordată membrilor forţelor armate ale Statelor Unite care au fost răniţi în timpul războiului.

    Un an mai târziu, mama sa a aflat unde era şi a informat marina în legătura cu vârsta lui reală. În loc să fie eliberat din servicul militar, Graham a fost închis timp de aproape trei luni. A fost eliberat după ce sora lui a ameninţat că o să povestească presei ce s-a întâmplat.  Calvin Graham a fost eliberat însă medaliile i-au fost retras

    La 13 ani Calvin Graham era un “baby vet”, un băiat care nu-şi găsea locul la şcoală şi a ales viaţa de adult, din nou. S-a angajat ca sudor pe un şantier naval, s-a căsătorit şi un an mai târziu avea şi un copil. La 17 ani a divorţat apoi s-a înrolat în armată. Trei ani mai târziu a căzut de pe un dig şi şi-a rupt spatele. Din pricina accidentului a fost nevoit să vândă reviste tot restul vieţii.

    În 1978, preşedintele Jimmy Carter i-a înapoiat medaliile câştigate, cu excepţia Purple Heart, şi a primit şi o sumă de bani din partea guvernului american.


    Zece ani mai târziu, povestea lui a fost subiectul unui film “Too Young the Hero”.

    Calvin Graham a murit în 1992 din cauza unei boli de inimă.

  • Povestea incredibilă a orfanilor de pe Titanic a captivat o lume întreagă

    Pe 15 aprilie 1912 RMS Titanic s-a ciocnit de un iceberg, iar în urma accidentului peste 1.500 de oameni au murit. Printre cei 710 supravieţuitori s-au aflat şi doi fraţi, unul de 2 ani, celalalt de 4 ani. 

    Nimeni nu ştia cine erau. Lista de pasageri era vraişte, iar băieţeii răspundeau “oui” la fiecare întrebare. Pe fotografie este înscris “Louis şi Lola?”, semn că nici nu le ştiau adevăratul nume.

    Într-o zi, o femeie din Nice a dat peste fotografia celor doi într-un ziar franţuzesc. Femeia se numea Marcelle Caretto şi s-a dovedit că era mama celor doi. Marcelle Caretto nici nu ştia că fii ei fuseseră pe Titanic. Cei doi copii, Michel şi Edmond, au fost răpiţi de tatăl lor, potrivit Naţional Public Radio, iar planul său era să fugă în Statele Unite şi să înceapă o viaţă nouă.

    Acesta s-a îmbarcat pe Titanic sub un pseudonim, Louis B. Hoffman, iar copii au primit denumirile de Lolo şi Momon. Curios, tatăl celor doi, a fost singura victima asupra căreia s-a găsit o armă de foc.

    Edmond a murit la vârsta de 43 de ani, luptând în Al Doilea Război Mondial pentru armata franceză, iar Michel a devenit profesor de filozofie şi a murit în 2001 la vârsta de 92 de ani.  

  • Povestea incredibilă a orfanilor de pe Titanic a captivat o lume întreagă

    Pe 15 aprilie 1912 RMS Titanic s-a ciocnit de un iceberg, iar în urma accidentului peste 1.500 de oameni au murit. Printre cei 710 supravieţuitori s-au aflat şi doi fraţi, unul de 2 ani, celalalt de 4 ani. 

    Nimeni nu ştia cine erau. Lista de pasageri era vraişte, iar băieţeii răspundeau “oui” la fiecare întrebare. Pe fotografie este înscris “Louis şi Lola?”, semn că nici nu le ştiau adevăratul nume.

    Într-o zi, o femeie din Nice a dat peste fotografia celor doi într-un ziar franţuzesc. Femeia se numea Marcelle Caretto şi s-a dovedit că era mama celor doi. Marcelle Caretto nici nu ştia că fii ei fuseseră pe Titanic. Cei doi copii, Michel şi Edmond, au fost răpiţi de tatăl lor, potrivit Naţional Public Radio, iar planul său era să fugă în Statele Unite şi să înceapă o viaţă nouă.

    Acesta s-a îmbarcat pe Titanic sub un pseudonim, Louis B. Hoffman, iar copii au primit denumirile de Lolo şi Momon. Curios, tatăl celor doi, a fost singura victima asupra căreia s-a găsit o armă de foc.

    Edmond a murit la vârsta de 43 de ani, luptând în Al Doilea Război Mondial pentru armata franceză, iar Michel a devenit profesor de filozofie şi a murit în 2001 la vârsta de 92 de ani.